2,414 matches
-
a desfășurat Parada portului popular, care s-a deplasat în cântec de fanfară, de la statuia ecvestră a domnitorului Mihai Viteazul, pe Bulevardul Republicii până la Palatul Culturii, Ploiești. A fost urmată de un spectacol folcloric susținut de aceleași formații artistice, la Amfiteatrul Palatului Culturii, Ploiești. Pe data de 23 august, festivitatea s-a desfășurat, în mod simbolic, în Parcul Cosntantin Stere din localitatea Bucov, județul Prahova. Constantin Stere, scriitor, om politic, jurist, scriitor, s-a născut în 1865 în Basarabia, în perioada
FESTIVALUL “PRAHOVA IUBEŞTE BASARABIA”, PLOIEŞTI, 2015 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372242_a_373571]
-
scrii. Rare sunt talentele autentice, iar eu am avut marele privilegiu să cunosc un om înzestrat de divinitate, ce prin muzica sa, coboară în interiorul fiecărui spectator binele, pacea și iubirea. La Salina Turda, în Mina Rudolf, unde există un frumos amfiteatru special amenajat pentru spectacole, a avut loc, în data de 19 decembrie ora 17:00, un concert extraordinar intitulat „Nașterea Domnului” susținut de Nicolae Voiculeț, Ambasador al Culturii și Turismului Românesc, având alături Ansamblul Folcloric ,,Ceatăra”. Acest spectacol face parte
MAESTRUL NICOLAE VOICULEŢ – DE NAŞTEREA DOMNULUI LA SALINA TURDA de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379259_a_380588]
-
presărat cu mărturisirile de suflet ale muzicianului. La nailul pe care l-a folosit pentru a interpreta în mod atât de magnific colindele și cântecele românești sau piesele de muzică clasică, Nicolae Voiculeț a povestit, sincer și deschis, pe scena amfiteatrului Salinei Turda că „s-a întâmplat acum câțiva ani să cânte unui prinț, prințul moștenitor al Japoniei.” Vizibil impresionat de căldura publicului a spus că acest concert este important atât pentru locul desfășurării lui, dar și pentru data aleasă, având
MAESTRUL NICOLAE VOICULEŢ – DE NAŞTEREA DOMNULUI LA SALINA TURDA de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379259_a_380588]
-
muzicianului și a celor care îl acompaniau, dar timpul a trecut și apropiindu-se de sfârșitul concertului, Nicolae Voiculeț a urat celor prezenți ,,Crăciun Fericit! în pace și iubire divină.” Deși concertul se încheiase, publicul impresionat nu ar fi părăsit amfiteatrul. Cu greu ne-am revenit la viața cotidină, însă, cu siguranță nu vom uita ceea ce ne-a spus Nicolae Voiculeț „Muzica și arta vindecă, pansează și dă speranțe. Se spune că sunetul do are 528 de herți și este vibrația
MAESTRUL NICOLAE VOICULEŢ – DE NAŞTEREA DOMNULUI LA SALINA TURDA de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379259_a_380588]
-
La Castellana și a fost inaugurat în 14 decembrie 1947 cu ocazia meciului contra echipei portugheze Os Belenenses câștigat de Real. Stadionul avea să-și schimbe numele în Santiago Bernabeu. Stadionul avea să fie mărit cu un al 31-lea amfiteatru numit „gallinero” la cucurigu iar acum are o capacitate de 74309 locuri și este situat pe Cancha Espina. Pe viitor se dorește construirea unui stadion la aproximativ 5 kilometri de Bernabeu și a unei baze sportive ce se va întinde
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]
-
iar acesta îl vizită de câteva ori în Cezareea, fără a-și mai ascunde identitatea. Își dădu seama însă că procuratorul se schimbase. Devenise un singuratic și evita să mai iasă din palatul său din Cezareea. Nu mai mergea la amfiteatrul de lângă mare unde îi plăcea să asiste la piesele jucate acolo. Nici la hipodrom, la cursele de cai nu mai mergea și nici în arenele gladiatorilor. Mulțimea pestriță și cosmopolită a Cezareei dacă altă dată îl binedispunea acum o evita
ROMANUL ANCHETA LA FINAL. EPILOG de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369237_a_370566]
