2,537 matches
-
30. Gáll, Sociologia burgheză, pp. 206-215. 31. Săhleanu, Începuturile medicinii sociale, p. 83. 32. Săhleanu, Începuturile medicinii sociale, p. 83. 33. Brătescu, „Viziunea biosociomedicală”, p. 136. 34. Partidul Național-Democrat al lui Nicolae Iorga avea, În cele din urmă, o orientare antisemită afirmată public. 35. Michael Shafir, „Radical Politics in Post Communist East Central Europe: Part I: «Reds», «Pinks», «Blacks», and «Blues»”, RFE/RL East European Perspectives, vol. 1, nr. 1, 3 noiembrie 1999; Michael Shafir, „X-Raying Post Communist «Radical Minds»”, RFE
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
ai la dispoziție nouă luni pentru a te lămuri...): La Boătie, posibil evreu! îp. 33), de unde și rațiunea prieteniei lor!; Eseurile? O hermeneutică evreiască! îp.159); umorul lui Montaigne? Un umor evreiesc! îp. 210). Nu e grav să fii evreu, antisemiții să-și bage bine în cap această idee,; dar nici nu e grav să nu fii... Rapid, acum: Montaigne. «Que sais je?», Jean-Yves Pouilloux, DĂcouvertes, Gallimard. Pentru iconografie. îi datorăm acestui autor un A citi „Eseurile” lui Montaigne, la Maspăro
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
n-a fost doar tragedia acestora, ci a Întregii umanități. Abordînd chestiunea istoriografiei românești postcomuniste, subliniem că se pot distinge două categorii de cercetători, cu viziuni și interese diferite. Cel dintîi nucleu este afiliat vechii istoriografii comuniste, cu tendințe vădit antisemite și xenofobe, acționînd și pe o latură politică (prin partidul extremist România Mare) și al cărui reprezentant „de seamă” este istoricul ieșean Gheorghe Buzatu. A doua categorie este reprezentată de un număr restrîns de cercetători evrei, cu vederi extremiste, care
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Braham uită că PDSR a conlucrat extrem de util cu PRM, PUNR, iar membri marcanți ai guvernelor postdecembriste participaseră activ la campaniile de reabilitare a mareșalului Antonescu. Chiar În timpul campaniei electorale din 1996, Iliescu și partidul său au recurs la aluzii antisemite, Petre Roman fiind acuzat că „nu are rădăcini În tradițiile românești”. De asemenea, mai mulți membri ai PSD (PDSR) și-au afirmat deschis simpatia pentru dictatorul român, printre care Adrian Păunescu și Sergiu Nicolaescu (și exemplele ar putea continua), primul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
asemenea, autoarea evocă eforturile depuse de Centrala Evreilor din România pentru emigrarea evreilor. Un studiu foarte interesant este cel al lui Radolph Braham, directorul Institutului „Rosenthal” de Studii asupra Holocaustului. Articolul reflectă tendința unor pseudoistorici xenofobi, cu o vădită tentă antisemită, de a nega Holocaustul. „Profesioniștii istoriei disculpative” (p. 74) au Început această campanie În anii ’70, acțiune Întărită pe la mijlocul anilor ’80 și aprofundată după decembrie 1989. Printre altele, autorul studiului afirmă: „Portretizarea lui Antonescu drept «salvator al evreilor» face parte
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a fost introdus regimul muncii obligatorii, iar cei suferinzi au fost executați. Lichidarea marelui ghetou din Chișinău s-a făcut prin deportarea În lagărele Transnistriei, dar și prin execuții. De asemenea, statul român a pus stăpînire, În baza unor legi antisemite, pe proprietățile evreiești. Cercetarea lui Leon Volovici Îmbină literatura cu istoria, analizînd relațiile dintre intelectualii români și cei evrei În perioada 1940-1944. Interpretarea se face pe baza analizei a trei jurnale memorabile: cel al lui Mihail Sebastian (publicat În 1996
