3,255 matches
-
studiind concepția asupra corpului în creștinătatea timpurie, o anumită linie de gîndire occidentală a pus accentul, de la Augustin înainte, mai ales pe discordia dureroasă, aspră între suflet și carne, între voință și instinct și, în genere, pe dualitățile de tip antagonist produse de cădere, adică pe o criză ce trebuia înfruntată adecvat, prin luciditatea rațională și activă, aproape militară, a luptei între contrarii. în Orientul creștin, la Părinții pustiei și la teologii mistici, lupta aceasta e, desigur, prezentă. Dar ea e
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
că, în ciuda uriașei lor brutalități, totalitarismele erau menite să eșueze tocmai fiindcă ele pretindeau să abolească diversitatea, să nege însuși principiul diferențierii pe care se constituie omul modern, societățile moderne După modelul alegerii pe dualități mai mult sau mai puțin antagoniste, valabil pînă în modernitate, s-a ivit modelul alegerii pe multiplicități luxuriante, dar calitativ omogene, scanate de consumatori. Gîndirea europeană modernă își recunoaște totuși drept rădăcini filozofia Greciei vechi și tradiția iudeo-creștină, ambele dominate de ideea Unității, de căutarea Unului
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
protrombinei, datorită unei expresii modificate a genei al carui produs, controlează activitatea gamă carboxilazei [242]. Protrombina anormală nu prezintă gamacarboxilarea la nivelul acidului aspartic din porțiunea N-terminală a protrombinei, iar produsul rezultat: PIVKA (Protein-Induced by Vitamin K Absence or antagonist ÎI) nu are acțiune biologică în procesul de coagulare. DPC are rol în carcinogeneza hepatică stimulând creșterea celulară și având rol în progresia CHC și în angiogeneza, proliferarea și migrarea celulelor endoteliale și expresia unor factori angiogeni: EGF-R, VEGF, MMP-2
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Grigorescu, Mircea Dan Grigorescu () [Corola-publishinghouse/Science/92130_a_92625]
-
și hormonul de creștere (STH). O acțiune hiperglicemiantă sau diabetică poate fi evidențiată și pentru excesul altor hormoni ca de exemplu, prolactina și lactogenul placentar; ACTH-ul (prin intermediul cortizolului); hormonii tiroidieni și neurotensina. Prostaglandinele sau prezența în plasmă a unor antagoniști nehormonali ai insulinei (de regulă de natură imună) pot și ei să interfere cu acțiunea hipoglicemiantă a insulinei sau pot media alte mecanisme hipoglicemiante. Spre deosebire de cei patru hormoni de contrareglare menționați mai sus, ceilalți nu participă în corectarea unei hipoglicemii
Tratat de diabet Paulescu by Mirela Culman, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92238_a_92733]
-
literare. Această colaborare (preconizată încă din perioada Goethe-Mazzini) constituie o bogăție comună, un patrimoniu colectiv la care participăm în mod selectiv, dar fără nici un fel de obstacole, complexe sau prejudecăți. Pentru o Europă împărțită până nu demult în două blocuri antagoniste, o astfel de concepție, a cooperației și nediscriminării, este mai mult decât salutară. Dar nu este totul. Situație deocamdată profund specifică doar Europei occidentale unde se constată o intensificare considerabilă a fenomenului imigrației, dar și în fostele imperii coloniale etc.
