846 matches
-
cea mai bună interpretare a implicațiilor limitelor creșterii. Mulți o consideră un principiu în sine al ecologismului (de exemplu, descentralizarea este unul dintre cele patru principii ale ecologismului în programul "verzilor" germani (Programme of the German Green Party 1983). Termenul "anarhist" este folosit într-un sens moale, în această tipologie. El se referă la faptul că ecologiștii au în vedere rețele globale de mici comunități independente. Această poziție poate fi asociată de exemplu cu E. F. Schumacher (1976) sau cu bioregionaliști
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de Mille plateaux (O mie de farfurii), volumul masiv al lui Deleuze și Guattari din 1980, care decupează din istoria culturală mondială date aparent obscure și inițiază dialoguri ilizibile pentru adepții beleartelor și beleliterelor. La fel cum Deleuze este un anarhist al filozofiei, Jauffret e un anarhist al literaturii. Încercarea celor doi filozofi de a dezgropa marginile discursurilor intelectuale ale lumii este urmată Îndeaproape de fervoarea lui Jauffret de a reprezenta lumea nu printr-un tip de personaj sau de situații
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
farfurii), volumul masiv al lui Deleuze și Guattari din 1980, care decupează din istoria culturală mondială date aparent obscure și inițiază dialoguri ilizibile pentru adepții beleartelor și beleliterelor. La fel cum Deleuze este un anarhist al filozofiei, Jauffret e un anarhist al literaturii. Încercarea celor doi filozofi de a dezgropa marginile discursurilor intelectuale ale lumii este urmată Îndeaproape de fervoarea lui Jauffret de a reprezenta lumea nu printr-un tip de personaj sau de situații, ci printr-un mozaic de instantanee
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sine. Străinului din noi i se adaugă astfel un Altul, constituit pe stratul aparenței (sau al apariției) care vrem să fim. Este forma de a trăi în minciună datorită absenței căutării de sine ca mecanism de igienă a existenței. * Toți anarhiștii pornesc de la ideea, rareori corectă, că le-ar fi mai bine dacă s-ar dizolva ordinea socială, ratând faptul că în domeniul socialului orice ordine este automat înlocuită de alta, schimbându-se întotdeauna doar raporturile de putere. Disoluția societății ar
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
tip psihomoral este dominat de pulsiunile inconștientului. El este tipul care caută mereu să evadeze din realitatea imediată. Este dominat de nevoia de libertate și noutate. 2. Tipul egoist Este tipul revoluționarului. El este un tip psihomoral de factură egoistă. Anarhist, mergând până la negarea tuturor valorilor, impulsiv și violent, indisciplinat, urmărește distrugerea lumii, a ordinii existente, pentru a o Înlocui cu o nouă ordine. Autoritar și tiranic, el Înlătură orice se opune realizării propriilor planuri. Idealul său este proiecția sublimată a
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
conservă. Au spirit metodic, motiv pentru care sunt fie educatori, formatori de personalități, fie psihoterapeuți, restauratori ai ordinii personalității. 2. Tipul egoist include revoluționarul nihilist și bovaricul visător. Sunt tipuri psihomorale complementare, dar opuse ca sens. Revoluționarul nihilist este tipul anarhistului care distruge lumea, schimbă ordinea socială, neagă valorile. Autoritar și nedisciplinat, el se manifestă tiranic, căutând să-și impună voința asupra celorlalți. El vrea să schimbe oamenii după tiparul său, cerând ascultare și supunere. Bovaricul visător este un tip care
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Raoul Girardet, Mituri și mitologii politice, Institutul European, 1997, pentru prezenta versiune în limba română ISBN 973586059-7 PRINTED IN ROMÂNIA RAOUL GIRARDET MITURI ȘI MITOLOGII POLITICE Traducere de Daniel DIMITRIU Prefață de Gabriela ADAMEȘTEANU INSTITUTUL EUROPEAN PREFAȚĂ Biografie și mitologie "Anarhist prin temperament, liberal prin rațiune, patriot prin fidelitate": astfel s-a definit singur autorul acestei cărți "clasice" despre construcția miturilor politice. Cartea lui Raoul Girardet despre imaginarul politic s-a înălțat pe experiența unei vieți implicate în istoria țării sale
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
creativitate, eliberare și căutare a unei noi ordini. Pentru o dimensiune istorică mai largă, vezi articolul lui Jean Seguy, O sociologie a societăților visate. Monarhism și utopie, "Annales", martie-aprilie 1971, p. 328 sq. 47. Vezi teza lui Gaetano Manfredonia, Individualismul anarhist în Franța (teză la I.E.P., multig.) sub conducerea lui R. Girardet, Paris, 1984. Potrivit lui Gaetano Manfredonia, mișcarea saturniană va cunoaște, în cîțiva ani, o disidență "sovajistă". "Sovajiștii" vor publica în 1900 o gazetă efemeră, "Âge d'or", care își propune
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
