2,671 matches
-
îngroșarea marcată a pereților ventriculari, ceea ce face ca per global diametrul transversal al cavității să scadă. În acest mod VS funcționează ca o pompă de mare presiune, adaptată pentru expulzia unor cantități importante de sânge contra unor presiuni ridicate din aortă. Ventriculul drept (VD) are forma unei pungi care face parte dintr-o sferă, septul interventricular având o formă convexă spre cavitatea VD, iar peretele liber fiind asemănător unei calote sferice care înfășoară septul. Expulzia sângelui din ventriculul drept se face
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
scurtează, producându-se prin aceasta îngroșarea pereților ventriculari și modificarea formei cordului, care devine sferic, astfel încât este vorba despre o contracție izovolumetrică. Presiunea intraventriculară crește foarte rapid până în momentul când egalează presiunea diastolică din arterele mari, de 80 mmHg pentru aortă și 9 mmHg pentru artera pulmonară, moment în care valvele sigmoide se deschid, începând ejecția. Pe parcursul contracției izovolumetrice ventriculare, atriile se află în diastolă, presiunea la acest nivel crescând însă ușor datorită împingerii în sus a planșeului atrioventricular prin propagarea
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
ejecție lentă. Ejecția rapidă începe din momentul deschiderii valvelor sigmoide, durând până la vârful curbei de presiune ventriculară, atingând aproximativ 120 mmHg pentru VS și 25 mmHg pentru VD. Presiunile din ventriculi sunt în această fază practic egale cu cele din aortă, respectiv arteră pulmonară, valvele semilunare deschise neopunând în mod normal rezistență la trecerea sângelui; regimurile presionale diferite dintre inima dreaptă și stângă sunt determinate atât de forța contractilă diferită pentru cei doi ventriculi cât și complianța mai mare a arterei
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
pulmonară, valvele semilunare deschise neopunând în mod normal rezistență la trecerea sângelui; regimurile presionale diferite dintre inima dreaptă și stângă sunt determinate atât de forța contractilă diferită pentru cei doi ventriculi cât și complianța mai mare a arterei pulmonare față de aortă. Deși în condițiile unei frecvențe cardiace normale, ejecția rapidă reprezintă în jur de 1/3 din totalul fazei de ejecție, în acest timp ea determină golirea a 60 % din volumul bătaie. Ejecția lentă este cuprinsă între vârful presiunii ventriculare și
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
de presarcină, postsarcină și contractilitate. Presarcina arată întinderea inițială a fibrelor miocardice, putând fi exprimată prin volumul ventricular telediastolic. Postsarcina este rezistența care se opune ejecției sângelui din ventricul, fiind reprezentată în mod uzual de presiunea arterială din arterele mari (aortă sau pulmonară). Contractilitatea reprezintă capacitatea intrinsecă a miocardului de a se scurta independent de modificările presarcinii și postsarcinii. Pe bucla volum-presiune, contractili¬tatea este exprimată prin panta relației presiune-volum sistolic; creșterea contractilității deplasează la stânga această relație, în timp ce scăderea contractilității deplasează
Tratat de chirurgie vol. VII by DAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/92067_a_92562]
-
pacientul trebuie sfătuit să nu consume lichide sau alimente pentru că, există riscul de reapariție a grețurilor și vărsăturilor. Explicația fiziopatogenică a acestor manifestări o găsim În interconexiunile nervoase existente: fibrele nervoase aferente și eferente rinichiului au legături cu ganglionii celiac, aorto renal și mezenteric inferior, iar influența acestora asupra tubului digestiv este cunoscută. Nu de puține ori, calculii migrați pe ureterul terminal pot provoca simptome intestinale ca: diaree sau tenesme rectale. c) Manifestări cardio-vasculare Tahicardia și hipertensiunea arterială, sunt manifestările care
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