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Într-o haină dramatică și tristă, le reduc activitățile zilnice. Volovici observă „o stare de extremă incertitudine ce o resimțeau ca sufocantă și umilitoare, dar care era suportabilă și chiar «bună»” (p. 237). În paginile scriitorilor se vorbește despre legislația antisemită, despre presa vremii, dar și de planurile lui Antonescu, multe dintre ele speculații, referitoare la evreii români. Teribilele zile trăite de evrei se reflectă prin Înregistrarea graduală a Înrădăcinării fricii, a conștientizării situației terifiante și a amplorii Holocaustului. Partea a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
democratice, umaniste, care se străduiesc de mai bine de un deceniu să limiteze daunele cauzate de un cult antonescian ce ia forme din ce În ce mai agresive” (p. 337). Vladimir Tismăneanu se ocupă În studiul său de persistența unor puternice sentimente xenofobe și antisemite printre cetățenii lumii postcomuniste. Ultimul studiu al lucrării, semnat de Michael Shafir, este de departe cel mai captivant prin prisma faptelor recente la care face trimitere, dar și care Încearcă să răspundă unor Întrebări stringente: cine sînt cei ce susțin
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
valorilor, raționalizarea alimentelor și a hainelor prin cartele etc.). Societatea interbelică cu aspectele ei negative și pozițiile extreme este conturată prin două mărturii de sens contrar, să zicem, cele ale evreului și legionarului, amîndouă despre politica de discriminare pe motive antisemite. Perioada celei de a doua conflagrații mondiale ocupă un loc Însemnat, fiind parte din viața ostășească a multor intervievați. Relatarea campaniilor de război, prizonieratul, lăsarea la vatră, (re)integrarea În structurile de partid, armată și de Securitate dau seamă de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
146-149; Raicu, Fragmente, 364-370; Titel, Cehov, 176-180; Iorgulescu, Prezent, 230-234; Holban, Profiluri, 248-258; Ion Holban, Când „a povesti” înseamnă „a fi”, CRC, 1990, 32; Ov. S. Crohmălniceanu, Exercițiul cotidian al terorii, RL, 1991, 42; Mircea Handoca, Mircea Eliade - fascist, legionar, antisemit?, JL, 1992, 13-14; George, Sfârșitul, IV, 300-304; Alexandru Vlad, Amurgul clovnilor, VTRA, 1993, 4; Ștefan Borbély, Artistul și dictatorul. Trei trepte pentru un dezacord admirativ, APF, 1993, 9; Liviu Petrescu, Univers carceral, ST, 1994, 1-2; Simuț, Incursiuni, 164-167; Negoițescu, Scriitori
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
a scrie roman nu i-a izbutit, cum se observă în Pustiul roșu (1942). Scrierea surprinde un moment dureros din istoria țării, înstrăinarea unei părți a Bucovinei prin ocupația sovietică din anii 1940-1941, dar păcătuiește prin multe și evidente accente antisemite. Ceea ce mai rezistă timpului este, poate, aspectul documentar. SCRIERI: Poeme pentru altă viață, Cernăuți, 1939; Chemarea focului, Cernăuți, 1939; Cântece de piatră, Suceava, 1940; Pustiul roșu, București, 1942; Balade și simfonii, Iași, 1983. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, VIII, 290-294; Stelian
IONASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287577_a_288906]
-
III-lea (1179) și al IV-lea de la Laterano (1215) ce prevedeau ca ei să poarte un însemn distinctiv și condamnau „cametele grele și excesive“ au fost aplicate parțial, atunci când n-au fost de-a dreptul ignorate. Scutită de mișcări antisemite de anvergură până în veacul XIV, Europa Est-Centrală, aidoma celei Occidentale, se va confrunta din plin cu acestea către finele epocii medievale, când clasa politică va articula un virulent discurs antisemit. Pentru ca să putem vorbi despre o comunitate conștientă de propria individualitate
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
