39,601 matches
-
de numărul lor, de repetarea lor " zece scaune, patru mese, nu știu cîte pachete cu cărți, două viori, scări, vase pentru apă, căluți din lemn " de repetarea gesturilor, drumurilor de pe scenă, ritualurilor, intrărilor, ieșirilor, multiplicarea la infinit a obiectelor și amintirilor, există o mare și enormă singurătate instalată confortabil în suflet, în adîncimile eu-lui. Agresiunea exteriorului asupra interiorului, din text, se poate descifra în spectacolul lui Tompa Gabor ca o traumă pe care trecutul- puzzle, refăcut din mii de elemente, din
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
straniu, filtrat sau, dimpotrivă, foarte lăptos, o cameră goală, imaculată, curățată de urmele altui locatar, întregul comentariu elaborat al luminilor, aducerea fiecărui obiect în parte " expresia trecutului de care vorbeam, populat de obiecte-fetiș, ce se găsesc pe retină și în amintiri " formează o lume care îl definește pe Domnul lui Ionesco, concret, uman. Vizualizează explicit ceea ce se întîmplă fizic și metafizic în spectacol, în piesa lui Eugčne Ionesco. Trei povești, trei experiențe în fața morții, trei situări. Trei nuclee epice separate, într-
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
Tudorel Urian Mai pot fi citite în anul 2004 cărțile scrise în ultimul deceniu al puterii comuniste? Dincolo de răspunsurile din amintire, puțini mai sînt cei dispuși să scormonească prin biblioteci pentru a vedea în mod concret cît din aceste cărți cu aspect jalnic (tipar ilizibil, hîrtie îngălbenită înainte de vreme, coperte lipsite de gust) mai poate fi recuperat astăzi din punct de
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
este un șir de evenimente bune și rele, iar fericirea este trecătoare, apare și dispare, de cele mai multe ori fără să prinzi de veste. Este o stare pe care nu o poți recunoaște decît post-factum, prin urmele ei săpate adînc în amintire. La bilanțul final al unei vieți se constată că adevăratele momente de fericire nu au nimic spectaculos, țin de starea de normalitate, de firescul relațiilor umane: "...Eram puțini și liniștiți, noi eram tineri, viața ni se părea simplă...(...) și credeam
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
foarte complicate, în care descrierea balzaciană se intersectează cu subtila analiză psihologică, Mihai Zamfir realizează prin romanele sale Poveste de iarnă și Acasă două superbe fresce ale Bucureștiului de la sfîrșitul anilor '80. Capitala apare ca un loc decrepit în care amintirile pier odată cu vechile case și grădini, iar oamenii se mișcă de parcă s-ar afla într-o permanentă stare de transă. Mihai Zamfir este pictorul ideal al agoniei orașului și al angoasei oamenilor care au trăit drama ultimilor ani ai regimului
Sfărșit de veac în București by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12807_a_14132]
-
la cel mai înalt nivel darurile sale de observator minuțios, înzestrat totodată cu o memorie extraordinară. Ar mai fi multe de relevat din ideile și temele subiacente ale acestei cărți bogate și îmbogățitoare. De pildă, misteriosul raport dintre uitare și amintire, la un om care începe să îmbătrînească (în carte, Miriam, personaj interesant, dar pentru mine, pe alocuri mai puțin seducător în plan literar, poate pentru că mi s-a părut conturat în linii prea clare, prea puțin echivoce, amintind de inevitabilul
Părinții și copii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12798_a_14123]
-
și a putut să treacă podul mama. Și cu ajutorul femeii de serviciu de la etaj, avea un bărbat birjar, s-a urcat toată familia într-o birjă și am luat ultimul tren către Helsinki. Deci povești de basm! - Păstrați ceva în amintire din" - Nu, eram"Fratele meu, da! Fratele meu care avea patru ani, ține minte, povestește de puștile puse în piramidă. Știți cum se face la" - Deci fratele dumneavoastră păstra niște imagini" - Păstra niște imagini. Și ține minte de focuri de
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
Ion Horea construiesc imagini picturale înnegurate, parcă ieșite toate dintr-un amurg veșnic. Li s-ar potrivi ceea ce a spus G. Călinescu despre poezia lui Ion Pillat: impresionism fumuriu și dezolat ca al pânzelor lui Andreescu. Este o înlănțuire de amintiri ale unor spații neatinse de geometriile și de vuietul continuu al urbelor și ale unor evenimente periodice ale naturii, totul pătruns de nuanțele nostalgiei; o hoinăreală neîntreruptă în spații suprapuse legate între ele prin prezența permanentă a graurilor argintii și
Nuanțele nostalgiei by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/12791_a_14116]
-
