2,924 matches
-
români de la abandonul față de propria viață sufletească, la retreziri fondate pe dominarea idealului; an cu an, o colindă anume revine luminând și fericind, apoi pleacă lăsând în urmă amintiri care vor guverna mult timp după aceea, asupra oricăror greutăți și angoase; an cu an, o colindă anume e modelatoare de serbare estetizată, minunată, a Crăciunului; an cu an, o colindă anume se străduiește, izbutind, să preschimbe românul în altceva decât vremurile care trec peste el, în loc să treacă el peste vremuri, îl
FUEGO COLINDĂ, O COLINDĂ ANUME...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353318_a_354647]
-
acaparator. Întâlnim în roman oameni simpli, cu problemele lor de viață curentă, contrariați, confuzionați, reticenți la schimbările de sistem și la trezirea cu privire la propria origine: moldovan sau român, cotropitori sau eliberatori, limba moldovenească sau limba română. O viață socială cu angoasele ei, induse de imoralitate (tâlhării,violuri, omoruri). Oportuniști isteți, oploșiți în politică, gata să treacă dintr-o barcă în alta, vorba Taliei ,“nici tu bob, nici tu fasolă”. Aceștia își trimit nevestele la facultăți și doctorate la București, pentru orice
UN BALANS ÎNTRE FICŢIUNE ŞI REALITATE (SAU) AL ŞAPTELEA SIMŢ , ROMANUL UNUI POVESTITOR AL TIMPULUI SĂU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353465_a_354794]
-
alte teme (de la corporalitate până la “negura” lui Thánatos), dar ele gravitează, toate, în jurul semnificației bătrâneții, o bătrânețe ce ajunge la capătul “aventurii de neînțeles a existenței”. De aici dramatismul susținut al acestor versuri, profunzimea lor, care este, în același timp, angoasă și voință de cunoaștere. Despre bătrân se vorbește întotdeauna la persoana a treia (“Bătrânul cunoaște exact ... ”, “bătrânul a observat ... ”, “bătrânul se încăpățânează ... ”), ca și cum această distanță ar permite vocii lirice să obiectiveze realitatea despre care grăiește, lumea acestei ființe “tragice și
ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA, EUGEN DORCESCU ÎNTRE ESENŢĂ ŞI EXISTENŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354520_a_355849]
-
a lungul vremii. Părintele Profesor Univ. Dr. Dumitru Megheșan - Decanul Facultății de Teologie Ortodoxă “Episcop Dr. Vasile Coman” din cadrul Universității Oradea, abordează și tratează același subiect, dintr-o perspectivă adaptată vieții omului contemporan, debusolat oarecum în relativismul vieții, determinată de angoasa specifică epocii postmoderne, ancorată cu precădere în economic, financiar și comercial, animat de supertehnologie, în detrimentul dimensiunii spirituale a vieții omenești ... Cartea Sfinției Sale reușește să pună în valoare mintea, ca loc central al vieții sufletești în determinarea spirituală menită să împlinească
PR. PROF. UNIV. DR. DUMITRU MEGHEŞAN, RUGĂCIUNEA LUI IISUS: MIJLOC TERAPEUTIC DE PURIFICARE A MINŢII, EDITURA UNIVERSITĂŢII DIN ORADEA, 2010, 277 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 802 din 12 [Corola-blog/BlogPost/352617_a_353946]
-
și om - din jurnalul ultimilor ani, Editura Humanitas, București, 2006, p. 188-189). În acest context, Rugăciunea lui Iisus este un adevărat remediu duhovnicesc, pe măsură să-l ajute pe omul contemporan să depășească împrăștierea seculară, dominată de nesiguranță, stress și angoasă depresivă, aducându-i liniștea atât de necesară sufletului ca regăsire de sine în harul numelui lui Iisus, deschizător al bucuriei plină de optimism dinamic și creator ... În altă ordine de idei, revenind și insistând mai mult asupra mai multor fragmente
PR. PROF. UNIV. DR. DUMITRU MEGHEŞAN, RUGĂCIUNEA LUI IISUS: MIJLOC TERAPEUTIC DE PURIFICARE A MINŢII, EDITURA UNIVERSITĂŢII DIN ORADEA, 2010, 277 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 802 din 12 [Corola-blog/BlogPost/352617_a_353946]
-
