1,002 matches
-
forțelor sale antagoniste le e mai greu să se elibereze de echilibrul pe care îl antrenează intensitatea lor egală..."35. Lumea particulelor apare astfel ca una din manifestările experimentale posibile ale stării T postulate de Lupasco. Forța viziunii lupasciene asupra antagonismului energetic se revelează de o manieră spectaculoasă în descoperirea experimentală a antiparticulelor ce conduc la conceptul de antiunivers sau de antimaterie. Trebuie precizat imediat că termenul "antimaterie" dă naștere unei confuzii, căci sistemele formate din antiparticule sunt tot materie. E
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
particulă proton, și atunci antiprotonul apare ca antiparticula sa. Dar poți la fel de bine numi o particulă antiproton și atunci protonul apare ca antiparticula sa. Ceea ce este esențial e faptul că particulele și antiparticulele sunt legate printr-o subtilă relație de antagonism energetic între masă și energie. Dacă avem la dispoziție o anumită cantitate de energie, putem produce, plecînd de la aceasta, o pereche particulă-antiparticulă. Reciproc, atunci cînd o particulă întîlnește o antiparticulă, se produce o dispariție a acestor entități, o anihilare însoțită
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
galaxii făcute din antimaterie, nu le vom putea niciodată vizita. Antimateria este materia cea mai explozivă pe care o putem concepe acum. Este interesant de subliniat faptul că acest concept de antiparticulă, care este prezent în mod natural în logica antagonismului energetic, a întîlnit, la apariția sa, o rezistență fermă din partea fizicienilor. Cazul primei antiparticule descoperite, pozitronul (sau antielectronul) este exemplar în acest sens. Să urmărim în cele ce urmează mărturia lui Dirac 36, care a prevăzut teoretic existența pozitronului, mult
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
dă naștere elementului. Elementele, pînă la urmă, se prezintă ca niște stopări ale dinamismului, ale devenirii unei implicații... ; ... ele marchează limita relativă a unei actualizări în fața potențializării contra-dictorii...". În consecință, timpul și spațiul sunt ele însele un rezultat al logicii antagonismului contradictoriu. Timpul este rezultatul mișcării, al schimbării, al dinamismului logic: "... cine vorbește de trecere de la o stare la alta, de la o anumită cantitate de energie potențială la o anumită cantitate de energie actualizată, spune mișcare, spune succesiune, spune timp... Timpul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
uluitoare. EXISTĂ CONSTITUENȚI ULTIMI AI MATERIEI? Există o relație directă între natura spa-țiului-timp și vechea problemă a constituenților ultimi ai materiei. Lupasco a abordat problema constituenților ultimi ai materiei încă din 1951, mult înaintea modei quarcilor. El demonstrează că logica antagonismului energetic nu tolerează existența experimentală a unui sistem format dintr-un singur cuplu de dinamisme antagoniste, sistem care ar fi, prin urmare, cărămida fundamentală a universului: "... nu există sistem experimental pe care să-l putem considera simplu, primar sau elementar
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
absolute, non-contradictorii (și asta se poate întîmpla dacă bunăstarea, confortul material devin unica preocupare a omului). Dinamismul emoțional apare astfel ca protecție a vieții. Mentalul și corpul fizic cred numai în existența actualizării, au obsesia actualizării absolute. Dar, potrivit logicii antagonismului la Lupasco, a ține seama exclusiv de actualizare reduce Realitatea la o realitate trunchiată, aproximativă și conduce la iluzii și la utopie. Societățile totalitare, cu tendință omoge-nizantă, sunt construite pe credința în actualizarea absolută, pe voința de a transforma contra-dictoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în totalitatea lor, începînd cu principiul suprapunerii. Mai mult încă, sunt previzibile mari descoperiri în biologia conștiinței dacă vor dispărea gradual barierele mentale în raport cu noțiunea de niveluri de realitate. 2. ÎN CENTRUL DEZBATERII: TERȚUL INCLUS TERȚUL INCLUS ȘI NON-CONTRADICȚIA Principiul antagonismului și logica energiei Prolegomene la o știință a contradicției 1 reprezintă încercarea unei formalizări axiomatice a logicii antagonismului. Terțul inclus, cheia de boltă a filosofiei lupasciene, este, pentru prima dată în opera lui Lupasco, pe deplin prezent. Terțul inclus e
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
vor dispărea gradual barierele mentale în raport cu noțiunea de niveluri de realitate. 2. ÎN CENTRUL DEZBATERII: TERȚUL INCLUS TERȚUL INCLUS ȘI NON-CONTRADICȚIA Principiul antagonismului și logica energiei Prolegomene la o știință a contradicției 1 reprezintă încercarea unei formalizări axiomatice a logicii antagonismului. Terțul inclus, cheia de boltă a filosofiei lupasciene, este, pentru prima dată în opera lui Lupasco, pe deplin prezent. Terțul inclus e cel care permite cristalizarea gîndirii lui Lupasco, introducînd o rigoare și o precizie fără de care ea putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
