1,502 matches
-
după un scurt bilanț tacit al discuției, exclamă cu surpriză: − Fir-ar să fie! Ca să vezi în ce probleme teologice ne-am afundat pornind de la un banal furt! Banal o fi, nu-i vorbă, dar mă exasperează lipsa noastră de antidot împotriva-i și ifosele nobiliare ce ne dezarmează aprioric. Ce naiba! Justiția e un dar pe care trebuie să-ți deranjezi puțin conștiința pentru a-l primi cum se cuvine. Suntem toți îngăduitori ca Dumnezeu, suntem toți victime, suntem toți vinovați
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
bine �n?eles �n acel moment. Au trebuit s? treac? dou?zeci de ani pentru că opera s?-?i afle un public, �n momentul �n care Germania, trecut? �n sfera na?ionalist?, c?uta s?-?i exalte trecutul presupus comunitar (un antidot contra otr?vurilor societ??îi burgheze, tehniciste ?i capitaliste). Ț�nnies a protestat �mpotriva lecturilor tenden?ioase ale operei sale (el visa mai cur�nd la edificarea unui socialism umanist de inspiră?ie comunitar?) dar n-a reu?it s
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
Lipset ?i Bendix, 1959; Blau ?i Duncan, 1967) este revelator pentru importan?a atribuit? acestui fenomen, cu rolul de legitimare a inegalit??îi condi?iilor prin egalitatea �?anselor� pe care trebuie s? o m?soare, ?i prin presupusa eficacitate de antidot al rigidit??îi structurilor sociale ?i al conflictelor [23]. Consolid?ri institu?ionale De la �nceputul r?zboiului, sociologia american? amorsase un proces de dezvoltare institu?ional? care s-a accelerat �n cursul anilor ?aizeci, dar care cunoa?te un sf
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
încrezător că asta se poate aranja la nivel de minister. B.-A. este de părere că gazele neuro-paralizante acționează f. rapid și sunt și o metodă umanitară. Măresc capacitatea și viteza sacrificărilor. Totodată nu sunt periculoase pentru angajați întrucât există antidoturi eficiente. B.-A. e convins că armata o să reacționeze favorabil, la urma urmei pot și ei să se folosească de rezultate pentru cercetările lor. De altfel porcii sunt animale de laborator foarte costisitoare și dau rezultate mai bune decât pisicile
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
de creștere a acestuia, în special prin educația fizică. Cartea a II-a abordează dezvoltarea psihosocială a copilului de la 4 la 12 ani, insistându-se pe exagerările privind dobândirea educației cu ajutorul profesorilor, educației cu recompense și pedepse. Rousseau recomanda, ca antidot împotriva acestor exagerări, principiul educației conforme cu ,,natura”. Cartea a III-a se focalizează pe etapa de vârstă cuprinsă între 12 și 15 ani, pedagogul considerând-o vârsta instrucției propriu-zise. În acest context sunt recomandate conținuturile programelor școlare analitice, ale
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
-ne destinul pe care numai ticăloșii ăștia de sus îl cunosc. Dar, dacă încetăm să ne agităm, dacă suprimăm orice acțiune, orice plan, orice intenție, dacă ne oprim... Nu mai au nicio putere (I, p. 38). Imobilitatea reprezintă, pentru moment, antidotul fatalității. Mai târziu, corul deplânge noua stare de lucruri instaurată în Delphi de când Pythia, îndrăgostită de Oedip, a acceptat să-i ofere găzduire. Din momentul în care templul a fost pângărit prin prezența străinului, oracolul e mut, zeul tace, încât
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cusururile lor. Bietul rege David! Ce-ar fi spus despre el <<Societatea locală pentru paza bunelor moravuri>>?” Jerome Klapka 568. „Dacă vreo carte de-a mea vă descumpănește, citiți-o încă o dată; sub veninul aparent, am avut grijă să ascund antidotul; nici unul dintre ele nu tulbură, cât avertizează.” André Gide 569. „Să nu citești niciodată o carte care măcar un an vechime.” Ralph Waldo Emerson 570. „Câte cărți, câte studii, senzații, încercări triste, câte dezamăgiri și adevăruri succesive sunt necesare pentru
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
e o binefacere. Naftalina a fost capul de acuzație în contra lui Anastase Stolojan, ministrul Domeniilor. De mai mulți ani se ivise filoxera în țară și, una după alta, frumoasele noastre podgorii dispăreau. Se-nțelege că a trebuit să recurgem la antidotul întrebuințat de toată lumea, adică naftalina. Dar opoziția pretindea că, cu prilejul cumpărării unei mari cantități de naftalină, ministrul Stolojan traficase. Adevăr sau calomnie, ceea ce e cert este că Stolojan a rămas cu porecla. În țară e tot neliniște din cauza evenimentelor
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
