916 matches
-
conștient de starea precară a țăranului moldovean: subnutriția, mortalitatea infantilă astronomică, analfabetismul, lipsa de igienă și asistență medicală. Așa se face că a devenit om cu vederi politice de stânga încă din tinerețe, a colaborat la "Ajutorul Roșu", ajutând pe antifasciștii din ilegalitate, apărându-i în procese, a făcut parte activă din conducerea "Uniunii Patrioților din anul 1942, apoi a "Partidului Național Popular", a "Apărării Patriotice". A intrat în Partidul Comunist din România în 1943. În aprilie 1944 a fost unul
Dumitru Bagdasar () [Corola-website/Science/303622_a_304951]
-
la apariția mccarthy-ismului, unii dintre ei existând încă în perioada primei panici roșii (1917-1920), sau chiar mai înainte de transformarea organizațiilor comuniste într-o forță politică de luat în seamă. Mulțumită, în parte, succesului avut în organizarea sindicatelor și a luptei antifasciste, Partidul Comunist American a devenit din ce în ce mai puternic de-a lungul celui de-al patrulea deceniu, ajungând în 1942 la 50.000 de membri. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, când Statele Unite erau aliate cu Uniunea Sovietică, problema anticomunismului
McCarthism () [Corola-website/Science/303968_a_305297]
-
Olga (Golda) Bancic, (n. 10 mai 1912, Chișinău, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus - d. 10 mai 1944, Stuttgart, al Treilea Reich) a fost o activistă comunistă română și franceză, luptătoare antifascistă, eroină a Rezistenței franceze din perioada ocupației naziste a Franței. S-a născut într-o familie de evrei din Basarabia, care la acea dată făcea parte a Imperiului Rus. La vârsta de 12 ani, a fost arestată pentru prima dată
Olga Bancic () [Corola-website/Science/304046_a_305375]
-
strada Polonă și strada Corneliu Botez, există o stradă care, până în 1995, s-a numit Olga Bancic. Pe zidul uneia din clădiri se afla o placă de marmură cu următorul text: "Olga Bancic" "10 mai 1912 - 10 mai 1944" "Luptătoare antifascistă din România executată de hitleriști la Stuttgart prin decapitare " Viața, lupta și moartea ei eroică însuflețește azi munca poporului român pe drumul progresului" Numele străzii a fost schimbat în Alexandru Philippide iar placa de marmură a fost smulsă de la locul
Olga Bancic () [Corola-website/Science/304046_a_305375]
-
neagresiune nu s-a mai semnat datorită tergiversărilor lui Stalin privind recunoașterea graniței pe Prut și a opoziției cercurilor politice naționaliste românești și occidentale, soldată cu demiterea lui Nicolae Titulescu de la Ministerul Afacerilor Externe (1936). De la pactele de securitate colectivă, antifasciste, încheiate cu Cehoslovacia și Franța (1935), promotoare a Fronturilor Populare Antifasciste care să bareze politica agresivă a statelor fasciste, se ajunge la odiosul Pact Ribbentrop-Molotov (23 august 1939) sovieto-german prin care se delimitau sferele de influență între Germania hitleristă și
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
recunoașterea graniței pe Prut și a opoziției cercurilor politice naționaliste românești și occidentale, soldată cu demiterea lui Nicolae Titulescu de la Ministerul Afacerilor Externe (1936). De la pactele de securitate colectivă, antifasciste, încheiate cu Cehoslovacia și Franța (1935), promotoare a Fronturilor Populare Antifasciste care să bareze politica agresivă a statelor fasciste, se ajunge la odiosul Pact Ribbentrop-Molotov (23 august 1939) sovieto-german prin care se delimitau sferele de influență între Germania hitleristă și Uniunea Sovietică. Reieșea cu claritate faptul că ambii dictatori, indiferent de
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
