1,004 matches
-
al doilea dictator comunist, ea prindea aerul și „reflexele” celor care populează un uriaș lagăr: cu paznici reali și „invizibili”, „locuit” de inși cu creiere „bine spălate”, reduși la necesități elementare, cu cota speranței aproape zero, adâncindu-se într-o apatie generalizată („boală psihologică” constatată, în mult mai mari proporții, în U. Sovietică!Ă, o apatie ce semăna mult cu un fel de „împăcare cu soarta”, aproape oricare ar fi ea! E și aceasta o formă a „adaptării”, sunt de acord
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu paznici reali și „invizibili”, „locuit” de inși cu creiere „bine spălate”, reduși la necesități elementare, cu cota speranței aproape zero, adâncindu-se într-o apatie generalizată („boală psihologică” constatată, în mult mai mari proporții, în U. Sovietică!Ă, o apatie ce semăna mult cu un fel de „împăcare cu soarta”, aproape oricare ar fi ea! E și aceasta o formă a „adaptării”, sunt de acord, dar, pentru un individ cum e românul, european-tipic, adică un ins deschis, dinamic, apt de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cei asemănători lui, desfidând fatalismul gregar, narcotic. Ultima dată, de altfel, când m-am întors pentru două-trei săptămâni în țară, în octombrie ’88, fugind dintr-o delegație de scriitori francezi ce fuseserăm invitați la Belgrad, am constatat, cu spaimă, această „apatie”, „renunțare”, „deconcertare” a vârfurilor culturii ce păreau nu numai să se împăce cu dictatura, dar și cu ideea „continuării ei”, în forma unei dinastii ceaușiste. O resemnare ce, grotesc, lua la unii forme „vesele”, aer pe care l-am botezat
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a procesului îndepărtării acestui om, de la conducereae României, ar fi creșterea valului de nemulțumiri, mai ales datorită scumpirii utilităților, dar și gafelor pe care Traian Băsescu le face zilnic, tensionând atmosfera socială. Această regie este puțin probabilă, datorită stării de apatie, a electoratului, sătul de ieșiri în stradă, fără nici un rezultat scontat. O altă cale, poate cea mai spectaculoasă, dar mai puțin realizabilă ar fi solicitarea conducerii Uniunii Europene, în cazul schimbării raportului de forțe politice, ca Traian Băsescu să demisioneze
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vedea dezvoltându-se așa de bine și ca fizic, și ca moral. Această lovitură a atras moartea mamei lui. Nu s-a mai putut în voi cu viața, nimic n-o mai interesa, nimic nu putea s-o tragă din apatia în care căzuse, privind cu indiferență chiar la ființele ce-i fuseseră mai scumpe până aci. Biata Ana nu s-a mai întors în viață în țară! părintele justin Mult este până să înceapă, cum zicea Creangă; seria vizitelor se
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
este opiu pentru popor, comunismul este groparul capita lismului) și sufereau sincer pentru nefericitul Hegel, despre a cărui dialectică aflau oripilați că funcționase, până la Marx, „cu capul în jos“. Efervescența acestui mic grup ne era celorlalți convenabilă pentru că ne acoperea apatia, lipsa de sârguință. Vioii bătrânei erau silitori și în contul nostru, pretindeau tot timpul explicații suplimentare, luau notițe, cereau cuvântul, ridi când regulamentar două degete, cu preocuparea evidentă de-a se impune în ochii celui care conducea ședințele de îndoctrinare
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
are nici o noimă dansul ăsta din pom în pom. Se învârt să poată reveni de unde au plecat. Trebuie să țină și ele cont de ceva. (...) Ce așteptăm întruniți în forum? Azi trebuie să sosească barbarii de ce în Senat e această apatie De ce stau senatorii și nu legiferează pentru că azi vor sosi barbarii Ce legi să mai facă senatorii Când vor sosi, barbarii vor face legi (...) Scriu de parcă aș picta. Umplu spații cu cuvinte. Cuvinte desenate fără legătură între ele. Singura legătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
celelalte țări din America Latină. Călătorind așa cum am călătorit, Întîi ca student la medicină, iar apoi ca medic, am Început să intru În contact direct cu sărăcia, foametea, boala, cu neputința de a vindeca un copil din cauza lipsei de resurse, cu apatia cauzată de foame și de persecuția continuă care a dus pînă la punctul În care cînd un părinte Își pierde un copil devine un incident lipsit de importanță, cum se Întîmplă adesea printre cei din clasele aspru lovite din patria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