palparea lombei, hematurie macroscopică și câteodată hipertensiune. De folos În diagnostic este chiar arteriografia renală care vizualizează vasele stenozate sau spastice. Durerea din acest sindrom este probabil secundară ischemiei și din fericire se remite de obicei la Întreruperea medicației. - Anevrismul aortei abdominale. Se consideră că la aproape 10% din pacienți cu această suferință, inițial durerea este etichetată ca fiind de cauză urologică (ECKFORD, 1992). Confuzia diagnostică este posibilă deoarece, de multe ori, pacienții cu anevrism de aortă abdominală, prezintă o durere
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
la Întreruperea medicației. - Anevrismul aortei abdominale. Se consideră că la aproape 10% din pacienți cu această suferință, inițial durerea este etichetată ca fiind de cauză urologică (ECKFORD, 1992). Confuzia diagnostică este posibilă deoarece, de multe ori, pacienții cu anevrism de aortă abdominală, prezintă o durere "profundă" și supărătoare În regiunea lombară, ce poate iradia spre flanc sau spre abdomenul inferior și testicul. Explicația constă În faptul că, anevrismul "irită" plexurile nervoase ce Înconjură axul celiac și alte ramuri ale aortei (conexiunile
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
de aortă abdominală, prezintă o durere "profundă" și supărătoare În regiunea lombară, ce poate iradia spre flanc sau spre abdomenul inferior și testicul. Explicația constă În faptul că, anevrismul "irită" plexurile nervoase ce Înconjură axul celiac și alte ramuri ale aortei (conexiunile nervoase ale rinichiului cu aceste plexuri sunt cunoscute). Explicația hematuriei microscopice la acești pacienți este, În opinia lui GUPTA și STOLLER (1996), legată de microembolii de colesterol "aruncați" din anevrism În artera renală, care provoacă mici zone de ischemie
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
caracterizării ateroamelor avansate, utilizarea acestei tehnici a făcut posibilă urmărirea efectului diverselor terapii asupra modificărilor structurale arteriale [Callister et al., 1998]. La pacienții renali, atât calcificările complexe, excentrice ale plăcii ateromatoase, cât și calcificările mediei arteriale sunt frecvente la nivelul aortei și al vaselor mari, depinzând de prezența HTA, de durata dializei și de tulburările metabolismului fosfocalcic [Goldsmith et al., 1997; Haydar, Covic et al., 2004]. Calcificările cardiace sunt de asemenea frecvente și semnificativ mai extinse față de ale subiecților non-uremici fie
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
cea despre tratamentul adecvat al stenozei aterosclerotice a arterei renale. Leziunile în stenoza de arteră renală sunt frecvent ostiale, calcificate și dificil de accesat pentru o dilatație optimă din cauza angulației arterelor renale (având un calibru similar arterelor coronariene epicardice) față de aorta abdominală. De aceea, în stenoza aterosclerotică de arteră renală, stentarea primară este metoda preferată. By-pass-ul coronarian Riscurile by-pass-ului coronarian la pacientul cu insuficiență renală cronică. Rao și col. [1997] au comparat 38 de pacienți cu IRC cu pacienți similari cu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
a IRA postintervenții pe cord deschis a fost un imbold pentru dezvoltarea unităților de dializă în marile clinici de chirurgie cardiovasculară din lume. Unele dintre cele mai importante provocări chirurgicale de depășit au constat în dificultatea anastomozării vaselor native calcificate (aorta, vasele coronariene) și evitarea manipulării excesive a aortei din cauza pericolului declanșării embolismului calcic. Problemele-cheie rămase nerezolvate sunt: precizarea situațiilor în care intervenția chirurgicală ar trebui preferată tehnicilor non-chirurgicale; clarificarea ideii după care strategiile terapeutice non-intervenționale care s-au dovedit de
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
un imbold pentru dezvoltarea unităților de dializă în marile clinici de chirurgie cardiovasculară din lume. Unele dintre cele mai importante provocări chirurgicale de depășit au constat în dificultatea anastomozării vaselor native calcificate (aorta, vasele coronariene) și evitarea manipulării excesive a aortei din cauza pericolului declanșării embolismului calcic. Problemele-cheie rămase nerezolvate sunt: precizarea situațiilor în care intervenția chirurgicală ar trebui preferată tehnicilor non-chirurgicale; clarificarea ideii după care strategiile terapeutice non-intervenționale care s-au dovedit de succes la pacienții non-uremici cu boală a arterelor