-și crească aripi ... mai bine să-mi beau cafeaua și s-alung din gânduri vălurile albe ale iernii de multă vreme umbresc ferestrele ce dau spre răsărit și poate primăvara asta ... nu mă va lăsa pradă orologiilor suferinde terorizate de angoasa căutărilor ... Referință Bibliografică: Din jurnalul unei zile ... ( demonul lăuntric) / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1164, Anul IV, 09 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DIN JURNALUL UNEI ZILE ... ( DEMONUL LĂUNTRIC) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353670_a_354999]
-
apăsare de mormânt și neputință Ivită-n suflet și în gând. E-o oboseală palidă în casă E-o minte leneșă, trândavă, E-o apatie peste noi, E-o cobe moartă între sori. E plânsul erei istovite, De valuri de angoasă bântuită, E-o lehamite de păcate, De nori și soare și de fapte. Elena Trifan Referință Bibliografică: MAL DE SIÈCLE / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1185, Anul IV, 30 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena
MAL DE SIÈCLE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353723_a_355052]
-
Eseuri > VIRGULA Autor: Elena Neacșu Publicat în: Ediția nr. 1187 din 01 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului VIRGULA Avalanșa de scritori, a intelectualilor, care din lipsă de ocupație își eliberează spiritul măcinat de frustrare, de nemulțumire, dacă nu chiar de angoasa specifică, am putea spune, tumultuoaselor vremi în care trăim este de bun augur. Dar ce ne facem cu Măria Sa VIRGULA...!? Căci se pare că ne invadează pur și simplu. Nu mai ține cont de regula învățată în școală și răsare
VIRGULA de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354120_a_355449]
-
Binecuvântez soarele dimineața, iar seara la apus, mă rog ca mâine să apară iar, mai strălucitor și dătător de viață. Încerc în fiecare zi să meditez asupra miracolului vieții, să prind momentul magic, să mă eliberez de tristețe și de angoase, să înlătur obișnuința. Și pentru că bunul Dumnezeu știe că noi oamenii suntem artiști ai vieții, într-o zi ne dă un ciocan și o daltă pentru sculptură, în alta pensule și culori pentru tablouri sau ne dă hârtie și stilou
SCRISOAREC DIN CORSICA, DEL A PROF. VINTILĂ PURNICHI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354160_a_355489]
-
vulturii din când în când.../” , iar ,,privirile se lovesc de lumina aspră,/apăsătoare/îmi stăpânesc lacrima ce mi-ar smulge/un ultimstrigăt”(Din jurnalul unei zile - scriu cu fire de praf - ). ,,Pe talerul zilei”, ,,pe talerul nopții”, poeta, cuprinsă de angoase, ni se destăinuie: ,,Noaptea hienelor mă ajunsese/din urmă/și era în plină zi/fântânile își ofereau apele adâncului/în cupe răsfrânte/invitându-mă să beau/...dar n-auzeam decât un hohot” ca apoi să-și devoaleze sinistrul: ,,Deșertul și
CRONICĂ REALIZATĂ DE VASILE POPOVICI VOLUMULUI OBSESIA DEŞERTULUI , AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354680_a_356009]
-
Tăcerii, Ultimul Far semnalizează palid și intermitent. Fire sticloase și rare de iarbă străpung fără convingere cochilia roșietică și fărâmicioasă a solului. Curenți incandescenți de aer învolburează pânze albe de praf, generând tornade rebele. Miasme fetide viciază aerul, incitând Marea angoasă spre a-și flutura aripile cenușii. Cortegii șerpuitoare de proteze se precipită busculându-se, într-un lugubru scârțâit de balamale ruginite, către Ultimul Far, ignorând Nelimitata Crevasă ascunsă dincolo de el. Ultimul Far pâlpâie spasmodic atrăgând implacabil unduitoarea procesiune ce înaintează peste
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]
-
îmi arată mereu greșelile și mi le scoate pe nas în orice clipă, îmi devine cu timpul, nesuferit. Vreau cu orice chip să scap de aceste sâcâieli care-mi zgârie auzul și mă indispun. Păcatul provoacă dureri de nedescris, neliniște, angoasa, lipsa de somn, agitație, nevroza. El apasă precum presă - strugurii. Ne iese mustul din noi, din noi, prin lacrimi și sudoare. Căpătam coșmaruri. Până și sfinții au fost încercați și au luptat cu ispitele. Și lor le-a dat târcoale