-
Filosofie din București, întâiul la Secția mea, și în toamnă, când am mers la facultate, după ce m-am instalat la cămin, am selectat un număr de poeme din multele mele caiete de poezii și le-am dus la redacția revistei Amfiteatru, unde, redactor la poezie, era omul minunat și poeta de mare talent, Ana Blandiana. M-a primit frumos, surâzând, m-a întrebat la ce facultate sunt, de când scriu, și m-a rugat să las poeziile și să revin peste două
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
din ele, la rubrica Lira de aur, în ianuarie 1970, care era o rubrică permanentă. Acesta a fost adevăratul meu debut și el s-a petrecut sub binecuvântarea și îndrumarea Anei Blandiana. În anii aceia am publicat multă poezie în Amfiteatru, dar și în revistele Luceafărul, Viața Românească, (unde redactor la poezie era minunatul om, poeta delicată, Florența Albu), România Literară. În revista Contemporanul am publicat foarte multe cronici literare sub pseudonim. Peste numai un an, în numărul 12 al revistei
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
dar și în revistele Luceafărul, Viața Românească, (unde redactor la poezie era minunatul om, poeta delicată, Florența Albu), România Literară. În revista Contemporanul am publicat foarte multe cronici literare sub pseudonim. Peste numai un an, în numărul 12 al revistei Amfiteatru, Ana Blandiana îi făcea poetului Ștefan Dumitrescu o prezentare extraordinar de elogioasă în care îl prevestea pe scriitorul de mai târziu. Iată cum îl vedea Ana Blandiana pe poetul Ștefan Dumitrescu, în perioada studenției, pe când săracul avea 21 de ani
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
neliniștit și în continuă ardere, autor de eseuri reinterpretând miturile și de poeme reclădind universul, Ștefan Dumitrescu este un poet mai dur, mai abrupt, mai supus suferinței și neliniștii, decât limpedele Dan Verona, dar la fel de cert, la fel de Adevărat” ... Ana Blandiana, Amfiteatru, nr I2, 1971. În timpul facultății, între anii 1969-1973, am publicat foarte mult. Este posibil să fie cea mai fertilă perioadă literară din viața mea. În primul rând am publicat poezie în mai toate revistele de cultură de atunci. Eugen Barbu
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
70, nu mai știu nimic. În ziare am publicat reportaje și articole de ziar, în Contemporanul, Luceafărul, în Revista învățământului, Argeșul, am publicat poezie și cronici literare. Alături de Dan Verona eram cei mai buni poeți pe care i-a dat Amfiteatru în perioada aceea. Mă anunțam printre poeții importanți care veniseră în literatură. Pentru că Adrian Păunescu a văzut în tânărul poet Ștefan Dumitrescu un mare poet de mâine m-a invitat, încă de când a devenit redactor șef la Flacăra, asta era
INTERVIU DE EMILIA ȚUȚUIANU, FRAGMENT de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374190_a_375519]
-
consul al Republicii Moldova, George Oprea, până la niște colegi de birou. Erau și mulți copii, toți drăgălași, mai toți îmbrăcați în ii, așa cum le vine bine puilor de români! Iile erau expuse pe peretele unei încăperi largi, de unde intrai intr-un amfiteatru. O doamnă muzeolog descria exponatele donate muzeului, precizând anul în care au fost ele cusute, precum și numele țărăncilor care au creat frumusețea. Explicațiile muzeologului, deși sumare, dădeau voce iilor care parcă vorbeau singure. Fiecare ie își are povestea ei, a
SĂRBĂTOAREA SUFLETULUI IEI ROMÂNEŞTI LA TORONTO de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362243_a_363572]
-
