1,257 matches
-
anunț că, Împreună cu ofițerul Pieplack, aș dori să percheziționez apartamentul. Ridică o mână În caz că m-aș fi lăsat păcălit de o pornire absurdă de a protesta. Odată ce se convinse că n-am să fac așa ceva, cercetă locuința cu o privire amuzată, apoi Îi explică colegului său, care tocmai se Întorcea după ce a condus-o pe administratora mea la ușă: — Patul și biroul. De restul poți să te ocupi tu. — Dar... Gândindu-se mai bine, Pieplack dădu din umeri și se Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Se așeză din nou la birou, vârî documentele În servietă și, cu un gest iritat, mătură restul de pe masă. Jucându-se cu căluțul de pe noptieră, colegul lui dădu doar din cap spre scaunul de bucătărie, cu un aer distrat și amuzat. Apoi dădu peste Încuietoare și burta se deschise. Surprins, ridică micul capac, apăsă botnița iar și aprobă satisfăcut când abdomenul căzu, conform așteptărilor. Mi-am imaginat că data viitoare când va mai face o șmecherie din asta, o să facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am adăugat, n-am stat să văd dacă cerințele estetice ale lui Anton au fost sau nu Îndeplinite. — Păcat. Ai fi Învățat și tu ceva. — Mersi, dar triumful testiculelor nu e filmul meu. I-am spus ce-mi povestise Else. Amuzat, Anton Își Încrucișă mâinile după gât, Întorcându-se cu fața la soare. — De parcă ea ar știi. I-am explicat că era doar un slogan. Dar dacă Horst Hauptstein putea să obțină ce voia, În curând, orașul urma să fie dominat de niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
uniforme spitalicești, Împreună cu o pereche de cizme albe pentru femei. În spatele paravanului chinezesc din fundal reușeam să disting un bărbat mai În vârstă care tocmai se spăla pe mâini. — Să fiu al naibii. Tipul blond mă privi cu un dispreț amuzat. Ajustându-și expresia de pe față, Închise ușa. Tu ce vrei? Crăpătura de o palmă nu prea lăsa loc pentru ochii mei Înguști, nasul pricăjit și buzele pline. Aranjându-mi flanelul pe care-l purtam pe umeri, mi-am strâns poșeta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nici ce să spun. Am schițat un gest binecunoscut, sperând că va știi cum să-mi interpreteze situația. Da, exact. Asta era prosopul meu. Renunțasem. — Scutiți-mă de circul ăsta, domnule Knisch. Vocea Inspectorului era mătăsoasă dar fermă, chiar puțin amuzată. M-am Îndreptat cu greu. Avea oare de gând să-mi explice la ce se referea? Altfel, nu știam dacă... — Văd că n-aveți deloc Încredere În poliție. Dar de data aceasta, puteți să stați liniștit. Dacă sunteți cooperant, veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
le-am lăsat jos pe bicicletă, i-am zis că probabil făcusem deja ceea ce mi-a sugerat. Dar după conversația noastră nocturnă, din câte-mi dădeam sema, irizarea mea eșuată ar fi dus doar pe piste false. — False? Manetti păru amuzată. Știți, Doctorul Froehlich ar susține că și deviațiile au un anumit rol... Observându-mi nedumerirea, adăugă: Domnule Knisch, mă tem că trebuie să vă rog să vă prezentați perspectiva dvs. - deviantă sau nu. Cu puțin noroc, s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ritm doar de ea știut, pendulul dispoziției ei oscila Între doi poli opuși: calm glacial și furie spumegândă. În timp ce Zeliha gonea printre ei, vânzătorii ambulanți, care Îmbiau trecătorii cu umbrele, haine de ploaie și eșarfe sintetice viu colorate, o priveau amuzați. Reuși să le ignore privirile, așa cum reușea să ignore privirile tuturor bărbaților care se holbau la trupul ei plini de dorință. Vânzătorii se uitau dezaprobator și la inelul strălucitor din nasul ei, ca și când ar fi fost un indiciu al abaterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ați copt churek! — Aaa, vorbești turca? a exclamat mătușa Banu uluită, pe când se Întorcea cu o oală aburindă În mâini și cu Sultan al Cincilea ținându-se Încă după ea. Armanoush a dat din cap pe jumătate serioasă, pe jumătate amuzată, de parcă i-ar fi părut rău să dezamăgească atâtea așteptări. — Nu, nu, din păcate nu vorbesc limba turcă, Însă cred că știu pe dinafară limbajul bucătăriei turcești. Nefiind În stare să Înțeleagă ultima parte, mătușa Banu s-a Întors disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Și spunând asta s-a lăsat pe spătarul scaunului. Caricaturistul Alcoolic și Armanoush au zâmbit, Însă ceilalți nu au reacționat În nici un fel. Hotărând să intre și el În joc, Caricaturistul Alcoolic s-a Întors spre Asya cu o privire amuzată și vicleană și a Întrebat: Dar poate să și-l scoată dacă vrea, nu? Se poate scoate, nu-i așa? — Se poate, a răspuns imediat Asya. Însă Întreaga operație e extrem de dureroasă și de Înspăimântătoare. Poți să alegi una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