te salut, Și-n a mea adversitate Mângâierea-ți s-o ascult; Să-ți ascult, o, cimitire, Prețul ultimei clipiri, Tăinuită în cântarea Veșnicelor amintiri. Vin să-ți mai citesc psaltirea, De pe crucile-ți din sân, Ca un vers în apatie-mi De pe ele să îngân; Căci nu poate lumea toată, Cu interesul ei pervers, Sub mantaua gloriolei Să-mi atingă nici un vers. Numai ție, cimitire, Ce te-mpaci cu dorul meu, Numai ție-ți spun amarul, Ție-ți voi cânta
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
primăvară. Criza a venit ieri, aproape pe neașteptate, ca un ciclon nă prasnic, care mătură totul în drumul său: prieteni, afecțiuni, preocupări și îndatoriri. Se făcuse vid: un sentiment de disperare mută. Lucrurile probabil o să sfârșească ca de-obicei în apatie, indiferență față de toți și de toate... și asta în cazul cel mai bun. Problema toleranței mi-a apărut ieri, în prezența catalizatoare a lui Giglio, în toată grandioasa ei nulitate: acolo unde apar toleranța, compromisul, nu mai este loc pentru
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
îi răspund foarte sincer că fac tot ce mi se spune că trebuie să fac. 21 aprilie 1954 În viața mea fericirea durează doar cu secundele, cu minutele sau, cel mult, cu jumătățile de oră. În schimb, plictiseala, dezgustul și apatia se statornicesc cu săptămânile și cu lunile... În seara aceasta sunt plictisit și dezgustat la culme. și totuși, când mă gândesc că întreaga seară (acum e ora opt) îmi aparține și că nimic și nimeni nu mi-o poate răpi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
când trimitem la tipar, ni se anunță că Marat a fost asasinat. Ucigașul, o femeie, a fost arestat. Marat a murit la ora 8 seara”. 11: E mai necesar ca niciodată să ne fortificăm spiritul prin umor. Fără cinism, evitând apatia și indiferența, atenți la tot ce e trist și urât în jurul nostru - nu trebuie să abandonăm cura zilnică de vitaminizare prin reflecții surâzătoare. Pastile de acest gen avem, fiecare își poate recomanda singur o medicație corespunzătoare; în ce mă privește
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
netoata care se lasă călcată în picioare de bărbatul asupritor de secole al femeii - echivalentul bogatului asupritor al săracului -, al cărui scop în viață este de a găsi calea cea mai perversă și eficiență pentru a o menține într-o apatie supusă și tâmpă de procreatoare bleagă... Povestindu-le eu mai multe, au ajuns la concluzia că e normal să nu fiu feministă, având în vedere toate cuceririle de mentalitate ale comunismului. Și când am priceput că, fără să vreau, le
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
nu poate fi decât sau antisemit sau potrivnic antisemitizmului. Psihologicește, poziția mijlocie îmi pare greu de conceput; după cum din punct de vedere moral e tot atât de greu de aprobat. Căci, în ordinea aceasta, indiferența nu poate însemna decât fie nepricepere sau apatie fie ipocrizie și abilitate. Nu pot de asemenea să nu țin seama că, în toate lucrurile aceste, ceea ce pare decisiv e dispoziția psihică și morală a fiecăruia, afectivitatea sa, forma și direcția acestei afectivități. Antisemitizmul trăiește mai ales afectiv, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
greci Infernul pe partea Vieții, așa cum Styxul Îl separă pe partea Morții. Un Sisif lovit de amnezie nu mai așteaptă nimic de la muntele său. El Își Împinge stînca fără să mai spere nimic pentru că nu-și mai amintește nimic. O apatie de acest gen trebuie că era Întipărită pe fețele puținilor locuitori care, În perioada de disoluție a imperiului roman, umblau prin Roma, Într-un oraș, cum s-a spus, mult prea mare pentru ei, plin de monumente și ruine pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și un climax care aici lipsesc). Mitulescu reușește să evite pășunisme gen cal alb în ralanti pe care le înlocuiește cu un inventar cvasicomplet de gadgetărie cool (celular cu foto & hands-free etc.) și să filmeze fluid & convingător un moment de apatie & derută urbană. Visul lui Liviu de Corneliu Porumboiu este singurul care putea fi lungmetraj. La 40 de minute însă, este prea scurt pentru asta și cam prea lung pentru un scurtmetraj. Liviu este bun (Dragoș Bucur), dar visul lui nu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
este o fotografie a lui Elinor cu un surâs înghețat, pe treptele unei clădiri impozante și înmânându-i un cec unui tip în costum. Privirea mi se îndreaptă automat spre cuvintele scrise sub poză. Elinor Sherman s-a luptat cu apatia pentru a strânge bani pentru o cauză în care crede. Dar nu trebuia ca Luke să fie cel care înmânează cecul în poză? Scanez rapid articolul, căutând locul în care se vorbește de Brandon Communications. Sau de Luke. Dar ajung