înaintate începând din anii '60 au dus la o recunoaștere clară a rolului jucat de entitățile mai puțin "organizate" din societățile moderne, și în special din Occident. Aceste mișcări mai puțin organizate contrastau puternic și păreau a fi chiar un antidot pentru grupurile de interese organizate care păreau adesea să lucreze în complicitate între ele și cu guvernul, ca în cazul acordurilor neocorporatiste (Klandermans et al., 1981; Rucht, 1991). Diferența dintre grupuri și mișcări nu este totuși atât de marcantă pe cât
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
a fost botezat Vasile, ca și tata. Totul era frumos și bine. Vasilică era sănătos, mânca și creștea. Dar... la un an și jumătate, Vasilică a decedat ca urmare a unei infecții generalizate, căreia medicii imunologi nu i-au găsit antidotul. Într-un sicriu mititel, cât o valijoară, Vasilică a fost dus al cimitir de un număr redus de persoane. Aripile negre ale morții și-au făcut simțită prezența pentru prima dată în acest cămin. Dar nu și pentru ultima dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și preșurile noi, spălate și ele. De unde au apărut? Cum? De ce în număr atât de mare? Să fie aduși de pisică? De la câine? Nu cumva balega de cal era cauza apariției acestor insecte oribile?? S-a declanșat lupta împotriva lor. Antidotul cunoscut și utilizat pe atunci cel puțin la Grumăzești împotriva acestor paraziți era pelinul (Artemisia absinthium). S-au mobilizat toate forțele disponibile, s-a reconstituit, mental, harta cu punctele de recoltare a plantei sus-amintite, apoi s-a intrat în dispozitiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
care l-au reușit, cum o spuneam, cu mult aplomb și duși de valul unui nemaivăzut entuziasm general În alegerile din toamna lui ’96, moment crucial pentru politica românească, important pentru imaginea noastră În Europa, grav periclitată, dar și ca „antidot” eficient contra acelui „fatalism românesc” care se instalează iute În conștiințele noastre odată ce un grup ia puterea politică și o menține cu o anume rigiditate. Pentru prima oară, atunci, În toamna lui ’96, Românii au fost „convinși” că arma esențială
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
i s-a reproșat acum, din partea cealaltă, abandonarea regelui. Dar ce-ar fi putut face: să devină un Monk al României? Paradoxal, regele a fost servit mult mai bine de Iliescu decât de Constantinescu. Mulți au văzut În el un antidot la Iliescu. Odată Înlăturat acesta de la putere, regele nu mai prezenta prea mare interes (exceptând, firește, nucleul dur al monarhiștilor, care nu este Însă prea numeros). Pentru Mihai I a urmat un declin lent. Și vârsta a fost pentru el
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pe care le vedem și azi (și chiar sunt). Trebuie probabil să fi avut ceva în firea ta, ca să nu zic în sânge, că n-o fi politically correct, ca să te fi inoculat pe deplin de bolșevism, lipsit adică de antidot... Altfel, reziști sub „ohrana” și aștepți momentul, care a și venit după 1990, când URSS-ul și lagărul se duc dracului. Asta s-a întâmplat cu balticii, pesemne, căci mi s-au părut complet eliberați, la nivelul unor europeni standard
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fi cele cinci rele din țara Cedrului. Primele două, biologice, sunt incurabile; următoarele două, industriale, țin de Biroul Lucrări Publice; cât despre recipientele din plastic, un rău pandemic, ele țin de civilizația supermagazinului. Bitumul și betonul au cel puțin un antidot: rugăciunea. Când, pe litoralul libanez, printre grămezile de gunoaie și de cutii de încălțăminte care desfigurează plajele și faleza, zărești un colțișor de verdeață, în două cazuri din trei, acolo se adăpostește un sanctuar sau o mânăstire. Acolo unde subzistă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
A, Tipul Dioscurilor) implică moartea temporară, specifică inițierii. Piedicile magice o întârzie temporar, sfârșitul bestiei se află în însăși natura ei, răul se autoanihilează: „e aprigă și de un temperament incoercibil și la supărare plesnește în sensul propriu al cuvântului”. Antidotul maleficului se află în natura negativă intrinsecă, personajele opozante din basme fiind adeseori pedepsite la nivel narativ cu ... apoplexie: „daca se văzu înfruntat până întratât, iazma plesni de necaz, cum de să fie el ocărât atât de mult de o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
printr-un spațiu nefamiliar (imagine transsubstanțializată în La țigănci), flăcăul este atras de privirea înșelătoare, de vasilisc a șarpelui. Aflat spre răsărit, el este demascat doar de lumina binecuvântată a soarelui. Antinomia cu astrul diurn este totală, protecția solară prezintă antidotul la agresiunea haosului reprezentat de șarpe. Armele sclipitoare și cruciulița de argint opresc aspirarea totală în amorf: „La brâu cu șeapte pistoale/ La ghiozdace gălbeoare,/ Dau raze ca sfântul soare”. Salvatorul, dublu al eroului, călărește „Un cal galben, dobrogean”, adică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
