976 matches
-
trecutu-ți mare, mare viitor! Paharul cu tămâioasă este ridicat cu Încetinitorul, iar Gicu nu se poate abține: Slou moșăn, slou moșăn, riplei, Sandule, parcă nu ai vlagă-n tine, zău așa! Ia să iei supradin de la farmacie, oi fi anemic. Gore și Gicu ciocnesc halbele și-și fac cu ochiul, ca niște ștrengari. Tot Gicu pune paiele pe foc: Nici măcar nu e zi de-ntreținere. Am auzit că se mărește și fondu` de rulment, cică s-a scumpit gicacaloria și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Relu (nu știu ce face el acum) și pe Ionică (știu ce face el acum: a urmat destinul tipic de tranziție, după ani de șomaj tehnic la cocseria din Călan, el și soția lui s-au apucat de băut). Fetele lor sunt anemice. Cea mare a intrat la Drept la Alba Iulia, dar n-a plecat acolo fiindcă nu avea nici bani de tren. Săptămâna trecută au mai găsit oamenii niscai țuică în beci. Au băut-o ca înainte de apocalipsă. El a sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
locală. Mama participa la campanii de alfabetizare a adulților cu plăcerea cu care se ducea la balurile de sâmbătă seara. În sate începuseră să vină caravane cinematografice cu Winnetou și cowboys pe pereți. Doar jurnalele care le precedau mai încercau anemic - preambul jenant la imaginea lui Pierre Brice - să ne aducă la realitatea construcției socialiste. Le înghițeam exact așa cum erau: umplutură obligatorie, sare amară înaintea unui dejun copios. Poate o dată cu această schismă jurnal/film am început să separ între ritualuri sociale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se puteau găti, asezona și așeza în farfurie, sau dacă trista melancolie dinafară contamina cu incurabilul ei artificiu și ce creștea înăuntru, orice ar fi fost. După Centura Verde, olarul o apucă pe o stradă secundară, se zăreau niște pâlcuri anemice de arbori, câmpuri neîngrijite, un pârâu cu ape tulburi și fetide, după o curbă apărură trei case ruinate, fără uși și ferestre, cu acoperișurile în mare parte prăbușite și spațiile interioare aproape devorate de vegetația care mereu țâșnește dintre ruine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lene, de lehamite, în timp ce profesionistul își livrează aria? Acum, de când s-a decis să preiau eu administrația, nu mai plătim un angajat din afară, avem pe cineva care chiar locuiește aici. Voce moale, timidă, dinți mărunți, gălbui, un obraz îngust, anemic, cu mustața subtire și cu cicatricea aceea inevitabilă. M-ar interesa proiectele dumneavoastră. Nu aș abuza, dar aș vrea să ne revedem, din când în când. Așadar, un biet pescuitor de pradă mică, așadar el, Tolea, nu merita decât această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de hermină, Ți-l acoperă pe-al tău, ca o primăvară fremătândă. Și-atunci, ca prin minune, ne naștem două crengi gata înmugurite... Eliberare Știu, uneori, dragostea este oarbă, nu vezi defectele celuilat. Stai într-o stare latentă, asemenea vremii anemice de afară și te întrebi dacă este adevărat sau visezi?! Știu, dragostea este o boală, se zice că poți muri într-o zi, dar eu nu cred! Pe mine m-a însuflețit de câteva ori... (cuvântul este cheia gândului, arma
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
devin eu isteață. Știți, șase contra unu... Aruncăm o privire la casa lui Jim. E mică, are un perete comun cu a vecinilor și un zid de piatră îngrădește un petic de iarbă care ține loc de grădină. Niște boscheți anemici marchează, împreună cu aleea îngustă, proprietatea sa de a vecinului de alături. Celelalte case de pe strada aceea, deși construite la fel, au ușile vopsite frumos sau felinare neo-georgiene amplasate asimetric sau grădini minunat îngrijite. Casa lui Jim se remarcă prin lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Înaintea mea, a noastră, căci era și Vladimir, a cărui prezență văd că tot o uit în ultimul timp, se aflau munți de crengi, de rădăcini, de flori, petale ce erau purtate din când în când de câte un vânt anemic. Nu aveai după ce te orienta. Era numai școala, dar ea părea la fel din oricare parte o priveai. Părea un mormânt scos la suprafață de o voință dumnezeiască. A trecut ceva timp până am găsit poarta prin care am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dintr-o cutie de tablă, pe care au golit-o de mult de peștișorii În sos tomat. O aprinde tacticos, cu un oftat de plăcere lung, scos din toți rărunchii. Soarele apare și dispare de după nori, și, câte-o rază anemică intră prin spărturile ,,locuinței,, , dispărând apoi ca Într-un joc de lumini și umbre. Antoniu iese afară pentru câteva clipe și ridică ochii spre cer, lăsându-se mângâiat de căldura blândă, după care intră Înapoi În magherniță. Viața de vagabond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