ieșirea din războiul antisovietic (prin lovitura de stat condusă de regele Mihai, în urma căreia guvernul mareșalului Ion Antonescu a fost arestat) și alăturarea României coaliției Națiunilor Unite. Prin armistițiul din 12 septembrie 1944, România se obliga să participe la războiul antifascist, armata română aducându-și o contribuție importantă, alături de cea sovietică, la eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei și Austriei. Conferința Tripartită de la Yalta (februarie 1945) a însemnat un nou succes diplomatic al dictatorului de la Kremlin, ajungându-se la o nouă delimitare a sferelor
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
a Germaniei de pe 8 mai (9 mai pentru URSS) 1945. După evenimentele din lunile august - septembrie 1944, (încheierea Opetrațiunii Bagration) până la începutul anului 1945, frontul de răsărit a fost relativ stabil. România și Bulgaria părăsiseră Axa și se alăturaseră forțelor antifasciste. Germanii au pierdut controlul asupra Budapestei și cea mai mare parte a Ungariei. Marile câmpii ale Poloniei erau acum deschise atacului sovietic. Comandanții sovietici, după perioada de așteptare, inactivitate și neintervenție militară din timpul insurecției din Varșovia, au cucerit capitala
Bătălia Berlinului () [Corola-website/Science/304390_a_305719]
-
17 ani apar primele simptome ale tuberculozei. Boala îi frânează avânturile și îl determină să aleagă o viață mai retrasă în locul uneia de boem. În 1933, odată cu venirea lui Adolf Hitler la putere, Camus a participat activ într-o mișcare antifascistă. Anul 1934 este marcat de două evenimente importante. În 1934, Camus s-a căsătorit cu Simone Hié, dar această căsătorie nu a durat mai mult de un an. Cel de-al doilea eveniment este intrarea sa, la îndemnul unui prieten
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
și de cumnatul său, preotul Ioan (Ion Besoiu), și adus în casa lor dintr-un sătuc aflat în Transilvania. Acolo se află cantonat temporar un detașament al Armatei Germane. Băiatul este traumatizat de moartea fratelui său (Iurie Darie), un militant antifascist care fusese împușcat de agenții Siguranței Statului, găsindu-și refugiul într-o lume imaginară. El îi urăște pe nemți și are un singur prieten în sat, Ipu (Amza Pellea), un om cu părul alb care luptase în Primul Război Mondial
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
toți, toată Europa, toată lumea”. Ipu sărută mâinile copilului și îi spune cu lacrimi în ochi: „Iartă-mă, iartă-mă că m-am terfelit și eu. Sărăcia”. Un alt personaj care apare în amintirile băiatului este fratele mai mare, un militant antifascist care lupta pentru „o lume mai curată”. Nu i se dezvăluie apartenența politică și nici ce fel de fapte a săvârșit de a intrat în atenția Siguranței Statului. El este împușcat de agenții Siguranței cu prilejul unei descinderi la domiciliul
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
către condamnarea caracterului duplicitar și ticălos al conducătorilor unei comunități. El evită imaginea clișeistică a soldatului german din filmele realizate în statele socialiste, fără a renunța cu totul la tezismul filmelor epocii (existent în secvențe precum cea a împușcării militantului antifascist de către agenții Siguranței, a urii manifestate de copil față de protectorii săi și față de ocupanții satului etc.). Criticul Tudor Caranfil a dat filmului trei stele din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Ipu, idiotul satului, trăiește ultimele zile ale ocupației germane
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
executat. Cenzura comunistă i-a impus regizorului să amplifice rolul jucat de comuniști în acea epocă, fiind prezentate aprecierile regimului comunist asupra regimului antonescian. Ilegalistul comunist Constantin David, asasinat de legionari, era prezentat în film ca un erou al luptei antifasciste. Unii istorici afirmă astăzi că David ar fi fost un agent infiltrat de Serviciul Special de Informații în rândul comuniștilor. Chiar și cineastul Nicolaescu a susținut teoria potrivit căreia David ar fi fost un colaborator al Siguranței, afirmând că aflase