am Înșurubat acolo un inel și am ieșit așa din baie. Pe vremea aia Îmi plăcea s-o scot pe mama din minți. Auzind ultimele cuvinte din locul În care se afla, Asya i-a aruncat maică-sii o privire amuzată. — Însă ce Încerc să spun e că mi-am făcut piercingul În nas pentru că era un lucru interzis. Înțelegi ce vreau să zic? Era În afara oricărei discuții ca o fată turcă dintr-o familie tradițională să-și facă un piercing
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În California, de pildă. Știi, acolo e o mare comunitate armeană... Aram s-a uitat la ea preț de un minut Întreg, de parcă ar fi Înregistrat fiecare detaliu, apoi s-a lăsat pe spătarul scaunului și a Început să râdă amuzat. Armanoush a fost mai degrabă deranjată de râsul ăla, căci simțea că o excludea. Nefiind convinsă că fusese Înțeleasă corect, s-a aplecat În față și a Încercat să ofere o explicație mai bună: — Dacă ești oprimat aici, poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu toții la fel Îngânând: — Șerefe! Cuvântul ăsta, după cum s-a dovedit curând, era un fel de refren repetat la fiecare zece sau cincisprezece minute. După Încă o oră și alte șapte Șerefe, ochii lui Armanoush străluceau din cauza alcoolului. A urmărit amuzată un chelner albinos aducând felurile fierbinți - biban vărgat prăjit pe un pat de ardei verzi, drac-de-mare marinat cu busuioc și cremă de spanac, somon la grătar cu verdețuri și crevete prăjit la foc mic În sos condimentat de usturoi. Armanoush
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
căiască. Însă când Noe a deschis gura să predice adevărul, nimeni nu l-a ascultat, iar cuvintele lui au fost Întrerupte de Înjurături. L-au făcut În toate felurile: nebun, smintit, ciudat... Asya i-a aruncat mătușă-sii o privire amuzată, știind cum putea s-o enerveze. — Însă mai mult ca orice pe Noe l-a durut trădarea soției sale, nu-i așa, mătușă? N-a trecut soția sa În rândurile păgânilor? — Într-adevăr, așa a făcut șarpele ăla cu chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
niște senzori automați de vibrații. — Vrei să spui că se declanșează automat? — Da, Norman. — Beth, dar asta e o nebunie. Cineva continuă să provoace aceste manifestări. Cine le provoacă, Beth? Beth surâse leneș, adresându-i un zâmbet felin și părând amuzată de ceea ce auzea. — Chiar nu știi? Ba știa. Da, știa și simți că-l trece un fior rece. — Tu ești sursa acestor manifestări, Beth. Nu, Norman, spuse ea fără să-și piardă cumpătul.. Nu eu, ci tu. 06.40 ORE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sub pragul electoral. Vom trăi și vom vedea. VADIM TUDOR REȘAPAT Corneliu Vadim Tudor a dezbrăcat „cămașa morții“ și încearcă un costum Armani; în mahalaua din care provine s-ar spune că-i stă ca pe gard. L am urmărit amuzat săptămâna trecută într-o apariție televizată. Realizatorul a început prin a aduce aminte telespectatorilor cele mai răcnite afirmații ale liderului PRM de când face umbră spectrului politic. Ce vremuri! Ce sfântă mânie proletară! Ce era la gura lui! Despre monarhie: „a
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
a se spăla pe dinți, de două ori pe zi, dimineața și seara, lăsînd în același timp apa să curgă în neștire în fața sa. Uneori domnul Busbib se mai și uita în oglindă în timp ce efectua această operațiune de igienă intimă, amuzat să se vadă cu gura umflată și cu spuma albă țîșnindu-i la colțul buzelor. Ceea ce implica o și mai mare risipă de apă întrucît, în aceste momente de amuzament, frecatul pe dinți dura și mai mult. sunt un PorC, își
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
acum tare și în același timp, iar domnul Kuntz îi amuza pe toți parodiind la saxofon La Marseillaise într-o versiune jazz. Brusc mi se păru că o văd și pe Domnișoara ri acolo, cu un trandafir albastru la decolteu, amuzată și veselă, ascultînd perorațiile unui bătrînel după toate aparențele extrem de încîntat de ceea ce spunea. — Un road movie la Dorohoi, iată ce-ar fi trebuit el să scrie. Fraza ajunse la urechile mele ca prin vis, nu mai știam din ce