amintit de cartea cu acest titlu a lui Eduardo Mendoza cînd m-am întors de la Sibiu. Personajul Onofre Bouvila iubește Barcelona.Și eu văd și iubesc Sibiul, acest oraș european, în primul rînd datorită Festivalului Internațional de Teatru, apoi datorită amintirilor majore care îmi leagă copilăria și tinerețea de el, de împrejurimi, de cîțiva oameni. De miracolul descoperirii și reîntîlnirii cu el, cu ei. În forme fascinante, copleșitoare, care se petrec numai pe tărîmuri magice. Deși merg prin aceleași locuri, mă
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
este semnul unei prietenii durabile, nu doar conjuncturale, și respectul față de teatru, de mine, de profesiunea mea. De jurămîntul de la începutul drumului. PROLOG Mergeam pe Valea Oltului spre Sibiu și mă încărcam de energie, de emoție. Mi se derulau, deopotrivă, amintiri și momente de furie cumplită, de durere cînd lucrurile s-au îndepărtat de o calitate artistică ridicată. Îmi treceau prin față bîlbîielile, inocența începutului. Candoarea lui. Cei cîțiva care încercam, în frunte cu Chiriac, să arătăm orașului, în primul rînd
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
festivalului. Am optat, cu alte cuvinte. Am ales cîteva nume de regizori care mă interesează: Silviu Purcărete � marele absent în carne și oase al acestei ediții, una din prezențele emblematice ale festivalului, un motor generator de întîlniri, de emoție, de amintiri � Mihai Măniuțiu, Tompa Gabor, Victor Ioan Frunză, Andriy Zholdak. Nu am avut altă șansă ca să apuc să văd, totuși, ceva. Sigur că și așa mi s-au încurcat căile. După cîteva zile trenante, fără suspansuri creatoare, au fost programate în
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
a-l readuce în slujbă și rămîne singur între trei femei: mama, soacra și fiica lui adolescentă. în această ambianță de feminitate oarecum conflictuală, Yoel se concentrează pe înțelegerea, pe cunoașterea postumă a soției sale: încearcă să o reconstituie din amintiri, din gînduri tardive, să-i descifreze enigmele și să se cunoască pe sine, în lumina unei vieți conjugale mai mult sau mai puțin ratate. Și să-și izbăvească, să-și răscumpere prin fiica sa, neîmplinirile, cunoașterea blocată. Romanul este în
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
singur.// Sub apăsarea serii de aprilie așteptam...// Puhoiul rîului după poarta grădinii/ Se zbate și nimeni nu-l va opri.../ De violență nu mă tem; mi-e rușine!/ Peste tot legi și iar legi. Pași tăcuți. De legea pustie a amintirii nu scapă nimeni./ Cuvinte aruncate la întîmplare dintr-un vraf./ Clopote bat peste vechi cimitire...// în auz cît de limpede vine cîntecul!/ Vremea trece ușoară peste mine./ Ploaia de primăvară./ Visul care nu m-a visat niciodată./ Dar mă caută
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
ultimă îmbucătură cel puțin/ Nainte de a sări în aer din felia lui și mortul" (Pune explozibilul). în sfîrșit, capătă configurația unei arte poetice, modelîndu-se insinuant-felin: "Poezia ca defecțiune de comportament./ Nu o corectezi la timp? Adio!/ Cîntă trecutul. Zbîrnîie amintirea/ așezîndu-se cuminte în cercul rotund./ Din cercul pătrat ai fi făcut o răsadniță// Și-ai semănat imortele în ea; uite cum vin/ vecinii curioși să culeagă în timp ce în grădina/ circului de stat salata își dă poalele peste cap./ Număr dublu
Aventura vitalitatii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12810_a_14135]
-
invective, deslănțuit oricând și fără nici un fel de motiv precis. Interesant e că și unul și celălalt, și Rabelais ca și Celine au fost medici practicând printre săraci. Rabelais a folosit limba vulgară a epocii sale, îndeosebi dialectul local poitdevin. Amintirea lui Villon nu era departe. Trăinicia literaturii autorului lui Gargantua, Pantagruel, Panurge, se bazează întîi pe cultura epocii făurită de practicarea, pe lîngă medicină, a dreptului confruntat cu practica zilnică, suculentă, concretă, naturală, de unde delirul, de unde amestecul dintre dionisiac și
Fraza lui Rabelais (1) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12831_a_14156]
-
Vorba ceea: du-mă la Urgență, măi Salvare, că taxi-ul e scump! Oameni și fluturi Cine nu citește revista Apostrof, are ce pierde. În ultimele numere, nu merită nimic ratat. Recenzia-confesiune a Martei Petreu la cartea lui Gabriel Dimisianu, Amintiri și portrete literare este savuroasă. Finalul reușește să facă o schiță de portret delicatului critic și, totodată, să ne amintească haosul în care trăiam la începutul lui '90. Nu că ne-am fi dezmeticit prea tare. Marta Petreu primește promisiunea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
simplă, dincolo de care nu se ascund conținuturi, consistențe. O punere în scenă care respectă textul, dar care lasă virgin dramatismul, tragismul ei. Care nu investighează cum suma experiențelor unei vieți poate să alcătuiască, totuși, vidul, golul, dincolo de zgomotul și devălmășia amintirilor, imaginilor, obsesiilor. Și nu se simte pe scenă și în jocul actorilor, decît prea puțin, și atunci în jocul Oanei Pellea, urletul, bocetul singurătății, al fricii, al morții, emoția sfîșietoare din piesă. Prima parte a spectacolului, poate și cea mai