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de LDL-colesterol mai mici de 100 mg/dl [4]. Terapia antiagregantă plachetară și anticoagulantă Terapia antiagregantă plachetară și anticoagulantă se adresează activării și agregării trombocitare, generarea și activarea trombinei. Medicația care realizează aceste deziderate include: aspirina, dipiridamol, cilostazolul, tienopiridinele și antagoniștii de glicoproteină IIb/IIIa ca agenți antiplachetari, în timp ce medicația anticoagulantă include heparina nefracționată, heparinele cu greutate moleculară mică, inhibitorii direcți ai trombinei, acenocumarolul și warfarina. În momentul actual dipiridamolul tinde să fie utilizat din ce în ce mai puțin datorită atât efectelor sale adverse
Tratat de chirurgie vol. VII by IOAN ŢILEA, LIVIU MORARU, RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92083_a_92578]
-
generală a opioizilor presupun o urmărire consecventă a pacienților pentru prevenirea depresiei respiratorii, dar PCA este cea mai lipsită de riscuri. Este obligatorie instruirea personalului privind reacțiile adverse, mai ales depresia respiratorie și administrarea promptă, în astfel de situații a antagoniștilor specifici, nalorfina sau cel mai bine naloxona. Mai notăm două căi mai neobișnuite de administrare a opioizilor, cercetate cu rezultate promițătore, calea sublinguală care exploatează liposolubilitatea Buprenorfinei și administrarea prin spray nazal a altui agonist-antagonist opioid, Butorfanolul. Administrarea prin plasture
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Radu T. Stoica () [Corola-publishinghouse/Science/92091_a_92586]
-
normală și alta diabetică. Cauza deteriorării cu vârsta a toleranței la glucoză este complexă. Dintre factorii implicați menționăm: dietele carențate, hipoactivitatea fizică, scăderea masei active (în special musculare) care stochează o parte din glucide, alterarea secreției de insulină, creșterea concentrației antagoniștilor insulinici. Seltzer arată că la vârstnicii cu diete carențate și activitate fizică scăzută, testul oral are valori patologice în 53% din cazuri; în condiții de dietă carențată, dar cu creșterea activității fizice, procentul scade la 33%; în fine, când atât
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
unui Dumnezeu tarat, fără scrupule și că tot ce este viu e coruptibil, stând sub puterea creatoare a Răului, a Demiurgului rău. Putem adăuga la această listă pe Ștefan Lupașcu și pe Mircea Florian, primul cu viziunea sa despre dualismul antagonist, cel de-al doilea cu ideea dualității recesive 435. Din această listă nu putea să lipsească Lucian Blaga, prin concepția sa despre Marele Anonim, principiu cosmogonic ce manifestă o natură dual-antinomică greu de trecut cu vederea 436. Legătura dintre motivul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
formularea sa strictă, acest principiu afirmă că un element, un fenomen, un eveniment, un sistem este posibil datorită unui antagonism intrinsec. Orice sistem energetic, spune Lupașcu, pretinde ca o condiție sine qua non a existenței sale prezența unor proprietăți dinamice antagoniste 469. Pe scurt, "energia nu poate fi posibilă sau cel puțin sesizabilă pentru noi în afara antagonismului său inerent"470. Principiul antagonismului va fi numit și "principiul de complementaritate contradictorie"471 și pus drept nucleu al schiței pentru un nou discurs
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
prin starea T. Ea este un fel de nucleu al logicii dinamice a contradictoriului. Acest lucru se transcrie formal astfel: (eP eT) (ēA ēT); În aceste raporturi logice dintre elementele contradictorii ale sistemelor, atunci când se manifestă actualizarea și potențializarea vectorilor antagoniști, există o tendință către noncontradicție. Actualizarea unui element potențializează antielementul său și are tendința de a-l anihila definitiv, abolind contradicția dintre el și acesta. Însă, Lupașcu atrage atenția că această noncontradicție către care se tinde este întotdeauna relativă, deoarece
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