zicea așa, ardelenește. O dobrogeancă cânta și ea. Raluca Vulpe ne-a încântat cu muzica sa folk, și măiestria sa de chitaristă. Alții făceau fotografii exponatelor diverse, care includea pictură pe lemn. După pauză am fost invitați din nou în amfiteatrul unde doamna Elena Mitroi Nistea precum și doamna Iuliana Pasco -organizatoare și sponsor, reprezentând firma Tradicious - au prezentat în detaliu procesul de fabricatie al iilor, de la tipare și motive naționale, până la semnificația lor. In timpul explicațiilor, doamna Elena Mitroi arăta „râurile
SĂRBĂTOAREA SUFLETULUI IEI ROMÂNEŞTI LA TORONTO de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362243_a_363572]
-
fi trebuit să le susțină drepturile, pentru că, nu e așa, „organizația aceea a tinerilor - țărani, tractoriști, strungari, croitori, studenți - numită U.T.M. nu avea nici un fel de legătură cu problemele sociale ale unui număr mare de studenți.” Cu toate acestea, „Amfiteatrele erau pline, laboratoarele la fel, sălile de lectură din cămine și bibliotecile facultăților, așijderea... Iar Universitatea avea totuși un corp profesoral de excepție, care reprezentau pilonii de rezistență didactică și științifică, mândria studenților.” Dar, tinerețea este tinerețe și își cere
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
alienați și alieniști, deopotrivă, onorurile de rigoare. Stelică deținea, într-adevăr, grandoarea discursului napoleonian, dar se îmbrăca în stilul fraților Petreuș. Magistrul Brînzei, cu deferența necesară rolului său de psihiatru, îl invita pe împăratul Stelică să-și dezvolte grandoarea în fața amfiteatrului plin cu studenți. Singur Stelică și aici se afla drama nu știa, sărmanul, că e doar contrafacerea tragic-derizorie a împăratului. 20 iulie L-am așteptat pe marele Picasso în gara Nicolina. Nu în gara mare! sunase la telefon vocea lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acest amănunt în legătură cu... ablația excesului de nas. (O paranteză în alt registru: profesorul Al. Dima, posesorul unui nas à la Cyrano, se enerva, sau, mă rog, se prefăcea că se enervează cînd cineva deschidea ușa în timp ce își ținea cursul în fața amfiteatrului arhipilin: vedeți? se alinta el, o să mă supăr și nu o să mai pot vorbi... După care, ghiduș, completa ca-n basme: cine se supără, tăiem nasul.) Mă uit în oglinda de lîngă calendarul Gauguin: cu cît trec anii, nasu-mi tine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
genunchi era o nebunie. Fulgii aterizau, mari și grei, pe hîrtie și, topindu-se, dispersau necontenit culoarea, fluidizînd, abstractizînd desenul atît de material, de concret. Ce-l mai amuza vrăjitoria asta! Rîdea cu gura lui de zmeu tabagic, iar marele amfiteatru de stînci îi amplifica rîsul ca-n basme. Nefericitul Craiu rîzînd... Goi, cu Mercedesul alături, din care ies, bubuind, ritmurile lumii, și-au ales, pentru asfințitul ăsta otrăvitor, platoul de la Repedea, se rostogolesc îmbrățișați, babo! babo!, o alintă junele judokan
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sudul Ierusalimului, unde erau sacrificați copii, prin ardere, ca jertfă adusă zeului Moloh 2. simbol profetic al judecății; mai tîrziu, loc al pedepsei finale pentru păcătoși. Aș! Nu mai pot ei de enciclopedie! 10 ianuarie Rîsul histrionului de geniu. În amfiteatrul neîncăpător, studenții îi stau sub nas, nasul clonț cărnos, plecat, roman, din linia frunții; nu lată, placidă, ci atît cît să-i îngăduie părului să țîșnească în țepi de arici: George Călinescu. Fotografia e una deja celebră. Într-o mînă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e una deja celebră. Într-o mînă, bruionul prins nervos, cealaltă prelungind volutele ascendente ale stentorului. Sau ale comedianului antic. Sau doar ale regizorului diletant (care-și tiraniza, superior, ciracii în înscenările de-acasă sau de la Institut). Fețele tinere din amfiteatru, în cunoștință de cauză, încearcă schime perplexe ori respectuos-amuzate. Și nu-s greu de ghicit iambii suitori, troheii, ori