841 matches
-
-și continue angajamentele fără gardă militară deși se trăsese asupra soțului și fiicei sale. De-a lungul mariajului său, Olga și George au format un cuplu foarte unit în ciuda infidelităților ocazionale ale suveranului, acceptate de regină . La 18 martie 1913, anarhistul grec Aléxandros Schinás, profitând de cvasi-singurătatea regelui care se afla la plimbare, a tras un foc de armă. În momentul asasinării soțului ei, regina Olga se afla la Atena iar vestea i-a fost anunțată de fiica ei Sofia și
Olga Constantinovna a Rusiei () [Corola-website/Science/316521_a_317850]
-
trecut la organizarea unui a Teritoriilor libere ale Ucrainei, o societate anarhistă, care ar fi trebuit să se opună autorității statale capitaliste sau comuniste. „Teritoriul liber” și-a încetat existența odată cu consolidarea puterii bolșevice. Mahno a fost descris de teoreticianul anarhist Emma Goldman drept „o figură extraordinară” care a condus o mișcare revoluționară țărănească. Mahno este considerat inventatorul „taceankăi”, o platformă mobilă trasă de cai, pe care se monta o mitralieră grea. s-a născut într-o familie țărănească săracă în
Nestor Mahno () [Corola-website/Science/318799_a_320128]
-
de independență. (Republica Populară Ucraineană, Republica Populară a Ucrainei Occidentale și câteva „republici roșii ucrainene”). Teritoriul Ucrainei a fost teatrul de luptă al armatelor Imperiului German, Austro-Ungre, a Armatei Roșii bolșevice, a „albilor” lui Denikin, a celei poloneze și a anarhiștilor lui Nestor Mahno. Încercările ucrainenilor de obținere și păstrare a independenței au fost zădărnicite de o serie de evenimente. Primul a fost înfrângerea suferită în timpul războiului cu Polonia. În 1920, liderii polonez Józef Piłsudski și ucrainean Simon Petlura au semnat
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
tradus și adaptat texte americane pentru scenă franceză, Tennessee Williams, "Noaptea Iguanei" sau Arthur Miller, "Vrăjitoarele din Salem". A fost un scriitor nepreocupat să fie politic și social corect, a fost catalogat drept de stânga, apoi de dreapta, sau chiar anarhist de-a dreptul. Sensibilitatea, umorul, înțelegerea copiilor și instinctul absurdului îl consacră patrimoniului universal de orice percepție și orientare. Marcel Aymé s-a născut în provincia mică într-o familie cu șase copii. A fost fiul unui potcovar. Orfan de
Marcel Aymé () [Corola-website/Science/316193_a_317522]
-
(în , pronunțat ) a fost un guvern care a condus Parisul începând cu 28 martie și până la 28 mai 1871. El a existat înaintea rupturii dintre anarhiști și marxiști, și ambele grupuri o consideră prima preluare a puterii de către clasa muncitoare în timpul Revoluției Industriale. Discuțiile privind politicile și urmările Comunei au contribuit la ruptura dintre cele două curente politice. a acționat doar ca autoritate locală, exercitând puterea
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
locali. În pofida reformismului Consiliului Comunei, compoziția Comunei ca întreg era mult mai revoluționară. Printre facțiunile revoluționare se numărau proudhoniștii (precursori ai anarhismului), membri ai grupărilor socialiste internaționale, blanquiști și republicani mai libertarieni. De atunci, Comuna din Paris este sărbătorită de anarhiști și de marxiști, din cauza varietății de subcurente ale ei, marelui grad de control al muncitorilor, și a remarcabilei cooperări între diferiți revoluționari. De exemplu, în III arrondissement, materiale școlare au fost oferite gratuit, trei școli parohiale au fost laicizate și
Comuna din Paris () [Corola-website/Science/321033_a_322362]
-
