954 matches
-
învățase ceva despre specia umană după o viață de studiu, învățase că oamenii umblau în turmă. Cu arătătoarele ude în aer, nucleul dur al intelectualității simțea deja schimbarea vânturilor dominante. Știința conștiinței avea acum nevoie de protecție împotriva abordării subțirele, anecdotice, abuzive a lui Gerald Weber. Și, în mod straniu, când strecură revista învelită în plastic înapoi pe raft, Weber se simți răzbunat. Ceva din el cumva așteptase acest moment încă de când începuse să fie ridicat în slăvi. Trecu pe lângă biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să facă mâine și poimâine. Încă o carte de popularizare nu intra în discuție. Chiar și munca de laborator părea nesigură. Echipa lui de cercetare deja se purta altfel cu el - o nerăbdare nouă față de stilul lui low-tech, popular și anecdotic, un apetit pentru un tip mai penetrant de cercetare -, chestiile alea sexy cu imagistică de proporții, care despicau creierul în bucăți. El era doar un popularizator. Și încă un popularizator exploatator. După o săptămână de anhedonie, își descoperi o slăbiciune-surpriză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pot spune că se mira și el cît de bine o duce! Azi, povestea pare incredibilă. Tot așa cum Siciliana lui Baranga sau Săracul Gică (autorul - nici nu mai contează) au depășit 1.000 de reprezentații, pe o singură scenă! Ca anecdotică : am văzut prima oară Săracul Gică la 16 ani, cînd eram cu părinții pe litoral. Și ultima oară vara trecută, cînd eram cu fiul meu cel mic la Constanța. Ceea ce Înseamnă că montarea a Împlinit frumoasa vîrstă de 40 de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ca o respirație unică. Este o formă de artă În care suferi În direct Împreună cu publicul, pe care, din păcate, ni-l fură televiziunea. Publicul de teatru este un public cunoscător și știe să se dăruiască”...Just! Apoi, intră-n anecdotică deja, fixația pentru artă a familiei artistei :”Fiica mea este actriță. Am o soră cîntăreață, un frate actor, alt frate compozitor, unul, produ cător, Încă un frate cameraman...” . Asta da, familie unită! Același număr al revistei conține și un consistent
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
rar se ocupă și de importanții artiști care au „handicapul” unui buletin (să zicem) de Oradea. De ce? Sunt publicate, de asemenea, poezii și manuscrise ( mă leagă strîns de autoare pasiunea pentru documente). Sunt evocate umbre - unele, emoționant, cu reflexe ... cvasi/anecdotice . Spre exemplu, nu știam că Maud Mary a avut o „relație specială” cu Radu Stanca ; mi-am reamintit acum de moartea lui Jean Săndulescu care, asemenea lui Molière, a sfîrșit pe scenă, În fața spectatorilor ; ce să mai zic de Radu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
la stilul meu de argumentare. Femeile au tendința de a zâmbi la interlocutorul lor mai mult decât bărbații. Femeile se opresc și caută semne de Încuviințare Înainte de a continua. Bărbații privesc undeva, la o distanță medie, și perorează. Femeile preferă anecdoticul, bărbații deductivul. Era imposibil să fii În domeniul de lucru al doctorului Luce și să nu cazi În asemenea stereotipuri. Le cunoștea limitele. Dar erau folositoare din punct de vedere clinic. Când nu mi se puneau Întrebări despre viața și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
unde gesticulația, tonul și mimica sânt totul. Să spun doar că era fermecător. Ne amuzam copios și povesteam apoi mai departe istoriile din lumea literară care ne ajunseseră la urechi. Cum la sfârșit urma o nouă porție de șuetă și anecdotică, cenaclul propriu-zis era de fapt un fel de mare paranteză. Se citea ce aducea fiecare, la fel ca la cealaltă "Junimea", fără programări și fără preselecție. Prima lectură pe care am auzit-o a fost extraordinară și mi-a tăiat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
prefecturii se termină, în roman, cu beții, avansuri lubrice sau, în orice caz, manifestări penibile de mârlănie. Toată lumea povestește în cartea Gabrielei Gavril, narează abundent, istorii din trecutul propriu sau al altora, mai îndepărtat sau doar de azi-dimineață. Practic, partea anecdotică e atât de amplă, încât nu mai rămâne prea mult loc pentru povestea propriu-zisă. Romanul e conceput ca o orchestrație de detalii mustoase, alese cu preponderență din sfera grotescului, care produc mai mult o stare de spirit decât o istorie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
individuală; f. Evaluarea creativității prin probe standardizate. După 10 ani Raportul Richert (1982) inventariază următorul set de procedee de identificare (Ibidem, pp. 118-119): 1. profiluri psihocomportamentale; 2. check-list de trăsături psihocomportamentale; 3. autoaprecierea; 4. interviuri semistructurate și nestructurate; 5. rapoarte anecdotice; 6. analiza datelor biografice și autobiografice; 7. studiile de caz; 8. analiza rezultatelor activității școlare și de loisir; 9. analiza performanțelor; 10.nominalizările efectuate de profesori; 11.nominalizările efectuate de grupul de prieteni; 12.teste docimologice și de aptitudini școlare
