6,330 matches
-
Oreste (Orestis tragoedia), atribuită lui Draconțiu pentru prima dată de către Mai. în ciuda titlului său, opera nu este o „tragedie” în maniera teatrului clasic (căruia i se pierduse pînă și amintirea în epoca lui Draconțiu, ci tot un epillion în hexametri, analog cu cele deja amintite din componența Romulea. Elementele mitice sînt eliminate aproape complet din narațiune (ele deveniseră de-acum elemente exclusiv ornamentale ale expunerii literare); firește, din antica tragedie a lui Oreste și din problematica eschiliană n-a rămas nimic
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
regulilor de metrică și prozodie, semn al scăderii interesului pentru structurile literare tipice limbii latine clasice. Tot anonim este și Poemul contra Marcioniților (Carmen adversus Marcionitas), în cinci cărți, ce reia polemica împotriva acelei erezii bazîndu-se în întregime pe opera analoagă a lui Tertulian, dar reinterpretează într-o manieră modernă unele aspecte ale credinței. Și acesta pare să provină dintr-un mediu cultural african posterior lui Draconțiu. Anonime sînt și cele două poeme, transmise fie sub numele lui Ciprian, fie sub
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în ultimii ani ai vieții sale. A ajuns pînă la noi, sub semnătura lui, un tratat despre Sfîntul Duh care înainte nu era considerat autentic. Cartea își propune să demonstreze consubstanțialitatea Sfîntului Duh pe baza tradiției simbolului credinței. Un conținut analog trebuie să fi avut tratatul, astăzi pierdut, despre care ne vorbește Ghenadie, intitulat Contra arienilor și a macedonienilor și care trebuie să fie o altă confirmare a consubstanțialității. De aceea, cercetătorii au încercat să descopere acest tratat, identificîndu-l cu opere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
așadar cu totul. în consecință, natura umană este considerată în esență pozitivă, și scriitorul afirmă că darurile naturii (aproape) coincid cu darurile harului, în timp ce pentru Augustin voința umană de a face bine este o consecință a harului. Cu un conținut analog, adică dedicată problemei predestinării, este epistola (nr. 1), adresată de Faustus prezbiterului Lucidus, în care scriitorul respinge din nou doctrinele potrivit cărora păcatul originar ar fi dus la anularea liberului arbitru, iar Dumnezeu ar fi hotărît dinainte ca omul să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
minore, a căror autenticitate nu e totuși sigură. Bibliografie. Ediții: CSEL 16, 1, 1888 (C. Schenkl); C.A. Rapisarda, Centro di Studi sull’Antico Cristianesimo, Catania, 1958. Studii: J. Fontaine, Naissance de la poésie..., op. cit. 6. Paulinus din Pella Motive spirituale analoage conține și poemul scris de un autor din aceeași perioadă, Paulinus, născut la Pella, în Macedonia, care s-a mutat încă din copilărie în casa bunicului său, poetul Ausonius, la Bordeaux. Conform lui Della Corte, Paulinus ar fi fost primul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fost citită în a doua ședință a conciliului de la Calcedon din 451. Acest Tomus era însoțit de o serie de dovezi, extrase din cei mai importanți Părinți greci și latini, adunate și cu colaborarea lui Prosper din Aquitania. O importanță analoagă are și epistola 165, din 17 august 458, trimisă împăratului din Răsărit, care voia să cunoască opinia tuturor mitropoliților în legătură cu deciziile luate la Calcedon și respinse de monofiziți; răspunsul episcopului de la Roma este însoțit și de această dată de o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
șapte scrisori, care sînt mai degrabă scurte tratate sub formă de epistolă. Primele două îi sînt adresate lui Fulgențiu și îi supun atenției unele probleme și dificultăți cu caracter dogmatic; în următoarele trei, Ferrando se ocupă de chestiuni cu conținut analog (despre cele două naturi ale lui Cristos, împotriva opiniilor arienilor că Isus Cristos aparține sfintei și indivizibilei Treimi). Au fost scrise la puțin timp după moartea lui Fulgențiu, adică după 532; cea de-a patra îi este adresată lui Eugippius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mare teolog, Tertulian, și pe cel mai mare, Augustin.” Bibliografie. Ediție: CChr.Lat 90A, 1974 (J.-M. Clement, R. Van der Plaetse). 4. Verecundus de Iunca Un apărător al doctrinei celor Trei Capitole, care s-a situat pe o poziție analoagă cu aceea a lui Fecundus, a fost Verecundus de Iunca. Nici despre viața lui nu știm aproape nimic: doar cîteva informații furnizate de contemporanul său, cronicarul Victor din Tununa (p. 000). în momentul culminant al neînțelegerilor legate de această doctrină
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
