1,016 matches
-
Steaua singurătății", Editura Tineretului 1968; "Versuri", "Cele mai frumoase poezii", Editura Albatros, 1975. T. Utan debutează sub semnul poeziei reportaj. Treptat, devine stăpân pe cuvinte și pe uneltele sale și un anume sentiment nostalgic îi animă scrisul. "Steaua singurătății", volum antologic, integrează firesc sentimentul unei iubiri pierdute, ipostaza dezrădăcinatului, satul, grădina, pajiștea și un întreg univers floral (busuiocul păpădia, gherghina). Florile nu au o existență a lor, ca la D. Anghel sau Mihail Celarianu. Poetul își raportează la ele sentimentele; ele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sunt, firește, niște oglinzi, sau, mai bine zis, niște convertiri ale conceptelor în imagini, ale universalului în particular, ale abstractului în concret, dar și ale umanului în himeric, poetul întreținând, prin tentația experiențelor fundamentale, un continuu dialog cu absolutul". Volumul antologic "Monada" (1968) reia doar câteva piese din fiecare volum, creând unul mal valoros în ansamblu sub raportul realizării estetice. Simțim aici trecerea treptată sub semnul tragicului: "Toate stau sub semnul rău, Apollo". Tinerețea este supusă și ea trecerii, timpul e
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Cântarea cetății lui Bucur" (1959), "Moartea morilor de vânt" (1961), "Inimă desenată (1964); mai cităm "Cheile somnului", "Cocoșii de vânt", "Solara noapte", Mâinile orelor", "Ce oră e în lume" (1973). Dacă mai adăugăm și versurile publicate în 1955 și volumul antologic "Versuri alese", vom sublinia că prezența lui în epocă va contribui la orientarea poeziei spre un univers interior, inedit. Radu Boureanu, în "Cheile somnului", manifestă aplecarea spre elementul pictural, ce se va adânci în "Inimă desenată". Poetul comentează tablouri celebre
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și premiera acelui Meșter Manole, alături de celalalt spectacol pe care l-am lucrat împreună, Unchiul Vanea de Cehov. Dintre multe consemnări elogioase ale acelei propuneri de teatru blagian, aș aminti aici părerea maestrului Moni Ghelerter, care a considerat montarea drept antologică. (Vittorio Holtier) Mi-a plăcut că Teatrul Național din Cluj a prezentat în cele trei spectacole (Meșterul Manole, Unchiul Vanea și Povestea unui ghicitor...) doi dintre cei mai interesanți și ambițioși regizori ai țării: Alexa Visarion și Aureliu Manea... Un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
clasă a actriței Dorina Lazăr în acest spectacol de mare echilibru desfășurat într-o scenografie esențializată, dar plină de semnificații. Impresionantă este și această perfectă orchestrație vocală și gestuală pe care a realizat-o magistral regizorul dând în spectacol momente antologice. Nivelul companiei române este de o mare profesionalitate. Între altele, am cunoscut prin acest spectacol, un stil specific național pe care Teatrul Giulești ni l-a prezentat, un moment al culturii românești care devine astăzi prin înalta sa calitate artistică
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Vittorio știa că se stinge și nu a vrut ca trecerea lui să fie un eveniment. Îmi aduc aminte că toți cei care au văzut specatcolul de la Cluj au spus și au scris că decorul la Meșterul Manole a fost antologic. Cu Vittorio am debutat la Casandra, am pornit la drum împreună în teatru și film. Roata de plăceri din Înainte de tăcere e o construcție invenată de Vittorio, expresie tulburătoare a unui bâlci românesc etern. Este "Meșterul Manole" o obsesie pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Matei Eminescu, Ioan Scurtu, A. C. Cuza, G. Adamescu, N. Iorga, C. Bogdan Duică, G. Murnu, Ibrăileanu, C. Botez, Mihail Dragomirescu, G. Călinescu, Perpessicius. Ioan Scurtu (1877 1922) este pionierul eminescologiei pe manuscrise, cel ce a îmbinat tematismul științific ca principiu antologic cu cronologia interioară. O ediție masivă (680 pagini) de antume, postume, traduceri, proză, publicistică dă A. C. Cuza, așadar o imagine enciclopedică a lui Eminescu. Nicolae Iorga oferă o ediție sincretică, coroborând mai multe surse și oferind uneori o lecțiune personală
