881 matches
-
pp. 160-162 etc.): * ascultătorul activ 59 este recognoscibil printr-un comportament verbal de tipul: Poți repeta, te rog?; Ce înțelegi prin...?; Înțeleg ce vrei să spui... etc., dar și prin manifestări nonverbale de tipul: zâmbet încurajator, privire către locutor, capul aplecat înainte etc.; * ascultătorul pasiv este cel care nu se manifestă verbal sau nonverbal în actul comunicativ; * ascultătorul inhibator, care blochează comunicarea, se exteriorizează verbal și paraverbal prin sintagme precum Serios!; Da, sigur...(+ ton ironic); Te și cred...; De parcă ce spui
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
de securitate: pregătirea pentru deplasări interne, percheziția riguroasă, așteptarea la cozi și încasarea pedepselor pentru diverse încălcări ale acestor măsuri de securitate: " Cînd sînt scoși din celulă, deținuții trebuie să meargă în pas alergător, cu mîinile la spate și capul aplecat, să nu se uite nici în stînga, nici în dreapta și mai ales să nu vorbească cu nimeni pe drum. Dacă gaborului însoțitor i se pare că deținutul nu se mișcă îndeajuns de repede, îl lovește cu bastonul. În timpul zilei, pe
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
lavița de la intrare și ieși grăbit afară, în aerul rece al iernii geroase. Cu felinarul aprins în mână merse către adăpostul animalelor, luă un braț de fân uscat și-l împrăștie la botul calului alb ce stătea nemișcat, cu capul aplecat, parcă dormitând. De fapt, nu era un cal propriu-zis, ci mai mult o mârțoagă costelivă, neascultătoare, ce arunca tare cu copitele, încât nimeni nu se apropia de ea, iar vara la păscut avea grijă să-i lege bine picioarele din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
stătea la fereastră și privea în grădină din camera sa -, m-am urcat pe scară și, de acolo, pe acoperiș. Am coborât tiptil pe cealaltă parte să ajung la cireșul din față. Mâncam liniștit cireșe nu tocmai coapte din crengile aplecate și așteptam cu nerăbdare să apară bunicul să mă alunge. Furios că nu mai vine, loveam cu picioarele în tabla sunătoare, care se îndoia și se dezdoia cu un zgomot asurzitor. Când bunicul apărea, mă opream. Se uita în jur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
faci, ai venit? El a răspuns: Am venit, dar mă întorc. Stau puțin la tine, pe urmă mă duc. Mai mult nu-ți spun, n-am voie să vorbesc. Tata n-a mai scos nici un cuvânt, stătea neclintit, cu capul aplecat. Obrazul lui zbârcit de timp, ochii mari și sclipitori priveau cu detașare în jos, în întunecata umbră a trecutului. Treceri În stradă forfota crescuse și Ion se simțea deja obosit. Mersese mult în ziua aceea, așa că se opri, două-trei stații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
nu prea îndelungat se apropie de fereastră, înlătură perdeaua albă cu franjuri mătăsoase și aruncă o privire discretă în piața centrală a orașului. Zăpada se depusese pretutindeni, oamenii își alunecau prudent picioarele pe ghețușul care se formase. Înaintau cu capul aplecat, ferindu-se de rafalele de vânt, cu mâinile răsfirate, de parcă mergeau pe o sârmă de la circ deasupra pământului, deasupra tuturor. Mișcările precise făceau ca ochii, privirile atente să pară fixate definitiv pe o anumită direcție, cu mici abateri inevitabile. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
generale în domeniul ciberneticii. Aviatorul În somn se visa de multe ori în avion. Numai în zbor mă visez, survolând cerul înalt, se lamenta încercând să se liniștească. Se ridica din pat, se așeza la marginea lui, rămânea cu capul aplecat și se gândea. Își lua papucii în picioare, pornea spre sobă. Fie că era caldă sau nu, își aprindea o țigară, deschidea portița ei, trăgea primul fum în piept. După un timp gândurile se limpezeau, ochii se măreau, noaptea se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
lumea din jurul lor și că o privesc în mod diferit. „Mergeți într-un mall, un cinematograf, un stadion și priviți ce fac masele. Că e bine, că e rău, jumătate din oameni, dacă nu mai mulți, se plimbă cu capul aplecat și buto nează gadgeturile pe care le țin în mână“, scrie Vaynerchuk.51 „Apariția social media a fost pur și simplu cata lizatorul unei revoluții care se cocea deja în mințile consu ma torilor sătui să se simtă în continuare
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
mai fost primit printre avansați la acest instrument căci nu mai puteam lua corect notele înalte (acute), handicap minor s-ar putea spune, nu însă și pentru mine care și astăzi îmi privesc ultima falangă a degetului mic în poziție aplecată, neputincioasă. Dar fiindcă tot am ajuns la mărturisiri, fie și neimportante, mai îngăduiți-mi una, tot legat de tata, pentru care el nu poartă nici o vină, căci ne educa prin muncă, dar care pentru mine a însemnat mult din moment ce și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