d.C.). Potrivit lui Boetius, așa cum susținuse și Platon, matematica este un instrument esențial de abstractizare intelectuală: îl ajută pe om să învețe să se desprindă de impresiile furnizate de simțuri, pentru a putea trece apoi la contemplarea adevăratei realități. O intenție analoagă stă și la baza tratatului următor, dedicat Fundamentelor muzicii (De institutione musica); interesul pe care Platon îl manifestă pentru acest domeniu se datora tot faptului că muzica era un produs (dacă se poate spune așa) al matematicii, un rezultat sensibil
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
periodizările și diviziunile unei istorii continue, neîntrerupte) istoria literaturii creștine din epoca greco-latină și tot cu ei începe cultura religioasă a Evului Mediu. Celălalt personaj important care, deși foarte diferit de marele pontif, are în periodizarea acestei discipline un rol analog, a fost, în Spania, Isidor de Sevilia, așa cum vom vedea imediat. III. SCRIITORI DIN GALLIA Am văzut mai înainte că Gallia fusese în secolul al V-lea țara occidentală care păstrase cel mai bine tradiția culturală clasică, vizibilă și în cadrul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tradiția culturală clasică, vizibilă și în cadrul literaturii creștine, și care se putea lăuda cu o producție de un bun nivel, chiar dacă lipsită de valori notabile. în această producție predominau aspectele tipic literare, în timp ce teologia era mai puțin cultivată; în mod analog, temele tratate de cultura creștină în secolul al VI-lea sînt mai cu seamă literare, autorii fiind mai puțin interesați de gîndirea sau controversele teologice. însă condițiile politice și sociale se schimbă în secolul al VI-lea. în Gallia fuseseră
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un mic tratat Despre Paști (De Pascha), referitor la modalitatea de calcul a Paștilui. Folosind culegerile răspîndite în secolul al V-lea, Martin a tradus în latină Maximele Părinților din Egipt (Aegyptiorum Patrum sententiae) și i-a încredințat o sarcină analoagă discipolului său Pascasius, care a tradus întrebările și răspunsurile Părinților din Egipt (Interrogationes et responsiones Aegyptiorum Patrum). A tradus și Canoanele sinoadelor Sfinților Părinți din Orient și a compus, mai mult ca sigur, protocoalele primului și ale celui de-al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Scriptură - cele mai potrivite pentru a exprima această spiritualitate a penitenței (Ieremia și Iov). Urmează studiile dedicate științelor astronomice, meteorologice și fizice din lucrarea Despre natura lucrurilor (De natura rerum), al cărei titlu îl repetă pe acela al unor opere analoage din perioada clasică (de exemplu, a lui Lucrețiu) și tratatul Despre rînduiala celor create (De ordine creatorarum). Isidor dedică istoriei universale Cronica mare (Chronica maiora), care ajunge pînă în 515 și la care se adaugă istoriile unor popoare, cum sînt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că lui Isus i se aplică toate trăsăturile lui Moise, pentru că riscăm să spunem lucruri absurde; de exemplu, Moise avea dificultăți de vorbire, iar Isus nu, dimpotrivă; el era „marea trîmbiță” a lui Dumnezeu, conform Isaia 27, 13. în mod analog, Iona e trimis de Dumnezeu la locuitorii cetății Ninive, așa cum Fiul este trimis de Tatăl să anunțe omenirii evanghelia; însă Iona a încercat să evite mandatul, în timp ce Cristos s-a jertfit din propria voință pentru a-l aduce la îndeplinire
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
iar cea de-a doua se vindecă, ceea ce înseamnă că moartea sinagogii coincide cronologic cu mîntuirea celorlalți necreștini. însă și prima va învia, o dată ce acești necreștini vor intra sub aripa izbăvirii (Comentariu la Luca 8: PG 72, 637B-640A). O interpretare analoagă a destinului iudeilor și a convertirii lor finale - o temă preferată a lui Chiril, care se sprijină pe Romani 11, 25-26 - găsim în Comentariul la Ioan (ed. Pusey, vol. I, pp. 304-305), în episodul vindecării paraliticului (Ioan 5, 1 și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
acestei opere au fost compuse de Teodor de Mopsuestia prin anul 378 (cf. vol. II, t. 1, pp. 160-161; au rămas puține fragmente) și de către Filip din Side (către 398-404; cf. p. 000), mai incerte sînt alte mărturii despre acțiuni analoage (în special ale lui Ioan Hrisostomul și Teodoret al Cyrului). Potrivit epistolei 83 a lui Teodoret al Cyrului (din 448), Chiril i-ar fi trimis tratatul Contra lui Iulian patriarhului Ioan de Antiohia, în exercițiu între 428-429 și 441-442. Cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a reușit să le desăvîrșească. Compunerea acestei scrieri ne-ar ajuta să explicăm pierderea apologiei precedente, Tragedia, considerată de-acum puțin folositoare, întrucît era depășită de noua operă în care, cel puțin în parte, a fost probabil integrată; din rațiuni analoage e de înțeles și pierderea dialogului Teopaschitul. în acest Dialog, care ar fi fost deci compus înainte de publicarea Tomului lui Leon, Nestorie se concentrează asupra modalității prin care să fie asigurată unitatea lui Cristos păstrîndu-se cele două naturi distincte, însă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în anii petrecuți ca patriarh la Antiohia, Sever a început să scrie cel mai complex tratat al său, Contra gramaticului nelegiuit, în care combate Apologia conciliului de la Calcedon a lui Ioan de Cezareea (cf. p. 000; tratatul atacă și opera analoagă a lui Ioan de Scitopolis). împărțit în trei cărți de mărime diferită (a doua ne-a parvenit incompletă), tratatul a fost completat abia în timpul primului său exil egiptean, către 520. Textul respectă ordinea operei combătute, dar e plin de digresiuni