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
numai un mare teolog, ci un om de mare omenie, iluminată de lumina sfințeniei. Gabriel Stănescu Discipol al personalității lui Mircea Eliade Despre Gabriel Stănescu (1951 - 2010, București) am scris pentru prima oară referindu-ne la poezia din masivul volum antologic " Când acasă nu mai este acasă" (Editura Crater, 2000). Absolvent al Facultății de Filozofie din București în 1977, debutează editorial în 1984 cu placheta de versuri "Exerciții de apărare pasivă". Este rezident din 1991 în SUA, lângă Atlanta, Georgia. Între
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Charter!). O premiem. Îi tipărim cărțile cu fonduri de la F.C.R. și mai recent de la I.C.R. Să-l tot fi cântat pe Stalin! (...) Rosinanta octogenară își retrăiește intens nu lirismul ei de trei parale ori de două, ci aventurile ei erotice, antologice, walpurgice, cu și cu și cu...(...) Victime nu erau doar "trăpașii bărboși de la malul mării, ci și tineri imberbi începători în ale poeziei". Însăși casa de creație de la Pelișor a adăpostit amorurile tinerei nimfomane staliniste cu mai vârstnicii Marin Preda
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
vreunui mare artist, dar iertați-mi pofta de rîs, fraților, și lăsați-mă să vă povestesc, cu gura & pana lui Candid, o reprezentație în care interpretul lui Chiriac din Noaptea furtunoasă, a ajuns cam... băut la spectacol. E o scenă antologică de anecdotică teatrală! Am citit, la viața mea, cum zic maneliștii, și amintirile sufleorului Caragiale, și "vinurile" lui Iancu Brezianu, și Massoff, și amintirile lui Gaby Michailescu, și Radu Miron, și Florin Scărlătescu, și H. Nicolaide, și Dumitru Furdui, și
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
dar și interesant prin propunerile, chinurile, dubiile, întristările, renunțările și efuziunile creatorului. Filmul devenirii importantei reprezentații clujene e seducător. Pentru spectatori, interpreți și alți oameni de teatru. O să punctez aici întîmplări, soluții, sfaturi, propuneri, idei care mi s-au părut antologice: Horatio ar trebui să fie... un cîine! (regizorul a renunțat foarte greu la idee!); Hamlet, Laertes, Fortinbras sînt cu toții orfani, adică neadulți, fii ai Văduvei (de-aia F. e jucat aici de un copil; și trebuie să fie un copil
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
altfel, axis mundi, se năruie, fiind înlocuită cu vîrsta de fier a unei copilării fără copilărie; copilul lui Creangă din universul mirific al Humuleștilor, cel al lui Marin Preda, învățînd lecția împărțirii unei pîini cu ai săi, într-o scenă antologică din "Viața ca o pradă" ori copilul din "Hronicul și cîntecul vîrstelor" al lui Lucian Blaga, cu lăuntrul forjat în zariștea casei și spațiului ardelenești nu se regăsește, în romanul prozatorului de azi, între copiii robiți jocurilor video de pe consolă
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
al doilea război mondial.Acesta s-a impus prin densitate epică, profunzime psihologică, problematica inedită a lumii rurale. Există un plan narativ care înfățișează familia Moromete și alte planuri narative păstrând în plan secund destinele altor familii. Unele secvențe sunt antologice: întoarcerea de la câmp, cina, unde mișcarea personajelor se derulează după o ordine stabilită, după un cod ancestral, reliefând autoritatea lui Ilie Moromete și "prezența" lui Niculae, care nu avea loc la masă; tăierea salcâmului, relatată prin detalii care se adună
