1,142 matches
-
instituțiile se definesc ca seturi relativ stabile de identități și interese (Wendt, 1992, p. 399). Odată ce realizăm că politica de putere, securitatea concepută ca un joc cu sumă zero sunt instituții și nu părți definitorii, determinate exogen ale sistemului internațional anarhic, se deschide, conceptual și practic, posibilitatea pentru schimbarea acestor instituții. Cea mai importantă cale sugerată de Wendt este schimbarea imaginii despre sine, acest sine (self) care trebuie ajutat, și despre ceilalți actori similari. Dacă sinele (self) devine sistemul internațional, de
Constructivismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1515]
-
subliniază nevoia de a crește cantitativ și calitativ numărul cercetărilor care tratează implicațiile teoriei constructiviste pentru practicile internaționale și pentru transformarea acestora. Concluzii O contribuție majoră a constructivismului este (re)descoperirea caracterului de produs social al lumii internaționale. Sistemul internațional anarhic nu este un fapt natural al vieții comunităților umane, precedând actorii internaționali și existând în afara interacțiunii umane, ci este un construct social validat și revalidat prin reificarea lui, prin prezentarea lui ca dat obiectiv. Ceea ce considerăm a fi realitatea internațională
Constructivismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1515]
-
și complicatele sale trebuințe și libertatea naturii cu nevoi reduse și simple; de aceea, Platon, care era mereu ironizat de Diogene, îl numește Socrate înnebunit. Diogene este cel dintâi gânditor care concepe un stat al lumii fără legi, fără constrângere, anarhic, în care fiecare face ceea ce îi aduce mulțumire. Platon ( 427347 î.e.n.). Morala platonică merge mână în mână cu politica, dar și invers. Individul este un mic stat, precum statul este un individ în Mare; ceea ce este scris cu litere mici
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
o putere discreționară. Statul tiranic este liber să conducă după propria dorință, iar aceasta înseamnă că își privează supușii de libertățile lor. Cu siguranță, absența impedimentelor exterioare despre care vorbea Hobbes nu trebuie luată în sens literal; astfel, sugerează revendicări anarhice. Absența restricțiilor nu înseamnă eliminarea tuturor restricțiilor. Pretindem de la libertatea politică protecția față de puterea nelimitată ( absolută) și arbitrară. Prin situație de libertate înțelegem o situație de protecție care permite guvernanților să se opună eficient abuzurilor de putere ale guvernanților. Când
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
la statutul de creaturi frugal socializate<footnote Teoria jocurilor susține, pentru întreaga epoca paleolitică, ideea unor asocieri monogame, practicând un schimb economic reciproc și ușor de monitorizat, pe termen lung, suficient pentru a oferi un nucleu social, dar încă prea „anarhic” pentru a susține o organizare socială în sens plenar (Binmore 2001). Ideea se acordă cu sugestia lui W. G. Runciman (2001, 2005), pentru care oamenii paleolitici aveau „cultură”, dar nu încă și o „societate”, dar și cu teza speculativă conform
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
temporală și a relațiilor spațiale. Datorită acestor particularități elaborarea deprinderilor grafice este îngreuiată în activitățile de tip școlar și manifestă incapacitatea de a se integra cerințelor de viteză și precizie în executarea temelor școlare, ritmul de lucru este încetinit, adesea anarhic. În sistemul condițiilor perturbante ale adaptării școlare incipiente pot figura dereglări și ale abilităților intelectuale, logice ce definesc potențialul de asimilare a unor conținuturi instructive. Astfel copiii maturi școlari intensitatea (concentrarea volumul) atenția precum și mobilitatea, distribuția acestuia în situații problematice
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