este grațiat de Duce în urma actelor de vitejie. Sursele din care Verne a aflat informațiile extrem de precise legate de Siberia contemporană estică constituie obiectul unor controverse. O versiune populară face legătura cu întâlnirea pe care autorul a avut-o cu anarhistul Piotr Kropotkin, însă Kropotkin a sosit în Franța după publicarea romanului. Altă sursă, mai plauzibilă, o poate constitui omul de afaceri siberian Mihail Sidorov, care și-a prezentat colecția de resurse naturale - incluzând mostre de petrol și șisturi bituminoase din
Mihail Strogoff () [Corola-website/Science/321307_a_322636]
-
al II-lea s-a logodit religios cu cinci zile înainte să moară cu Blanche Delacroix (născută la București), o prostituată, logodnă fără valabilitate conform legislației belgiene. Ceremonia a fost condusă de preotul din Laeken Cooreman La 15 noiembrie 1902, anarhistul italian Gennaro Rubino a încercat să-l asasineze pe Leopold, care călărea într-un cortegiu regal de la o ceremonie în memoria soției sale recent decedată, Marie Henriette. După ce Leopold a trecut, Rubino a tras trei focuri spre rege însă a
Leopold al II-lea al Belgiei () [Corola-website/Science/320553_a_321882]
-
Making of America's First Superhero" și a fost lansată în luna octombrie 2006, pentru a comemora moartea lui Houdini. Autorii cărții, William Kalush și Larry Sloman, indică faptul ca Houdini a lucrat ca spion pentru Scotland Yard, a monitorizat anarhiști ruși și a vânat răufăcători pentru serviciile secrete din Statele Unite și Marea Britanie. Aceștia au făcut legătura după ce au citit un jurnal aparținând lui William Melville, un spion britanic, ce-l menționa la un moment dat pe Houdini. Melville, în timp ce lucra
Harry Houdini () [Corola-website/Science/320748_a_322077]
-
încalcă libertățile individuale. Violență prozei sale nu are sprijin unanim din partea colegilor lui. Colaborează, de asemenea, la buletinul periodic al «Confédération naționale du travail» (Confederația națională a muncii). În iunie 1947, el a părăsit Federația păstrând intactă simpatia lui pentru anarhiști (mai tarziu, Brassens apare regulat, în mod voluntar, la galele organizate de Le Monde libertaire). Românul sau este finalizat și în toamna este publicat în contul autorului. "Lalie Kakamou" a devenit "La Lune ecoute aux portes". Stampilat NRF, acoperire plagiat
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
Crespières și Seine-et-Oise (în prezent Yvelines). De multe ori se duce acolo pentru că, printre altele, să onoreze foarte mult prietenia cu amicii săi din copilărie: Victor Laville, Emile Miramont, Henri Colpi Roger Thérond; cei din Basdorf: René Iskin, André Larue; anarhiști libertarieni; prieteni din lumea de cântec și spectacol: Marcel Amont, Guy Beart, Georges Moustaki, Jacques Brel, Pierre Luki, Jean Bertola, Boby Lapointe, Lino Ventura, Raymond Devos, Jean-Pierre Chabrol, Bourvil (un vecin), Fred Mella (solist al Compagnos de la chanson) și mulți
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
amintirii], ed. Tchou, 2006, p. 35. 3. ↑ Ibidem, p. 36. 4. ↑ Ibidem, p. 56. 5. ↑ Jacques Vassal, Brassens, le regard de ”Gibraltar”, ed. Fayard / Chorus, 2006, pagina 91. 6. ↑ Dicționar biografic al mișcării muncitorești din Franța: cantautor, poet și militant anarhist. 7. ↑ a, b și c Georges Brassens: Opere complete, Le Cherche Midi, col. "Voix publiques", 2007 p. 1035. 8. ↑ Sylvain Boulouque, Leș Anarchistes Ni Dieu ni maître ! (antologie), Le Monde, 2012, p. 187. 9. ↑ O scrisoare către primarul din Sète
Georges Brassens () [Corola-website/Science/321482_a_322811]
-