psihoterapie autogenă, ar fi următoarele: a. Poziția pentru exercițiu; Există două posibilități practice: - poziția orizontală, la pat, complet relaxat și fără pernă; - poziția șezând în fotoliu sau pe un scaun, așa zisa poziție “a birjarului” cu picioarele ușor depărtate, capul aplecat înainte, spatele rotunjit, brațele atârnând lateral, inerte ori relaxate pe genunchi. La început aceste poziții trebuiesc controlate de către psihoterapeut. b. Fiecare exercițiu de antrenament autogen implică trei faze: - prima fază constituie pregătirea poziției de bază, urmată de închiderea ochilor (favorizează
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
omenești se pot modifica în acordul sensului atât de necesar pulverizatului spirit omenesc” (Modul teandric). Expunerea aceasta nu a putut reda, firește, decât extrem de schematic bogăția de idei și armonia superbă a concepției teologice a lui Nichifor Crainic. Mintea sa aplecată asupra acestui teren de cugetare a captat din paradisul dumnezeiesc, închis în ortodoxie, mari fascicule de raze pe care le-a răspândit cu efuziune pe orizontul nostru de înțelegere și de simțire, luminându-l sărbătorește și încălzindu-l. Nu știu cum, dar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ecuație. Din păcate, modernitatea a atrofiat într-un mod fraudulos ochiul teologului astfel încât ochiul omului de știință a intrat într-o sferă a autonomiei excesive, uitând complet de utilizarea factorului religios. S-a născut, deci, un om de știință superficial, aplecat mai degrabă spre sondarea strictă a fundamentului propriului domeniu de cercetare. Problema care se ridică este aceea dacă lumea poate funcționa de sine stătător. În filosofia naturală a Evului Mediu se recunoștea că Dumnezeu a pus în materie capacitatea de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
creștină ce a copiat manuscrisul - și a veșnicilor scandaluri puse la cale contra celor ce nu le înghițeau inepțiile chiar dacă acest împărat i-a protejat mult. În tot locul unde iudeii locuiau împreună cu grecii sau cu alte seminții mai puțin aplecate să le accepte tîmpeniile sau să se lase cumpărate, existau conflicte permanente sfîrșite de multe ori cu masacre reciproce. T. Iulius Alexander nepotul lui Filon, a ajuns strategul Siriei în anul 41, procu- ratorul Iudeei în anul 45 și prefect
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
0; TA divergentă. 4. auscultație - suflu protodiastolic de regurgitație; - sediul - focarul aortic, focarul Erb (sp. ic. III stg.); - începe imediat după componenta aortică a zgomotului II; - caracter fin, dulce, aspirativ, descrescendo; - se aude mai bine în poziție șezândă cu trunchiul aplecat înainte, cu brațele deasupra capului, în apnee după o expirație forțată; - iradierea este pe marginea stângă a sternului, în jos; - zgomotul I șters; - clic sistolic aortic dat de dilatarea aortei ascendente; - zgomotul II Ao diminuat; - zgomot III prezent datorită creșterii
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
el e Deschisul întrevăzut, interfața unui revers. Nu surprinde, prin urmare, imaginea inversă a eclipsării rosturilor mundane, înclinarea perspectivei înspre pragul de jos al încă nerostitului: "Dar mijlocește, lasă pentru mine/ cuvânt la cer, să-ncline pentru noapte,/ și dealul aplecat să fie panta/ pe care sfera lumii-n asfințire/ să piară-n văi cu tot ce duce umbră". Sfera lumii-n asfințire nu e imaginea elocventă a dispariției fără urmă, ci tocmai urma unei prezențe înclinate, aplecate, martorul oblic al
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
noapte,/ și dealul aplecat să fie panta/ pe care sfera lumii-n asfințire/ să piară-n văi cu tot ce duce umbră". Sfera lumii-n asfințire nu e imaginea elocventă a dispariției fără urmă, ci tocmai urma unei prezențe înclinate, aplecate, martorul oblic al unei mijlociri 37. Ceea ce stă în lucruri piere ca tot ce duce umbră, trece într-o nouă venire, în prevenirea începutului. Doar apa nu e lucru stătător, nu se odihnește într-un singur orizont. Apa e rostirea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ea și-l amenințase c-o să-l omoare într-o zi. Și tocmai atunci, către sfârșitul încăierării generale din pădurea Monte Avril, îi veniseră ei damblalele, și-l apucase pe Rică de picioare, izbindu-l din toate puterile de spinarea aplecată a lui Ciriu, care se ținea de burtă după o altă lovitură mișelească încasată. Adultul se prăbușise la pământ, iar copilul nu mai putuse ridica brațul stâng câteva săptămâni bune după traumatism. Nu plânsese și nu se văitase, ci doar
