891 matches
-
unu, au impresia că gândurile și acțiunile lor sunt determinate de ființe din altă lume. Și oamenii care cred așa ceva nu sunt niște tâmpiți sau niște cerșetoare bâlbâite: sunt perceptori bântuiți de acufenă, avocați cu ochii bulbucați și birocrați bine amețiți. Înainte (și tare aș mai vrea să știu mai multe despre acest timp - înainte. Nu cred că astăzi mai pot afla multe despre el), înainte ca triburile astea cu fețe de extratereștri să ne fi cucerit, s-au tot gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
suportabilă, chiar avea savoarea ei. Pe un asemenea timp era cel mai nimerit să se întoarcă Tim! În penultima zi a lui mai, pe la ceasurile nouă, a apărut, gonind, pe drumul dinspre gară, faetonul poștașului. Calul era încins. Poștașul nițel amețit. A oprit cu greu. Poate a băut cu Tim, și-a zis Donna Iulia. „Aveți o scrisoare!” a strigat poștașul. Crezând că nu a fost înțeles, a repetat: „Aveți o scrisoare!... Din America!” a continuat, fluturând un plic mare. „Mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Mole Antonelliana ar fi iradiat cândva un fetus într-un pântec nefericit și-ar fi pro dus știma nemaivăzută ce vorbea acum despre di nastii și bărci fune rare. După mai bine de două ore am ieșit din muzeu total amețit, cu piele de găină pe brațe. Terminând cu copiii, ghida levitase iar sin gură de-a lungul unui culoar, târând un picior, cobo rând apoi o scară îngustă spre subsol. Am mers să văd unde coborâse: scara era-n spirală
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cu Petre și își făcea planuri cum să-l determine să meargă la biserică. Îl găsi în bucătărie cu o sticlă de vin în față. Gătise cu o zi înainte, acum voia doar să încălzească mâncarea. Nu știa cât de amețit era ca să poată sta de vorbă cu el. Voia să-i spuna că de Sf. Măria să o însoțească la biserică, să o ajute să ducă pachetele și coliva pe care voia să le facă pentru pomenirea mamei sale. - După
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
colegi de la serviciu și, bineînțeles, moș Panciu, bunul lor proprietar, care le fu, de altfel, de mare ajutor și folos în acele împrejurări. Vinul lui Vică Scorțeanu le plăcu la toți, dar cu ouăle cumpărate de la ardelean avură ghinion, pentru că, amețit bine de băutură, Lazăr se așeză peste ele din nebăgare de seamă și le făcu chisăliță. Însă lucrurile se încheiară cu bine și Mariana, văzându-l pe copil botezat, își uită supărarea și grijile, iar Virgil își frecă palmele mulțumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
CÎt despre Marie, trebuia să găsească mijlocul s-o facă să plece. Rapid. La celălalt capăt al firului, persoana respectivă Îi dădu dreptate. Yves Închise telefonul, Își aprinse În sfîrșit țigara și trase cu sete primul fum care-l lăsă amețit ca atunci cînd avea zece ani și cînd, Împreună cu Gildas, Loïc și Christian, șterpelise țigările Maïs ale bătrînului Bréhat și se duseseră să le fumeze pe furiș, ascunși În spatele menhirilor. Se gîndi În treacăt la Gildas, apoi alungă hotărît orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vor ridica moralul și-i vor îndepărta, pe moment, îngrijorarea. O căută și pe Hana. N-ar fi vrut să-și petreacă fără ea ceasurile dinaintea plecării. Și împreună porniră printre copaci, veselindu-se de vremea bună și de zborul amețit al gîzelor trezite din amorțeală. Copiii se zbenguiră fericiți. Primăvara care se străduia să pună stăpînire peste pădure le insufla energie. Și Hana era veselă de bucuria copiilor și de căldura binecuvîntată a soarelui. Dacă avea s-o țină așa
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
revedere, după care s-a alăturat unui grup de colegi de canotaj care erau la masa de biliard din apropiere. Fără îndoială, acesta fusese cel mai emoționant moment pe care-l experimentasem în cei optsprezece ani de viață. Mă simțeam amețită și teribil de însuflețită - de fapt, eram încă mult prea buimăcită ca să mă iau la palme pentru inexistentele mele talente conversaționale. După ce am savurat și ultima picătură din prețioasa bere pe care Randall mi-o cumpărase (îndesându-mi și sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să se mai învârtă și s-a oprit abrupt în loc. Bea și Harry își petrecuseră toată după-amiaza adunând ingredientele pentru meniul din seara respectivă, ca să se pregătească pentru vizita noastră. Era imposibil să contramandăm în ultima secundă! Chiar și așa amețită cum eram, asta mi-era limpede. Mi-ar plăcea să putem rămâne, i-am spus lui Lucille, după o pauză, dar mă tem că prietenii mei s-ar supăra. Abia așteaptă să petreacă mai mult timp cu Randall, iar cina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
