974 matches
-
și moartea lui Agricola. 100 Pharnace (sau Farnace) al II-lea, regele Pontului, dușman consecvent al Romei, decedat în anul 47 î.e.n., după ce fusese înfrânt de către însuși Iuliu Caesar. Episodul bătăliei dintre Caesar și Pharnace a rămas cunoscut în mod anecdotic în istorie, prin scrisoarea trimisă de Caesar după bătălia victorioasă unui prieten, scrisoare mai mult decât sintetică, conținând celebrele trei cuvinte: "Veni, Vidi, Vici". ("Am venit, am văzut, am învins"). 101 Antiochus, nume purtat de regii dinastiei cu același nume
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
pot spune că se mira și el cît de bine o duce! Azi, povestea pare incredibilă. Tot așa cum Siciliana lui Baranga sau Săracul Gică (autorul - nici nu mai contează) au depășit 1.000 de reprezentații, pe o singură scenă! Ca anecdotică : am văzut prima oară Săracul Gică la 16 ani, cînd eram cu părinții pe litoral. Și ultima oară vara trecută, cînd eram cu fiul meu cel mic la Constanța. Ceea ce Înseamnă că montarea a Împlinit frumoasa vîrstă de 40 de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ca o respirație unică. Este o formă de artă În care suferi În direct Împreună cu publicul, pe care, din păcate, ni-l fură televiziunea. Publicul de teatru este un public cunoscător și știe să se dăruiască”...Just! Apoi, intră-n anecdotică deja, fixația pentru artă a familiei artistei :”Fiica mea este actriță. Am o soră cîntăreață, un frate actor, alt frate compozitor, unul, produ cător, Încă un frate cameraman...” . Asta da, familie unită! Același număr al revistei conține și un consistent
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
rar se ocupă și de importanții artiști care au „handicapul” unui buletin (să zicem) de Oradea. De ce? Sunt publicate, de asemenea, poezii și manuscrise ( mă leagă strîns de autoare pasiunea pentru documente). Sunt evocate umbre - unele, emoționant, cu reflexe ... cvasi/anecdotice . Spre exemplu, nu știam că Maud Mary a avut o „relație specială” cu Radu Stanca ; mi-am reamintit acum de moartea lui Jean Săndulescu care, asemenea lui Molière, a sfîrșit pe scenă, În fața spectatorilor ; ce să mai zic de Radu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
convenție naratologică, mă întreb câți dintre scriitorii contemporani își mai pun, intim, această problemă „depășită“... Romanul lui Ioan Lăcustă lasă un gust amar: asiști la derularea unui Text real, care te văduvește de iluzii. Extrem de bine scris, susținîndu-și „tezele“ prin anecdotic percutant, sfîșietor și nu rareori ironic, uman până-n măduva oaselor, pare, în peisajul actual, o vioară într-un cor de schelălăieli.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe care fără Îndoială el Însuși Îl ignora - că La Paz se afla la aproape patru mii de metri Înălțime, În interior, În plin lanț muntos al Anzilor. Dar acestea nu erau, În fond și la urma urmei, decît mărunțișuri anecdotice, iar spaniola continua să fie, În pofida aspectelor ei picarești, absolut necesară pentru navigatorii de toate naționalitățile. Asta a și fost, de altfel, pricina pentru care, o lună mai tîrziu, Iguana Oberlus se simțea În stare să se așeze pe stînca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
c-un fel de convingere adesea urâcioasă despre planurile lui. Oameni de aceștia pe vremea aceea nu erau tocmai rari. Domnia o visa pân și cel din urmă mazil după căderea fanarioților, mai ales cugetând la ușurința - se-nțelege că anecdotică - a unei asemenea eventualități. Îmbla vorba adică cumcă turcii alesese pe Sandul Sturza - care între cei 7 trimeși era cel mai nensemnat - de domn al Moldovei numai pentru că era un om chipos și avea o barbă neagră și frumoasă, fără
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu o alăturare destul de elastică, s-a numit ficțiune autobiografică. Lucrurile intră în matca firescului într-o narațiune care, deși pare fragmentară, caleidoscopic răspândită cum este în mai multe fațete recompunând același cosmos în care se integrează eul mărturisitor al anecdoticii, capătă consistența unui tot unitar tocmai grație empatiei pe care o generează, empatia față de o lume uitată, prăfuită, iubită de unii și condamnată de alții din pricina lipsei sale de reacție la insuportabila presiune a istoriei. Este vorba, ca să fim mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
semnul unei serioase îndoieli prezența lui Eminescu și chiar ființarea mai mult decât formală a societății însăși). Eminescu a avut printre prietenii, colegii de redacție, sau de "junimism" pe teleormănenii Anghel Demetriescu (care nu este detractorul eminescian G. Gellianu), pe anecdoticul D. Teleor, pe gen. George I. Manu, pe gazetarul Gr. Păucescu, care va îngriji prima ediție din publicistica lui Eminescu, apărută îndată după moartea poetului. Cam la atâta se rezumă partea biografică. Trecând la operă (poezie, culegerea de literatură populară