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Signor Balbo își exprimă încîntarea de a vă avea din nou în, hm, apropierea, preajma sa. Întotdeauna cavalerii războiului trebuie să fie în apropierea slujitorilor lui, a celor ce sînt reprezentanții zeului Vulcan pe pămînt." Coriolan Popa schiță un zîmbet amuzat, ceea ce permise tuturor să rîdă în hohote, Balbo își roti privirea încîntat și apoi rosti fraze scurte, ca un răpăit de mitralieră: Pacea poate fi garantată numai pe această cale! Înarmați-vă, fiți stăpînii cerului, ai apelor și pămîntului!" Cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Vulturul Alb" nu este decît o paiață, o pasăre împăiată bună de arătat la bîlci unora și altora. Dacă te așezai bine în fotoliu și îți plimbai ochii pe hîrtiile lui Bîlbîie, cu un aer ușor plictisit ori dimpotrivă, ușor amuzat, aveai toate motivele să zici un complot de caraghioși, o mascaradă de bîlci. Se joacă de-a subversiunea, s-au supărat pe stat pentru că n-au răbdare să crească în grad ca toată lumea și să primească soldele la timpul cuvenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o explicație. Ați spus așa: Leonard Bîlbîie a dovedit reale calități în stabilirea realității. Și apoi, ce nu este adevărat, de a stabili ceea ce aparține realității de ceea ce vine din fabulație, înțeleg prin asta imaginație. Corect?" Mihai Mihail îl privi amuzat. Asta întrecea orice așteptare, hăbăucul de Pangratty să-l contrazică într-o problemă de specialitate, o problemă a Serviciului! Aprobă, ,,Corect. Fabulație-imaginație, tot un drac!" " Singurul punct unde nu ne înțelegem, domnule Mihail. Singurul, pentru că vreau să vă atrag atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu gât puternic. Nu deschidea gura decât ca să spună cuvinte scurte și memorabile, pe care apoi le repetam zile întregi... Viața e o fântână... Omul e soiul dracului... Norocul e chior... Felul cum le spunea, cu resemnare, sau cu dispreț amuzat, le încărca de un umor în care zăcea experiența lui de-o viață... nu-i părea rău, dar nici, privind în urmă, nu se entuziasma: un imens căscat pecetluia adesea acest trecut dominat de o singură patimă, fiindcă nici nevastă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
se opri o clipă. — Apropo, m-a căutat la birou un redactor sportiv negru de furie acum nici cinci minute. Părea să creadă că ne-ați faultat cu Federația de Fotbal Neprofesionist. Ochii de un albastru-pal ai lui Jack licăreau amuzați. — Dar i-am spus că trebuie să fie o greșeală, că tu una nu ești adepta mentalității înguste a poveștilor în exclusivitate, că viziunea pe care o promovează Citizen este una pozitivă și de cooperare. Dacă ar fi putut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să se coboare pentru a obține un subiect. Cu mult înainte să vină pastele, lui Fran începură să i se închidă ochii, capul îi alunecă pe bancheta moale și, după un minut sau două, adormi buștean. Jack, care o privise amuzat, se aplecă spre Stevie. — Cred că ar trebui să o ducă cineva acasă pe domnișoara redactor-șef. Stevie oftă și se întinse să-și ia haina. Din bucătărie veneau cele mai îmbietoare arome. — Ai dreptate. I-a dat târcoale o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mine. Avea ochii arși de febră și obrazul neras. Îmi părea cumva cunoscut, dar cu greu mi-am reamintit de unde. Stătuse cu mine la spital în aceeași cameră, ultima oară, și-mi luase adresa atunci. M-am uitat la el amuzat. Era un tip de modă veche, foarte ceremonios în gesturi și în vorbe. Venise să-mi spună despre un azil de bătrâni, aflat, zicea el, undeva pe un țărm cu admirabile stânci de marmură, întrebîndu-mă dacă n-aveam chef să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pace, te voi invita prin Francisc să ne vizitezi. Îi voi șopti Bătrînului: "Chemați-l pe doctorul Dinu aici, vă rog. Faceți-mi acest hatâr. Vă prețuiește, dealtfel, foarte mult și ar merita să-l cunoașteți."" Dinu mă privea, jumătate amuzat, jumătate speriat. Sper că n-ai să faci una ca asta." "Dar de ce nu?" "Pentru că te rog", zise el serios, uitîndu-se la mine cu admirație. Pe el, umbra nevăzută a Bătrânului aproape îl paraliza, îl silea să dea înapoi. Eu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]