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
masă; tăierea salcâmului, relatată prin detalii care se adună progresiv, cu simbolistică dramatică, anunțând destrămarea satului tradițional. Salcâmul făcea parte din viața familiei Moromete, dar și din viața satului, "fiind elementul păstrător al tradițiilor și credințelor strămoșești"; o altă secvență antologică este fierăria lui Iocan, unde mergeau Moromete, Cocoșilă, Dumitru al lui Nae și alții, să citească ziare și să discute politică; scena "fonciirii" este memorabilă, înfățișând confruntarea cu Jupuitu, agent de urmărire care venise după o taxă restantă, cu Ilie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ale devenirii, în Dreptul la timp. Fiind "jumătate lucru, jumătate timp", cuvântul permite prelungirea ființei în atemporalitate. Sentimentele și stările de spirit se fac vizibile; imaginea devine emblemă, iar sentimentele pot fi vizualizate prin "necuvinte", care au "o bază gnoseologică și antologică". "Lupta cu cinci elemente antiterestre" devine o luptă a celor cinci simțuri, în timp ce un lucru trece în opusul lui, prin trecerea cuvântului în necuvânt. În prima parte a creaței nichita-stănesciene remarcăm o stare de jubilație în fața spectacolului lumii. Poezia copilăriei
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
steagurile... Tot vorba bietei neveste, zice: Ghiță, Ghiță, pupă-l în bot și papă tot, că sătulul nu crede la ăl flămând...“ (Actul I, Scena II) 4.5. Marea întâlnire politică Scena discursurilor de la întâlnirea politică din Actul III este antologică. Acesta este punctul de vârf al tensiunii dramatice în care sensurile sunt mereu în descendență. Indicațiile scenice precizează acest crescendo în care Cațavencu sfârșește prin a plânge în hohote, în aplauzele zguduitoare ale partizanilor săi. Progresiva scenă a conflictului culminează
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Sergiu Nicolaescu, care nu apăruse încă în rol de comisar). Însă, odată cu pătrunderea junelui exaltat și ingenuu în casa hiperavarului unchi-tutore Costache (Hermann Chrodower), care e și tatăl adoptiv al Otiliei, lumea de pe ecran devine foarte... gecălinesciană. Într-o secvență antologica, obiectivul camerei "împrumuta" perspectiva outsider-ului Felix, căruia "verișoară" Otilia îi prezintă fauna umană ce-i defilează prin fața ochilor. De cum intră în scenă, fiecare personaj rostește niște replici revelatorii pentru caracterul sau. De pildă, megascorpia Aglae (Clody Bertola) e de la
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
îmi plac operele de artă autentice. Acelea care au fost concepute de suflete deloc prefăcute"96. Adevărat "autentic" ar fi, în concepția naturist-raționalistă a secolului al XVI-lea, ceea ce este în armonie cu rațiunea pură. În concepția tradițional-simbolică, fondul esențial, antologic, criptic al realității, ideea care ar sta în spatele sau în miezul fenomenelor. Autenticitatea implică în acest plan, întoarcerea la origini, la primordial, prototip, arhetip, la idei pure, la izvorul prim al realității. Nuanța apare la Camil Petrescu și Lucian Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în contradicție cu normele morale ale societății noastre, lucrări pe care le-a obținut prin relațiile sale cu cetățeni străini" (DAGI, 290), mobilizează resurse la fel de importante ca activitatea de culegere a informațiilor privind o navă rătăcită în spațiul acvatic național. Antologică, soluția tehnică (în condițiile unei dotări mediocre a "serviciilor") va stârni ulterior în textele lui Luca Pițu scârbavnice ironii pe tema aparatelor genitale feminine echipate cu microfon. Propunerea ofițerului inferior de folosire a soției proprii ("faute de mieux...") ca purtătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