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
ci într-un act de prezență care are puterea de a se mărturisi singur, ca act și ca prezență. În fond, cele susținute mai sus nici nu mi se par importante; sau, mai exact, au în ochii mei o importanță anecdotică. Ce vreau să spun cu asta? Că atunci când critic valoarea scrierilor patristice nu o fac cu intenția cuiva care se confruntă cu o adversitate de mari proporții. Nu caut să denunț nimic. Vreau, cu alte cuvinte, doar să atrag atenția
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ieșirii la viață și lumină și „aspectul“ material al vederii acestui act, este sensul adânc la care au aspirat marii artiști - un sens complet ignorat de formele „mimetice“ ale artei, ignorat de toate tendințele decorative, de módele și perioadele decriptate anecdotic de așa-numita istorie a artelor. Sensul artistic superior al „tehnicii“ artistice nu este cel obținut prin copierea vizibilului sau prin adaptare la aspectul fizic, ci este căutarea acestui mod suprem prin care are loc, de fiecare dată, creația lumii
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
1920 la Ritz, « miraculos de tânăr, purtând doar mică mustață neagră, era tânărul din carte, acel Marcel Proust de la Combray, de la Balbec, de la Doncières, prietenul lui Swann, al lui Saint-Loup, al contesei de Guermantes și al lui Albertine». Reînvie episoade anecdotice ale unei tinereți comune, asemănătoare fotografiilor în sepia, cu contururi blânde de la începutul secolului. Martha Bibescu remarcă, asemenea celor apropiați lui Proust de altfel, gustul scriitorului pentru povestirea ironică și pentru parodie. Cititorul îi reprezintă astfel verva interpretativa a lui
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Cristina Poede () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1430]
-
povestise englezul. Mărie iese noaptea afară. Se lovește de oiștea carului și întreabă: " Tu ești, Ioane?" Mi-e straniu să-l descopăr așa, chicotitor și incontinent verbal, aproape "dezmățat" de soarele toamnei, de iubirea prietenilor și de tinerețea care urcă, anecdotic, în el. Mă gândesc la atmosfera "sacră" din perioada "primului" Păltiniș și îmi spun că în preajma spiritului histrionic al lui Andrei și a iubirii cu revers pe care Petru o are față de Noica intru, fără să vreau, într-un sistem
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
existat un contrast puternic între fața umană și cea "auctorială" a lui Emil Cioran?" este întrebată eroina noastră. Răspunsul este stupefiant: "Da, și încerc chiar la începutul cărții mele să descriu acest contrast. Cioran evolua mult prea vădit în registrul anecdotic al conversației noastre [...] și nu părea prea interesat să mi se adreseze în termenii în care eu îl cunoșteam din lectura aforismelor și în care doream să-l aud! Trebuia mereu să-l readuc la acel nivel..." Bietul Cioran! Ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în sala de procesiuni (p. 33). Piesa consacrată sfârșitului tragic al gânditorului se întemeiază pe nedumeririle prezentate în secvența expozitivă. Lucrarea dramatică a autorului modern are la bază câteva din cele mai cunoscute texte antice cu privire la Socrate. Întâmplările cu alură anecdotică sunt extrase în mare parte din capitolul consacrat filosofului de Diogenes Laertios. Ca și în opera doxografului grec, înțeleptul exclamă la vederea tarabelor încărcate ale negustorilor că există pe lume destule lucruri inutile pentru el (IX 25) ; observă ironic că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
altora, decât o persoană care-și e sieși stăpână, manifestându-se ca un om „devotat fără a fi măgulitor“6 și - ca să vezi cum sunt timpurile! - chiar rus și sincer. În ce privește acest ultim atribut, trecuse chiar prin câteva nostime întâmplări anecdotice; însă generalul nu-și pierdea cumpătul nici în cazul celor mai amuzante, mai anecdotice întâmplări; în plus, avea noroc, chiar și la cărți, și juca pe sume foarte mari, în mod intenționat neascunzându-și această, zice-se, mică slăbiciune pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
devotat fără a fi măgulitor“6 și - ca să vezi cum sunt timpurile! - chiar rus și sincer. În ce privește acest ultim atribut, trecuse chiar prin câteva nostime întâmplări anecdotice; însă generalul nu-și pierdea cumpătul nici în cazul celor mai amuzante, mai anecdotice întâmplări; în plus, avea noroc, chiar și la cărți, și juca pe sume foarte mari, în mod intenționat neascunzându-și această, zice-se, mică slăbiciune pentru cărți, care îi fusese de multe ori și în mod esențial de folos, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
