2,440 matches
-
inconștientului. Se știe că perioada contemporană este realmente invadată de domnia imaginii, de un reflex al imaginii simbolice, la nivelul mentalității colective, străduindu-se să surprindă mecanismul de asociere a imaginilor în simboluri și să găsească o hermeneutică adecvată. Perspectiva antropologică durandiană respinge teoria psihologiei clasice care concepe imaginea sub forma unui dublet al percepției, o copie în miniatură a lucrurilor obiective, precum și poziția bergsoniană care face din imagine o amintire apărută în vis sau poziția sartriană care, pentru a evita
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
de funcția vitală, funcția simbolică. Bazându-se pe lucrările logicienilor și psihologilor contemporani, Durand accentuează importanța simbolului, acest element constitutiv al imaginii. Apariția sensului nu poate decurge decât din convergența unei rețele de semnificații. Imaginea ia naștere numai în cadrul traseului antropologic; ea nu are semnificație decât în prelungirea unui gest pulsional. Imaginile nu reușesc să scape unei reificări, unde se întâlnesc elementele primordiale ale lui Bachelard, arhetipurile lui Jung, ambele având a priori semnificația lor. Ca idee centrală, trebuie să reținem
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
trebuie să reținem că imaginile au capacitatea de a se structura în constelații, căci ele sunt dezvoltări ale aceleiași teme arhetipale sau variații pe un arhetip 7. Recuperarea sensului imaginii simbolice oferă o bună oportunitate de valorizare a dimensiunilor traseului antropologic, în care "hermeneutica reductivă" și "hermeneutica instaurativă" nu sunt suficente. Dacă "hermeneutica reductivă" limitează simbolul la un "epifenomen", la o "suprastructură", "hermeneutica instaurativă" augmentează simbolul până la un supraconștient trăit. Paul Ricoeur vorbește de o "hermeneutică arheologică", în sensul plonjării în
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
își găsește originea în dimensiunea simbolică a formei și a conținutului, dimensiune care poate să le asigure profunzimea, stabilitatea și pregnanța 9. Pornind de la fenomenologia imaginilor religioase sau artistice dezvoltate de Mircea Eliade și Gaston Bachelard, Gilbert Durand situează traseul antropologic al imaginilor într-un spațiu simbolic, care poate explica coordonata acestor forme generate de puterea imaginilor. Psihanaliza modernă are meritul de a pune în discuție câteva paradigme, precum: imagini, simboluri, arhetipuri. Ceea ce ne interesează este funcția simbolică a imaginii și
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
câteva paradigme, precum: imagini, simboluri, arhetipuri. Ceea ce ne interesează este funcția simbolică a imaginii și profunzimea sa. Depășind psihanaliza freudiană și având ca punct de plecare psihologia, Jung restaurează semnificația spirituală a imaginii. A traduce imaginile, cu funcțiile sale cosmologice, antropologice și psihologice, în termeni concreți, este o operație lipsită de sens; acestea înglobează, desigur, toate aluziile concrete, evidențiate de Freud, dar realul pe care încearcă să-l semnifice nu lasă să se epuizeze prin asemenea referințe la concret 10. Mircea
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
el este după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Omul este nemuritor, dar, ca urmare a păcatului originar, el a căzut sub influența morții. Toate aceste consecințe au fost anulate prin Învierea lui Hristos. Apologeții ruși prezintă caracteristicile care diferențiază concepția antropologică creștină de cea naturalistă. • Nemurirea sufletului. Respingând ipotezele raționaliste cu privire la suflet, apologeții demonstrează că acesta este o substanță spirituală deosebită, principiul independent al fenomenelor spirituale. Conștiința este factorul care subliniază adevărul nemuririi sufletului. Dacă sufletul nu este rezultatul organismului, ci
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
măsoară și agonisește 59. Textul nu e străin de o intenție polemică. Fundoianu caută să se delimiteze de opinia, deja răspândită în epocă, a unui Arghezi "revoluționar" și încearcă să îi facă o caracterizare în specia "reacționarului". Trebuie remarcată metoda antropologică a acestei portretizări, care recurge la gesticulații ancestrale, ca un soi de demitizare prin reducere la primitivism a meseriei poetice. Fundoianu îi împrumută poetului gesturile simple ale săracului - a culege, a utiliza, a conserva. Particularitatea poeziei argheziene la care se
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
cele mai intime aspirații ale noastre, "pofta" e întotdeauna împrumutată. "Subiectul așteaptă de la Altul să îi spună ce să își dorească"31, observă René Girard. Lui René Girard îi aparține și una dintre cele mai puternice formulări ale acestei realități antropologice printr-o modelare geometrică. În locul unui raport direct între subiect și obiect, avem de-a face cu raport triunghiular, între doi subiecți și un obiect: există cel care imită dorința, cel care dorește și obiectul dorinței. Girard a urmărit această
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