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
neclar, unii cercetători afirmând [Ribeiro et al., 1998], alții negând [Urena et al., 1999; Facchin et al., 1998] existența unei corelații semnificative între aceste două afecțiuni. Calcificările valvulare în uremie sunt aproape constant asociate cu calcificări extensive ale miocardului, ale aortei și ale arterelor mari și medii, inclusiv ale coronarelor [Braun et al., 1996]. Aceste asocieri se explică prin prezența unor factori patogenici comuni afectării vasculare și valvulare: hipercolesterolemia și diabetul zaharat [Deutscher et al., 1984], acumularea LDL oxidate [Olsson et
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
porte și a venei cave inferioare, a venei mezenterice superioare și a venei splenice. Se identifică tumora și se apreciază, atât în scală gri cât și cu ajutorul tehnicii Doppler color, relația dintre aceasta și artera mezenterică superioară, trunchiul celiac și aortă. Invazia vasculară a tumorii este sugerată de absența unei linii ecogene, care corespunde adventiției vasculare, țesutului adipos perivascular sau țesutului pancreatic, între tumoră și artera sau vena interesată. Raportul dintre tumoră și vase poate fi definit ca și contact, dar
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Oreste Straciuc, Mircea Beuran, Ionuţ Negoi () [Corola-publishinghouse/Science/92194_a_92689]
-
În marea majoritate a cazurilor se obțin imagini foarte bune ale pancreasului fără realizarea acestei manopere. Criteriile de nerezecabilitate sunt aceleași cu cele oferite de imagistica secțională. Majoritatea chirurgilor consideră nerezecabile tumorile care invadează artera mezenterică superioară, vena cavă inferioară, aorta, trunchiul celiac sau artera hepatică. Adenopatiile extinse peripancreatice, retropancreatice sau metastazele la distanță contraindică, de asemenea, rezecția. Potențial rezecabile sunt considerate tumorile care invadează vasele pe mai puțin de jumătate din circumferință. Tumorile care invadează complet circumferențial sau obstruează, pe
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Oreste Straciuc, Mircea Beuran, Ionuţ Negoi () [Corola-publishinghouse/Science/92194_a_92689]
-
crescută. DEFINIȚIE Infecția țesutului valvular sau a endoteliului cardiovascular, de către o varietate de agenți patogeni, constituie endocardita infecțioasă [1]. Cu toate că endocardita afectează de cele mai multe ori valvele cardiace, ea se poate manifesta și ca o endarterită (de exemplu, în coarctația de aortă sau canal arterial persistent) sau poate apărea pe diferite materiale introduse în corpul uman cum ar fi liniile intravenoase, sonde de pace-maker, valve artificiale, etc. Clasificarea anterioară a endocarditei în formele subacută, acută sau cronică nu mai este de actualitate
Tratat de chirurgie vol. VII by BRÎNDUŞA ŢILEA, HORAŢIU SUCIU, IOAN ŢILEA () [Corola-publishinghouse/Science/92079_a_92574]
-
Se estimează că aproximativ jumătate din pacienții cu endocardită au o formă sau alta de afectare cardiacă, cel mai adesea valva aortică bicuspidă, prolaps de valvă mitrală, alte boli valvulare degenerative, defect de sept ventricular, cardiomiopatie hipertrofica obstructivă, coarctație de aortă și altele. Protezele valvulare, atât cele mecanice cât și cele biologice, sunt predispuse la infecții, precum și alți corpi străini cum ar fi cateterele venoase centrale, sondele de pace-maker, porturi intravenoase, shunturi atrioventriculare. Defectul de sept ventricular constituie un factor de
Tratat de chirurgie vol. VII by BRÎNDUŞA ŢILEA, HORAŢIU SUCIU, IOAN ŢILEA () [Corola-publishinghouse/Science/92079_a_92574]
-
sufocare.Tratamentul este chirurgical și constă în excizia segmentului afectat, urmată de reconstrucția conductului traheal. Fistulele traheale Fistula traheoarterială, practic nu e sechelă, ci o complicație (mortalitatea este de 94%), prin fisurarea traheei în trunchiul brahiocefalic, artera carotidă dreaptă sau aortă. Fistula traheoesofagiană rezultă din presiunea între tubul Levin esofagian și balonașul sondei IOT, ce duce la necroza pereților în contact (0,5%). Evoluția este progresivă, nu are tendință la cicatrizare (fig. 3.46). Abordul chirurgical variază de la caz la caz