încrederi în mai binele social. J. Michelet a știut să observe aceasta în conduita numeroșilor tineri vaniți la studii în metropola de pe Sena. Atenția analistei se îndreaptă deopotrivă spre V. Hugo, E. Quinet, Proudhon: un vizionar, un liberal și un anarhist, toți trei definind cumva atitudinea franceză față de viitor. Ce era de făcut? Interogația lui Cernîșevski, fie și sub formă românească, era semnificativă pentru fervoarea optimistă a unei întregi categorii de militanți ai progresului, de apostoli ai schimbării, ai noii pedagogii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
când aristocrația este distrusă, el a căzut sub jugul acaparatorilor, al necinstiților îmbogățiți, care îl apasă în mod nemilos. Noi îi vom apăra ca liberatori de acest jug, când îi vom propune să intre în rândurile acestei armate de socialiști, anarhiști, comuniști, pe care îi susținem totdeauna sub pretext de solidaritate între membrii francmasoneriei noastre sociale. Aristocrația, care se bucura deplin de munca lucrătorilor, avea interesca lucrătorii să fie sătui, sănătoși și puternici. Interesul nostru este dimpotrivă ca creștinii să degenereze
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
au născut raporturile anarhice ale oamenilor între ei și cu puterea, pentru că progresul sau mai curând ideea progresului a născut gândul a tot felul de emancipări, fără a le statornici marginile... Toți cei pe care noi îi numim liberali sunt anarhiști, dacă nu de fapt, dar cel puțin de gândire. Fiecare din ei urmărește iluziile libertății și cade în anarhie, protestând pentru simpla plăcere de a protesta... Să revenim la presă. O vom lovi, cum vom lovi tot ceea ce se tipărește
„Protocoalele” Înţelepţilor Sionului by Unknown () [Corola-publishinghouse/Science/852_a_1577]
-
și în special în cele de dealer-i prin intermediul "magiei", învățându-i pe tineri să manipuleze cărțile. 10 O versiune mult mai detaliată a acestui text a fost publicată în Debarbieux, 2001. 11 de Grand Soir-revoluție, bulversare socială în vocabularul anarhiștilor sau extremiștilor. * Trimitere la celebrul roman al lui San-Antonio, Y a-t-il un Français dans la salle?, ecranizat de Jean-Pierre Mocky (n.trad.). 12 Școlile din această țară sunt puternic "etnicizate", arabii nu frecventează școlile evreilor seculari (mamlachi), care nu frecventează
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
al lui Maiorescu și P. P. Carp, grupul socialist al lui Gherea, gruparea radicală a lui Panu, partidul conservator, disidența tachistă, de parcă ar fi fost călăuzit de ideologia moftangiului pe care însuși o proiectase: "Din clasele primare pînă la bacalaureat anarhist. De la bacalaureat pînă la primul examen de universitate socialist. De la primul examen pînă la licență progresist. De la licență pînă la slujbă liberal. De la slujbă pînă la pensie conservator". Cea mai spectaculoasă pare a fi experiența takistă trăită la vîrsta de
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
însingurarea în locul societății și vita contemplativa în loc de vita activa. Acest trufaș refuz al istoriei, deja prezent în romanul din 1949 al lui Jünger, Heliopolis. Rückblick auf eine Stadt, este împins și mai departe în distopia sa din 1977, Eumeswil: în timp ce anarhistul depinde de putere chiar atunci când i se opune (și tocmai datorită acestui fapt), rămânând o ființă social-politică (zoon politikon) chiar atunci când este membru al unei conspirații antisociale, anarhul este liber în mod absolut, în întregime lipsit de putere În termenii
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ca și cum ar fi fost executat un țăran de-al lor ? Romanul apare în 1922. Revoluția din Rusia e prea proaspătă pentru ca Rebreanu să nu pună în carte și un revoluționar. Personajul se numește Gross, e locotenent, ca și Bologa, socialist anarhist, evreu, „inginer de mașini” în viața civilă, propovăduitor al revoluției mondiale violente împotriva „celor ce- i exploatează pe umiliți și obidiți de mii de ani”, precum și a „ipocriziei creștine”. El vrea să lichideze războiul imperiilor cu ajutorul urii de clasă. Ura
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de cheltuieli” încurajează viciul proprietății lăsând masa poporului la mâna speculanților, a bursei și monopolurilor, conducând în final la formarea proletariatului. Muncitorul care nu are alt mijloc decât munca brațelor sale ajunge „să se arunce din disperare spre abisul socialist anarhist” cauza marilor frământări sociale ce au zguduit secolul XIX și XX. Ofensiva industrială face ca întreprinzătorii particulari și micile afaceri să cadă sub iureșul marilor concerne și trusturi financiar bancare. Aceste structuri (în fapt societăți de exploatare) prin monopolizarea industriei
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
C. grupează scriitorii socotiți ca făcând parte din orientarea discutată în două mari categorii: „extremiști” și „moderați”. Numele citate în prima categorie (poeții de la „Contimporanul”, „unu”, „Integral” ș.a.), excepție făcând poate B. Fundoianu, își află cu îndreptățire locul în rândurile „anarhiștilor” poetici. Nu același lucru se poate spune despre cei „moderați”, împărțiți după sistematica dragomiresciană în exponenți ai „liricii minore” (F. Aderca, Al. A. Philippide ș.a.) și ai „liricii de virtuozitate” (G. Bacovia, Lucian Blaga, T. Arghezi). Deși exactitatea unor analize
