9,641 matches
-
de repercursiuni! Și au vorbit, au tot vorbit, timp În care soarele se deplasa pe un arc de cerc, de la Răsărit către Asfințit, rotindu-se imperturbabil În jurul pământului, așa cum Încă mai cred unii pământeni, contrar adevărului cosmic. Așa trec mileniile, anotimpurile și marile iubiri, adevărate motoare ale lumii. (va urma)
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
țigărilor e compus din foiță de hârtie arsă, tutun ars aditivi arși, filtru strivit, melancolie. trotuarul ud al acestei toamne e o combinație de stropi cu celule de bitum care îți îmbrățișează tălpile, cu o putere mare răsturnând străzi și anotimpuri. te uiți și tu, dintr-odată, la lucrurile mici care ne compun. celulele pielii tale, care discută cu celulele pielii mele, când te mângâi stropii salivei tale care caută stropii salivei mele când te sărut picăturile pflügge schimbate în declarații
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
aproape de cuibul dragostei tale. în amor să fim prieteni, ma chère et tendre minunea mea, eu sunt prietenul tău. cum să nu îți dăruiești prietenia unei minuni, spune-mi? luo na, tu ești cartea schimbărilor mele i ching-ul meu primul anotimp de înțelepciune. ma chère et tendre, vreau să stăm de vorbă la o cafea să îmi povestești că unele celule nu te au ascultat, că nu a mers ceva bine în experimentările tale celulare cristaline, cu ipoteze - ce face cine
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
aerul din jurul tău e o hărmălaie, nu te păcăli, nu fugi, acum trebuie să stai, bea apa dulce a lacului michigan, când va seca el vei putea merge, vei putea merge mai departe către dragostea transiluminată, schimbată ca dintr-un anotimp în celălalt, ca dintr-o câmpie într-un munte, deocamdată tunetele nu încetează. strigăt eu m-am născut printr-o moarte, iubitul meu am fost o nou-născută salvată de transfuzii, un ghem de carne luptându-se cu nepotriviri, cu nedreptăți
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
peste temperaturi extreme ne trezim cu greu din deschiderea aceasta de ochi, de pături, de șale care miroase a zăpadă, a valuri de scorțișoară, a coapse de săpun. nouă în primul loc: pe drumul tău vine primăvara, fără legătură cu anotimpul din ținutul acesta, pe drumul tău înfloresc cireșii cu flori albe, înfloresc cireșii puternici cu flori roz, se face mai călduț cu câteva grade kalamen, adie plăcut khamsinul, vei simți suflul lui cald pentru cincizeci de zile, e timpul să
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
o vreme în care munceam de dimineața până seara în fabrica de împlinit mici dorințe, de confecționat mici trepte de viață pe care să mă pot urca, de producție a unui minim de combustibil pentru inima mea extenuată, un lung anotimp secetos am cărat saci grei de nisip în care am sperat să sclipească un grăunte măcar am purtat un război obositor în care nu am cucerit teritorii dar mi-am pierdut alergatul sprinten de la v-ați ascunselea mi-am tocit
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
când ții pe umerii tăi întreaga grădină suspendată. te întinzi pe spate pe prispă și privești ursa mare, ea trece în aceste zile cu ușurință în cerul tău, dispărând de pe cerul celorlalți, lumina ei e ușoară și clară, privește un anotimp de dorințe la ursa mare, la steaua cea mai luminoasă a ei, stai nemișcată, durerile de coloană vor trece, steaua luminoasă va trece în trupul tău, prințul tău va ajunge în cele din urmă în cuibușorul tău cald. șase în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
un ceas de buzunar, dăruit de colegii lui de serviciu la ieșirea lui la pensie, doi cercei de aur purtați la nuntă de Maria ca dar din partea mirelui, niște brățări și scrisorile Simonei. Și timpul trecea, succedându-și fără greș anotimpurile, care nu sunt numai ale anului, ci și ale oamenilor, mai ales că din zăpezile iernii, vrând nevrând părul lor împrumută din ninsoarea albă. 2 C ând profesoara Simona Deleanu intră la prima oră la clasa a V-a B
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