tot terțul inclus e cel care a declanșat o serie întreagă de neînțelegeri fără sfîrșit și o anume ostilitate, mergînd de la tăcerea stingherită pînă la excluderea deliberată a lui Lupasco din lumea academică și din dicționare. Prima frază a Principiului antagonismului și a logicii energiei era suficientă pentru a îndepărta de lectura cărții lui Lupasco orice filosof sau logician normal constituit: "... ce se întîmplă dacă respingem caracterul de absolut al principiului non-contradicției, dacă introducem contradicția, o contradicție ireductibilă, în structura, funcțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
comită o eroare gravă încă de la începutul cărții sale? Sau fonda o nouă logică, deschisă spre ontologie? Logica lui Lupasco să fie ea, oare, una ontologică ? Nu e ușor de răspuns la asemenea întrebări fără o lectură atentă a Principiului antagonismului și a celorlalte cărți ale lui Lupasco. Faimoasa stare T ("T" de la "terț inclus") își face apariția la pagina 10 din Principiul antagonismului. Este definită ca o stare "nici actuală nici potențială". Cuvîntul "stare" face referire la trei principii lupasciene
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
oare, una ontologică ? Nu e ușor de răspuns la asemenea întrebări fără o lectură atentă a Principiului antagonismului și a celorlalte cărți ale lui Lupasco. Faimoasa stare T ("T" de la "terț inclus") își face apariția la pagina 10 din Principiul antagonismului. Este definită ca o stare "nici actuală nici potențială". Cuvîntul "stare" face referire la trei principii lupasciene actualizarea A, potențializarea P și terțul inclus T subiacente "principiului antagonismului". Pe plan formal, e și non-e au astfel trei indici: A, P
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
T" de la "terț inclus") își face apariția la pagina 10 din Principiul antagonismului. Este definită ca o stare "nici actuală nici potențială". Cuvîntul "stare" face referire la trei principii lupasciene actualizarea A, potențializarea P și terțul inclus T subiacente "principiului antagonismului". Pe plan formal, e și non-e au astfel trei indici: A, P și T, ceea ce îi permite lui Lupasco să-și definească "conjuncțiile contradicționale" sau cuante logice, intro-ducînd șase termeni logici indexați: actualizarea lui e este asociată cu potențializarea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
făcînd să intervină patru termeni logici indexați: "dacă e este "adevărat", non-e trebuie să fie "fals" "și" dacă e este "fals", non-e trebuie să fie "adevărat". Înțelegem astfel, dacă facem efortul să citim cu atenție primele unsprezece pagini din Principiul antagonismului, că Lupasco nu respinge deloc principiul non-contradicției: îi lărgește domeniul de validitate, tot așa cum fizica cuantică are un domeniu de validitate mai larg decît fizica clasică. Dar problema crucială persistă: cum putem concepe un terț unificator al lui e și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
asociată cu unificarea lui e și non-e. Prin urmare, noncontradicția nu poate fi decît relativă. Așa cum vom vedea în cele ce urmează, sensul acestor afirmații se limpezește după introducerea nivelurilor de realitate și a incompletudinii lor6. ONTOLOGICA LUI LUPASCO Principiul antagonismului împrăștie o altă confuzie: Lupasco nu respinge logica clasică, ci o înglobează. Logica clasică este, pentru Lupasco, "... o macrologică, o logică utilitară la scară largă, care reușește mai mult sau mai puțin în mod practic"7. Așa cum am văzut, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
și lumea psihică. Isomorfismul lor se naște din prezența continuă, ireductibilă a stării T în orice manifestare. Dialectica cuantică este, potrivit frumoaselor cuvinte ale lui Lupasco, cea a "dilatării îndoielii"13. Noțiunea de trei materii este deja prezentă în Principiul antagonismului. Dialectica cuantică dă "naștere unei a treia materii, materia pe care am putea-o desemna sub numele de materie T, care ar fi poate ca o materie-sursă, ca o materie-mamă, un fel de creuzet fenomenal cuantic din care ar țîșni
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cuantic este acela al celei de a treia materii, al fenomenelor cuantice, estetice și psihice 17. Ca un cercetător adevărat, Lupasco consideră însă că lucrarea sa nu constituie decît "prolegomene la o știință a contradicției"18. Așa se încheie Principiul antagonismului și logica energiei. Logica terțului inclus nu este doar o metaforă pentru un ornament arbitrar al logicii clasice, permițînd cîteva incursiuni aventuroase și trecătoare în domeniul complexității. Logica terțului inclus este o logică a complexității și chiar, poate, logica sa
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