n-au fost de-a dreptul ignorate. Scutită de mișcări antisemite de anvergură până în veacul XIV, Europa Est-Centrală, aidoma celei Occidentale, se va confrunta din plin cu acestea către finele epocii medievale, când clasa politică va articula un virulent discurs antisemit. Pentru ca să putem vorbi despre o comunitate conștientă de propria individualitate, alături de opoziția față de celălalt, se impune prezența unor indicii de natură integratoare - delimitarea lingvistică de membrii altor comunități, răspândirea numelui țării, atașamentul față de baștină și de locuitorii ei, repre • G.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Mișcarea Legionară. Înființată în perioada interbelică de carismaticul lider Corneliu Zelea Codreanu, Legiunea „Arhanghelul Mihail“ a fost cea mai radicală formațiune politică de extremă dreapta, atât în discurs, cât și în practică. Ea a fost adeptă a naționalismului integral, declarat antisemită, respingând democrația parlamentară, deși a încercat să folosească această pârghie pentru a accede la putere. Practicând inclusiv asasinatul, ea a intrat în conflict cu guvernele interbelice, fiind supusă unei dure represiuni din partea autorităților statului și interzisă în 1938, la fel
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
trăia experiența originilor sale. Dacă xenofobia înseamnă teama de celălalt, antisemitismul traduce adversitatea pe care ne-o inspiră o parte din noi înșine 100. Într-o epocă a naționalismului romantic, Marx nu se considera nici evreu, nici german. Se simțea antisemit în raport cu sine, xenofob față de toți ceilalți. În evreu, Marx recunoștea și ura, parcă mai mult, o parte a biografiei sale, repudiate sistematic. O exorciza prin imprecații antievreiești, prin ruperea legăturilor cu familia și prin înstrăinarea față de orice aspect ținând de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
un scurt articol-program din numărul 2/1934, intitulat Ce vrem?, revista se autodefinește ca purtătoare a unui mesaj moral înnoitor pentru tânăra generație. Deși declară că nu „vrea” politică, G.s. manifestă o puternică orientare antidemocratică și naționalistă, cu unele accente antisemite, comune și altor publicații de dreapta din epocă. Preponderent socială și politică, revista dă totodată atenție culturii și literaturii, care, deși nu sunt ideologizate excesiv, poartă totuși semnele unui evident tradiționalism. În „Pagina literară”, devenită pagina de „Literatură-artă-comentarii”, apar versuri
GLASUL STUDENŢIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287295_a_288624]
-
un detaliu biografic necunoscut - participarea lui G. la război pe frontul de Est și comportamentul său „huliganic” față de evrei, în dezacord cu umanitarismul promovat în carte, precum și existența în bibliografia autorului a reportajelor de război, incriminate pentru caracterul antisovietic și antisemit. Gabriel Marcel însuși și-a exprimat regretul de a fi contribuit, în necunoștință de cauză, la gloria romancierului. „Scandalul” declanșat în jurul scriitorului a fost pe măsura succesului. Totuși, cartea a fost republicată în Franța în mai multe ediții, tradusă pe
GHEORGHIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
viață. Comentând acest aspect, G. Călinescu îl caracterizează pe G. astfel: „foarte bun orator de mase, știind să stârnească toate instinctele populare, fără a deveni comun, un adevărat demagog academic.” Și: „Ideile lui sunt naționaliste, tradiționaliste, în general foarte juste. Antisemit moderat.” G. este cel mai popular poet român de la începutul secolului al XX-lea, individualizându-se printr-un mesianism de poeta vates. Poemul Rugăciune, „unic în literatura noastră prin caracterul lui religios-profetic, prin fermitatea-i învăluitoare” (Ion Negoițescu), îi rezumă
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
neoliberal, cât și opusul sau «extremist» și «conspiraționist», În noul câmp de productie ideologică. Cele două sunt de altfel uneori dificil de separat. După polemicile anilor ’90, studiile recente au analizat extinderea și diversitatea versiunii românești a discursului conspiraționist și antisemit aflate de altfel Împreună În circulație. Ambele au beneficiat de abolirea cenzurii și de deschiderea mediatică a anilor ’90, până acolo Încât unele au contribuit la producerea unor adevărate locuri comune și la contaminarea unei părți a publicului, facilitând mobilizarea