săltărețele dactile, vocalizate și mimate de inhibantul dar și, în egală măsură, antrenantul magistru. Rîsul e gata să irumpă dintre buzele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cititorii la noua serie Rîsul lumii. Și o fac la modul cel mai adecvat: rîzînd. Unul, Pleșu, prăpădindu-se de rîs, celălalt abia stăpînindu-se. Cei doi... comici nu-s la prima lor ieșire de acest fel. Anul trecut, în înțesatul amfiteatru Eminescu de la Universitatea din Iași, subiectul atacat (cvasinecunoscutul filozof Alexandru Dragomir) a îmbrăcat același costum de Ianus bifrons. Liiceanu, știind exact ce va face Pleșu după el, își îngroașă nota gravă, catedratică, a lungilor sale perioade, rezervîndu-și doar aplauzele finale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
una general simbolică.) 20 decembrie Decît de plîns, mai bine de rîs. De e să mori, adică... Nu e nici o diferență între rîsul provocat de trînta clovnului Gioni în nisipul arenei circului și cel de gestica lui Călinescu în înțesatele amfiteatre. E același rîs biologic ce l-a însoțit pe individ de la Altamira pînă-n computerlandul de azi. Cu mici diferențe. Care? Cînd vărul Ciuciuriciu își făcea intrarea în circul meu din Dorohoiul copilăriei imitînd trînta cu nasul de nisip a celuilalt
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu bună-știință, oferindu-l unei lumi care-și pierduse, în anii tristei ofensive ideologice, busola nativă și-și confecționase un facies de ghetou. Exstă, antologic, reconfortanta fotografie cu un Călinescu în maximă ebuliție discursivă inspirată mască de histrion superior studenții amfiteatrului, împresurîndu-l pe orator și neputîndu-și stăpîni rîsul la schima serioasă a magistrului. (Căruia nu-i dispăruse hazul zeflemitor nici cînd hahalerele activiste vizate în fel și chip de scriitor îl pedepsiseră cu înlăturarea de la catedră.) Între două personaje... antagonice mi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
memorie • Ioan Hudiță, Jurnal politic (vol. 1) • Ion I. Lapedatu, Memorii și amintiri • Helmut Kohl, Am vrut unitatea Germaniei • Radu T. Constantinescu, Temă cu variațiuni • Leah Rabin, Viața noastră, posteritatea lui • Ioan Hudiță, Jurnal politic (vol. 2) • Titus Raveica, Memoria amfiteatrelor • Constantin Ciopraga, Caietele privitorului tăcut • Virginia Șerbănescu, Scîntei din vatra vremii • Ioan Hudiță, Jurnal politic (vol. 3) • Inge Deutschkron, Am purtat steaua galbenă • Ilie Rad, La un ceai cu Ștefan J. Fay • Dimitrie Ghyka, Memorii (1894 - 1940) • Sergiu Dimitriu, Din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
1) 11. Ion I. Lapedatu, Memorii și amintiri 12. Helmut Kohl, Am vrut unitatea Germaniei 13. Radu T. Constantinescu, Temă cu variațiuni 14. Leah Rabin, Viața noastră, posteritatea lui 15. Ioan Hudiță, Jurnal politic (vol. 2) 16. Titus Raveica, Memoria amfiteatrelor 17. Constantin Ciopraga, Caietele privitorului tăcut 18. Virginia Șerbănescu, Scîntei din vatra vremii 19. Ioan Hudiță, Jurnal politic (vol. 3) 20. Inge Deutschkron, Am purtat steaua galbenă 21. Ilie Rad, La un ceai cu Ștefan J. Fay 22. Dimitrie Ghyka
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
conducător”. Dăruit de natură cu exigențe și pretenții ce-i înspăimântau pe studenți, dar îi și devansau propriile performanțe, „mentorul” bucureștean avea să se bucure în final de strălucitul succes al „discipolului” ieșean, când acesta și-a susținut, în fața unui amfiteatru arhiplin, teza de doctorat Austria și Principatele Române în vremea războiului Crimeii (1853-1856), publicată ulterior de autor (1972) în Editura Academiei. Performanțele științifice realizate într-o cadență admirată sau invidiată, după caz, de colegii de breaslă din țară l-au
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]