prin care grupul poate să decidă. Copii sunt liberi să muncească cu colegii aleși după voia lor și elaborează ei înșiși planul celor ce urmează să se facă. Atitudunea îndrumătorului rămâne obiectivă, realistă . Un climat de “lasă-mă să-te-las”(sau anarhic): îndrumătorul nu participă la hotărârile grupului și-i lasă deplină libertate în această privință.Se limitează să emită câteva rare comentarii asupra activităților în curs de desfășurare fără a căuta să influențeze grupul și nici să schimbe cursul evenimentelor. Pentru
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
de Sfinții Părinți și de Sinoadele Ecumenice, cu alte cuvinte Evanghelia trăită firesc în comunitatea de iubire a Ecclesiei. O ramură esențială a creștinismului este Ortodoxia, dominată de caracterul sinodal, în defavoarea primatului papal: nu autoritatea infailibilă a Papei, nici libertatea anarhică a individului, ci puterea sobornicității este primordială, întrucât formularea învățăturii christice se face în Ortodoxie prin sinoade, pornindu-se de la principiul absolut just că adevărul creștin, chiar când este vorba de înțelegerea cuvântului lui Hristos, e de natură conciliară, și
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
auditivă" a lui Milton. Mai putem da încă un exemplu, cel al lui L. Rusu, un cercetător român contemporan, care deosebește trei tipuri fundamentale de artiști : "tipul simpatic" (care, în actul creației, este vesel, spontan, ca o .pasăre), "tipul demaniac anarhic" 122 și "tipul demoniac echilibrat". Exemplele nu sunt întotdeauna fericite ; dar teoria tezei și antitezei reprezentate de tipurile "simpatic" și "anarhic" și a sintezei lor într-un tip superior în care lupta cu demonul s-a terminat victorios, stabilindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
trei tipuri fundamentale de artiști : "tipul simpatic" (care, în actul creației, este vesel, spontan, ca o .pasăre), "tipul demaniac anarhic" 122 și "tipul demoniac echilibrat". Exemplele nu sunt întotdeauna fericite ; dar teoria tezei și antitezei reprezentate de tipurile "simpatic" și "anarhic" și a sintezei lor într-un tip superior în care lupta cu demonul s-a terminat victorios, stabilindu-se un echilibru de forțe, este sugestivă. Ca exemplu al tipului superior, măreț, Rusu îl dă pe Goethe : dar va trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
la fiecare compresiune. Dacă acest puls nu se simte, frecvența trebuie încetinită pentru a permite o reumplere mai bună a cordului. Ineficiența MCE este determinată cel mai adesea de o poziție defectuoasă a mâinilor reanimatorului sau de o presiune insuficientă, anarhică a sternului. MCE trebuie să fie "sternal" și nu "costal", strict median, deoarece există pericolul de ruptură a ficatului (în presiunea pe apendicele xifoid) sau de fracturi costale și leziuni splenice (în pre- siunea pe coaste în stânga sternului) . Dacă medicul
Actualitati privind riscul urgentelor medicale in cabinetul de medicina dentara by ALEXANDRU BUCUR, MARIA VORONEANU, CARMEN VICOL, DINESCU NEDIM NICOLAE () [Corola-publishinghouse/Science/83704_a_85029]
-
doar una din formele sub care pot figura dificultățile. Aceste dificultăți de adaptare școlară apar și la cei cu tulburări ale structurii personalității și sunt mai pregnante în cazurile cu dezvoltare mintală normală. Între integrarea totală și inadaptarea cea mai anarhică există o serie de stări intermediare care aparțin unor categorii diferite de dificultăți. Delimitarea netă a dificultăților școlare este dificil de realizat pentru că simptomatologia lor este extrem de variată și structurată într-o gamă largă de manifestări dezadaptative. În cadrul aceleiași forme
Prevenire, remediere şi înlăturare a dificultăţilor de adaptare şcolară by Paraschiva Butuc, Constantin Butuc () [Corola-publishinghouse/Science/91586_a_93260]
-