printr-o abordare narativă (vezi Greene, 1994). În psihologie, științele educației și medicină narațiunile sunt utilizate pentru diagnosticarea problemelor psihologice și medicale sau a dizabilităților de învățare (Capps și Ochs, 1995; Herman, 1992; Wigren, 1994). În multe studii sociologice și antropologice, narațiunile sunt folosite pentru delimitarea caracterului sau a stilului de viață al anumitor subgrupuri sociale, definite de coordonate clare cum ar fi genul, rasa, religia și așa mai departe. Dintr-un punct de vedere social, cultural sau etnic, aceste sub-grupuri
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
catalizeze o identitate și să găsească disponibilitate pentru ascultare. Doctrina suspiciunii și dezvrăjirea lumii, sfârșitul până la urmă al rațiunii naive și sentimentale, au erodat în mod radical posibilitatea de a crede în cadre fondatoare de tip teologic, metafizic și chiar antropologic. Pentru o antropologie pe măsura tehnicii Dispunem așadar de elemente mai mult decât suficiente pentru a ne da seama de faptul că tehno- știința doboară în continuu barierele și cadrul cultural în limitele căruia viziunea umanistă asupra lumii ar vrea
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Ei bine, astăzi tehnico-știința clatină din ce în ce mai masiv orizontul antropologiei tradiționale. Aceasta ne sporește cunoașterea și puterea asupra entității "om" într-un mod care intră în conflict cu simbolurile și imaginarul tradiției umanist-creștine. Ne aflăm astăzi într-un fel de "criză antropologică" în care se simte lipsa unei idei împărtășite de umanitate, adecvată problemelor puse de tehno-știință. Evident, extraordinara creștere a imperiului tehnologic nu are numai aspecte îngrijorătoare. Aceasta deschide și perspective fascinante care îmbogățesc în mod constant patrimoniul nostru cultural. Adevărat
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
tipurile dramei și romanului secolului al XVIII-lea ; el nu a creat decât două tipuri noi - bătrânul sau copilul lipsit de apărare și visătorul sau fantastul (de pildă, Tom Pinch din Martin Chuzzlewit) *20. Oricare ar fi baza socială sau antropologică a unor tipuri de personaje literare cum ar fi eroina blondă sau brunetă, elementele afective pot fi deduse din romanele respective, fără ajutorul vreunei documentări, deși, de obicei, aceste tipuri au strămoși si descendenți în istoria literară - de exemplu, la
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
o funcție simbolică cu ajutorul căreia spiritul va construi o primă lume obiectivă, dotată cu sens. G. Bachelard și G. Durând au corelat vitalitatea imaginilor cu subiectul, ancorând stabilitatea acestora în structuri figurative. Analizând problemă imaginarului, G. Durând reconstituie un traseu antropologic al imaginilor (Wunenburger [1997] 2004: 97). Formarea imaginilor se axează pe trei sisteme reflexologice (reflexe posturale, digestive și posturile sexuale). Dincolo de această infrastructură a sintaxei imaginilor, se află o semantica simbolică. Aceasta se înscrie în imaginarul cultural, subiectul producător de
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
valorilor sociale" În literatura de specialitate - vezi, de exemplu R. Smith și S. Schwartz (1997) - se aplică, și în domeniul axiologicului, un tratament al valorilor la nivel microindividual (psihologic) și la cel macro, adică sociologic sau - cu sublinierea comparativistă interculturală - antropologic. Apare clar însă că o atare separare este mai degrabă de accent și perspectivă, fiindcă niciodată nivelul macro nu există în afara indivizilor și a microgrupurilor, iar, după cum s-a văzut, interiorizarea valorilor presupune un cadru axiologic supraindividual. Problema aici este
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în toate sferele vieții sociale și personale, este un domeniu de studiu prin excelență interdisciplinar, transdisciplinar chiar - începând din anii ’50 se vorbește despre „științele comunicării” -, la care, alături de cibernetică, informatică și alte științe tehnice, contribuie cele psihologice, sociale și antropologice. Între aceste discipline au loc împrumuturi tematice și terminologice. Astfel, preluată din limbajul ingineresc, distincția digital/analogic se aplică și comunicării umane interpersonale, în sensul că, în vreme ce comunicarea verbală (cea scrisă mai ales) ar fi mai mult digitală (arbitrariul semnelor
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Iștoc, Mircea Pătrașcu, Ștefan Ghiocel Bălan sau Mihai Roșu. 3 Geert Hofstede, Managementul structurilor multiculturale. Software-ul gîndirii, Editura Economică, București, 1996, p. 20. 4 Termenul de cultură a cunoscut, în decursul timpului, diverse definiții. Reținem una din primele definiții antropologice, aparținînd lui Edward B. Tylor din Primitive Culture (Londra, 1871): "Ansamblul complex al cunoștințelor, credințelor religioase, al artei, moralei, obiceiurilor și al tuturor celorlalte capacități și obișnuințe pe care le dobîndește omul ca membru al societății". Traian Herseni, în "Civilizația