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
intellectuels et la culture 1956-1985, Fayard/Minuit, Paris. Viala, Alain (1985), Naissance de l’écrivain. Sociologie de la littérature a l’âge classique, Collection „Le sens commun”, Minuit, Paris. Vierzig Jahre 1949-1989 Institut für Marxismus-Leninismus, [Berlin, ș.a.]. Voicu, George (2000), Teme antisemite În discursul public, Ars Docendi, Universitatea din București, București. Voicu, George (2000), Zeii cei răi. Cultură conspirației În România postcomunistă, Polirom, Iași. Volgyes, Ivan (coord.) (1975), Political Socialization în Eastern Europe: A Comparative Framework, Praeger, New York. Volovici, Leon (2004), Apariția
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
opoziției literare În România, pe care au fost nevoiți să o părăsească (Goma În 1978, Tudoran În 1984), remînÎnd foarte activi În exil. După 1990, Goma a abandonat literatura romanesca pentru jurnalismul polemic și eseul istoric, pe teme anticomuniste, antiintelectuale, antisemite și revizioniste, cf. Goma (2004). Tudoran a fost și el implicat În polemici pe tema «iudeo-bolșevismului», cf. Michael Shafir (2002). Mă spirjin pe interviurile pe care le-am realizat În anii 1987-1988, ca și pe cunoștințele pe care le aveam
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
credințelor cu discernământul critic, pentru a studia și propune înfăptuiri serioase și durabile”. Deși e mai moderat decât acela al altor publicații similare din epocă (de exemplu, „Axa”), naționalismul practicat de R.v. capătă din când în când accente net antidemocratice, antisemite și chiar rasiste, mai ales în paginile de publicistică ideologică și social-politică, unde pot fi întâlnite titluri precum Despotismul democratic și Arianismul românesc. În acțiunea culturală a revistei, orientarea naționalistă se dovedește mult mai echilibrată, important fiind cultul tradiției și
ROMANIA VIITOARE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289337_a_290666]
-
Lupta” ș.a. A mai semnat și Rovinnae Costya. Nici genul dramatic nu îi scapă, Comitetul de lectură al Teatrului Național din București acceptându-i două piese, una de inspirație istorică, Regele Runa, iar cealaltă - pretext de a-și afirma poziția antisemită - Svastica, ambele nevăzând luminile rampei. A avut și preocupări de cosmologie și nu unele întâmplătoare, de vreme ce devine membru al Societății Astronomice din Paris, preocupări ilustrate în volumul Evoluțiunea cosmică de la ultra-eter la nebuloză (1921). Firul vieții i se curmă brusc
ROVINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289392_a_290721]
-
în viață, cum el însuși o dezvăluie, doar de o ură animalică față de semeni. Galeria de portrete include și o seamă de alte figuri, între ele preotul greco-catolic Ghideon Ghinolea, salvatorul vieții lui Landesman, pe care îl ascunsese în timpul prigoanei antisemite, sau Buzangiu, un țicnit care se închide în congelator spre a se îmbolnăvi mai rău și ca să nu fie externat înainte de îngrășarea unor porci pe care îi hrănește cu ceea ce rămâne din hrana bolnavilor, transmițându-le implicit tuberculoza. Puțin consistent
SALCUDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289446_a_290775]
-
Dar, repet, cei doi tineri erau buni, intimi prieteni. Și-au recenzat, în presă, unul cărțile celuilalt și se stimau, ca scriitori, reciproc. Cînd, în 1934, se produce scandalul iscat în jurul romanului lui Sebastian, De două mii de ani, datorită prefeței antisemite (de un antisemitism fundamentalist, pe teme teologale) și cartea era unanim înjuriată (și de la dreapta și de la stînga), Eliade, loial, publică un lung foileton în Vremea (în două numere), apărînd romanul și polemizînd chiar cu profesorul său iubit pentru ideile
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]