Trasee eminesciene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16876_a_18201]
-
o viziune profundă, originală fundamentată pe norme și precepte esențiale ale actului de creație. Corneliu Dan Georgescu își împrejmuiește orientările estetice declarând că muzica sa "se bazează riguros pe simetrii geometrice și principii de proporție" ori că "ideea unei arte anecdotice, care distrează spectatorul, dar, în aceeași măsură, și participarea la o avangardă standardizată, devenită academică, îi este profund străină". - Stimate d-le Georgescu, după mai bine de două decenii v-ați reîntors, iată, în România. Ce surprize plăcute și, eventual
Înaltul cer al muzicii românești - interviu cu Corneliu Dan Georgescu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9502_a_10827]
-
tot copilul meu este” ; în el s-a investit dorință pură și trebuie să fie pe măsura ei. Mai departe, dorit și planificat în detaliu, copilul va fi nu doar ocrotit, ci și venerat, respectat ca „individ” încă de la naștere. Anecdotic, dar simptomatic, această schimbare se exprimă, printre altele, prin anunțurile de naștere sau de botez scrise în numele bebelușului însuși sau prin camerele individuale care îi sînt dedicate încă de la naștere pentru a-i respecta intimitatea de individ în deplinătatea condițiilor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
era pur și simplu realist. Și, mai presus de toate, era un documentar, adică acel gen de lecție de alfabetizare în aptitudinea de a citi realitatea, de care societatea română are atît de multă nevoie. Morala fabulei trece mult dincolo de anecdotică. Iată deci doi jurnaliști și două moduri de abordare a realității. Pe de o parte, analize realiste, operînd cu fapte sociale și constituind premise ale cunoașterii realității ; pe de altă parte, sinteze fictive, operînd cu credințe culturale și exprimînd concluzii
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
fără ieșire, Caroline Yessayan, chiar și singură, constituia un motiv de a spera În umanitate. Dacă totul căzuse Într-un vid deprimant, era din cauza unui detaliu minor și aproape grotesc. Treizeci de ani mai târziu, Bruno era convins: acordând elementelor anecdotice importanța lor reală, situația putea fi rezumată În aceste cuvinte: de vină era doar minijupa Carolinei Yessayan. Pentru Bruno, a pune mâna pe coapsa Carolinei Yessayan era aproape o cerere În căsătorie. Bruno Își Începea adolescența Într-o perioadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cele care se reproduc prin clonare; mutațiile aleatorii păreau așadar mai eficiente decât selecția naturală. Montajul experimental era amuzant și contrazicea clar ipoteza clasică a reproducerii sexuate ca motor al evoluției; oricum, acest rezultat nu mai prezenta decât un interes anecdotic. De Îndată ce codul genetic va fi descifrat integral (era o chestiune de luni), omul va fi În măsură să-și controleze propria evoluție biologică; atunci sexualitatea va apărea limpede așa cum este: o funcție inutilă, periculoasă și regresivă. Însă chiar dacă reușeau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la stilul meu de argumentare. Femeile au tendința de a zâmbi la interlocutorul lor mai mult decât bărbații. Femeile se opresc și caută semne de Încuviințare Înainte de a continua. Bărbații privesc undeva, la o distanță medie, și perorează. Femeile preferă anecdoticul, bărbații deductivul. Era imposibil să fii În domeniul de lucru al doctorului Luce și să nu cazi În asemenea stereotipuri. Le cunoștea limitele. Dar erau folositoare din punct de vedere clinic. Când nu mi se puneau Întrebări despre viața și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scria decent, așezat, la obiect, dar era prea prudent; de altfel, a părăsit țara Înainte de ’89 și longevitatea-i a fost redusă la un singur volum de cronici. Și Șelmaru a scris tot un volum: dar sunt mai mult cronichete...Anecdotic vorbind, Șelmaru a rămas un caz unic : la fiecare premieră, adormea În lojă (stal). Darea de seamă era reconstituită după impresiile soției lui, care lucidă, urmărea reprezentația cu atenție. Florin Tornea scria rar, și numai În revista Teatrul, unde era
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
artist, dar iertați-mi pofta de rîs, fraților, și lăsați-mă să vă povestesc, cu gura & pana lui Candid, o reprezentație În care interpretul lui Chiriac din Noaptea furtunoasă, a ajuns cam... băut la spectacol. E o scenă antologică de anecdotică teatrală! Am citit, la viața mea, cum zic maneliștii, și amintirile suflerului Caragiale, și “vinurile” lui Iancu Brezianu, și Massoff, și amintirile lui Gaby Michăilescu, și Radu Miron, și Florin Scărlătescu, și H. Nicolaide, și Dumitru Furdui, și Ion Focșa