optsprezece ani mai înainte. În vecinătatea uneia dintre cele mai bogate moșii ale lui Afanasi Ivanovici, într-una din guberniile din mijlocul țării, trăia în sărăcie un mic moșier. Acesta era un om remarcabil prin neîntreruptul lui șir de ghinioane anecdotice, un anume Filipp Alexandrovici Barașkov, ofițer în retragere, aristocrat de familie bună, chiar mai bună decât Toțki. Plin de datorii și ipoteci, după o muncă de ocnaș, aproape țărănească, moșierul izbutise în sfârșit să-și aducă la un nivel satisfăcător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
caut, citesc cărți interzise, nu ca alții. Ce, nu ți se pare adevărată teoria mea? - Chiar de n-ar fi, ar putea să fie. Eu știam altă anecdotă... - Dar nu-i anecdotă! Adevărul istoric! - Bine: eu știam alt adevăr istoric anecdotic În legătură cu Moldova la 1812... - S-auzim... - Ai noștri, Moldovenii, protestează, cer explicații, Rușii vin cu exemplul... Ei nu-s În stare să explice direct, fără să recurgă la o parabolă, la o „istorie” (de asta sunt ei mari romancieri, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-l știi pe Brînzan, o dată te scoate nebună... Aud? Așadar, draga mea moțată, înțeleg că ai ales... PSD? Bravo, știam eu că ai apucături social-democrate!" (Cum a convins Năstase găina să voteze PSD, Evenimentul Zilei, 5 octombrie 2004) Dincolo de aspectul anecdotic și de fabulă al textului de mai sus, dacă notăm cu p propoziția " Premierul a convins găina de la Iernut să țină cu "aripa Năstase"", cu q, r, t, propozițiile "promit că...", "ameninț că..." și "te șantajez că..." din paragrafele următoare
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
și Panglică de Virtute militară”, urmată de „Medalia Avântul Țării”, ca participant la războiul din Bulgaria. Cea de-a treia secvență, care prezintă viața scriitorului, evidențiază capacitatea analistului Ion N. Oprea de a discerne, de a nu se pierde în anecdoticul sau pitorescul biografic, destul de alambicat, și priceput în a selecta cu parcimonie elementele semnificative pentru cunoașterea operei și personalității lui Vasile Voiculescu, reușește să ni-l prezinte în statura pe care o are în memoria cititorilor avizați. Scriitorul s-a
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
unui dicționar muzical serios și exhaustiv, dubiile vor persista, inevitabil, fără o cercetare completă a documentației timpului. În paranteză fie spus, nici biograful lui Silvestri, John Gritten, nu duce lucrurile până la capăt, preluând se pare din spusele unor martori, doar anecdoticul: interpretarea lui Silvestri ar fi impresionat atât de mult, încât era dată ca exemplu, într-o luare de cuvânt, pe teme culturale, în... Marea Adunare Națională. Altfel, în 1956, Constantin Silvestri era recompensat, și nimeni nu poate spune că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
dadaismul; și-a prezentat primul manifest În 1919, În revista spaniolă Grecia. Principalul său teoretician, Guillermo de Torre, Își propunea să unifice toate tendințele avangardei mondiale, să reabiliteze poemul (unde aveau să predomine imaginea și metafora) și să combată confesiunea, anecdoticul, narațiunea și efuziunile sentimentale. În America Latină, cei mai importanți reprezentanți ai său au fost Jorge Luis Borges, González Lanuza, Norah Lange, F. Piñero și R. Ortelli. Valera, Juan. Scriitor spaniol (1824-1905). În anii 1850 devine celebru mai Întâi ca jurnalist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu solicită nici un anumit fond cultural, nici o imaginație excepțională, tocmai de aceea este la îndemâna oricui. Michel Maffesoli (1992) Faptul divers: * are o funcție de agregare socială, generând un sentiment de apartenență în rândul indivizilor; * ilustrează ambivalența naturii umane; * reduce politica la anecdotic; * banalizează oroarea. Pierre Bourdieu (1996) Faptul divers: * reprezintă o derogare de la normele stabilite; * se referă la viața privată și cotidiană a indivizilor; * pune în scenă roluri stereotipe; * desemnează o disfuncție socială; * revelează un anumit imaginar colectiv; * creează un consens. Tabelul
Conflictele din ştiri. Impactul asupra cinismului, încrederii şi participării politice by Mădălina-Virginia Boţan [Corola-publishinghouse/Journalistic/928_a_2436]
-
că Israel Zamosc exagera, în încercarea de a-i discre- dita pe hasizi. Totuși, mai toate documentele, inclusiv cele redactate de hasizi, vorbesc despre folosirea băuturilor alcoolice tari în viața de zi cu zi a acestora. Alcoolul făcea parte, chiar dacă anecdotic, din ecuația escato- logică a unor rabini hasizi. Se povestește, de exemplu, că, la începutul secolului al XIX-lea, rabinul Iacob Isaac a promis în sinagoga din Lublin că oricine îi va procura un pahar de rachiu își va asigura
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]