peste tot la nivelul energiei. Plecând de aici, el dezvăluie 499 "trei orientări privilegiate" ale sistematizării energiei, trei structurări diferite, care conduc la trei tipuri de materii (sau coagulări energetice): o structurare cu antagonism simetric, în care forțele sau sistemele antagoniste se echilibrează la același nivel de actualizare și potențializare, și două structurări cu antagonism disimetric, în dezechilibru, inverse una celeilalte. În una dintre direcții, antagonismul sistematizator este dezechilibrat în favoarea factorilor dinamici omogenizanți, care potențializează progresiv, cu fiecare transfer de energie
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
contradictoriului. De fapt, această a treia materie se dovedește a fi sursa sau punctul de plecare al celor două anterioare, fiind un fel de materie-mamă501. Această materie apare ca o urzeală ce cuprinde întregul univers, în care cele două materii antagoniste sunt cuprinse în mod potențial și din care derivă 502. În ea, tendințele omogenizante și cele eterogenizante se păstrează într-o coexistență echilibrată, unde antagonismul este maxim. Forțele antagonice nu reușesc să se actualizeze nici unele nici celelalte, rămânând într-o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în altă parte un univers nou, o manifestare energetică distinctă, care este tocmai materia psihică. Acest lucru se petrece grație arborescenței deductive înscrisă în energie, adică succesiunii sistemelor de sisteme cu antagonism simetric, care se succed datorită faptului că dinamismele antagoniste, în oscilația lor ritmică, trec regulat prin acest punct de relativ echilibru. Aceasta înseamnă că materia psihică nu este o a patra materie ci este de aceeași esență cu materia microfizică. Nu voi intra aici în interstițiile argumentării lupașciene a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
eliberează de amândouă. De aici decurge și caracterul dezinteresat al artei, aspectul ei de finalitate fără scop, de joc: "jocul ce caracterizează orice fenomen estetic este o luptă, un conflict în sine. El se înfățișează ca atare tocmai pentru că elementele antagoniste care constituie jocul își inhibă reciproc dinamismul"519. Datorită acestei situări în contradictoriu, arta nu este nici reală nici ireală, nici adevăr nici neadevăr, fiind simultan ambele, undeva la jumătatea drumului. Astfel, "mitul, fabula, simbolul, alegoria ... prin însăși esența lor
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
absorbit de obiect și obiectul de subiect. "El se cunună cu obiectul prin subiectul său, care se întemeiază în acesta, iar obiectul se cunună cu subiectul său. La drept vorbind, nu mai este decât un semi-subiect și un semi-obiect, fuziunea antagonistă și contradictorie a celor doi. Din acest moment drumul este liber pentru libertatea și necondiționalitatea psihismului, pentru imaginația lui creatoare, altfel spus, a singularității, a amestecului antagonist și contradictoriu al parametrilor fizici și biologici specifici artistului, personalității sale profunde și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
La drept vorbind, nu mai este decât un semi-subiect și un semi-obiect, fuziunea antagonistă și contradictorie a celor doi. Din acest moment drumul este liber pentru libertatea și necondiționalitatea psihismului, pentru imaginația lui creatoare, altfel spus, a singularității, a amestecului antagonist și contradictoriu al parametrilor fizici și biologici specifici artistului, personalității sale profunde și "inspirației" sale"522. Din această poziție oarecum ambiguă, artistul cunoaște lumea, dar de fapt o semicunoaște, acționează asupra lumii, dar, de fapt, semiacționează, ca într-un vis
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
unei logici omogenizante. Ele apar printr-o actualizare a eterogenității individuale și sociale a oamenilor, geografiei și istoriei lor, care furnizează conștiinței ca potențialitate ideea fuziunii tuturor ființelor și lucrurilor într-o divinitate unică. Acesteia i se opune o forță antagonistă, răspunzătoare de eterogenitate, care lucrează împotriva normelor moniste și care amenință cu eterogenitatea completă. În creștinism, ea este reprezentată prin Satan. La polul opus, religiile politeiste par să fie rodul unei logici eterogenizante. Ele apar, crede Lupașcu, în societăți și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