de a crea mai multe organizații locale diferite. Este arestat alături de majoritatea delegaților de către autoritâățile române pe 26 martie. Tcacenco a făcut parte din grupul comuniștilor judecați în Procesul din Dealul Spirii (ianuarie-iunie 1922), când atacul asupra senatului condus de anarhistul Max Goldstein a condus a interzicerea mișcării. La proces Tcacenco admite că a distribuit materiale de propagandă comuniste, dar neagă orice legătură cu atacul. Cei mai mulți acuzați au fost achitați sub presiunea opiniei publice, însă Tcacenco a fost condamnat la închisoare
Pavel Tcacenco () [Corola-website/Science/321542_a_322871]
-
Explozia și focurile de armă ce au urmat s-au soldat cu moartea a opt polițiști și cu un număr necunoscut de morți din rândul civililor. În procesul care a urmat și care a fost mediatizat pe plan mondial, opt anarhiști au fost judecați pentru crimă. Patru au fost condamnați și executați, iar unul s-a sinucis în închisoare, deși acuzarea a recunoscut că niciunul dintre aceștia nu aruncase bomba. este semnificativă pentru rolul pe care l-a jucat în stabilirea
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
în închisoare, deși acuzarea a recunoscut că niciunul dintre aceștia nu aruncase bomba. este semnificativă pentru rolul pe care l-a jucat în stabilirea zilei de 1 mai ca Zi Internațională a Muncii. În literatura populară, evenimentul a inspirat caricatura „anarhistului care aruncă bombe”. Cauzele incidentului rămân controvesate încă; atitudinea profund polarizată ce diviza mediul de afaceri și muncitorimea la sfârșitul secolului al XIX-lea în Chicago sunt considerate a fi fost factori ce au generat tragedia și urmările ei. Locul
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
străzi în New York City și 11.000 în Detroit. În Milwaukee, Wisconsin, au demonstrat alți 10.000 de muncitori. Centrul mișcării sindicale a fost însă la Chicago, unde au intrat în grevă aproximativ 40.000 de muncitori. Albert Parsons era anarhist și fondator al sindicatului International Working People's Association (IWPA). Parsons, împreună cu soția sa Lucy și cu copiii lor, au fost în fruntea unei coloane de 80.000 într-un marș pe Michigan Avenue. Tot în Chicago, 10.000 de
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
Am fost foarte revoltat. Știam din experiența trecutului că această măcelărire a oamenilor se face cu scopul expres de a înfrânge mișcarea pentru ziua de muncă de opt ore.” Indignați de acest act de violență comis de forțele de ordine, anarhiștii locali au tipărit și au distribuit fluturași prin care cereau un miting a doua zi în piața Haymarket, care era pe atunci un centru comercial animat aflat în apropierea intersecției dintre străzile Randolph și Desplaines. Tipărit în germană și engleză
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
celor din rândul poliției”. "Chicago Herald" a descris scena ca pe una de „masacru sălbatic” și a estimat că cel puțin cincizeci de civili morți și răniți zăceau pe străzi. Opt persoane legate direct sau indirect cu mitingul și cu anarhiștii care l-au organizat au fost arestați și acuzați de uciderea lui Degan: August Spies, Albert Parsons, Adolph Fischer, George Engel, Louis Lingg, Michael Schwab, Samuel Fielden și Oscar Neebe. Cinci dintre ei (Spies, Fischer, Engel, Lingg și Schwab) erau
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
a publicat mai multe relatări și opinii senzaționaliste privind afacerea Haymarket, care a polarizat reacția publicului. Într-un articol intitulat „Anarchy’s Red Hand” („Mâna roșie a anarhiei”), "The New York Times" a descris incidentul ca fiind „fructul însângerat” al „învățăturilor malefice ale anarhiștilor”. "Chicago Times" i-a descris pe acuzați ca fiind „arhiavocați ai violenței, jafului, incendierilor și crimelor”; alți reporteri i-au descris drept „brute sângeroase”, „huligani roșii”, „dinamarhiști”, „monștri sângeroși”, „lași”, „tâlhari”, „asasini” sau „diavoli”. Ziaristul George Frederic Parsons a scris
