8,321 matches
-
întreaga cultură, văzută global (pag.76). Despre Simfonia a 6-a "Culori", op.28 "ar fi o eroare să se creadă că este "ilustrativă ori programatică. Dacă e vorba de culori, aceasta înseamnă mai mult o simbolică a lor, decât aparențe fizice. În fond ar vrea să fie o prospectare a orizontului uman integral, de la neantul nonexistenței, până la transcenderea și transfigurarea ei, făcând această ascensiune într-o spirală care să ne poarte prin toate realitățile posibile, prin regnuri, prin modalități și
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
Ipostaze, care aglutinează trei vîrste ale formei și trei etape ale conștiinței de sine a pictoriței, au și o subtilă trimitere în viitor: un portret realizat în valori, aproape de alb/negru, un clar/obscur de factură nouă care, după toate aparențele, va accentua componenta afectiv-existențială, va spori misterul imaginii și va contura mai sonor haloul metafizic.
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]
-
în mână clienților nemulțumiți, arătându-le încruntați că nu au dreptate. De cealaltă parte sunt generoșii de tip Perpessicius, găsind ceva bun în orice carte, obsecvioși, miloși, înțelegători cu toată lumea, în genul Lucian Raicu, N. Steinhardt, Victor Felea și, împotriva aparențelor de polemism temperamental, Gh. Grigurcu. Ei sunt harnici, scriu mult și fără relieful unor opinii personale. Cel mai adesea, în cronicile lor literare, judecățile estetice sunt ascunse sau neexprimate. Sunt refractari sintezelor. Ei așteaptă cărțile, după sintagma lui Perpessicius, "în
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
pe liniile freatice ale unei concordanțe interioare: Ion își însușește - puțin spus - mașina, cardurile, identitatea agentului de vânzări elvețian și se repede dezinvolt către Europa vestică. Ceea ce pare o escrocherie banală, însă, are stil și șarm. Scrisoarea de adio are aparența unui eseu adnotat: "Fii binevenit, Godot! Beckett s-a înșelat. Câteodată așteptarea nu e zadarnică. Ai venit tu. Plecăm cu mașina ta în Elveția ca s-o vedem cu ochii noștri, cu ochii lui Marius, vreau să spun. Se zice
Un final românesc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9115_a_10440]
-
mâncam în fiecare zi ceva decent și mi se spusese deja de mai multe ori, în cele mai neașteptate momente: "De câtă decență poți să dai dovadă!" Era parcă imposibil să mai înlătur de pe pielea mea decența sau, mai exact, aparența ei, chiar și noroiul de pe mine era luat uneori drept decență. - Așteptați aici! am strigat eu, așteptați aici. Mă întorc imediat. Așteptați-mă! Nu plecați! Mă întorc imediat. Mergem să mâncăm ca lumea. Da, mergem să mâncăm ceva ca lumea
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
regelui Carol I, ziua angajării României în primul război mondial, războiul balcanic, dictatul de la Viena, insurecția legionară, instaurarea comunismului, epoca arestărilor în masă și a tardivelor reabilitări". Dimineață pierdută este un interesant roman politic și istoric, ascuns sub paravanul altor aparențe. În edițiile de după 1990, Gabriela Adameșteanu a introdus referințe la urmăririle, interogatoriile și persecuțiile Securității, a dat amănunte (șterse anterior de către cenzură) despre moartea lui Iuliu Maniu și Gheorghe Brătianu în închisoarea de la Sighet (explicații în postfața la ediția a
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
din mai multe puncte de vedere. În primul rînd, pare să ilustreze tendința colocvială (mai veche) de a adăuga sufixe diminutivale, cu valoare afectivă, celor mai diverse clase lexico-gramaticale (adverbe, pronume, chiar interjecții: binișor, acușica, mătăluță, nimicuța, aolică). După toate aparențele, mersic provine din atașarea sufixului diminutival -ic la mersi; nu neapărat după o regulă compozițională strictă, ci mai mult prin analogie, după modelul altor derivate. Nu întâmplător îl găsim uneori pe mersic - scris și, etimologic, mercic! -, într-o serie de
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]
-
instrumente conversaționale și argumentative, mijloace de întărire sau de atenuare, de marcare a acordului sau a dezacordului. Adverbul practic, de exemplu, e folosit în enunț ca echivalent al locuțiunilor "de fapt", "în realitate", introducînd o informație aflată în opoziție cu aparențele și cu așteptările presupuse ale interlocutorului: "Practic, n-am avut vacanță". Sensul conversațional, care poate fi destul de diferit de cel originar, e adesea înregistrat cu întârziere de dicționare. DEX, de exemplu, nu cuprinde sensul de marcă discursivă al lui practic