oricărui început. S-a acomodat cu elevii, cu colectivul didactic, cu orașul și oamenii lui... Trecu cu pași mai mici sau mai mari peste toate intemperiile. Visele sale însă, purtătoare și de alte culori, începură să se spulbere cu fiecare anotimp care trecea. Simona își propuse să-și petreacă primul ei concediu de profesoară în casa părintească. Îi anunță printr-o telegramă: ,,Sosesc joi, ora 23 cu acceleratul. Vă îmbrățișez, Mona!" După pensionare, tatăl ei, ca fost mecanic de locomotivă, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cele patru zări, desăvârși lucrarea, lăsând așezarea ca aruncată în pustiu. Nici nu punea bine stăpânire întunericul peste oraș, că singurul care străbătea nestingherit străzile era vântul. O dată cu parcurgerea primului trimestru școlar, acest mesager aduse și primele semne ale iernii, anotimp care se resimțea pe drumul către școală, în clasă sau în garsoniera ei friguroasă de la etajul patru. Centralele termice funcționau cu zgârcenie și doar atunci când edilii orașului se îndurau să îndulcească atmosfera căminelor. Zilele, când în apartamentele din blocuri era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
adevărate sărbători. De-a lungul zilei, pe străzi puteau fi întâlniți numai oameni încotoșmați, a căror identitate nu putea fi stabilită. Când nu poți vedea ochii oamenilor e ca și cum te-ai întâlni cu stafii. Simonei i se părea că fiecare anotimp rece, ce-i era dat să-l parcurgă, adunase mai multe ierni la un loc. Simțea din plin colții de lup ai gerului alimentat și de asprele vânturi siberiene. Vacanța de Crăciun învioră brazii din unele case, punând în ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
zile nesuferite, când Babele își leapădă cojoacele pline de zloată, de frig și zăpezi neașteptate, dar în ele se întrevăd mugurii unor speranțe. Sunt ultimile zbuciumări ale iernii care, chiar de se împotrivește cu îndărătnicie, trebuie să plece. Deși noul anotimp pare firav și timid, îndrăzneții lui prinți, ghioceii, îi sporesc pașii, îl fac curajos, spre bucuria nestăvilită a tuturor ființelor: gâze, fluturi, păsări, flori, pomi și nu în ultimul rând, spre bucuria oamenilor. Și primăvara trecu și ea ca toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și veni vara. Vara înseamnă pentru oamenii școlii, elevi și dascăli, vacanța mare. Bucuria îmbracă haine de sărbătoare pentru toți copiii aflați în bănci. Un cunoscut scriitor, intuind mâhnirea unor copii pentru trecerea neașteptat de repede a acestui al cincilea anotimp al anului, și-a intitulat o carte dedicată puștimii cu un titlu incitant: ,,Mică e vacanța mare!" Și iar venea toamna... Timpul își torcea nestăvilit din nesfârșitul său ghem anotimpurile și o dată cu ele număra și zilelele trăitorilor de pe aceste meleaguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
copii pentru trecerea neașteptat de repede a acestui al cincilea anotimp al anului, și-a intitulat o carte dedicată puștimii cu un titlu incitant: ,,Mică e vacanța mare!" Și iar venea toamna... Timpul își torcea nestăvilit din nesfârșitul său ghem anotimpurile și o dată cu ele număra și zilelele trăitorilor de pe aceste meleaguri... 3 P rofesoara Simona Deleanu trecea în această urbe drept o figură ștearsă, cunoscută doar de elevii săi și de părinții acestora, în perimetrul restrâns al unei circumscripții școlare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
perioada cât ea este plecată la școală, în schimbul unor ore de meditație cu fiul ei care era în primele clase de liceu și nu ducea casă bună cu limba engleză. Și iarna aceea trecu greu, dar trecu. Ieșirea din acest anotimp însemnă o adevărată sărbătoare nu numai pentru Simona, ci și pentru majoritatea locuitorilor acelei așezări. Optimismul intră în case o dată cu verdele ierburilor, al grădinilor cu pomii înfloriți. Zarzării se grăbiră să-și etaleze minunatele flori roz-albe, demonstrând prin acest gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de rezistență în stare să mențină deasuprea solului construcția. Se impuneau totuși încă reparații ale căror costuri erau greu de estimat... 17 T oamna, după ce își muiase frunzele în baia mai multor culori, le ascunse grijulie sub ierburi de teama anotimpului care venea încărcat cu vânturi, geruri și zăpezi. Într-o noapte însă, se așternu peste întinderi o plapumă de nea imaculată, semn că noul anotimp lua în stăpânirea sa ținuturile. În pomi apărură fructe albe, de argint, sub greutatea cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
își muiase frunzele în baia mai multor culori, le ascunse grijulie sub ierburi de teama anotimpului care venea încărcat cu vânturi, geruri și zăpezi. Într-o noapte însă, se așternu peste întinderi o plapumă de nea imaculată, semn că noul anotimp lua în stăpânirea sa ținuturile. În pomi apărură fructe albe, de argint, sub greutatea cărora crengile se aplecau la pământ ca într-o rugăciune. Iarna este un anotimp posesiv. Învelind cu o mantie albă cuprinsurile, satele și orașele, ea intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
