985 matches
-
riduri și-n păr prins-am fire de-argint să știu că s-a dus timpul când puteam să mă mint apoi m-am așezat să mor puțin să nu mai crească în mine alți muguri de chin inima-mi amorțise demult sub poveri ocrotite prea mult știam că iubirile macină-ncet și ucid nu trăiește nimic prin întuneric de zid într-un binecuvântat târziu a pătruns Antologia Esențelor 148 o rază de gând străveziu și am văzut, parc-așa, într-
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
citit Discursul Asupra Metodei, Tratatul Logico-Politic, sau măcar pe Carpentier? — Dacă așa stau lucrurile, cred că nu-i mare deranjul să ne schimbăm, zice Petrică. — Să mergem, încuviință Monte Cristo, făcîndu-i cu ochiul lui Sena, care parcă ațipise în picioare amorțit de frig. — Discuția o putem continua și pe drum sau sus, pînă ne mai încălzim puțin, zice domnul Președinte, împingînd cu piciorul ușa garajului și scotocindu-și buzunarele în căutarea cheilor. Știu Mina, că tu ai încercat să mă schimbi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ai ars șmecherașule, îl îngheață Dendé cu privirea, ia să vedem pe unde o să mai scoateți acum cămașa, goțoilor, amenință și Gulie, să nu-l strîng de gît ca să terminăm odată cu el? întreabă Tîrnăcop, care simte că încep să-i amorțească brațele. Dă-i drumul, ordonă Dendé, înșfăcînd actul de identitate din mîna lui Gulie, uite-așa pățesc mincinoșii și trădătorii, zice făcîndu-i vînt în direcția focului în mijlocul căruia se mai văd încă bucăți din cele două rame cuprinse de vîlvătăi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
el huruitul la început sacadat, apoi tot mai uniform al motorului care pornise. Dar înainte să se suie la volan, fu nevoit să facă cîțiva pași de colo colo pe asfalt, piciorul pe care îl ținuse îndoit sub el îi amorțise și simțea ácele furnicăturilor din talpă pînă în șold. Te-ai fi așteptat ca pe gazon să-și facă apariția alde Șarpele cu Clopoței sau Monte Cristo, însă nici vorbă. N-am recunoscut pe nimeni oricît m-am chiorît eu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
la votul în alb, E absurd, e complet absurd, Am învățat în meseria asta că aceia care comandă nu numai că nu se opresc în fața lucrurilor pe care noi le-am numi absurde, dar se și folosesc de ele ca să amorțească conștiințele și să anihileze rațiunea, Ce credeți că trebuie să facem, Ascundeți-vă, dispăreți, dar n-o faceți în casa prietenilor dumneavoastră, acolo n-ați fi în siguranță, nu va întârzia mult până să-i pună sub supraveghere, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
o înghițisem, dar durerea a continuat să se accentueze, întinzându-se prin tot toracele, parcă mi-ar fi luat foc toate organele, parcă aș fi înghițit cinci litri de plumb topit și n-a mai trecut mult și mi-a amorțit brațul stâng și am simțit în falcă înțepăturile a o mie de ace invizibile. Citisem destule despre atacurile de cord ca să știu că acestea erau simptomele clasice și, dat fiind că durerea continua să se acumuleze, urcând către niveluri insuportabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să fie un fel de primăvară luminoasă, energia vieții ce ar fi în stare să răsară din speranțe și sentimente, să însuflețească totul, să însorească totul în mod incomparabil... Atunci cînd evităm să simțim ceva ne îndepărtăm de adevăr și amorțim ca insectele în hibernare. Acesta e primul pas înspre un îngheț care nu înseamnă viață, care nu are rost și nici nu creează nimic altceva decît inexistență. În schimb, infinitul universului viu este afirmarea existenței înspre lumină. Iar tu?...Cît
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
un salt roșcat de energie năvalnică, iar eu, șocat, m-am făcut ghem. Un alt bum. Un trosnet. Un bufnet. Un bum. Un alt trosnet. Instinctele mi se treziră și îmi răspândiră în tot trupul un val de substanțe chimice, amorțindu-mi vârfurile degetelor, buzele și urechile. Stomacul mi se strânse și toate firele de păr de pe corp mi se ridicară, un conductor electric. Tot trupul mă îndemna să fug, să scap. Dar n-am fugit. Când m-am ridicat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și jos pe care îl remarcaserăm în oraș, în dimineața aceea. Era ca și când lumina zilei nici n-ar fi existat. M-am întins pe podeaua zgrunțuroasă de lângă rucsacul meu și m-am uitat în sus, la nori. — Cred că-mi amorțesc picioarele. Lumina slabă a amurgului de care aveam parte nu era de-ajuns pentru a citi, așa că Scout aprinse lanterna ca să-și consulte din nou carnețelul. — Ne descurcăm bine, zise. Mâine ar trebui să ajungem la destinație. Mâine. Mâine ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
