34,383 matches
-
un colț de pagină numele celui care a pus la dispoziție instrumentul de lucru, ediția critică?!). Așa încît nimic mai firesc decît frecventele referiri ale lui Z. Ornea la calitatea edițiilor analizate și a autorilor lor; înțelegerea, cuvintele de caldă apreciere, punerea în evidență a erudiției filologice, a travaliului, scrupulul profesional, competența, rigoarea, eficiența, perseverența constituie un elogiu al activității editorului (,,munca aceasta e una efectivă de eroism și nu poate fi, cu oricît ar fi recompensată, răsplătită cu adevărat"), știind
Ediții, editori și critici by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/15671_a_16996]
-
o reușită. Discuțiile, inevitabile, pro și contra s-au situat în jurul nuanțelor, rafinamentelor legate de selectarea a unul sau două spectacole. S-a citit însă un gînd, o unitate a selecției criticului Alice Georgescu, o direcție, o asumare a ei. Aprecierile au fost unanime în privința organizării, experiența echipei de la UNITER spunîndu-și cuvîntul. Ediția de anul trecut ar fi fost o bază solidă pentru construcția de acum. Era un drum pe care ar fi fost imposibil, din anumite puncte de vedere, să
Caragiale și teatrul contemporan (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15681_a_17006]
-
Măniuțiu, Cătălina Buzoianu, Victor Frunză își aruncau în competiție idei tulburătoare, vii, provocatoare, cu care puteai sau nu să fii de acord, cu scenografii atît de moderne, care te obsedau vreme îndelungată, evoluții actoricești impecabile, care atingeau perfecțiunea și consensul aprecierilor. Că trăiam zile și nopți într-o stare de suspendare în timp și în spațiu, că teatrul făcea ce vroia cu noi și din noi. Discuțiile erau infierbîntate și interminabile. Iar resursele noastre interioare, inepuizabile în a privi hulpav. A
Caragiale și teatrul contemporan (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15698_a_17023]
-
sînt probabil universale, nu numai formele concrete, ci și funcțiile lor globale sînt specifice, iar evaluarea lor e cu siguranță dependentă de o anume tradiție culturală. Descrierea stilistică se transformă pe neobservate în judecată estetică, adesea printr-un clișeu al aprecierii pe care îl poate pune în evidență mai ales comparația cu alte tradiții. în istoria ideilor culturale românești, s-ar părea că scrisul e mai întîi obiect de prețuire, sursă de autoritate (la autori savanți, erudiți, precum Miron Costin, sau
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
alimentației în țară se precizează că "în ciuda dificultăților de comerț cu Vestul, SUA a trimis României cantități considerabile (în special grîne), fiind al doilea mare furnizor cu aproximativ o cincime din valoarea totală a importurilor în 1947". Să notez și aprecierea lucidă potrivit căreia se spune: "Este posibil ca țăranii să opună o rezistență serioasă la colectivizare distrugînd plantațiile și sacrificînd excesiv animalele, pentru a preveni confiscările și colectarea produselor. Dacă colectivizarea agriculturii are loc pînă în 1951-1952, atunci aducerea nivelului
Un raport american despre România din 1949 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15694_a_17019]
-
du monde" - Nora l-a rugat pe Pivot să-i răspundă la o serie de întrebări, dar el, considerîndu-se ,,prost la oral", s-a declarat dispus la un schimb de întrebări și răspunsuri scrise, cu condiția păstrării discreției pînă la aprecierea rezultatului de către cei doi complici. ,,Prost la oral", Pivot stăpînește un stil firesc și simplu, spumos, spiritual, de bună calitate, e drept, și în privința oralității, așa că repurtează victorii și pe acest teren. Ce secrete profesionale aflăm? Dezamăgire. Pivot nu are
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
mai multe! Dacă însă Securitatea română l-a distrus, atunci pare sigur că tocmai efortul de lucidă obiectivare a autorului o va fi determinat să elimine manuscrisele pentru totdeauna, și nu doar spre a zădărnici o probă de la dosar. Oricum, aprecierile altor lectori situează Așteptând ceasul de apoi la același nivel al inovației ca și romanele precedente ale lui Dinu Pillat, dar pe un alt plan, cu o altă apetență a istoriei. S-ar fi spus că o lungă carieră de
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