buretele ca s-o iei de la capăt, e convins Roja. — Sîntem deci o parte a unui sistem care a fost risipit, dar care acum se reface, conchide Dendé. Sîntem un braț viguros de materie. — Sîntem Universul în sine, zice Gulie, amețit parcă de fumul gros. — în sfîrșit toată Planeta a auzit de România, am reușit să devenim oaia neagră a Europei, zice Roja. Știe careva dintre voi cîntecul Micul meu univers? — Cel mai simplu model de Haos este cel staționar, își
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Îmbrățișarea urciorului” este o postură foarte bună pentru ședințele prelungite de comprimare a qi-ului și de respirație abdominală inversă, iar „Smulgerea stelelor” este un exercițiu revigorant excelent în orice moment din zi. Dacă în orice moment al turului vă simțiți amețit sau dezechilibrat, realizați câteva respirații Muget, apoi continuați. Brațele și trunchiul sunt îndreptate în sus în timpul inspirațiilor și în jos în timpul expirațiilor. Beneficii: în timp ce majoritatea exercițiilor de respirație concentrează energia în cele trei Câmpuri ale Elixirelor și în Orbita Microscopică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
dintr-un meci. Transpirat fleașcă, îmbătat de victorie, te simți buricul pământului și vrei ca senzația să dureze la infinit. Agenții de pariuri, care au câștigat bani grași de pe urma ta, îți aduc o fată. O profesionistă, o semiprofesionistă, o amatoare amețită ea însăși de victorie. I-o tragi în vestiar sau pe bancheta din spate, un loc prea strâmt pentru picioarele tale așa că mai tragi și câte un șut în ferestrele laterale. După asta, când ieși în mulțime, oamenii te înghesuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
îndreptat spre centrul plin de neoane al orașului. Străzile erau înțesate cu oameni în uniformă: cămăși maro, soldați și mateloți americani. Nu se zărea nici picior de mexican și toată lumea era disciplinată - chiar și grupurile de răcani ce se bălăngăneau amețiți. Am ajuns la concluzia că patrulele de jandarmi sunt cele ce țin lucrurile sub control. Cei mai mulți dintre maronii erau niște prizăriți de categoria muscă, dar erau înarmați până-n dinți: puști cu țeava retezată, revolvere semiautomate de calibrul 45, boxuri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se spunea făcând cu ochiul și dând ghionturi, pentru că egiptenii știau că o istorie senzațională face bine la afaceri. Totuși, când cântăreața acoperită cu văl a fost adusă în cameră, s-a lăsat o tăcere plină de emoție și mulțimea amețită s-a ridicat în picioare. Era îmbrăcată în alb și și-a scos mâinile din veșminte ca să ia instrumentul, iar lumea și-a ținut respirația, pentru că mâinile ei erau la fel de albe ca hainele, palide într-un fel nepământesc, de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
închis ochii, pentru că brusc nu mai puteam să respir. Dintr-odată am înțeles de ce fusesem chemată la Teba și de ce Shery îmi spusese povestea nesfârșită cu vizirul. Dar nu putea fi adevărat. Era de vină febra care îmi slăbise judecata. Amețită și cu capul greu, m-am întins la loc în pat, gâfâind. Shery și-a dat seama că ceva era în neregulă cu mine. - Den-ne, m-a strigat, te simți bine? Să-ți aduc ceva? Poate că ești gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și, pe deasupra, miroseam mai tot timpul a băutură, ceea ce, poate și din pricina bolii, meșterul nu suporta. Mi-a dat să înțeleg că dacă mai continuam astfel era nevoit să renunțe la ajutorul meu. Cum în ziua aceea eram destul de bine amețit, l-am înfruntat. I-am spus că trebuia să se considere onorat de prezența mea acolo; nu se puteau lăuda mulți cioplitori de cruci că aveau în serviciul lor un sculptor. Și tot el era nemulțumit? Meșterul mi-a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
jocul pescărușilor, despre care știam că era un joc crud și totuși mi se părea încântător. Îmi plăcea cât de simplu și totodată elegant treceau pescărușii de la crimă la dans. Zburau în cercuri largi, lăsându-se să alunece în aer, amețiți poate de lumină și de bucuria dansului lor aerian, pentru ca, dintr-odată, unul să se rupă din cerc, să se lanseze ca o săgeată spre un punct din mare unde înhăța un pește. Apoi își relua, alături de ceilalți, dansul. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