de șah, Editura Univers Enciclopedic, București, 1999. Buciuman E., Economie rurală, Tipografia Pro Transilvania, Alba Iulia, 1999. Buzan, Barry, Popoarele, statele și teama - o agendă pentru studii de securitate internațională de după războiul rece, Editura Cartier, Chișinău, 2000. Bull, Hedley, Societatea anarhică. Un studiu asupra ordinii în politica mondială, Editura Știința, Chișinău, 1998. Carr, Edward Hallett, The Twenty Years' Crisis 1919-1939, Macmillan & Co. LTD, Londra, 1946. Callon, M., 1999, " La sociologie peut-elle enrichir l'analyse des externalités ?" Innovations et performances, Document de
Agrointelligence. Securitatea agroalimentară - o nouă paradigmă a globalizării by Steluța Mădălina Pătrășescu Neacșu () [Corola-publishinghouse/Science/84938_a_85723]
-
educație în mâinile guvernului nostru, care nu va mai îngădui maselor populare să pălăvrăgească asupra binefacerilor progresului. Cine dintre noi nu știe că aceste binefaceri iluzorii duc de-a dreptul la visuri absurde? Din aceste visuri s-au născut raporturile anarhice ale oamenilor între ei și cu puterea, pentru că progresul sau mai curând ideea progresului a născut gândul a tot felul de emancipări, fără a le statornici marginile... Toți cei pe care noi îi numim liberali sunt anarhiști, dacă nu de
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
de psihismul uman, proces care definește stilul cognitiv. Este vorba de o creație prin gândire verticală, după Jean Piaget, de o creativitate controlată, disciplinată (Abraham Maslow). Nu trebuie să uităm că activitatea intrapsihică mai este capabilă de o creativitate relativ anarhică. Ea duce la produsele imaginare, ce definesc stilul creativ-perceptiv în cadrul gândirii orizontale a lui Jean Piaget (în care de multe ori nu intervine decât motivația iudică). Pentru ca activitatea intrapsihică să aibă și o latura creatoare, și mai ales imaginativă, este
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
Armele nucleare utilizate - în contrast cu cele convenționale - nu ar fi un mijloc rațional pentru un scop rațional al politicii externe, ci instrumente disperate, echivalând cu sinuciderea și genocidul. Aceasta este a doua dilemă fundamentală de care s-a izbit Carter. Caracterul anarhic al sistemului internațional l-a forțat, conform unei convenții vechi de când lumea, să privească recursul la violență fizică ca pe un ultim factor în soluționarea chestiunilor internaționale. Dar iraționalitatea folosirii generalizate a violenței l-a făcut să evite până și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ca despre dreptul internațional”1. Același lucru trebuie spus și despre moralitatea internațională. Teoreticienii au propus precepte morale la care politicienii și diplomații ar trebui să se gândească serios pentru a face relațiile dintre națiuni mai pașnice și mai puțin anarhice, cum ar fi respectarea promisiunilor, încrederea, cu alte cuvinte, afacerile corecte, respectul pentru dreptul internațional, protecția minorităților și renegarea războiului ca instrument al politicii naționale. Dar aceștia rareori s-au întrebat dacă și în ce măsură asemenea precepte, oricât ar fi de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ideilor, a speranțelor și a amenințărilor, transformându-se în măsuri reale și în instituții cu caracter internațional (de acestea din urmă ne ocupăm în cele ce urmează), s-a realizat cu ajutorul a trei mijloace diferite: 1) limitarea tendințelor distructive și anarhice ale politicii internaționale; 2) transformarea politicii internaționale prin eliminarea în întregime a tendințelor sale distructive și anarhice și 3) împăcarea intereselor divergente prin desprinderea tendințelor anarhice și distructive ale politicii internaționale de obiectivele sale raționale. Dintre încercările de instaurare a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de acestea din urmă ne ocupăm în cele ce urmează), s-a realizat cu ajutorul a trei mijloace diferite: 1) limitarea tendințelor distructive și anarhice ale politicii internaționale; 2) transformarea politicii internaționale prin eliminarea în întregime a tendințelor sale distructive și anarhice și 3) împăcarea intereselor divergente prin desprinderea tendințelor anarhice și distructive ale politicii internaționale de obiectivele sale raționale. Dintre încercările de instaurare a păcii prin limitare, cea mai persistentă a rămas cea a dezarmării. Istoria dezarmăriitc " Istoria dezarmării" Dezarmarea reprezintă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