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Sufletul este un compozituum de straturi suprapuse. În cele mai vechi straturi zace fiara, făptura păroasă gata să slobozească urletul înspăimântător. Exfolierile succesive îl poate trimite pe orice curios în fața namilei necivilizate. Ca să se înțeleagă, Kazantzakis pornește în interminabile excursii antropologice, din care se întoarce însoțit de un fel de sălbatic a la J.J. Rousseau, numai că sălbaticul descoperit de Kazantzakis nu e deloc bun. Dimpotrivă, pe acesta îl salvează civilizația, spre deosebire de sălbaticul lui Rousseau care tocmai de civilizație e ireversibil
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
și aspiră spre un parteneriat de gen atât în mediul privat cât și în mediul public. Din America, țara ei se vede și se afirmă dureros ca una de secol XIX. Sau una în care poți întâlni curiozități etnologice și antropologice: România e locul unde regizori americani aleg să filmeze pentru că aici natura e rareori scrijelită de dinții civilizației. Sau locul unde vrăjitoarele sunt vizibile, un loc exotic cu înapoiați, s-ar vedea. Nici din Europa, România nu se vede altfel
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
moarte, sublimată În gestul simbolic al unei sinucideri justificate din punct de vedere moral. Să analizăm Însă și un alt punct de vedere, referitor la modalitatea de a Înțelege Încheierea existenței. Acesta ne este oferit de morala creștină. În concepția antropologică a lui D. Stăniloae, fundamentată pe valorile moralei creștine, moartea are o semnificație particulară. Omul este creatura Logosului divin, atât ca trup, cât și ca suflet, care nu mai sunt contradictorii, ci complementare. Relația omului cu Logosul divin, sursă a
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
-l să fie un mod de existență personală. Astfel, ne plasăm În sfera antropologiei. Omul reprezintă o realitate cu un caracter particular. El este parte a lumii, dar și obiect al cunoașterii și subiect cunoscător, având prin aceasta o semnificație antropologică (N. Berdiaevă. Orice doctrină care Încearcă să explice omul este personalistă. Persoana umană aparține, În egală măsură, unei „categorii naturaliste și biologice”, dar și unei „categorii religioase și spirituale”, afirmă N. Berdiaev, pentru care, „personalitatea constituie o integralitate și o
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mai restrînse, mai exacte sau mai vagi, explicative ori, dimpotrivă, doar descriptive. Din multitudinea acestor definiții, vom opera cu una provenită din antropologia culturii și mai recentele științe ale complexității. Această definție ne-ar spune că educația este un proces antropologic complex de formare a personalității umane prin activități de transmitere culturală. Este necesar să mai precizăm că transmiterea culturală se realizează, în toate sistemele educative, indiferent de nivelul lor de structurare, în funcție de valorile centrale ale culturilor care le-au dezvoltat
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
vorba despre educația propriu-zisă, a copiilor și a tinerilor, și b) orizontală - între persoane și comunități culturale indiferent de vîrstă, acest al doilea context fiind cel care se referă la educația adulților sau la deschiderea către educația interculturală. Ca fenomen antropologic complex, educația este un proces asemănător cu alte procese, cum ar fi munca, jocul, schimbul economic, sacrul, cotidianul, personalitatea etc. Această complexitate evidentă și indiscutabilă a fenomenului educație determină o pluralitate a modalităților de abordare. În fapt, educația este cercetată
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
cu obiective foarte limitate și strict precizate. De altfel, chiar și din punct de vedere metodologic, trebuie să observăm că unele metode sînt de fapt universale, aplicabile oricărui domeniu investigat și oricărei situări disciplinare, altele sînt specifice tuturor disciplinelor socioumane (antropologice). În cele din urmă, trebuie să recunoaștem că este foarte dificil să vorbim despre metode exclusiv pedagogice. În plus, fiind unul dintre fenomenele antropologice complexe cele mai intens abordate, educația a fost și unul dintre primele domenii care s-au
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
fapt universale, aplicabile oricărui domeniu investigat și oricărei situări disciplinare, altele sînt specifice tuturor disciplinelor socioumane (antropologice). În cele din urmă, trebuie să recunoaștem că este foarte dificil să vorbim despre metode exclusiv pedagogice. În plus, fiind unul dintre fenomenele antropologice complexe cele mai intens abordate, educația a fost și unul dintre primele domenii care s-au deschis abordărilor ce încercau să iasă din cadrul strict disciplinar și, să spunem, disciplinat, deschizîndu-se unor demersuri mai complexe și mai rafinate, precum cele abordate
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
lungul timpului, colaborarea a cunoscut mai multe nume, însă nu este vorba despre o simplă diversitate a etichetelor, ci și despre diferențe semnificative de abordare. Cele mai cunoscute perspective extradisciplinare sînt cele comune evoluțiilor din ultimele trei-patru decenii ale științelor antropologice alături de celelalte științe. 1.2.1. Plurisau multidisciplinaritatea Este tipul de demers științific în care mai multe discipline care își păstrează statutul propriu încearcă să abordeze educația (un eveniment, un fenomen sau un proces educativ) din mai multe puncte de
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]