Revanșa (film din 1978) () [Corola-website/Science/312633_a_313962]
-
anului 1940, vîrfurile cele mai reacționare ale burgheziei și moșierimii, cu sprijinul Germaniei hitleriste, aduc la putere, în România, dictatura militaro-fascistă. Teroarea legionară se dezlănțuie odios. În acest timp, în întreaga țară, au loc acțiuni de masă, se desfășoară lupta antifascistă condusă de comuniști.”". În noaptea de 26/27 noiembrie 1940, în incinta închisorii Viraga pătrund mai multe mașini cu agenți ai Poliției Legionare conduși de comisarul Paraipan (Gheorghe Dinică). Pretextând că vor să inspecteze închisoarea, legionarii pătrund în celulele deținuților
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
următoare, oamenii lui Paraipan îl caută pe Moldovan prin tot orașul, el fiind ascuns de țiganii lui Limbă în groapa de lângă Mănăstirea Plumbuita. Între timp, comisarul reușise să lichideze câțiva legionari (comisarii Casapu și Zisu). În oraș au loc manifestații antifasciste și antilegionare conduse de Pârvu. În cele din urmă, comisarul este găsit și urmărit de oamenii lui Paraipan, iar într-un schimb de focuri care a avut loc în clădirea teatrului Moldovan a ucis trei comisari, printre care și pe
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
iar comuniștii au rămas în închisoare, ei neprezentând o țintă pentru asasinii legionari. Cadrul politic în care a fost realizat filmul a impus prezentarea unor situații neconforme cu realitatea. În film apar comuniști și simpatizanți comuniști, dar și o manifestație antifascistă cu numeroși participanți. Organizația este prezentată cu denumirea de Partidul Comunist Român, deși ea se numea în realitate la acel moment Partidul Comunist din România. Comuniștii poartă nume românești precum Pârvu, Lefter, Grigore, Marin, Popescu sau Barbu. Comunistul Pârvu este
Un comisar acuză () [Corola-website/Science/312632_a_313961]
-
regiunile de sub controlul aliaților. Relațiile dintre partide și balanța puterii dintre ele au fost chestiuni care urmau să fie rezolvate în vremurile mai liniștite care urmau să vină. Pentru partidele implicate în mișcarea de rezistență, care se bucuraseră în lupta antifascistă de un anumit sprijin popular, era imposibil de spus care va fi sprijinul aceleiași populații în cadrul procesului electoral. Aproape toate forțele rezistenței erau antimonarhiste. Între aceste forțe și guvernul Badoglio a fost făcut posibilă de decizia Secretarului General al Partidului
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
nu oferea mari contribuții dezbaterilor ideologice-teoretice. Partidele ce au dat viață republicii au constatat eradicarea completă a fascismului, lupta împotriva Germaniei naziste și redobândirea teritoriilor nordice în jurisdicția națională în asa numitul Regatul de Sud. Proiectul comun prevedea o penininsulă antifascistă sub un sistem politic ce nu se afla în mari contradicții cu modelele impuse de forțele aliate. În sud erau susținători ai fascismului organizați în partide, implicându-se în mod voluntar in fortele RSC in Flottiglia Mass della Republica Sociale
Proclamarea Republicii Italiene () [Corola-website/Science/311984_a_313313]
-
revoluționare expresioniste ""Corrente"" fondată de Ernesto Treccani, împreună cu Renato Birolli, Aligi Sassu, Giuseppe Migneco, Gianni Dova ș.a. Realismul popular al lui Guttuso, influențat de cubism și de arta lui Pablo Picasso, câștigă o forță vehementă și explozivă în alegerea tematică antifascistă: ""Fucilazione in Campagna"" (tablou dedicat poetului Federico Garcìa Lorca), ""Fuga dall'Etna"". În 1942 obține Premiul Bergamo pentru tabloul intitulat "Răstignirea" ("La Crocifissione", 1941), în care sub o temă sacră denunță ororile războiului, "simbol al tuturor celor care suferă persecuții