alta, „Femeia tot femeie”, mi-am zis, înduioșat de mirarea copilăroasă cu care se examina acum în oglinzi. Făcu câțiva pași de dans. Apoi, prinzându-și halatul cu mâinile ca o rochie de bal, începu să valseze de una singură, amețită și fericită. Când a obosit, s-a așezat în fotoliul Bătrânului. „Hai și stai pe fotoliul din fața mea”, mi-a strigat. M-am așezat și ne priveam unul pe altul. Ea, obosită și îmbujorată la față, eu uimit: pătrunderea Laurei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la ele, fie și tîrîndu-se în coate, să le ia în mână și să le cerceteze. Dar atunci capul i se prăbuși în nisip... Când îi trecu leșinul și se trezi, era seară. Tot aerul pustiului se făcuse violet. Încă amețit, Auta vru să se ridice. I se păru ciudat că e între nisipuri. Nu-și mai dădea seama ce l-a mânat aici. Întoarse capul și zări oaza îndărătul său, încețoșată de minunata culoare a amurgului. Își aduse aminte că
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a uitat deloc la ceas. Aceea era clădirea unde lucra ea. A făcut facultatea de politehnică. Acolo profesase impecabil timp de zece ani, avansând în "carieră". Și tot între acei pereți care emanau un ecou înnebunitor își cunoscuse iubitul. Scăpase, amețită și grăbită, dosarele pe jos, ciocnindu-se de el. Se aplecase s-o ajute. Apoi o invitase la o cafea. Însă nu se gândea niciodată la el când era la lucru. Și nici nu se uita prin balustrada de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
scaunul meu, aplecându-se peste masă. Pur și simplu când îi intră ceva în cap nu-i rost să-i vorbești. O ține morțiș pe a ei.(...). Eu am nevoie de cineva care să, căruia să-i pot vorbi...,spuse amețit, necăjit, mâhnit. Dar ce se întâmplă, mai precis? Uite, eu am făcut planuri pentru a petrece vara cu familia cumnatei mele în Alpi. Și acum vine cu pretenția absurdă de a pleca din țară, cică vrea să vadă Europa! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să plece. Văzuși ce simplu fu? Și acum, fii cuminte ca să nu iasă urat. Știi că va ieși ca mine, spune văzând ca nu vreau să se apropie de mine cu injecția aia. Dar totul trece. și eu mă simt amețită. Am făcut rost de Serul Adevărului. Și acum, să vedem. Te-au marcat întâmpl (...)? Și întrebarea cea mai importantă: vei spune cuiva ce s-a petrecut? Nu știu. Vei spune poliției? Nu cred. Vreau să plec. Peste o zi, timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Numai că, în ultima clipă, adulmecând primejdia, terchea- berchea are o mișcare genială și, intuiția începătorului, înlocuiește poemul... Motolește adică poemul cu care o trombonise până atunci pe necunoscută și alege un alt poem, înaintea căruia sala nărăvașă se oprește amețită și își ține respirația. Simțim cu toții cum noului poem i se ondulează marginile din pricina energiei pe care o degajă. Terchea-berchea, pornind să-l citească, alunecă într-o combinație vrăjită de diftongi, vocale, accente, sunete mute ce se dovedesc, de la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
râu, în pieptul cărora, ca în tainița unui ghioc, mai fremăta încă apa. Cu fântâni ca uitarea de reci, cu cișmele, coșare, cotețe, saiele sau chiar porumbare. Cu foste prăvălii, frizerii, păstrămării și brutării de cartier, din care istoria iesea amețită, rațiunea nu-și mai găsea nici o rațiune, iar moartea părea că-ți aține calea doar pentru a te pipăi cu degetele ei jilave pe sub cămașă... În țâțuca bisericuței Mămulari (două turle octogonale, plan treflat, pridvor deschis în trei arcade
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îmi plac mie dușurile, calde și reci, le rezolvasem p-alea reci, mai rămânea să le execut p-alea calde... tiu-tiu-tiu, fluieram, manevram robinetele, mușcasem, cu ghearele, dintr-o bucată roz de săpun și deodată... inima! pac! la pământ, zobit, amețit, plesnit la cap în cel puțin 14 locuri... și toate astea doar din pricină că-mi fugerase prin minte că, de fapt, tu exiști! Mi se înmuiaseră genunchii... Îmi spuneam: Măi, Radule - Radule - deloc nu mă cheamă Radu, dar așa-mi spun
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]