bucățica mea de ocean. Eram singur singurel în toată albeața aia. M-am lăsat din nou pe scânduri. Am simțit ceva, o vagă vibrație ca o firavă zvâcnire musculară în spatele coapsei. Sunt rănit, mi-am spus, sunt spintecat și răceala amorțește durerea. Am dus o mână jos și-n spate ca să pipăi și-am găsit vederea în buzunarul din spate al pantalonilor scurți. Am atins-o din nou și, da, părea că micuțul dreptunghi de carton zumzăia. Am scos-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fost totuși scrimă crimă în numele onoarei. Papa mi-a pus Collir în ochi, nu m-a durut. Nici de scosul măselei nu mi-e frică. De altfel, acum sunt metode, mi-a spus papa, prin care-ți adoarme dintele, îți amorțește falca, și totul e fără chin, chiar dacă pe urmă, când se trezește locul adormit, revine și durerea. Papa m-a lăudat, zice că femeile sunt mai curajoase decât bărbații, în ce privește lupta cu boala. În familie se povestește la toate ocaziile
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Runa, din satul de pe marginea apei care curge mereu. Se apucă să-mi reteze frânghiile ce mă țineau chircit peste bulumac și-mi făcu semn să mă iau după ea. - Șșșt, Își puse degetul pe buze. Abia mă mișcam. Eram amorțit din cap până În picioare. - Mișcă, Îmi șopti Runa. Enkim mi-a spus că ești mare ucigaș. Hai să te văd. M-am luat după ea, urcând cu chiu cu vai prin stâncăraia de deasupra peșterii. - Încotro? Nu-mi răspunse. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am dat roată o bucată de vreme, căutând urme de animale de pradă, dar locul părea liniștit. M-am așezat Într-un loc bine ales, așa ca vântul să bată dinspre apă și am pândit fără să mă mișc. Am amorțit, dar așa era mereu când pândeai. După cum spunea Moru, trocul vânătorului dibaci era să amorțească. Când a venit turma, nici măcar n-am mai răsuflat. Doar m-am uitat cu luare aminte, ca să văd dacă eram Într-atât de aproape Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
părea liniștit. M-am așezat Într-un loc bine ales, așa ca vântul să bată dinspre apă și am pândit fără să mă mișc. Am amorțit, dar așa era mereu când pândeai. După cum spunea Moru, trocul vânătorului dibaci era să amorțească. Când a venit turma, nici măcar n-am mai răsuflat. Doar m-am uitat cu luare aminte, ca să văd dacă eram Într-atât de aproape Încât să lovesc cu sulița scurtă a Runei. Apoi am amorțit și mai și, iar piepții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
trocul vânătorului dibaci era să amorțească. Când a venit turma, nici măcar n-am mai răsuflat. Doar m-am uitat cu luare aminte, ca să văd dacă eram Într-atât de aproape Încât să lovesc cu sulița scurtă a Runei. Apoi am amorțit și mai și, iar piepții mi se Încinseră. Când ciutele Își cufundară boturile În apă, n-am mai așteptat: am ridicat capul numai puțin și am azvârlit sulița În cel mai mic ciutan. În clipa următoare, ciutele țâșniră prin baltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se mai pot descotorosi, oricât de tare s-ar parfuma. Nu e ușor să rămâi curat pe străzi și la ora asta fiecare dintre aceste tinere deja miroase În locurile care contează ca o brânză franțuzească moale, foarte matură... Sunt amorțite și În privința gândurilor la copiii lăsați acasă, bebeluși de șase luni cu răceli crunte, care dorm În pătuțuri uzate, molfăind suzete și respirând cu greu... imune la gustul persistent de spermă din gură, combinat cu guma de mestecat mentolată, majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