Renato Guttuso () [Corola-website/Science/311525_a_312854]
-
(în ) a fost un cotidian central de limba germană, finanțat de stat, care a apărut în România în perioada 1949-1992, fiind destinat minorității germane din România. Editarea ziarului "" a fost inițiată în 1949 de Comitetul Antifascist German ; . Primul număr a apărut în 13 martie 1949. Ziarul apărea de șase ori pe săptămână. La sfârșitul anilor 1950 și în anii 1960, tirajul era de circa 60.000 de exemplare. Apogeul l-a atins tirajul în 1964, cu
Neuer Weg () [Corola-website/Science/311524_a_312853]
-
de fond, articole ilustrate cu imagini, reportaje și interviuri. În felul acesta, cenzorii nu au mai găsit motiv să se amestece în conținutul celorlalte pagini. Primul număr din "Neuer Weg" a apărut duminică, 13 martie 1949, ca Organ al Comitetului Antifascist German din Republica Populară Romînă ("Organ des Deutschen Antifaschistischen Komitees in der Rumänischen Volksrepublik") (1949-1953), organizație inițiată de PCR. După 1953 a devenit Organ al Sfaturilor populare ("Organ der Volksräte"). Din februarie 1968 a purtat subtitlul de „Ziar politic” ("Politische
Neuer Weg () [Corola-website/Science/311524_a_312853]
-
mișcarea de partizani a fost atât de puternică în Belarus, încât au existat întinse regiuni din teritoriul național ocupat de germani în care insurgenții au restabilit autoritatea sovietică. Au existat chiar și colhozuri ale partizanilor, care produceau alimente necesare luptătorilor antifasciști. În timpul luptelor pentru eliberarea Belarusului, partizanii au constituit un front separat antigerman. După eliberarea RSS Belarusă, aproximativ 180.000 de partizani au fost încorporați în rândurile Armatei Roșii în 1944. În rândurile partizanilor din Belarus, în afară de belaruși, care formau cam
Partizanii sovietici () [Corola-website/Science/311255_a_312584]
-
primit cu elogii de critica literară a vremii. Au existat totuși și manifestări de ură la adresa romanului datorate orientării democratice a scriitorului, manifestate mai ales după preluarea de către Sadoveanu în 1936 a conducerii ziarelor "Adevărul" și "Dimineața". Poziția antirăzboinică și antifascistă a scriitorului și prezența sa în rândurile masoneriei au determinat o campanie de amenințări și insulte la adresa sa din partea forțelor politice de extremă dreaptă. Sadoveanu a fost trecut de legionari pe o listă neagră cu dușmanii neamului, cărțile sale au
Baltagul (roman) () [Corola-website/Science/311765_a_313094]
-
șef al Biroului instrucție și operații al Regimentului 91 Infanterie (iunie 1940 - noiembrie 1942). A fost avansat căpitan în iunie 1940. În noiembrie 1942, căpitanul Arhip Floca este luat ca prizonier de război în URSS. În prizonierat, a absolvit Școala antifascistă din U.R.S.S. (iunie - octombrie 1943), apoi din noiembrie 1943 face parte din Regimentul 2 Infanterie voluntari Tudor Vladimirescu, format din prizonieri de război români, care au ales să treacă de partea inamicului (crimă de înaltă tradare pe timp de
Arhip Floca () [Corola-website/Science/311951_a_313280]
-
de partea republicanilor și a executat afișe de propagandă. Ia parte la lupte, ca parte activă în regimentul al cincilea al Milițiilor civile și participă la Brigăzile Artistice Internaționale. În 1937 participă la apărarea Madridului. Ajută la crearea Asociației Intelectualilor Antifasciști. Cunoscând la Barcelona pe artistul catalan Manolo Hugue, acesta i-a dat o scrisoare de recomandare către Picasso, a cărui operă îl impresionase pe Lam, când îi văzuse, în 1936, expoziția deschisă la Madrid. În 1938, Lam a plecat la
Wifredo Lam () [Corola-website/Science/311293_a_312622]