"Automat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9256_a_10581]
-
Granițele între unii și alții sunt atît de friabile în 4,3,2, grobieni sunt și printre musafirii selecți, obtuzitatea lor e parte a semicecității generale. Încărcată de mizeria unei experiențe liminale, Otilia se îndepărtează încet de această lume întreținînd aparențele, iar discuția care urmează între ea și prietenul ei este preludiul unei despărțiri, chiar dacă ea nu apare ca atare în film. În acest sens, am avut o discuție cu Anamaria Marinca, o actriță sensibilă la nuanțe și care ar merita
O lume minunată în care veți găsi...: 4,3,2 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9258_a_10583]
-
Corneliu Baba își sprijină reprezentările pe binomul inițial întuneric/lumină. Pornind de aici, artistul ajunge la forme a căror stabilitate este definitivă și imperturpabilă, tocmai pentru că ele încorporează principii și nu sînt simple consecințe ale unor juxtapuneri tonale generatoare de aparențe. în concluzie, autoritatea picturii lui Corneliu Baba și puternicele ei ecouri spirituale vin din straturile adînci ale unui subconștient exersat la modelul moral și expresiv al icoanei și întîlnesc nevoia noastră eternă, explicită sau doar în stare latentă, de a
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
ultimele decenii - n-am avut modele de efort creativ constant, modele de scriitori profesioniști, pentru că nu s-a putut conta pe niciun venit constant ca scriitor. Chiar cei care au avut succes n-au putut trăi din scris, deși, în aparență, au trăit totuși din așa-zisa milă a Partidului Comunist, care, de fapt, își plătea foarte ieftin faptul că le-a luat libertatea scriitorilor. Să nu credem că PCR, în momentul cînd înființase Fondul literar, era generos ca să nu moară
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
restrîns reveriile la cîteva categorii de obiecte-reper, senzația de bogăție, de materie inepuizabilă și de acțiune formativă infinită se impune, dincolo de interesele imediate și chiar de nivelul de instrucție, tuturor categoriilor de spectatori. Pentru că Bitzan, spre deosebire de majoritatea confraților săi, contrar aparenței de noutate radicală, oferă privitorului, cu o savantă intuiție psihologică, exact ceea ce acesta, la un prim nivel, poate accepta fără protest și poate înțelege fără efort. El își amăgește interlocutorul că arta este tocmai ceea ce acesta bănuia demult, adică o
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
că umblu pe apă că țin în palme un bulgăre de jar" (Celălalt rac, p. 43). La antipodul spiritului religios, ultimul ciclu, cel al Didascaliilor, propune ipostaza eului social. Retragerea din scenă a poetului-actor e acum anticipată, numai sufleurul menținând aparențele vieții active (vezi Să dau înapoi, p. 56). Subtil și profund, prin volumul Didascaliile Traian Ștef se dovedește un poet matur.
Poeme în regie proprie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9330_a_10655]
-
sinele este suspendat sau chiar anulat. Intensitatea trăirii lui aduce policromie plăcerii, senzațiilor, stărilor pe care le ni întrupează în fața ochilor, sporind iluzia că nu există sfîrșit pentru ceva. El dovedește că visul este tangibil. Ritmurile, tensiunile, metamorfozele, esențele și aparențele, resursele intime care alimentează amploarea jocului nasc semnul spectacolului. Și substanța acestei cărți. Histrionul e o identitate în continuă devenire, în neîntrerupt proces de alteritate și, de aceea, probabil, îi vine ușor să apară mereu ca pionier al fantasmelor Altuia
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
și de un sindrom al excesului de rafinament. între delicatețea liniei ce împarte bezna în două hălci și sonoritățile eterice ale unui gri îndelung cumpănit, se naște o atmosferă apăsătoare de farmacie și pîndește cu multă hotărîre fiara calofiliei. Sub aparența caligrafului anonim și a geometrului impersonal care, în ordine morală, ar putea fi numită discreție și modestie se ascunde, în fapt, un mare orgoliu de creator: acela de a lua lumea de la zero. Chiar de la imperativul "să fie lumină".