se așternu peste întinderi o plapumă de nea imaculată, semn că noul anotimp lua în stăpânirea sa ținuturile. În pomi apărură fructe albe, de argint, sub greutatea cărora crengile se aplecau la pământ ca într-o rugăciune. Iarna este un anotimp posesiv. Învelind cu o mantie albă cuprinsurile, satele și orașele, ea intră până și în casele oamenilor cu pale de vânt rece la fiecare deschidere a ușilor sau ferestrelor, acoperind cu o pulbere albă pământul ars de verile fierbinți, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ore în șir în golul ce se deschidea până la dealurile șterse de culoare. Din noiembrie până în martie, timpul se târăște leneș ca un șarpe în deșert. Decorul alb și obositor al iernii, fu schimbat în sfârșit o dată cu venirea primăverii. Noul anotimp veni cu toate încântările lui de verde și flori, cu soare și păsări cântătoare. Și viața de zi cu zi a pacienților dobândi un plus de optimism, de parcă și-ar fi primenit cu toții sufletele îmbrăcând haina primăverii. Plimbările prin parc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
nimeni nu știa. Simona trebuia să-și ducă viața între cei patru pereți ai unei rezerve, să privească de la aceeași fereastră zăbrelită dealurile, ce se profilau la orizont, și mereu același și același peisaj care-și schimba culorile după cum alergau anotimpurile de-a lungul anului. În spital, timpul curgea anevoie. Medicul de salon îi găsi o ocupație care să o distragă de la obsedanta idee de a ieși cât mai repede pe porțile acestei instituții medicale. Îi oferi spre traducere, din limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
franceză În denumirile de instituții, organizații se scrie cu literă mare primul cuvânt, adjectivul care precede substantivul și toate numele proprii. Numele de popoare se scriu cu majusculă. Titlurile de adresare și politețe se scriu cu majusculă. Numele de luni, anotimpuri și de zile ale săptămânii se scriu cu minusculă. Numele proprii de străzi, monumente, edificii, vapoare se scriu cu majusculă. Titlurile ecleziastice se scriu cu minusculă. Denumirile sărbătorilor civile și religioase se scriu cu majusculă. Când titlul începe cu un
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
scriu cu majuscule. În denumirile de instituții se scriu cu majusculă toate cuvintele componente. Denumirile secolelor, în sensul de epocă istorică se scriu cu majusculă. Formulele de politețe se scriu cu majuscule. Pronumele personale se scriu cu majusculă. Denumirile lunilor, anotimpurilor și ale zilelor săptămânii se scriu cu minuscule. Denumirile sărbătorilor civile și religioase se scriu cu majusculă. Ø limba spaniolă Denumirile de instituții, societăți, edituri se scriu cu majuscule. Titlurile onorifice se scriu cu majusculă. Prenumele personale prescurtate se scriu
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
mirare că, în firea bărbatului, mai dospește încă puterea de a iubi mistuitor, aproape până la dăruirea supremă, într-o lume în care ispita cărnii lasă dragostea curată și nobilă cu greu să mai respire... De curând, însă, venise primăvara. Acest anotimp are puterea să demonstreze cel mai bine că există izvoare de bucurie, care nu seacă niciodată: frumusețea naturii și a viețuitoarelor. Astfel că, peste tot unde priveai în jurul tău, vedeai numaidecât natura cum renaște din cenușa în care, doar cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
minunată că nu am putut să-mi opresc lacrima ascunsă de atâta vreme... Mi se pare, că ți-am mărturisit, cât de mult iubesc toamna cu Încărcătura ei de taine, de bogății, de chemări În brațele-i melancolice. Nici un alt anotimp nu reușește să smulgă sufletului atâtea nuanțe ale sensibilității, așa cum reușește toamna cu nemărginita-i metamorfoză, cu Întregul ei alai gătit de sărbătoarea culesului. Ți-ai imaginat vreodată - În ce tăcere solemnă - se Învăluie pădurea când simte pașii delicați ai
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
miracol a făcut posibilă aducerea la lumină a sentimentelor și-a făcut posibilă dăruirea, comunicarea cu universul frumuseții celuilalt. Scrierea are rolul de a răscoli limbajul, de a da formă și viață cuvintelor, Îmbrăcându-le În culorile mirifice ale tuturor anotimpurilor. Cuvintele, aceste bogății neprețuite, aceste sărbători ale sufletului, așteaptă În porturile imaginarului vânturi prielnice, care să le poarte spre țărmurile Însorite a celor aleși. Ce ar fi fost această lume fără Platon, Arisotel, Shakespeare, Michelangelo, Rafael, Goethe, Eminescu, Creangă, Martin
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]