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
prefecturii se termină, în roman, cu beții, avansuri lubrice sau, în orice caz, manifestări penibile de mârlănie. Toată lumea povestește în cartea Gabrielei Gavril, narează abundent, istorii din trecutul propriu sau al altora, mai îndepărtat sau doar de azi-dimineață. Practic, partea anecdotică e atât de amplă, încât nu mai rămâne prea mult loc pentru povestea propriu-zisă. Romanul e conceput ca o orchestrație de detalii mustoase, alese cu preponderență din sfera grotescului, care produc mai mult o stare de spirit decât o istorie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
ci într-un act de prezență care are puterea de a se mărturisi singur, ca act și ca prezență. În fond, cele susținute mai sus nici nu mi se par importante; sau, mai exact, au în ochii mei o importanță anecdotică. Ce vreau să spun cu asta? Că atunci când critic valoarea scrierilor patristice nu o fac cu intenția cuiva care se confruntă cu o adversitate de mari proporții. Nu caut să denunț nimic. Vreau, cu alte cuvinte, doar să atrag atenția
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ieșirii la viață și lumină și „aspectul“ material al vederii acestui act, este sensul adânc la care au aspirat marii artiști - un sens complet ignorat de formele „mimetice“ ale artei, ignorat de toate tendințele decorative, de módele și perioadele decriptate anecdotic de așa-numita istorie a artelor. Sensul artistic superior al „tehnicii“ artistice nu este cel obținut prin copierea vizibilului sau prin adaptare la aspectul fizic, ci este căutarea acestui mod suprem prin care are loc, de fiecare dată, creația lumii
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
1920 la Ritz, « miraculos de tânăr, purtând doar mică mustață neagră, era tânărul din carte, acel Marcel Proust de la Combray, de la Balbec, de la Doncières, prietenul lui Swann, al lui Saint-Loup, al contesei de Guermantes și al lui Albertine». Reînvie episoade anecdotice ale unei tinereți comune, asemănătoare fotografiilor în sepia, cu contururi blânde de la începutul secolului. Martha Bibescu remarcă, asemenea celor apropiați lui Proust de altfel, gustul scriitorului pentru povestirea ironică și pentru parodie. Cititorul îi reprezintă astfel verva interpretativa a lui
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Cristina Poede () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1430]
-
povestise englezul. Mărie iese noaptea afară. Se lovește de oiștea carului și întreabă: " Tu ești, Ioane?" Mi-e straniu să-l descopăr așa, chicotitor și incontinent verbal, aproape "dezmățat" de soarele toamnei, de iubirea prietenilor și de tinerețea care urcă, anecdotic, în el. Mă gândesc la atmosfera "sacră" din perioada "primului" Păltiniș și îmi spun că în preajma spiritului histrionic al lui Andrei și a iubirii cu revers pe care Petru o are față de Noica intru, fără să vreau, într-un sistem
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
existat un contrast puternic între fața umană și cea "auctorială" a lui Emil Cioran?" este întrebată eroina noastră. Răspunsul este stupefiant: "Da, și încerc chiar la începutul cărții mele să descriu acest contrast. Cioran evolua mult prea vădit în registrul anecdotic al conversației noastre [...] și nu părea prea interesat să mi se adreseze în termenii în care eu îl cunoșteam din lectura aforismelor și în care doream să-l aud! Trebuia mereu să-l readuc la acel nivel..." Bietul Cioran! Ce
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
unui dicționar muzical serios și exhaustiv, dubiile vor persista, inevitabil, fără o cercetare completă a documentației timpului. În paranteză fie spus, nici biograful lui Silvestri, John Gritten, nu duce lucrurile până la capăt, preluând se pare din spusele unor martori, doar anecdoticul: interpretarea lui Silvestri ar fi impresionat atât de mult, încât era dată ca exemplu, într-o luare de cuvânt, pe teme culturale, în... Marea Adunare Națională. Altfel, în 1956, Constantin Silvestri era recompensat, și nimeni nu poate spune că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
dadaismul; și-a prezentat primul manifest În 1919, În revista spaniolă Grecia. Principalul său teoretician, Guillermo de Torre, Își propunea să unifice toate tendințele avangardei mondiale, să reabiliteze poemul (unde aveau să predomine imaginea și metafora) și să combată confesiunea, anecdoticul, narațiunea și efuziunile sentimentale. În America Latină, cei mai importanți reprezentanți ai său au fost Jorge Luis Borges, González Lanuza, Norah Lange, F. Piñero și R. Ortelli. Valera, Juan. Scriitor spaniol (1824-1905). În anii 1850 devine celebru mai Întâi ca jurnalist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]