VÂNZĂTOR DE DUMNEZEU (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357132_a_358461]
-
măr din paradisși de-aceea efemerulEste încă risipitîn oceanu-n care cerulA căzut din infinit !... XIV. POEM FASTUOS, de Cristina Lila, publicat în Ediția nr. 334 din 30 noiembrie 2011. Sînt adesea înțelesuri, Ce nu au cum să ne scape, De angoase și eresuri Care vin să ne adape. Sînt atîtea mari sărate Și cîmpii amețitoare - Ce de ploi au fost arate - Azi sînt doar arse de soare ! Și mai sînt acele clipe, Ce ne lasă să visăm, Sînt atîtea mari sărate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
acele clipe, Ce ne lasă să visăm, Sînt atîtea mari sărate Și cîmpii amețitoare - Ce de ploi au fost arate - Azi sînt doar arse de soare ! Citește mai mult Sînt adesea înțelesuri,Ce nu au cum să ne scape,De angoase și eresuriCare vin să ne adape.Sînt atîtea mari sărateși cîmpii amețitoare -Ce de ploi au fost arate -Azi sînt doar arse de soare ! Și mai sînt acele clipe, Ce ne lasă să visăm,Sînt atîtea mari sărateși cîmpii amețitoare
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357087_a_358416]
-
de grijulie, atât de prevenitoare și plină de dragoste, încât pot foarte bine s-o confund cu mama. La fel de frumoasă și buna. De foarte multe ori m-a trezit din letargie și mi-a insuflat curaj să depășesc boală, disperarea, angoasa, spaimă, durerea fizică, singurătatea, neșansa. M-a ridicat din nou la viață. Pot spune că-i datorez mai multe vieți. Se numește Voica. Voica-Doica, tot aia. Are vocație de mămică și de bunica. Și de doica, firește. Dăruie și se
MEDITATIE IN LUNEA SFANTA A PATIMILOR. PUTEREA EXEMPLULUI. VOICA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357148_a_358477]
-
întrebăm apoi: de ce, Doamne? Dacă noi îl eliminăm, din ecuația vieții noastre, pe Bunul Dumnezeu care ne-a dat viața și tot ce avem pe pământ, trăim după gândurile noastre izvorâte din sinele egoist și plin de mândrie care aduce angoase, neîncredere, lupte nedrepte, meschinărie, ură, pizmă, alterând în primul rând pacea lăuntrică a sufletului care își pierde incandescența și bucuria vieții și are ca efect chiar și asupra climatului general al societății. În ziua de azi, optimismul a cam pălit
DESPRE RABDARE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357793_a_359122]
-
ortodoxiile așternutului în care îmi osândesc liturghiile desfătărilor. Îmi gândesc senzațiile. Dar mă repudiază religia. Instinctele îmi atată suplețea, plăcerile - nedesăvârșirea, sexualitatea - știința. Devălmășia perversă a rațiunii mă aruncă în monotonia digestiei. Tocmai de-aceea moartea își schimbă cravatele, trăind angoasa alegerii și meditându-și putreziciunea. Fiindcă ea doar trăiește, pe când eu exist. Îmi uzez deliciile înclinațiilor „ și (vorba lui Cioran) mă gândesc la un Eleusis al inimilor ce numai sunt înșelate, la un Mister limpede, fără zei și vehemențele iluziei
GÂNDURI DE LA MARGINEA LUMII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357856_a_359185]
-
filosofia", potrivite cu tradiția culturală românească. Steinhardt identifică relații profunde, subtile între „nativa sofie românească" (a fi om-în-lume, om-între-oameni) și heideggeriana poziționare a ființei (in-der-Welt-sein). Ființarea nu se poate face decât sub semnul fricii de moarte, manifestată progresiv ca teamă, angoasă, îngrijorare, ultima generând diferențieri față de celelalte viețuitoare. Opera de artă se naște din această „îngrijorare", având caracter revelatoriu asupra adevărului ființei. Starea omenească (Da-sein) este, conform lui Steinhardt, prin filtru heideggerian, „de natură harică și poetică"(29). De altfel
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ [Corola-blog/BlogPost/358178_a_359507]
-