rodul unei logici eterogenizante. Ele apar, crede Lupașcu, în societăți și între indivizi cu actualizări puternic omogenizante, cum erau popoarele arhaice. Actualizarea omogenității declanșează în conștiințe potențialitatea unor zeități și forțe multiple aflate în spatele lucrurilor și fenomenelor, până la animism. Forța antagonistă va fi, de astă dată, o căpetenie cu putere omogenizantă, cum era Zeus sau Jupiter în mitologia greacă. Pornind de aici, în baza logicii dinamice a contradictoriului, Ștefan Lupașcu deduce "o nouă religie" și "o nouă concepție a Divinității", corespunzătoare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
metodă, orientată spre minus-cunoaștere, care procedează prin formule contradictorii sau antinomice. La Ștefan Lupașcu, este vorba de o logică dinamică a contradictoriului, ce instituie o nouă formă a rațiunii, una care funcționează pe un principiu al contradicției sau al dualismului antagonist. Există chiar și anumite asemănări în privința mecanismului contradicției, antinomia blagiană și starea T lupașciană ocupând un loc similar în structurile contradictorii ale realului 539. De aici încolo încep să apară diferențele. În primul rând, înțelesul pe care Ștefan Lupașcu îl
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în structurile contradictorii ale realului 539. De aici încolo încep să apară diferențele. În primul rând, înțelesul pe care Ștefan Lupașcu îl dă contradicției nu este identic cu cel dat de Blaga. Pentru Lupașcu, contradicția este ceva echivalent cu dualismul antagonist. Cu alte cuvinte, este vorba mai degrabă de un sens de tipul celui prezent în gândirea dialectică. Or, filosoful francez de origine română echivalează acest sens cu cel al contradicției logice sau formale, întreținând o anumită ambiguitate. La Blaga, în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
este o formă absolutizată a unuia dintre aspectele multiple ale logicii dinamice a contradictoriului. Spre deosebire de Blaga, pentru care logica, identificată tacit cu cea clasică, nu face decât să "închidă" misterul în corsetul noncontradiției, prin actualizarea totală a uneia dintre laturile antagoniste, ceea ce înseamnă și potențializarea absolută a celeilalte, adică dispariția ei, la Lupașcu tot logica, în accepția ei dinamică, însă, este capabilă să mențină contradicția"540. În sfârșit, pentru Lucian Blaga metoda antinomiei transfigurate este o modalitate de raportare la acele
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
noii paradigme. Este ceea ce face în cele patru volume ale monumentalei sale lucrări La Méthode. Instrumentul de bază al noii gândiri este "conceptualizarea complexă", care presupune 854: a) Articularea unor "macro-concepte multidimensionale", polisemice, în care noțiuni de obicei disjuncte sau antagoniste sunt asociate în lanțuri sau constelații conceptuale inseparabile: "eveniment/element", "autonomie/dependență", "ordine/dezordine/organizare", "sistem/interrelație/organizare", "unu/multiplu", "deschidere/închidere", "haos/cosmos", "individual/generic" etc. b) Joncțiuni conceptuale complexe între diverse macro-concepte (de tipul "computațional/informațional/comunicațional") și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
conceptuale antinomice (cum ar fi continuu/discontinuu", "dinamism/stabilitate", "invarianță/variație", "identitate/alteritate" etc.). În legătură cu acestea din urmă, Morin susține că ele ne apropie de nucleul principal al complexității, care se află mai ales în asocierea a ceea ce este considerat antagonist: "Complexitatea corespunde, în acest sens, irupției antagonismelor în inima fenomenelor organizate, irupției paradoxurilor și contradicțiilor în inima teoriei. Problema gândirii complexe este, din acest moment, de a gândi împreună, fără incoerență, două idei contrare"855. Totul este să se găsească
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
moment, de a gândi împreună, fără incoerență, două idei contrare"855. Totul este să se găsească calea de a transforma o disjuncție, ireductibilă din punctul de vedere al gândirii simplificatoare, într-o unitate complexă. Pentru aceasta, e necesară integrarea noțiunilor antagoniste într-un meta-sistem care le angajează "în procesul unei bucle retroactive și recursive", transformându-le și făcând astfel asocierea lor productivă 856. Bucla conceptuală este, în opinia lui Morin, una dintre noutățile gândirii complexe, prin care este avansat un nou
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]