Ploua infernal by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12836_a_14161]
-
medalie de argint al gimnaziului, a urmat apoi Institutul de istorie și filologie din Petersburg (1888-1892). A fost, pe rând, educator, bibliotecar, redactor de revistă în regiune. A publicat schițe și nuvele. A murit de tifos exantematic în 1920. Din amintirile scriitorilor care l-au cunoscut reiese că F.Kriukov era un scriitor autentic, foarte înzestrat, "primul care a arătat pitorescul autentic al Donului" (Korolenko), cunoscător profund al sufletului cazacilor. Precum jurații într-un proces, cititorii sunt puși să asculte atât
Cât de liniștit e Donul? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12818_a_14143]
-
somnul - sau se îmbolnăvește și își pierde vlaga" (pp. 130-131). În Sumbria nu există destine fericite. Singurătatea, eșecul, deziluzia, nefericirea sînt înscrise în gena locuitorilor acestui ținut. Drama lor este cu atît mai mare cu cît fiecare poartă în suflet amintirea paradisului pierdut: anii copilăriei, în care soarele lumina bolta, totul părea posibil, iar mama era întotdeuna acolo pentru a alunga primejdiile știute și neștiute. Amintirea solară a anilor copilăriei face și mai apăsătoare realitatea de azi. Între paradisul promis de
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
acestui ținut. Drama lor este cu atît mai mare cu cît fiecare poartă în suflet amintirea paradisului pierdut: anii copilăriei, în care soarele lumina bolta, totul părea posibil, iar mama era întotdeuna acolo pentru a alunga primejdiile știute și neștiute. Amintirea solară a anilor copilăriei face și mai apăsătoare realitatea de azi. Între paradisul promis de visele și speranțele copilăriei și viața lipsită de orizont a maturilor de astăzi, dezamăgiți și blazați, s-a căscat o prăpastie. Este greu de spus
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
valoarea. Aprilie este o frumoasă "baladă" despre corpuri, despre memoria lor dezordonată, despre stinghereală și despre părăsire. O prietenă din Berlin povestește, iar Bănulescu traduce, într-o română voit cam stricată: "N-am la cine să-l dăruiesc pe organism." Amintiri din copilărie: "îl duceam la biserică. Îl spălam în urechi/ și îi dădeam -ăă...cum se spune? - cămășuță de noapte/ De-a lungul școlii organismul meu s-a împrietenit/ cu organismele a zeci de fetițe/ și a făcut dragoste cu
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
Iar convingerea junelui Andrei Milca (într-un necrolog) că Geo Dumitrescu a tăcut 20 de ani după Libertatea de a trage cu pușca, fiindcă, devenit "cumva incomod pentru noul regim comunist", a fost dat afară din partid, ne-a trezit amintiri nu din cele mai plăcute despre cîteva incomode articole cu care poetul de curînd dispărut și-a umplut tăcerea cu pricina, în timp ce redresa ideologic, una după alta, publicații culturale ale primilor ani de comunism. Revista noastră și-a făcut mereu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12296_a_13621]
-
strivesc; Mă roade patima pe-ncetul, ca o apă, / În pînzele durerii putrezesc." (Dezlegare). Născut la 27 noiembrie 1884, la Pîrscov, pe valea Buzăului, scriitorul cu cele mai uimitoare apariții editoriale postume se stinge în primăvara anului 1963. Rămîne în amintirea cunoscuților și a prietenilor cu figura lui de ascet hirsut, atins de "îngerețe", la a cărui apariție prin Cișmigiul plimbărilor predilecte copiii exclamă cu înfiorare: "Uite-l pe Dumnezeu!". Dacă debutul destul de tîrziu se produce în 1916 cu Poezii sub
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12278_a_13603]
-
Victor Papilian, nu-și poate înfrîna nedumerirea și se întreabă, chiar pe prima pagină a revistei, dacă nu cumva unul dintre cei trei premianți va fi fiind poetul V. Voiculescu, atît de bine cunoscut de toți. Întîmplarea (care figurează printre amintirile lui Dinu Pillat) este de tot bizară, dacă ne gîndim că pînă la acea dată autorul Poemelor cu îngeri și al Întrezăririlor își făcuse deja un nume, fusese onorat cu premii semnificative și funcționase pînă în 1945 ca referent literar
Noiembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12278_a_13603]
-
o recupereze răsfoind arhiva personală, adică revistele ilustrate, ziarele, cărțile de aventuri, caietele și manualele copilăriei sale, depozitate în casa de vacanță de la Solara. Paradoxul constă însă în faptul că respectiva leziune cerebrală pare a fi șters numai în parte amintirile eroului, adică i-a afectat doar memoria evenimențială, autobiografică. Și întrucât cealaltă memorie (aceea pe care neurologii o numesc semantică) a rămas intactă, Yambo se dovedește capabil a cita fără dificultate toate versurile pe care le-a citit vreodată, titluri
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]