ortodoxiile așternutului în care îmi osândesc liturghiile desfătărilor. Îmi gândesc senzațiile. Dar mă repudiază religia. Instinctele îmi atată suplețea, plăcerile - nedesăvârșirea, sexualitatea - știința. Devălmășia perversă a rațiunii mă aruncă în monotonia digestiei. Tocmai de-aceea moartea își schimbă cravatele, trăind angoasa alegerii și meditându-și putreziciunea. Fiindcă ea ... Citește mai mult Mă loveam în delirurile mele ca de un felinar frustrat de întunericul din preajmă. Viața mi-e asemenea unei prăvălii pline cu obiectele ontologiei tale, a căror identitate stă în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
ortodoxiile așternutului în care îmi osândesc liturghiile desfătărilor. Îmi gândesc senzațiile. Dar mă repudiază religia. Instinctele îmi atată suplețea, plăcerile - nedesăvârșirea, sexualitatea - știința. Devălmășia perversă a rațiunii mă aruncă în monotonia digestiei.Tocmai de-aceea moartea își schimbă cravatele, trăind angoasa alegerii și meditându-și putreziciunea. Fiindcă ea ... XV. VREME ESTIVALA, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 535 din 18 iunie 2012. Caleașca verii se zbenguie pe albia râului. Amiaza cu obrajii roșii a ieșit la scaldă, aproape goală. Pe sub
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
lumea udă a nopții: „Acolo, unde nu-i nimeni, / Și nu mai trebuie / Niciun cuvânt” (Sic transit). Și criticul literar Alexandru Piru vorbește despre "Capacitatea lui Bacovia”, dar și de de trăirile lui intense, profund simbolizate “a senzațiilor, emoțiilor, neliniștilor, angoaselor și teroarei de necunoscut”, care, spune el: “este excepțională și, chiar când i se găsesc modele, de o originalitate din sfera literaturii române, incontestabilă. Inedite sunt îndeosebi imaginile copleșitoare, ale înăbușirii într-un potop de cărbune: Carbonizate flori, noian de
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
oral, dar acestea ocoleau subiectul. Cu mama ei nu avea ce să discute. Era prea directă și prea simplă în idei și asta pentru că ea însăși suferea de lipsă de tandrețe dar, în mintea ei de femeie redusă, își justifica angoasele prin lipsa unui bărbat, care s-o împlinească, s-o apere și s-o călărească noapte de noapte. Un băiat îi atrăsese totuși atenția prin politețea cu care o trata cînd o întîlnea. O invitase la o cofetărie și, la
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]
-
ci însuși creatorul, care ar fi trebuit să se gîndească mai bine în clipa în care o dotase pe Eva cu o asemenea armă mortală, dar se pare că tocmai acest amănunt îi plăcuse foarte tare. Adelina nu mai avea angoase și groaza că va rămîne singură, nelegată de un bărbat stabil, îi dispăruse cu desăvîrșire, pentru că, se gîndea ea, acele anunțuri din ziar cu pensionare ce își căutau jumătatea, posesoare de casă și, eventual, mașină, aveau darul să o liniștească
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
înțeleaptă. Gabriela se dovedise a fi, totuși, o pară zemoasă, în care orice bărbat însetat și-ar fi dorit să-și înfigă dinții de poftă ... Dar teama ei inconștientă față de gîndăcii de bucătărie nu dispăruse, pentru că, deși scăpase de toate angoasele legate de sex, care i se păreau simple mecanisme de producere a plăcerii, în nici o formă mai indecente decît devorarea unor copane de pui, cu lăcomie, în public, urmările primei ei experiențe sexuale nu puteau fi înlăturate așa de ușor
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
găină, visa să crească lebede, cine mai știe ce era în mintea lui contopită cu imagini tulburi sau, poate, delirante?! Femei cu coapse și cu suferințe din iubire și cu gînduri uneori incerte, Afrodita și Adelina își creau propriile lor angoase din lipsa unor repere sigure, la care să se raporteze, altfel erau cuminți, răvășeau numai lumea cu disconfortul lor imaginativ, bărbatul este mai simplu, sula și prefectura, cum răgea Caiafa, ca un fel de chintesență a masculinității, mai dinainte de a
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]