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
curtea închisă a academiei de poliție din Chicago. Timp de alte trei decenii, soclul gol și marcat cu graffiti al statuii a rămas pe platforma din rămășițele dărăpănate ale pieței Haymarket unde a rămas cunoscută drept punct de reper al anarhiștilor. La 1 iunie 2007, statuia a fost readusă la sediul poliției Chicago cu un soclu nou, fiind dezvelită de Geraldine Doceka, strănepoata polițistului Mathias Degan. La sfârșitul secolului al XX-lea, istoricii care făceau cercetări în evenimentele de la Haymarket au
Afacerea Haymarket () [Corola-website/Science/321703_a_323032]
-
numită Alteță Regală Prințesa . Victoria Eugenie s-a căsătorit cu regele Alfonso la Mânăstirea Regală San Geronimo din Madrid la 31 mai 1906. După ceremonie, procesiunea regală a ajuns la Palatul Regală unde a avut loc o tentativă de asasinat. Anarhistul Mateu Morral a aruncat o bombă de la balcon în transportul regal. Rochia reginei a fost pătată de sângele unui paznic. După acest început de rău augur ca regină a Spaniei, Ena a fost izolată de spanioli și a fost nepopulară
Victoria Eugenie de Battenberg () [Corola-website/Science/315402_a_316731]
-
la mijlocul anilor 1990, ca rezultat al mișcărilor antiglobale și ecologiste. Grupuri precum "Food Not Bombs" ("mâncare, nu bombe") serveau mâncare vegetariană care era luată din coșurile de gunoi ale supermarketurilor. Mișcarea are în ea și elemente din "Diggers", un grup anarhist de teatru de stradă din cartierul Haight-Ashbury din San Francisco din anii 1960, care împărțea mâncare luată de la gunoi. Similar ideii că oamenii nu au de ce să sufere de foame când sunt atâtea produse alimentare comestibile care sunt aruncate la
Freeganism () [Corola-website/Science/315480_a_316809]
-
1919 și decembrie 1922 au văzut lumina tiparului mai mult de 800 de piese umoristice ale tânărului scriitor. Timpul liber și-l petrecea în această perioadă frecventând diverse localuri de noapte. Oamenii cu care obișnuia să se întâlnească variau de la anarhiști sau artiști până la viitori criminali (trei), care în cele din urmă au apărut în românul "Leș trois crimes de mes amis". Afară de aceste interacțiuni amalgamate, scriitorul s-a apropiat de un grup de cântăreți cunoscut că "La Caque". Chiar dacă nu
Georges Simenon () [Corola-website/Science/317290_a_318619]
-
Hesse-Darmstadt, a doua fiică a Alicei, a continuat romanul tragic deschis de mama sa. S-a căsătorit cu Marele Duce Serghei al Rusiei (1857-1905), unchiul țarului Nicolae al II-lea și guvernator al Moscovei, care a fost asasinat de un anarhist pe parcursul anului prerevoluționar 1905. Ea a devenit mistică iar în 1918 a murit aruncată de vie într-o groapă de mină de către bolșevici. Irene de Hesse-Darmstadt (1866-1963) a devenit prințesă a Prusiei prin căsătoria cu fratele împăratului Wilhelm al II
Descendenții reginei Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/321802_a_323131]
-
rarele cazuri în care aceasta nu este de ajuns, forța fizică îi este suficientă pentru a triumfa fără violență. O singură dată este nevoie de șansă: atunci când se încearcă asasinarea sa printr-un atentat cu bombă, eveniment împiedicat de ploaie. Anarhist convins, refuză să preia puterea, dar acest lucru îi este cerut tot mai imperios de populație, pe măsură ce lucrurile iau o turnură tot mai tragică. Aparține unei familii regale europene, dar este partizan al devizei "Nici Dumnezeu, nici stăpân" și își
Naufragiații de pe Jonathan () [Corola-website/Science/321338_a_322667]