voce tare istorisirea, dar Kawabata a adormit din nou, cu trupul acoperit de câteva straturi de zdrențe. I se face milă de această dihanie adormită, cu care Împarte În porții egale, copioase, mizeria. Din cocioaba lui Ben, se aude lătratul anemic al câinelui. E semnul că bătrânul cloșard Îi vorbește! Antoniu deschide cartea cu Psalmi și Începe să citească: ,, Cel care locuiește În locul În locul ascuns al Celui Preaânalt va rămâne la umbra Celui Atotputernic. Spun despre Domnul: Adăpostul meu și fortăreața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ce te pot eu ajuta? - Măcar să îmi spui dacă îți place. Sau dacă te plictisește... - Bine. Printează-le. Mă uit înainte să ne culcam... Privesc pe fereastră. Slujba la biserică de peste drum s-a terminat, oamenii ies într-un șuvoi anemic. M-aș duce la biserică. M-aș duce oriunde. M-aș duce între oameni! Mă așez la computer. Să vedem cine este pe mirc... alice, barb, coralină, hm... cio-cio-re-la. My God!... daniela 17, daniela 22, daniela 35, daniele 38... <victor
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
pretinse efecte profilactice și curative. "Prin multe comune se găseau indivizi care, cu niște instrumente mizerabile, cu stricnele [cuțite folosite la sângerarea animalelor] de cai, cuie ascuțite etc., practicau sângerările, fără osebire de sex sau vârstă sau [de] constituțiune; copii anemici, abia în vârstă de șase ani, erau supuși la luarea sângelui, fără măcar să fi prezentat vreun simptom de holeră, considerîndu-se această operație ca prezervativă, dar care, din contra, în realitate, era o cauză provocatoare a maladiei", căci "pe unde sângerările
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
două fețe trebuie interpretată ca prorocirea Pythiei! Secretomania În luptă cu vanitatea, să te facă să crezi că ești la mâna lor! Îl deprimă și primele zile din martie, fără anotimp. Dacă te uiți, așa cum face el acum, la limbile anemice de zăpadă căzute În timpul nopții peste straturile din grădină În care n-au mai rămas decât tulpinile Înnegrite, cu spinii muiați de umezeală, ale trandafirilor, poți foarte ușor să te crezi În noiembrie sau ianuarie. Chelit de frunze, teiul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a camerei tale. De acolo se varsă peste Hauptstrasse seara noastră de muzică, Sonate für Klavier und Violine. Zâmbetul Mullovei s-a mai răcit cu Încă un sfert de grad, dar reverența e la fel de grațioasă. Încununată de aplauze tot mai anemice, dispare În culise cu pasul ei tânăr și elastic, ducându-și cu o distincție armonioasă vioara. A ieșit din scenă, dar a rămas Încă În privirea lui mirată, Îndepărtată, Împreună cu nevăzutul ei profesor de instrument și toți ceilalți nevăzuți educatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Dumnezeu, când nu mai avem motivații și orizonturi, ca Într-un loc de la marginea nemărginirii... autoarea mai Încearcă - a câta oară? - o motivație a axiologiei artei, să transfigureze - prin poezie - astă lume plină de păcate și de tină, de nevoi, anemică, bolnavă și pe moarte, Într-o altă lume, poetică, virtuală, platonică, pe care nu o vom avea decât În viziunile noastre de copii. Artă sfâșiată! Sinistru! lugubru! Adevăr! Speranță! Interiorizare! „Care ne mai sunt așteptările?” Cititorul constant, dar și cel
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
cu gândul și fapta la Tine mai ies din când în când la soare. Ce frumoasă e țara aceasta edenică! Varanii au adus-o la sapă de lemn; cât de nedemn ar fi să nu nsemn starea ei atât de anemică. Un haos în toate; numai avarii remarci în capete, în instituții; artele-s luate de cobzarii care cântă cum surzii și muții. Totul se termină în silabă funebră, educația e la pământ, români în febră, români în zebră, Hippocrat calcă
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
patul tău, a spus ea privindu-mă direct în ochi. Eu mi-am mutat privirea. Simțeam că mor de rușine. Și spumegam fiindcă nu reușisem să mă descotorosesc cum trebuia de sticlă. Dar, înainte să apuc să îngaim niște scuze anemice - „Nu era a mea“ sau „Mi-a dat-o mama. în sticlă a fost agheasmă“ - Josephine a început din nou cu explicațiile. Asta e valabil pentru voi toți, a spus ea arătând cu o mișcare a capului spre toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