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
a declara că operele clasice s-au perimat și că numai creațiile moderne pot naște vibrațiile de sensibilitate ale cititorului de azi. S-ar părea că e la mijloc un conflict irezolvabil. Dar, observă Șerban Cioculescu, e mai curînd o aparență, deoarece adversarii se apropie printr-o analoagă infrastructură clasică. Cu toate că zelator al impresionismului, un Anatole France este un livresc, un alexandrin, "cu înclinări arheologice către umanitățile greco-latine", subtil cunoscător și interpret al valorilor clasicismului, în textele reunite sub un titlu
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
să fac doar câteva constatări, pe care le consider relevante în eventualitatea unor cercetări viitoare. Tind să afirm că meritul lucrării este în principal acela că reușește să furnizeze elemente explicative pentru două spații socioumane, pentru două comunități care în aparență ar putea fi considerate asemănătoare. Consider că acest lucru nu ar fi fost posibil fără cadrul metodologic ostromian pentru care am optat. Vom menționa aici câteva argumente privind potențialul puternic explicativ al neoinstituționalismului. În primul rând, abordarea oferă o metodă
Tranziţie şi dezvoltare locală în 2 Mai şi Vama Veche. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Miroslav Taşcu-Stavre () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1822]
-
dat, acel loc devenea începutul întregului univers, totul se învârtea amețitor, iar timpul se atemporaliza, etern... infinitul miraculos era prezent instantaneu, și orice minune era posibilă... Eu simțeam aceste lucruri, însă aveam convingerea că nu oricine observa adevărul întreg dincolo de aparențe. Nu aveam nicio îndoială că eram pe cale să descopăr solzii de dinozaur, prezența miraculoasă a Iasomiei în Valea Verde îmi confirma că acolo erau - dacă avusesem îndoieli înainte de a o întâlni pe ea, acum nu mai aveam. Era o certitudine
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
străbați ca să saluți regretul și adevărurile lui nemiloase. * ...toate și-au recăpătat violența în momentul în care această emoție, dispărând, s-a dovedit că nu venea de pe pământ... * Înainte să se metamorfozeze în obiecte care nu mai suportă seducția, iluzia, aparența, cuvintele îți prelungesc visele în confuzia halucinației, acest precedent necunoscut al lumii. Apoi devin reale, adică în prelungirea lumii. Tot ce se manifestă în prelungirea lumii atestă soluția obiectivă a fatalității la întrebarea dacă lumea ne include, se organizează în funcție de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
la excursia în imaterial, este o incursiune în neantul populat de gând. Fidel până la moarte vocației lui de a consuma viață, această deviație îl deschide către o dependență care nu îmbolnăvește în mod direct, dar care poate investi boala cu aparența eliberării. Subliminal, trupul își neagă existența și visează, prin boală, la o nirvana „naturală“. În această logică mirabilă a celulelor, sin uciderea ar ține de credința somatică în identificarea cu spiritul care se servește de ele. * „Cunoaște-te pe tine
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
nostalgici ori visători. Certitudine Orice certitudine trebuie pigmentată și cu un dram de îndoială. Instincte Mulți semeni de-ai noștri cu calitățile umane insuficient dezvoltate și consolidate nu își pot stăpâni instinctele și manifestările animalice. Timpul Timpul se scurge în aparență prea încet atunci când așteptăm un eveniment fericit. Egalitate Singura egalitate deplină dintre oameni este cea din momentul trecerii în neființă. Chibzuință Chibzuiește bine asupra sfatului primit înainte de a-l urma, indiferent de la cine vine! Prudență Nu lua de bună orice
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
nu pare să poată străpunge. Ispitirile abătute asupra gazetarului și profesorului Gabriel Dimancea, survenite prin grija satanicului Maltezi, își zădărnicesc înaintarea în cazanul cu smoală al vremurilor indecise, în jurul lui 1926, deci la câțiva ani după război, când totuși, sub aparența că nu se întâmplă nimic, și când stabilizarea pare să fi prins crustă, ceva se pregătea, clocotea în adânc, așteptând să răbufnească. "Ceasul moale" și "slava stătătoare" dădeau senzația înșelătoare de pace veșnică. Nici o adiere nu se simțea; cel puțin
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
Gheorghe Grigurcu La al doilea d-sale volum de "jurnal indiscret", dl Mihai Zamfir își confirmă calitatea de moralist. Conștiința autorului scrutează aparențele, tratează convențiile cu un scepticism domol, pornind de la constatarea că "zilele vieții noastre seamănă în general una cu alta, deși pînă la urmă fiecare devine unică", ceea ce constituie condiția însăși a scrisului diaristic, spre a avansa la o concluzie melancolizantă
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
orchestră mare și Formanți pentru coarde cu sau fără alte instrumente). Sub aspect formal putem identifica opera deschisă cu sintagma lui Umberto Eco: opera în mișcare. Datorită compunerii și recompunerii virtuale a părților componente, o operă în mișcare poate îmbrăca aparența muzicii de tip narativ, fiind în prezența unui fenomen de neidentificare a operei respective cu ea însăși, și de evidențiere a unor noi aspecte după fiecare consum estetic. Dacă în literatură narativitatea se supune în general principiilor logicii deductive, reliefând
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
puțin. Poate chiar prea puțin, îmi vine să spun. Mai aproape de adevăr decât orice asemenea speculație de piață și decât orice calcul ingineresc este, de data aceasta, titlul. Mult mai subtil decât media și uzând de un algoritm doar în aparență simplu, el dă la iveală o adevărată nouă lectură critică (cu datele de bază de regăsit în prefața semnată de Dan C. Mihăilescu). Din lista de volume ori antologii, cuprinzând ieudul fără ieșire (1994), porcec (1996), pantelimon 113 bis (1999
Pop Art by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9489_a_10814]