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sîntem prea susceptibili la etica celor din jur”. Așa este fiindcă noi nu putem concepe cum un om sau altul poate să se comporte reprobabil, adică așa cum noi sîntem incapabili s-o facem. De aceea uneori ajungem, cum zici, la apatie. Uneori mă încearcă gîndul că tot ce fac, ce scriu e zadarnic de vreme ce orice mic succes este mai mult un prilej de supărare, auzind bîrfelile „amicilor”, decît de bucurie. De mai multe ori mă înverșunez, mă înăspresc în muncă știind
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
anemicelor angajări) următoarele: „Am ajuns la concluzia că ceva s’a ameliorat În munca CDEului”. Lauda de sine nu miroase niciodată a bine dar, vorba ceea, la vreme de secetă e bună și o ploaie cu gheață. Marea problemă a apatiei politice de care fuseseră cuprinși chiar și membrii de vază ai organizației, fusese readusă În actualitate sub forma unor scuze sau a unor semne de Întrebare: „La 30 Mai nu am ținut ședință de birou deoarece nu am Întrunit numărul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
ieșene precum și în “Candela Moldovei”. „...Versurile lui Ion Boroda vădesc o experiență a scrisului și o sensibilitate aparte, de singuratic care își denunță singurătatea pentru a o depăși; stările din gama acesteia, melancolia în primul rând dar și reveria ori apatia sunt refuzate ca actualitate poetică”, sublinia regretatul scriitor Laurențiu Ulici în Revista “România literară” din 27 august 1981. “Paradoxal - scria distinsul poet și eseist Octavian Paler într-o frumoasă prefață la volumul Primite retur (1984) - nici un poet nu m-a
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
cei din afara mea, că nu mă prețuiesc, că nu-mi recunosc talentul, că nu mă folosesc la adevărata mea valoare. Am suferit. M-am simțit persecutată, derutată, înlăturată, ignorată ș.a.m.d. Toate acestea au dus la reacția primă de apatie, după care într-un anumit fel, la revoltă activă și creatoare care s-a concretizat în muncă efectivă depusă acest an timp de două luni și jumătate cât am conceput recitalul. Am crezut, după ce-am obținut „Marele Premiu”, că
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
facă, sentimentele se reduc la bucuria de a fi fost selectat și la nerăbdarea de a începe lucrul. Știu că vor urma săptămâni grele, muncă multă, energie dusă la maxim și tot ceea ce poate face un actor să iasă din apatia unor luni lungi de așteptare, de nemulțumire, de îndoieli și lene. Întotdeauna munca alături de Alexander este fascinantă și chinuitoare. Are puterea de a ne aduce la viață și de a ne aminti principiile de bază ale meseriei alese: orgoliu și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
dintotdeauna a devenit intolerabil. Egiptul din imaginația mea este Egiptul lui Edward Lane și al altor observatori și c)l)tori prin aceast) tar). El se extinde asupra Întregii regiuni - Sudan și Etiopia. Acum s-a decretat c) vremurile de apatie trebuie s) se Încheie, c) lucrurile trebuie s) se schimbe, iar schimbarea trebuie s) Înceap) imediat. Doar c) nimeni nu poate spune ce urm)ri va avea noul imperativ. Spre sfârșitul vieții, Tolstoi i-a spus lui A.B. Goldenveizer
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
a publicat în Sydsvenska Dagbladet un grupaj din ele, cu o prezentare și o fotografie-icoană de Lütfi Özkök. Vizită la Spitalul de boli nervoase, unde prietena noastră, criticul de la Expressen, Pia Zandelin, a fost internată, la sugestia psihologului ei, după apatia care a cuprins-o după moartea motanului ei iubit. O înțeleg pe Pia în privința felinelor, eu cred, ca și japonezii: pisicile sunt mult mai prețioase decât cei care pretind că le iubesc. Am sfătuit-o pe Pia să facă totul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
voi relata mai departe. Un ultim element. Alături de înfrîngerea românească, care contribuia la deprimarea spiritelor, în Italia mai era și lipsa de rezultate folositoare pe frontul bulgar al armatei din flancul oriental, armată creată din voința clarvăzătoare a lui Briand. Apatia generalului Sarrail era subliniată de presă cu o îndîrjire care trăda anumite ranchiune adunate împotriva Franței. Astfel, comandantul șef al armatei de la Salonic sosi la Roma într-o ambianță de curte marțială, fiind "audiat" de un sanhedrin reunit în acest
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]