4,765 matches
-
Îmi puneau întrebări, să vadă dacă mi-am revenit. I-am răspuns: «Numele meu este Utsumi Tetsuji.» Nu știu cum de mi-am amintit adresa și numărul de telefon. Atunci aveam o senzație ciudată în cap, nu știam dacă e durere sau amețeală. În după-amiaza aceea am fost urcat în mașină și transportat în Spitalul Central al Forțelor de Autoapărare, ca să pot primi tratament de specialitate. Fiul și fiica mea m-au însoțit. Am stat acolo o săptămână. La Spitalul Forțelor de Autoapărare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu e ceva grav, ar fi mai bine să stau puțin aici.» Așa că am stat acolo. La început în picioare, apoi m-am așezat. Câmpul vizual mi se îngustase și era întuneric. Dintr-odată. În plus, m-a luat și amețeala. Erau numai semne rele. Explozia, persoana care țipase, oamenii leșinați - toate imaginile astea le aveam în minte. Nu conștientizam că aceste lucruri aveau vreo legătură cu mine. Mă uitam în jur și mă gândeam instinctiv: Nu mă duc nicăieri, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de bariera de la metrou, am urcat scările. Acolo era o mare de oameni. Unii așteptau metroul, poate-poate se va mișca, alții erau în căutarea unui telefon. Când să ies la suprafață, o persoană care trecea prin fața mea părea cuprinsă de amețeală. S-a clătinat și s-a prăbușit. O altă persoană s-a dus să-o ajute. Apoi a așezat-o undeva. Nu știu dacă era o cunoștință de-a ei sau un simplu trecător. În final, am văzut trei persoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să se schimbe lucrurile. Pentru că am coborât în grabă pe scări, respiram greu. M-am urcat și mă țineam de mâner. Metroul nu era atât de aglomerat. M-a lovit o durere în ceafă. Respiram și mai greu. Mă luase amețeala. Ca și când aș fi avut o cădere de calciu. Mă luase cu leșin. Încercam să-mi înfrâng starea accea. Mă țineam de mâner și stăteam în picioare. Nu era o durere obișnuită. Era o durere intensă, care mă chinuia. Aveam impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
înaintam. Voiam să ies cât mai repede afară. Mă grăbeam. Tânărul de mai înainte nu se mai vedea. Am urcat scările și am ieșit la suprafață. Am discutat cu persoana de lângă mine despre ceea ce văzusem. Dintr-odată m-a luat amețeala, nu atât de rău încât să leșin. M-am clătinat puțin... Timp de o secundă. Imediat mi-am revenit. Mi-am aprins o țigară și am continuat să vorbesc cu persoana aceea necunoscută. Erau mulți oameni care mergeau spre stația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Să-ți facă descoperiri dumnezeiești, și să spună ce a hotărît Domnul oștirilor împotriva Egiptului." 13. Voievozii Țoanului au înebunit, voievozii Nofului s-au înșelat, căpeteniile semințiilor duc Egiptul în rătăcire: 14. Domnul a răspîndit în mijlocul lui un duh de amețeală ca să facă pe Egipteni să se clatine în toate faptele lor, cum se clatină un om beat și varsă, 15. și Egiptul nu va avea pe nimeni, care să poată face ceva, nici cap, nici coadă, nici ramură de finic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și o putere pentru cei ce dau pe vrăjmaș înapoi pînă la porțile lui. 7. Dar și ei se clatină de vin, și băuturile tari îi amețesc; preoți și prooroci sunt îmbătați de băuturi tari, sunt stăpîniți de vin, au amețeli din pricina băuturilor tari; se clatină cînd proorocesc, se poticnesc cînd judecă. 8. Toate mesele sunt pline de vărsături murdare, și nu mai este nici un loc curat. 9. Ei zic: Pe cine vrea el să învețe înțelepciunea? Cui vrea să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
și să întemeiez un pămînt nou, și să zic Sionului: "Tu ești poporul Meu!" 17. Trezește-te, trezește-te! Scoală-te, Ierusalime, care ai băut din mîna Domnului potirul mîniei Lui, care ai băut, ai sorbit pînă în fund potirul amețelii! 18. Căci nu este nici unul, care să-l călăuzească, din toți copiii pe care i-a născut, nu este nici unul, care să-l ia de mînă din toți copiii pe care i-a crescut. 19. Amîndouă aceste lucruri ți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
de mînia Domnului, și de mustrarea Dumnezeului tău. 21. De aceea, nenorocitule, beat ce ești, dar nu de vin, ascultă! 22. "Așa vorbește Domnul tău, Domnul, Dumnezeul tău, care apără pe poporul Lui: "Iată că îți iau din mînă potirul amețelii, potirul mîniei Mele ca să nu mai bei din el! 23. Și îl voi pune în mîna asupritorilor tăi, care îți ziceau: "Îndoaie-te, ca să trecem peste tine!" Îți făceai atunci spinarea ca un pămînt, și ca o uliță pentru trecători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