unul la celălalt, mult timp. Iar eu eram foarte confuză fiindcă tot uitam că totul se întâmpla acum, nu atunci. Păi...! a zis Luke dregându-și glasul și stricând atmosfera. îți mulțumesc pentru scuze. Am reușit să arborez un zâmbet anemic și tremurător. Știi, a continuat Luke lărgind cadrul, am crezut că vrei să ne întâlnim ca să-mi faci morală pentru ceea ce am zis în ziua aia, la centrul de dezintoxicare. — A, nu, am răsuflat eu. Eram șocată că Luke crezuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mers până la ușă. Nu-mi păsa că era târziu sau că ar fi trebuit să sun Înainte. Trebuia să vorbesc cu el. Am sunat la ușă de trei ori Înainte ca În prag să apară o fată slabă, cu figură anemică și părul lung, blond și buclat. ― Alisia? se miră ea fixându-mă cu ochii ei Întunecați. Deși purta o cămașă lungă de noapte, numai vederea mâinilor ei osoase mă Îngrozi. ― Bună Larisa, am spus recunoscând-o pe sora lui Victor
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
bucătărie, pe care, dacă aveai relații și două cartușe de Kent, o moașă fără nume ar fi binevoit să-ți efectueze chiuretajul, fără anestezie și cu instrumente împrumutate parcă dintr-un catalog al torționarilor Inchiziției, dezinfectate prin fierbere, la flacăra anemică a aragazului. (Existau și rețete do it yourself, de autoprovocare a avortului, dar, pe lângă pericolul sanitar, acestea îl implicau și pe cel la fel de grav al expertizei medico-legale: ajunsă la Urgență, pacienta nu putea fi tratată până când o comisie legală stabilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
După părerea mea ei știu prea multe și simțămintele lor sunt prea evidente; nu înghit ușor entuziasmul debordant cu care mă bat ei pe umăr sau emoția cu care se năpustesc la pieptul meu; pasiunea lor mi se pare puțin anemică, iar veselia lor puțin cam banală. Nu le savurez. Sunt un demodat. Voi continua să scriu povești morale în distihuri rimate. Dar aș fi de trei ori mai prost dacă aș face-o pentru alt scop decât simpla mea distracție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
întregii ei sforțări ce făcea să mă uite. Dar viața pe care o ducea acolo pe mare cu un pescar, ore întregi, era exactă, căci aici nu sunt emoții de interpretat, ci fapte. După ce m-am întors, a redevenit palidă, anemică, obosind iute, adormind imediat ce punea capul pe un căpătâi, mereu bolnavă, incapabilă de o trudă prea mare. Ce crispații s-au petrecut în ea în timpul despărțirii? - Cum ai putut să fii a lui? - Iar începi cu aceleași întrebări. - Sunt evenimente
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
militar din Acton. Singurul efect notabil a fost că n-a mai tras din țigară vreo treizeci de secunde: bărbații din familia lui aveau capetele tari. Când își revenise suficient ca să se ridice în picioare, Cealaltă Carol o trimisese pe anemica din magazinul de alături să-l ducă la Whittington, la bandajat. Sigur că s-ar fi dus ea însăși, dar trebuia să aibă grijă de prăvălie. Și bine că nu s-a dus, pentru că, imediat după plecarea lui Ted, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
își ridica privirile, cerând ajutorul tatălui, un bărbat de vreo treizeci de ani, slăbănog, cu păr lung și rar, cu tricou și pantaloni uzați. Pe fața copilului își pusese amprenta o suferință tăcută, așa cum îți este dat să vezi la anemici, la subdezvoltați, la miopi: își arăta dinții de lapte, expresia pierdută, răbdătoare, întipărită pe chipul lui compunându-se în cea mai potrivită rugăminte. Tatăl a făcut grăbit corecțiile necesare - nu fără blândețe, nu, în nici un caz. Mâna palidă a copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sigur că nu vor ajunge la ea, după cum nici o scri soare din Haifa nu mi-a parvenit vreodată. Povestea mea are un epilog petrecut cu zece ani mai târziu. Era în timpul războiului din Golf. Saddam reușise să trimită câteva rachete anemice, care au căzut pe pământ israelian. Ascul tam placid știrile la BBC, unde câțiva martori, evrei originari din România, ai evenimentelor luau cuvântul pe rând, când „doamna Ester X. din Haifa“ (cu totul alt nume de familie decât cel, și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]