urmează), s-a realizat cu ajutorul a trei mijloace diferite: 1) limitarea tendințelor distructive și anarhice ale politicii internaționale; 2) transformarea politicii internaționale prin eliminarea în întregime a tendințelor sale distructive și anarhice și 3) împăcarea intereselor divergente prin desprinderea tendințelor anarhice și distructive ale politicii internaționale de obiectivele sale raționale. Dintre încercările de instaurare a păcii prin limitare, cea mai persistentă a rămas cea a dezarmării. Istoria dezarmăriitc " Istoria dezarmării" Dezarmarea reprezintă reducerea sau eliminarea armamentului în scopul încheierii cursei înarmării
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
este constrânsă de logica dominantă a competiției pentru securitate, pe care nici un fel de cooperare nu o poate elimina. Această concepție pesimistă despre lume poate fi derivată din cele cinci ipoteze ale realismului privind sistemul internațional. Prima este caracterul său anarhic. Acest lucru nu înseamnă că este haotic sau dezordonat 12. Este ușor de tras concluzia respectivă, deoarece realismul prezintă o lume ale cărei trăsături sunt competiția pentru securitate și războiul. Dar, așa cum este folosit de realiști, termenul anarhie nu are
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
afacere din punctul său de vedere și nu este atent la cât de bine se descurcă ceilalți 28. Cu toate acestea, instituționaliștii liberali nu pot ignora considerațiile privind câștigurile relative, deoarece presupun că statele sunt actori egoiști într-un sistem anarhic și recunosc că puterea militară contează pentru state. O teorie care acceptă explicit ipotezele de bază ale realismului - cum face aceasta - trebuie să se confrunte cu problema beneficiilor comparative, dacă speră să dezvolte o explicație corectă a motivelor pentru care
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
încrederii. Securitatea colectivă este o teorie incompletă, deoarece nu oferă o explicație satisfăcătoare pentru felul în care statele își depășesc temerile și ajung să se încreadă unul în celălalt. Realismul susține că ele se tem deoarece operează într-o lume anarhică, au capacități militare ofensive și nu pot fi niciodată sigure de intențiile altora. Securitatea colectivă este în general fără răspuns în privința primelor două ipoteze realiste, deoarece teoria spune puțin despre anarhie sau despre armamentele ofensive 48. Totuși, ia în calcul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
premisa analizată mai sus - cea a centralității statului. Pentru teoria realistă, a presupune existența unui interes de a supraviețui este mai curând o generalizare decât o regulă categorică; statele neinteresate de propria supraviețuire probabil nu vor rezista într-o lume anarhică. În consecință, putem presupune că acele state care au rezistat și există în lumea noastră contemporană sunt cele interesate de supraviețuire (Morgenthau, 1948, p. 13; Waltz, 1979, pp. 74-77; Jervis, 1998, pp. 980-981). Supraviețuirea nu trebuie să fie singura sau
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
garantează că, dacă un stat își mărește capacitățile pentru a urmări o politică imperialistă în dauna unui rival, va exista o „creștere proporțională a puterii celuilalt”4. În consecință, o balanță a puterii reprezintă poziția de pornire în orice sistem anarhic. Acest tip de logică stă la baza teoriei realiste americane a politicii internaționale și nu este nici o îndoială că o astfel de gândire a oferit o teorie mai coerentă și mai cuprinzătoare a echilibrării sistematice decât cea avansată de realismul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]