ornamentau cu lăstari, cârcei, frunze și flori, creând bolți naturale, înfrunzite și răcoroase, ca niște boschete enorme. Mozaicul pardoselii era el însuși o alternare savantă de gazon și mușchi. Natura nu era astfel copiată, ci perfecționată. Bătrânul fu cuprins de amețeala descoperirii și a înălțimii și să lasă supt de hăul toboganului și înghițit de această cetate silvestră. Se priviră îndelung, față în față. Bătrânul reglându-și respirația și pulsul, Jordan Augenstein von Saxa așteptând senin într-un jilț domnesc la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Se îndepărta, așadar, de moarte, continuând să gonească spre prăpastie. în sfârșit, se văzu dincolo de marginea pădurii, pe terasa largă, acoperită de iarbă, și în scurt timp ajunse la buza ei pietroasă. De acolo, nu fără a simți o ușoară amețeală, scrută, gâfâind, golul ce se căsca sub el: o stâncărie presărată cu tufișuri, ce cobora cu cel puțin cincizeci de picioare - iar la fundul ei se zărea Rhonul, întunecat și vijelios, scoțând un fel de huruit ce nu prevestea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
larg desfăcute, încălecând un șanț îngust, totuși adânc. Era adevărat că șanțul trebuie umplut dar, chiar dacă nu era, el ar fi putut merge mai departe, fără acea senzație oribilă de clătinare în întuneric de-a lungul marginii unei prăpăstii. O amețeală puternică îl cuprinse pe Craig, pe când ședea acolo, reflectând. Se clătină, își reveni, apoi se lăsă greu în fotoliu. Gândi cu mirare: "Ei, sunt pe cale să leșin". Greața îi dispăru. Atent, Craig se ridică în picioare și-și umplu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
două ori se auziră pași de-a lungul coridorului; zgomotul pașilor crescu, apoi scăzu în intensitate. El stătea liniștit, complet treaz. Gândi: "Trebuie să ajung la Alcina. Nu pot aștepta!" Se dădu jos din pat. Nu simți nici o durere sau amețeală. Nu-i dădu prin cap că nu era îmbrăcat ca să poată ieși afară. Fereastra a fost greu de deschis. Dedesubt găsi un grilaj metalic și o scară îngustă. Coborî în lumea stranie a nopții. Sufla un vânt înghețat, dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ornamentau cu lăstari, cârcei, frunze și flori, creând bolți naturale, înfrunzite și răcoroase, ca niște boschete enorme. Mozaicul pardoselii era el însuși o alternare savantă de gazon și mușchi. Natura nu era astfel copiată, ci perfecționată. Bătrânul fu cuprins de amețeala descoperirii și a înălțimii și să lasă supt de hăul toboganului și înghițit de această cetate silvestră. Se priviră îndelung, față în față. Bătrânul reglându-și respirația și pulsul, Jordan Augenstein von Saxa așteptând senin într-un jilț domnesc la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
învie apoi din nou - și așa mai departe. 39. "Beția de cuvinte" e frazeologia pretențioasă și dezordonată, e o invenție verbală pricinuită de asociații incoherente de cuvinte, e fraza care merge fără nici un substrat de gândire, într-un fel de amețeală care ucide orice putere de inhibiție. Această stare se produce mai ales atunci când un temperament intelectual-fals vine în atingere cu idei în probleme mai presus de interesul real și de înțelegerea individului. 40. După ce mor, scriitorii mari au nenorocirea de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nouă copci chirurgicale de care a vorbit. Fratele dumitale a împins-o din greșeală, sau ce a fost exact? Am lăsat din mână cana, care părea extrem de grea și de incomodă, și m-am uitat la ea. Ciudat, în pofida ușoarei amețeli care mă învăluise, imaginile mai îndepărtate nu începuseră încă să se estompeze. Dimpotrivă, doamna Silsburn îmi apărea supărător de clară, ca un punct focal în cameră. — Cine-i doamna Burwick? am întrebat. — Soția mea, a răspuns locotenentul puțin cam repezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
părea a fi o Întruchipare a acelui perpetuum mobile pe care visaseră să-l realizeze secole de-a rândul atâția savanți cu capu-n nori. Bătrâna se Învârtea prin casă ca un titirez. Privind-o, te apuca, pur și simplu, amețeala. „Ce părere ai, Petea, o Întreba pe Mașa, nu-i așa că arăt minunat? Dacă vine comisarul, adăuga ea, referindu-se, probabil, la Buharin, o să-l dau gata cu ținuta asta! Totuși, nu crezi că dacă mi-aș pune șalul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