membri de partid și cu șeful cel mare, da’, uite, că n-o fost să fie, să fie membru de partid. S. P.: - Ce facilități aveau angajații Nicolinei ? A.M.: - Multe: salopete gratuite, echipament, într-un cuvânt, ni se dădea lapte, antidot. Chiar, într-un timp o bucățică de slănină sau de salam ni se dădea și o jumate de pâine. Dădeau spor toxic, spor de noapte. Oricum și la cantină puteai să mănânci o masă, mai ieftin, foarte ieftin, la cantina
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
și aztece, dar și de indienii de pe teritoriile actuale ale Braziliei, Columbiei, Peru... Aztecii îl numeau "picetl", indienii guarani "cumpai", cei din Brazilia "petun"... Era folosit de către mayași și azteci în ceremoniile sacerdotale, dar și în consumul comun și ca antidot medical. Despre modul cum tutunul a "traversat Oceanul", ajungând în Europa, circulă două versiuni: "Filiera hispano-portughe-ză" și "Filiera engleză". Prima îl menționează pe marinarul lui Columb, Rodrigo de Jerez, care întors în Spania, în localitatea sa Ayamonte, ar fi adus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
durează decît vreo zece minute. Pe urmă mai vrei o doză. CÎnd Îți bagi C, Îți bagi mai mult M ca echilibrezi efectul de la C și să ușurezi treaba. Fără M, C te face prea agitat, iar M este un antidot pentru supradoze. Nu există toleranță la C și nu prea există o marjă Între o doză normală și una toxică. De cîteva ori am luat prea mult și totul mi s-a făcut negru Înaintea ochilor, iar inima a-nceput
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
care ne dădeau ocol zilnic și din toate părțile, ci mai degrabă Îmi vine să cred, ca un moralist fără moralitate ce sunt, că această obișnuință cu spectacolul desfrâului afișat ziua nămiaza mare și ocrotit de autorități a Însemnat un antidot sau un corectiv În viața sentimentală sau sexuală a fiecăruia dintre noi, eu socotind până târziu de tot, și chiar azi, bordelul ca o instituție normală și binefăcătoare sărmanei noastre omeniri. Treptat Însă, cu progresul vremurilor și cu reformele civilizatoare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
confundau cu succesele mărețe ale industriei grele iar vizitele de lucru, interne sau externe, trebuiau să determine nelimitate entuziasme. Cu toate acestea, oamenii vorbeau în șoaptă iar tăcerea era o formă de apărare. Îndrăzneții lansau bancuri și asemenea supapă devenea antidotul pentru frica sau poate lașitatea generală. Constantin Munteanu, la Piatra Neamț, continua, ca orice intelectual veritabil, să rămână lucid și sceptic. Scria romane, scenarii de film și piese de teatru. Era publicat după succesive execuții ale cenzurii, dar tot rămânea ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
533, p. 141)"/>. De altfel, În această regiune, practicarea descântecului În scopuri terapeutice de către evrei și evreice nu era un fapt acci dental <endnote id=" (323, p. 126)"/>. Paradoxală este credința că evreica poate să deoache, dar tot ea deține antidotul. În Bucovina, de exemplu, se crede că, dacă un copil a fost alăptat de o evreică, nu se va prinde deochiul de el <endnote id="(547)"/>. La macedoromâni, doar Isus are această dublă putere asupra copilului : „De mine deochiat,/ De
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sanitară, iar această perspectivă implică iar un indice de deformare la lectură. Nuanțat, profund, cu o maximă acribie și în orice caz moderat, Horia- Roman Patapievici izolează și analizează savant „virusul” caragialismului ca expresie a unei identități „slabe”, fabricând și antidotul fără să-și facă iluzii că acesta ar putea eradica maladia. Cum foarte bine putem observa, Caragiale și caragialismul au intrat în metabolismul culturii și civilizației românești, iar felul în care reacționăm la cele două instanțe, autorul și opera, constituie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
să-i stopeze nu doar incon- tinența discursivă, ci și orice formă de discurs. Însă meca- nismul lui „simț enorm și văz monstruos” camuflează o criză a eului locutor, discursul devenind expresia aproape fizică a unei intemperanțe care-și caută antidotul într-o ficțiune violentă. Mărit, acest ridiculus mus relevă poten- țialul de violență și anarhie existent în subiectul pașnic al societăților democratice asemeni unei gene recesive care își așteaptă ora. Nae, personaj de care abundă opera lui Caragiale îl ipostaziază
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]