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286370_a_287699]
-
Universității Libere, reunit la începutul lunii ianuarie 1894, influențat de Administratorul-Inspector Charles Graux, a considerat că vizita ar fi inoportuna și a decis o amânare sine die a prelegerilor savantului din Hexagon, cu atat mai mult cu cât emoția atentatului anarhistului Vaillant din Camera Deputaților a Franței (decembrie 1893) era încă vie în opinia publică belgiană 86. La inițiativa profesorilor Paul Janson și Edmond Picard (cărora li s-au adăugat Guillaume de Greef, Émile Vandervelde, Louis de Brouckère etc.) s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
reforma” societății, a moravurilor etc. Tipurile de reformatori paranoici se prezintă sub o largă paletă de variante, așa cum se poate vedea în continuare. a) Reformatorul social se prezintă sub forma a trei tipuri speciale, veritabile „imagini clinico-sociale”: regicidul (justițiarul tiraniei), anarhistul (distrugătorul ordinii sociale) și utopistul (cel care încearcă să edifice o nouă ordine socială). Să-i analizăm mai pe larg pe fiecare dintre aceștia. Regicizii sunt persoane fanatice care comit atentate asupra unor personaje importante din societate (regi, miniștri, înalți
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai pe larg pe fiecare dintre aceștia. Regicizii sunt persoane fanatice care comit atentate asupra unor personaje importante din societate (regi, miniștri, înalți demnitari), în scopul combaterii și anulării injustiției sociale, fiind absolut lipsiți de orice fel de interese personale. Anarhiștii sunt destul de dificil de separat de regicizi. Anarhistul este militantul care acționează. Este o personalitate hiperactivă, de factură pasională, care neagă toate valorile. Acțiunile sale au o marcată notă de violență și vizează în special instituțiile sociale tradiționale, pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt persoane fanatice care comit atentate asupra unor personaje importante din societate (regi, miniștri, înalți demnitari), în scopul combaterii și anulării injustiției sociale, fiind absolut lipsiți de orice fel de interese personale. Anarhiștii sunt destul de dificil de separat de regicizi. Anarhistul este militantul care acționează. Este o personalitate hiperactivă, de factură pasională, care neagă toate valorile. Acțiunile sale au o marcată notă de violență și vizează în special instituțiile sociale tradiționale, pe care le combate dorind să le suprime. Utopiștii sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a barat clasei mijlocii orice posibilitate de ascensiune socială. De aceea, aceasta s-a îndreptat frecvent către organizații care optau pentru transformarea radicală a organizării politice sau sociale. Din rândurile ei s-au recrutat militanții și cadrele social-democrației germane, conducătorii anarhiști sau cei ai naționalismului pe cale a se constitui. 2. Social-democrația germană Industrializarea și creșterea considerabilă a proletariatului au determinat, în mod firesc, apariția mișcării sindicale. În absența unei legislații sociale, muncitorii trăiau în condiții mizere. Tensiunile sociale au provocat acțiuni
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
nemaiamintind de preluarea puterii prin revoluție. Acest partid a făcut progrese rapide, fiind pe punctul de a-l neliniști pe Bismarck, care în 1878 a declanșat împotriva lui o violentă represiune. După ce, în urma alegerilor, au obținut primele locuri în Parlament, anarhiștii s-au raliat luptei împotriva socialiștilor. Lupta lor împotriva folosirii Parlamentului de către socialiști a continuat și la Internaționala a II-a, în 1889. Anarhiștii au încercat să combată reformismul în primele trei Congrese internaționale, din anii 1889, 1891 și 1893
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
a declanșat împotriva lui o violentă represiune. După ce, în urma alegerilor, au obținut primele locuri în Parlament, anarhiștii s-au raliat luptei împotriva socialiștilor. Lupta lor împotriva folosirii Parlamentului de către socialiști a continuat și la Internaționala a II-a, în 1889. Anarhiștii au încercat să combată reformismul în primele trei Congrese internaționale, din anii 1889, 1891 și 1893. Congresul din 1893 a aprobat o moțiune care excludea toate corpurile nesindicale ce nu recunoșteau nevoia acțiunii parlamentare. Următorul Congres, din 1896, includea totuși
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
au încercat să combată reformismul în primele trei Congrese internaționale, din anii 1889, 1891 și 1893. Congresul din 1893 a aprobat o moțiune care excludea toate corpurile nesindicale ce nu recunoșteau nevoia acțiunii parlamentare. Următorul Congres, din 1896, includea totuși anarhiști delegați de sindicate. Ei au fost însă asaltați când au încercat să vorbească, o moțiune din partea social-democraților germani Karl Liebknecht, August Bebel și Eleanore Aveling (fiica lui Marx) interzicând prezența "antiparlamentarilor" la viitoarele congrese. 3. Evoluție sau revoluție? La jumătatea
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]