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
fie cât mai completă, o atenție deosebită impunând regiunile de contact dintre ventriculi și diafragm. Mortalitatea chirurgicală se încadrează între 5-15% (Fowler, 1995) [4]. Sechele cardiovasculare Mai frecvent se constată anevrismul cardiac, defectele septale și valvulare, fistulele arterio-venoase mari (între aortă și vena cavă superioară), corpii străini intracardiaci, ce necesită tratament chirurgical specializat. Corpii străini intracardiaci simptomatici, precum și cei asimptomatici, dar asociați factori de risc, trebuie înlăturați chirurgical, pe când cei asimptomatici depistați ulterior traumatismului și care sunt fixați de miocard sau
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
este reprezentat de transmiterea de zoonoze. În prezent nu se poate aplica xenotransplantarea în practica clinică. PREGĂTIREA ORGANULUI Explantarea plămânului de la donator se face după injectarea i.v. a 1000 mg metilprednisolon și a 0,5 mg esoprostenol. După clamparea aortei plămânii sunt „spălați” cu 6 litri de soluție hiperosmolară de dextran printr-o canulă introdusă în trunchiul arterei pulmonare. După explantarea inimii plămânii sunt explantați în bloc, fiind hiperinflați. Plămânii sunt separați pe masa de operație și după inspectarea structurilor
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLEMENS AIGNER, WALTER KLEPETKO () [Corola-publishinghouse/Science/92112_a_92607]
-
porțiune, la partea musculară a diafragmului. Prin intermediul diafragmului pericardul prezintă raporturi cu ficatul la dreapta și cu fundul stomacului la stânga [8]. Anterior se atașează de fața posterioară a sternului prin ligamentele sternopericardice descrise de Louschka. Ligamentul sterno-peri-cardic superior unește bulbul aortei cu manubriul sternal, iar cel inferior unește pericardul de procesul xifoid. Către posterior au fost descrise ligamentele vertebropericardice, ce pornesc din lama prevertebrală a fasciei cervicale, către anterior, trecând pe lângă esofag, trahee, ajungând la pericard [12]. Au fost descrise tracturi
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
cartilajul IV și VI, pericardul vine în raport direct cu sternul. Anglosaxonii denumesc această zonă „bare area of Edwards” (aria nuda a lui Edwards) [14]. Această zonă este mată la percuție. Posterior vine în raport cu bronhiile primitive, esofagul, plexul nervos esofagian, aorta descendentă și părțile posterioare ale fețelor mediastinale ale plămânilor. Lateral, prin pleurele mediastinale, este în raport cu fețele mediastinale ale plămânilor. Între pleura mediastinală și pericardul fibros se află nervul frenic împreună cu vasele pericardofrenice. În raport cu marile vase, pericardul fibros, se atașează de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
descendentă și părțile posterioare ale fețelor mediastinale ale plămânilor. Lateral, prin pleurele mediastinale, este în raport cu fețele mediastinale ale plămânilor. Între pleura mediastinală și pericardul fibros se află nervul frenic împreună cu vasele pericardofrenice. În raport cu marile vase, pericardul fibros, se atașează de aortă, vena cava superioară, arterele pulmonare dreaptă și stângă, venele pulmonare superioare și inferioare. Pericardul nu aderă de vena cavă inferioară [3]. Pericardul seros Este format din două lame, una parietală, care aderă la pericardul fibros, și una viscerală, aderentă de
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
pe vasele mari de la baza cordului ci se află la o distanță de 1 până la 10 mm [3]. Astfel, pericardul seros se mulează peste traiectul intrapericardic al pediculilor vasculari ai cordului. Față de pediculul arterial compus din trunchiul arterei pulmonare și aortă și față de pediculul venos compus din vena cavă superioară, inferioară și cele patru vene pulmonare, pericardul se reflectă diferit. La nivelul pediculului venos linia de reflexie a pericardului are forma literei T culcat, iar după alți anatomiști de J culcat
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]