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
teze atribuite, uneori fără îndreptățire, marelui Alexandrin: Fiul este inferior Tatălui, iar Duhul Sfînt Fiului; Fiul nu-l poate vedea pe Tatăl, nici Duhul Sfînt pe Fiul; Fiul și Duhul Sfînt sînt creaturi; noi sîntem cu Fiul într-o relație analoagă aceleia în care este Fiul cu Tatăl; puterea lui Dumnezeu este limitată; sufletele preexistau și li s-au dat trupuri după ce iubirea lor pentru Dumnezeu a slăbit; un suflet se poate întrupa de mai multe ori; și sufletul lui Cristos
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unei necesități intrinsece. Ipostasul este ceea ce există în mod separat; în ființa umană, sufletul și trupul au așadar în comun ipostasul, însă fiecare din cele două are o natură și o definiție proprie. în alcătuirea lui Cristos funcționează un raport analog cu cel dintre suflet și trup în individ. Logosul s-a unit cu o natură umană individuală (însă dotată cu toate caracterele speciei) și completă (trup și suflet; Logosul nu înlocuiește sufletul - ceea ce ar fi apolinarism - tocmai pentru că în primul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
propria judecată, aceea de a judeca etc. Ele au fost notate de ascultători și apoi redactate, deși nici cei care le-au transcris nu au fost mînați de intenții literare, ca în cazul Convorbirile lui Ioan Cassian (cf. pp. 000-000), analoage ca gen. Textele lui Dorotei păstrează spontaneitatea exprimării orale. Temele sînt dezvoltate cu ajutorul unui aparat format din citate biblice, din maxime ale Părinților din pustie și, mai ales, din multe anecdote și episoade preluate din tradiția monastică și din experiența
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Gribomont, cristologia lui Evagrie a fost în centrul dezbaterilor nu în timpul crizei origeniene din 399-400, ci în timpul celei din anul 515 și după aceea. Ar fi așadar just să semnalăm importanța polemicii antiorigeniste din tratatul 11, însă în favoarea unei datări analoage celei propuse de Chadwick. Tratatele sînt următoarele: (1) Legea duhovnicească e o culegere de maxime pe diverse teme de viață spirituală, după modelul apoftegmelor sau al centuriilor; (2) Despre cei care se cred indreptățiți prin faptele lor este tot o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în cursul secolului al VI-lea și se definitivează o dată cu opera lui Roman Melodul. Un kontakion e format de obicei din stanțe cu metrică asemănătoare, al căror număr variază de la optsprezece la douăzeci și patru (numite oikoi: un termen folosit în mod analog cu italienescul stanza), precedate de un scurt preludiu numit kukulion, cu o metrică diferită. Stanțele formează de obicei un acrostih și adesea reproduc numele autorului. Ultimul vers al preludiului introduce un refren, repetat apoi cu stanțele care urmează. Stanțele, la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
informații false cu informații adevărate. Nu lipsesc răstălmăcirile și denaturările unor fapte, datorate unei accentuate pigmentări cu întîmplări palpitante; există însă și informații interesante privitoare la Asia Mică și în special la Antiohia. Limbajul e destul de apropiat de vorbirea populară, analog cu cel folosit de contemporanul lui Ioan, Cosma Indicopleuste, care se adresa aceluiași tip de cititori; în opera lui Ioan apar însă și latinisme și semitisme. Ioan a constituit un exemplu imitat ulterior de mulți cronicari, atrași de acest amestec
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de hermeneutică biblică, din care nu lipsesc observațiile nimerite și nici o anume subtilitate, iar un alt motiv ce ne trezește interesul constă în faptul că aici este folosit pentru prima oară pentru textul sacru termenul „introducere”, utilizat deja pentru operele analoage din filozofia păgînă, cum e cazul introducerii lui Porfiriu la logica lui Aristotel. Criteriile exegetice ale acestui scriitor necunoscut par apropiate de cele ale școlii antiohiene, pentru că Adrian pledează pentru evitarea interpretărilor prea îndrăznețe și pentru o lectură prudentă. Așa cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]