corpul meu cel nou, despre instrucțiunile de utilizare și contraindicațiile sale. Obiectul și cu mine lucrasem pe Întuneric. Nu-mi explorase niciodată instrumentul de-a binelea. Clinica dăduse organelor mele genitale un aer medical. Cât am stat acolo, au fost amorțite și ușor sensibile, de la consultațiile frecvente. Corpul meu se deconectase ca să suporte calvarul. Dar călătoria l-a trezit. Singur, cu ușa Încuiată și cu lanțul pus, am experimentat de unul singur. Mi-am pus perne Între picioare. M-am cocoțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pă câte unul la distrugere, nu-l mai lasă până într-a șaptea viță. Nepot și băiat de profesori și s-a profilat pe haznale. Încercă să râdă. Dinspre plămâni, sfârșeala aceea se scurgea, ca o apă răcorelnică, înspre picioare. Amorțea toropit, cu carnea dințuită, furnicată de mii de țepușe. Mormăia, mai mult pentru el. - L-a mai ajutat și Burtăncureanu, după ce mai prinsese și el cheag, când s-a uitat chestia cu pușcăria de-o făcuse. Îi dăduse ceva pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să o mai facă toate astea, când va veni momentul ca viitorimea care se uită acum la voi, așa cum ne uităm noi acum la televizor, s-o ceară? Martirii și eroii cine o să-i preaslăvească?!“ Coborâ mîinile, frecându-și-le. Amorțise. Continuă înflăcărat: „Tovarășul Nisip cunoaște cel mai bine. Are un mare martir al democrației chiar la el în familie. L-a adus personal de la securitate și l-a îngropat creștinește în țărâna sfântă, strămoșească. Răpostul părinte Macovei, vărul Prea Sfântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
am mers pe străzi până în centru. Dimineața era orbitoare. Zăpada de pe trotuarele bulevardelor, de pe balustrada de cauciuc a scărilor rulante din pasaj, de pe turnulețele Universității și Institutului de Arhitectură îmi dădea o stare de exaltare. Aerul înghețat și scânteietor îmi amorțea, limpede ca sticla, senzorii interiori, îmi ștergea imaginea care încerca tenace să mi se lipească pe pereții craniului: el și ea pe motocicletă, cu căști portocalii, dintr-a Ginei prelingîndu-se pe umăr o viță castanie de păr. Am intrat în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Abia acum puteam cu adevărat să-mi dau seama că noaptea reprezenta mai mult un acoperiș de nori negri ca pâsla. Tot ce era apropiat crepusculului era cufundat într-o baie de lumină, iar ce era încă în noapte, era amorțit de o pătură grea de tăcere. Stăteam acolo și priveam acel răsărit trăsnit de frumusețea sa. Gloria, măreția și magnifica sa teroare mă imobilizaseră și mă țintuiră pământului. Îl simțeam pe Vladimir în apropierea mea fiind incredibil de încântat. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se plimba o cioară, și de sub gheruțele ei se scutura zăpada. Am întrebat-o pe Zinocika dacă nu-i este frig. - Mă simt minunat, a replicat ea. - Spune și tu, nu-i minunat? Încălzește-mi mâinile. Mi-am desprins mâna amorțită de la umăr de talia ei. Apa mi se prelingea de pe cozoroc pe obraji și pe după guler. Aveam fețele umede, iar obrajii și bărbiile ne înghețaseră atât de tare, încât trebuia să vorbim fără să ne mișcăm fața; genele și sprâncenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
răvășit de o furtună mută să se rupă. Acum, în liniștea moartă a nopții, mă tem tocmai pentru acest firicel. Stau în fotoliu. Capul mi-e atât de încordat, încât îmi pare că vibrează. Corpul mi s-a răcit, a amorțit, de parcă s-a desprins de cap: ca să-mi simt mâna sau piciorul, trebuie să le mișc. În jurul meu sunt oameni, mulți, foarte mulți oameni. Dar nu-i o halucinație: văd acești oameni nu în afara, ci înăuntrul meu. Sunt studenți, elevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ceruri, până la capăt. Însă și eu o pățesc, ca întotdeauna când trebuie să fac ceaiul pentru mai mult de o persoană. Deși m-am chinuit, cameleonic și masochistic, să-mi supun corpul antrenamentului celui mai sever, picioarele se răzvrătesc și amorțesc tocmai când, adunând elegant futaoki, kensui și hishaku în mână, ar trebui să mă ridic grav și să îmi fac ieșirea din scenă. Profesoara e deja obișnuită cu necazul meu, pe care, astăzi, îl primesc ca pe o flagelare purificatoare
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dâre de fum în noapte. Când ai în spate un bătrân surd și pișat pe el, nu pierzi vremea cu descrieri ample. Te gândești cum dracu’ faci să uiți mirosul ăla. Asta făceam și eu. Conduceam plin de îndoieli. Îmi amorțiseră degetele pe volan. Juju trăgea dintr-un joint. Mi-era imposibil să mă concentrez la drum stând pe spate într-o barcă pe râu privind un cer din care cădeau mandarine. Am călcat puternic pedala de accelerație. Bătrânul zăcea într-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]