și pe moarte. Tabori nu va muri înainte ca emisarul său să-i aplice bătrânului domn Frisch Varianta Lüneburg. Varianta mortală. Pentru infernul de care au avut parte în lagăr, el, părinții, consângenii săi din Austria și din Europa Centrală. Antologice consemnări oferă autorul despre isteria antisemită, batjocorirea și vânătoarea evreilor din Graz și alte orașe din Austria și Germania, ce vor culmina cu terifianta noapte de cristal (10 noiembrie 1938), când sunt incendiate și vandalizate aproape 200 de sinagogi, mii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Tereza de Avila), de la Cugetările lui Pascal la Meditațiile lui Marcus Aurelius, în fine, de la Elegiile Duineze ale lui Rilke la Elegiile, Nodurile și semnele lui Nichita Stănescu. În special din imaginarul poetic al ultimului sunt preluate simboluri și atitudini antologice: sfera și piatra, litera și osul, îngerul și pasărea, teroarea și jubilația zborului, retragerea orgolioasă în sine, conceptualizarea excesivă etc. etc. Suita următoare de versuri, bunăoară, este mult prea apăsat stănesciană pentru a înșela vigilența unui potențial vânător de insule
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mă clatin/ ca frunzuca de arin,// nu-i griji pe unde-nsăr/ ca o mumă-ntr-adevăr// nu-i griji pe unde-nsăr...// unde-nsăr cu moartea-nsăr,/ Muma celui mai lung păr,// unde-nsăr, cu Moartea-nsăr/ Muma celui mai lung păr!". În imediata vecinătate aș așeza antologicul Rosarium (Ave Maria), în care Nicolae Manolescu a descoperit "un canon gregorian sui-generis": Eu de niciundelea venit,/ în trupul tău tu m-ai primit,/ Ave Maria, Ave Maria,/ cu trupul tău m-ai încălzit,/ cu trupul tău tu m-ai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sălbatic, București, 1978; Nordul obiectelor (cu o prefață de Marian Popa), Editura Junimea, Iași, 1979; Accente, Editura Junimea, Iași, 1981; Demonul, Editura Cartea Românească, București, 1982; Magie, Editura Eminescu, București, 1982; Flamingo, Editura Junimea, Iași, 1984; A doua zi (volum antologic, prefață de Laurențiu Ulici), Editura Albatros, București, 1985; Orpheus, Editura Junimea, Iași, 1986; Zamolxis, București, 1988; Dilatarea timpului, Editura Cartea Românească, București, 1991; Morena, Editura Junimea, Iași, 1991; Urania, Editura Princeps, Iași, 1992; Dilatarea timpului, cu o prefață de Costin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pentru care Poetul e îndreptățit să se adreseze vulgului mai degrabă poruncitor decât rugător: Vă rog sa revizuiți statutul meu de poet! Prefer să citez însă inventarierea însușirilor celor aleși pe care Ioanid Romanescu o face în poezia Paradis, piesă antologică, probabil cea mai transparentă pledoarie pro domo din întreaga sa creație: "Poeții când există e-o minune/ poeții nu se nasc ei sunt născuți/ poeții nici nu dorm numai visează/ poeții niciodată nu-s prea mulți// poeții n-au religii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pentru o altă traiectorie existențială: "Al dracului am fost, cu patimă în toate/ viața mea a curs întâmplătoare / atâtea drumuri am avut în față/ dar am ales mereu câte-o cărare". Referințe critice (selectiv): Eugen Barbu, O istorie polemică și antologică a literaturii române de la origini până în prezent, 1975; Marin Mincu, Poezie și generație, 1975; Mircea Iorgulescu, Scriitori tineri contemporani, 1978; Gh. Grigurcu, Poeți români de azi, 1979; Virgil Cuțitaru, Spații, 1981; Daniel Dimitriu, Singurătatea lecturii, 1980; Liviu Leonte, în "Cronica
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]