chibrituri arse. Între timp, aerul devenise atât de vâscos, Încât Îl puteai tăia cu cuțitul. Ieslele, lopata, furca, ciubărul și alte ustensile scăldate Într-o lumină lipicioasă pluteau clătinându-se Încet În jurul ei, simțeai, privindu-le, că te ia cu amețeală. Probabil că Mașa-ou se mișca rotindu-se Încet În jurul centrului ei de greutate. Mișcarea aceasta imprima, la rându-i, lucrurilor aflate În interiorul Mașei-ou un impuls, făcându-le să se rotească lent, În jurul celeilalte Mașe, care stătea În mijlocul grajdului, cu găletuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu putea inspira decât groază, fiind recomandabil să stai cât mai departe de anturajul lor...! Totuși...? Stăpânindu-și cu greu repulsia, se simți obligat să spună ceva. „Încântat de cunoștință... Te rog, Doctore, mai comandă un rând - eu plătesc”. Avea amețeală și-l durea capul. Va trebui să se grăbească. În caz contrar... Doctorul, În bună dispoziție de băutură, ridică paharul, toastând: „Trăiască Romania și bunul meu amic...!!” „La mulți ani...” - chicotiră la unison, bețivii. Pe măsură ce sticlele se goleau, veselia și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de apărare, minunându-se cum de n’a murit Încă! Se ridică binișor, privind bănuitor În toate direcțiile și, cu un efort de voință, se retrase către marginea drumului. Nopțile pierdute, loviturile acelea diabolice, le simțea acum din plin! Avea amețeli, În timp ce sângele izbea cu o așa forță pereții arterelor Încât, se aștepta ca În fiecare secundă, să moară!! În cele din urmă vomită și, oarecum puțin restabilit, ajunse la ușa prietenei sale. Dormitorul fetei se afla În partea laterală a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rece Îi brăzda Întregul organism, iar creerul mic În continuare cu coloana vertebrală trepidau suportabil, cu o intensitate constantă, În acelaș timp unele sunete imitând un fel de muzică răzbeau afară venind parcă din depărtări greu de precizat. Avea ușoare amețeli, Îi era foame și o stare de leșin Îi Înpăienjenea ochii!! Nu se mai gândea la nimeni și la nimic, nici măcar la ziua de ieri care-i fusese fatală. Încercă În continuare să țină ochii deschiși privind fix la peretele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
său, completă Tony Pavone convins de adevărul, adevărat. Până atunci, noi mai trebue să trăim... Și cum vom reuși să trăim, dacă noi nu am mâncat nimic o Întreagă zi...?” „Desigur... aprobă Nando. Parcă mă Învălue o anume stare de amețeală...!” Târziu după miezul nopții, Înveseliți oarecum datorită celor câteva sticle de vin - merseră o bucată de drum pe jos. Ajunși În dreptul hotelului unde locuia Tony Pavone, se despărțiră cu cele mai bune urări de sănătate, de viață lungă, Îmbrățișindu-se prietenește
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de la schimbul valutar efectuat la bișnițar, trase afară câteva banknote. Încercând să-i numere: se opri În loc emoționat. În locul hârtiilor de 1oo lei, avea În mâinile sale, coale de hârtie albă...!! Inima sa o luă la galop În timp ce o accentuată amețeală Îi Împăienjeniră ochii, având senzația vechilor simptome radioactive, În timp ce o sudoare rece Îi brăzda coloana vertebrală! Bănuielile sale se adeveriră În momentul când verifică și restul banilor, costatând,de fapt,primise În schimbul dollarilor teancuri de hârtie albă. Fiecare pachet de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Ba nu...adă unul mare să nu fii nevoit să faci două drumuri. Iar pentru simpatecul apărător al acestui edificiu la fel unul mare...” Portarul Însă protestă. „Vă rog domn’inginer, prefer un pahar cu vin, băuturile spirtoase Îmi provoacă amețeli”. „Ai dreptate...În general nici eu nu sunt adeptul acestui gen de băuturi, cari ne scurtează zilele...! Totuți astăzi fac abstracție, simpt nevoia unei rapide deconectări...!” Ospătarul aduse comanda, iar portarul Își luă sticla cu vin plecând să aibă În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Se răsuci rapid, strecurându-i o mână În jurul gâtului,sărutându-l profesional, Încercând să-i introducă limba În cavitatea bucală, hotărâtă să-i probeze densitatea salivei...! O fracțiune de secundă Tony Pavone Închise ochii. Prostia țigăncii Întrecea orice măsură, având amețeală Întrucât sursa de emanare a mirosului Îi provoca o stare de vomă, de pierdere a echilibrului mintal. Dar, În ciuda acestei paradoxale situații umilitoare, Tony Pavone Își păstră calmul, să nu azvârle În stradă hoitul de alături...!! Câteva bătăi violente În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]