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ei. El se duse la fereastra și privi de sus orașul învăluit în întuneric. - Ce mai vezi? îl întreabă ea. - Nimic. E doar un vagabont nocturn care scotocește prin gunoaie. Ea lua iarăși binoclul și privi cu atenție. Așa cum stătea aplecat, scormonind, pălăria îi proteja față, dar părea să fie un om inițiat, judecând după grația cu care mânuia brațele prin grămezile de gunoaie. - O fi vreun agent secret străin, zise ea. Știi, am studiat schemele tuturor agențiilor de spionaj din
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Din cerul de taină al călătorului profund” (,,Omul de flori”). Spre mijlocul volumului, când, prin semne concertate, se Încheagă formele, poezia Își dezvăluia contururile unei proiecții lăuntrice. Ea este ,,umbră repovestita” În cascadele ființei: ,,Umbră repovestita/ Mai sumbru, mai rece/ Aplecata spre Îndoială/ Aplecata spre neant” (,,Dezaxare”). Între misterele eleusine și cele orfice, pește golul amețitor, poezia se naște din prăbușirile increatului: ,,În marele gol ce se deschide,/ În marele gol, de pe sârmă subțire/ În prăbușire/ Se pierd păduri nezidite” (,,Pendulul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
taină al călătorului profund” (,,Omul de flori”). Spre mijlocul volumului, când, prin semne concertate, se Încheagă formele, poezia Își dezvăluia contururile unei proiecții lăuntrice. Ea este ,,umbră repovestita” În cascadele ființei: ,,Umbră repovestita/ Mai sumbru, mai rece/ Aplecata spre Îndoială/ Aplecata spre neant” (,,Dezaxare”). Între misterele eleusine și cele orfice, pește golul amețitor, poezia se naște din prăbușirile increatului: ,,În marele gol ce se deschide,/ În marele gol, de pe sârmă subțire/ În prăbușire/ Se pierd păduri nezidite” (,,Pendulul Orfic”). Poemele foarte
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
pe ea o rochie largă, cu bretele, își scoase casca de baie și își desfăcu, scuturând capul, părul căruia luna îi dădu imediat foc. Cu sandalele în mână, o luă din loc. Picioarele i se înfundau adânc în nisip. Mergea aplecată înainte, coama ei arzând roșie ca o cometă în noapte. Ajunsă la marginea plajei, se opri să-și scuture de nisip picioarele înainte de a le vârî în sandale. O porni pe cărarea pe care trebuia s-o apuce și el
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu V. Lascăr, este bătut la al doilea scrutin și nu intră în Comisia de revizuire. Majoritatea comisiunii nu este favorabilă unei revizuiri radicale, nici colegiului unic susținut de Rosetti, nici unei legiuiri de presă prea largi. Camera este mai mult aplecată să facă o revizuire pe baze conservatoare. De aceea alegerea membrilor comisiunii care să redacteze proiectul noii Constituții e semnificativă. În adevăr, pe când generalul Lecca, care cu câteva zile mai înainte rostise un discurs violent împotriva socialiștilor care „mănâncă biftec
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
fost vizitați de regele Carol al II-lea „fără anunțuri speciale; fără suită; fără ca după aceea să urmeze ședința de discuții și instructaje”. Aceste vizite nu exprimau o atitudine de inspecție sau de control, ci manifestarea unui „sentiment de părinte aplecat să cunoască reacția de școlar a copilului său”. Dacă, în primii ani ai învățământului (clasele I-VI, azi clasele V-X), clasa Voievodului Mihai a numărat între 8-13 elevi, acum, în clasele a VII-a și a VIII-a, efectivul
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Lică s-a apropiat mai mult de sicriu, iar eu i-am spus destul de tare: Nu, dă-te înapoi, că pute! În aceeași secundă, mama, care era în spatele meu, m-a plesnit scurt și îndesat cu dosul mâinii peste gură. Aplecată ușor deasupra capului meu mi-a șoptit la ureche: Nesimțitule! Scena s-a consumat rapid. Gestul mamei, aplecată asupra creștetului meu, a fost considerat drept unul de tandrețe, de ocrotire. Eu, însă, înțepenisem. Eram consternat, nedumerit și revoltat. O singură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
un ilic ce-i punea și mai mult în evidență corpul slab și pipernicit, pe care-l deplasa cu anevoie de colo-colo. Prin cămașa întredeschisă la piept, se vedeau fire răzlețe de păr alb. Cu toporișca în mână, printre crengile aplecate ale sălciilor, își mișca corpul epuizat de vârstă și de foame. Doamne, ce-ar mai fi mâncat o bucățică de mămăligă...! Dar de unde? De unde?? Făcea mănunchiuri de 10-15 vergi, legându-le apoi la capete pentru a fi mai ușor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]