să justifice excomunicarea lui Lupasco? În orice caz, se instaurează tăcerea în relațiile dintre Breton și Lupasco. Mathieu a făcut cunoștință cu Lupasco în 1953, prin intermediul lui Cioran, ca urmare a pasiunii cu care Mathieu i-a citit cartea Principiul antagonismului și logica energiei 16. Așa a început o prietenie exemplară care a durat peste trei decenii. Trebuie să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului: Mathieu e cel care îi deschide lui Lupasco porțile lumii artei pictori, jurnaliști, filosofi, scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
obiectul unei teze de doctorat susținută în SUA34. În afara studiului despre Dali, Lupasco scrie și despre Frédéric Benrath 35 și Karel Appel 36. Regăsim în aceste studii ideile deja evocate de Lupasco. De exemplu, el scrie în legătură cu picturile lui Benrath: "Antagonismul palpită în ele. ... ontologia pare a fi exclusiv de resortul artiștilor, care nu o caută, nu o discută, ci o fac; ea va scăpa mereu filosofiei și, mai de-parte, desigur, celebrărilor didactice! Să fie, oare, astfel de opere de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
intinerarul spiritual al lui Ionesco 7, alături de Jacob Boehme și de Sfîntul Ioan al Crucii și în compania Cărții tibetane a morților (Bardo-Thödol) și a ritualului creștin-ortodox. Ionesco a citit cu atenția nu doar Logică și contradicție, ci și Principiul antagonismului și logica energiei, lucrarea fundamentală a lui Lupasco în ceea ce privește terțul inclus acest terț misterios între Bine și Rău, între Frumos și Urît, între Adevăr și Fals. În Jurnal în fărîme, Ionesco scrie: "Toc-mai pentru că grecii aveau simțul imuabilității arhetipale, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Inspector șef?" Polițistul îl întreabă: "Un teatru non aristotelic?". "Exact" îi răspunde Ionesco, alias Nicolas d'Eu. Și continuă: "E necesar însă să ținem cont de noua logică, de revelațiile pe care le aduce o psihologie nouă... o psihologie a antagonismelor... Inspirîndu-mă dintr-o altă logică și dintr-o altă psihologie, aș introduce contradicție în non-contradicție, non-contradic-ție în ceea ce simțul comun consideră contra-dictoriu... Vom abandona principiul identității și unității caracterelor, în favoarea mișcării, a unei psihologii dinamice... Nu suntem noi înșine... Personalitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
realității grație terțului inclus. PSIHANALIZA ȘI MOARTEA În 1979, Lupasco publică o cărticică, Universul psihic, plină de idei noi și strălucite privind problema conștiinței și a inconștientului. El explorează psihismul ființei umane cît de adînc posibil, înarmat doar cu logica antagonismului energetic. Tridialectica sa îl conduce astfel la dialectizarea conștiinței și a inconștientului. Ideea forte care traversează această carte este cea potrivit căreia conștiința este asociată cu procesul de potențializare, în vreme ce inconștiința este asociată cu actualizarea. Aceasta pare a fi la
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
cea a vieții și cea a morții. Astfel, doar psihismul, cel care este numit, în chip confuz "suflet", este conștient de viață și de moarte, ceea ce constituie obsesia sa fundamentală, tocmai pentru că această materie psihică e alcătuită din lupta, din antagonismul dialectic, din drama contradictorie a psihicului și a biologicului, a morții și a vieții."18 Este, oare, moartea o simplă dispariție în neant? Dacă există vreun cuvînt pe care Lupasco să-l fi detestat acela e absolutul. Pentru el, moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Este, oare, moartea o simplă dispariție în neant? Dacă există vreun cuvînt pe care Lupasco să-l fi detestat acela e absolutul. Pentru el, moartea nu există din simplul motiv că e un absolut, în contradicție cu logica sa a antagonismului energetic, care presupune coexistența celor trei universuri. "Actualizînd viața, scrie Lupasco, conștiința se umple de moarte, actua-lizînd moartea, ea se umple de viață." Să fie moartea acea ușă îngustă care ne duce spre o viață încă și mai intensă cea
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de a face cu o filosofie a contradicției, așa cum ni se spune, ci cu o filosofie identificatoare, ce se referă la contradictoriu"13. Concluzia lui Fondane este stupefiantă prin profunzimea ei premonitorie. Într-adevăr, abia în 1951 Lupasco publică Principiul antagonismului și logica energiei. Prolegomene la o știință a contradicției. Fondane a avut intuiția fundamentală a non-contradicției filosofiei lupasciene, văzută, ce-i drept, mai mult ca o eroare decît ca o calitate: Ce avea să facă Lupasco cu această imensă libertate
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
o filosofie exclusivă a afectivității. Afectivitatea și terțul inclus se află într-o relație de unitate a contradictoriilor. Afectivitatea fără terț inclus nu e decît un cuvînt gol. Fondane a murit prea devreme. În 1951, dorința sa era împlinită. Principiul antagonismului și logica energiei. Prolegomene la o știință a contradicției este o carte profetică și inaugurală: cu el, terțul inclus își dobîndește drepturile depline în filosofia contemporană. "Logica dinamică a contradictoriului se prezintă ca [...] logica însăși a experienței și, în același
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]