este suficientă. Absolvirea unei facultăți de profil este un atu, calitățile profesionale sunt foarte importante, dar relația este suverană, fără ea nu ajungi nicăieri. Relația nu înseamnă neapărat rudenie sau interes meschin. În destule cazuri, relația este dată chiar de apreciere: cineva cu influență a ajuns cumva să-ți cunoască talentele și te recomandă conducerii unui canal mass-media. Sunt rarisime cazurile celor care au devenit jurnaliști pur și simplu propunând materiale (bune) unei publicații. Cît despre concursuri de angajare, să fim
A fi ziarist în România by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15689_a_17014]
-
printre specialiști. În mod neașteptat, peliculele favorite din acest an au făcut parte din filmele produse recent în cele mai diverse colțuri ale lumii, din Sri Lanka și până în Paraguay. Programele speciale, extrem de variate, s-au bucurat și ele de o apreciere deosebită, și trebuie amintite aici prima prezentare internațională a tânărului regizor Alain Guiraudie, prezentarea Centrului de cercetare în domeniul mediilor de informare Le Fresnoy, Franța, precum și expoziția fotografului japonez Hiroshi Sugimoto la Galeria Klaus Engelhorn. Renumitul artist de talie internațională
Zilele vieneze ale filmului by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/15736_a_17061]
-
cu repetări, cu reconsiderări. Și, din toate acestea, mă străduiesc azi să tai, pentru dvs., poteca de munte, proprie să te conducă sus, pe vîrful fericit, încununat cu slava Taborului)". Și urmează relatarea, cu referire la exegeți cunoscuți și cu aprecieri personale ca aceea că "diftonul Luca" scriindu-și amintirile proprii, devenite Evanghelie, nu avea cunoștință de epistolele lui Pavel, îi releva unele contradicții ale acestui text-mărturisire, notează, nu fără surprindere, că știința exegetică biblică a întîrziat, straniu, să descifreze înțelesul
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
constatare a acestui fapt, articolul reprezintă un apel către Europa de a privi integrarea într-o perspectivă mai profundă și mai inteligentă decît aceea adoptată de obicei. Cum reacțiile la articol nu vor întîrzia să apară, date fiind unele din aprecierile din el, mă simt obligat să pledez pentru o lectură de bună credință și fără prejudecăți. Excepția românească la care Tony Judt se referă din capul locului este îndeobște acceptată și de către comentatorii politici români. Nu e nevoie să insist
Apel către Europa by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15758_a_17083]
-
țării ai cărei cetățeni erau, cealaltă se referă la o privire comparatistă asupra disidenței (politice și culturale) în diversele regimuri comuniste. Citind A fost odată, în alte vremuri, o asemenea comparație e imposibil de evitat. Memoriile scenografei engleze confirmă cîteva aprecieri unanim acceptate - faptul că în Cehoslovacia opoziția s-a centrat pe aspectul civic (poate prin raportare negativă la catolicismul habotnic din Slovacia, în Cehia centrul rezistenței a fost Charta '77) și pe formarea unei elite prin sistemul "universităților volante" și
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
în care un al treilea discurs în România ar fi și este necesar; nici autohtoniști, naționaliști, troglodiți, etniciști și așa mai departe, nici imitatori, discipoli eterni ai oricărui profesoraș francez venit aici în service civil". Aprobînd, natural, asemenea deziderate și aprecieri, nu putem a nu observa caracterul lor "cuminte", rezonabil pentru mai toată lumea (inclusiv pentru destui demagogi restauraționiști!), factura lor de medie, de, pentru a utiliza o sintagmă heliadescă, "echilibru între antiteze". Nimic deosebit, ierte-mi-se rezerva, nici o mare propensiune
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
turpitudinile ei? O singură lovitură de picior a unui fotbalist e plătită mai bine decît ani de muncă intensă ai unui scriitor sau artist autentic. E oare normal? Și pentru a nu ocoli mica realitate particulară care ilustrează o atare apreciere generalizatoare a unei dureroase realități, să menționez că Premiul "pentru opera omnia" - nu contează că l-a primit subsemnatul sau altcineva - răspunde, în plan pecuniar, sumei de cincisprezece milioane de lei. Raportat la standardul de viață pe care l-am
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
taina." Așa spune naratorul lui Vasile Andru într-una din prozele volumului Cel mai îndepărtat paradis. Și avem temeiuri să credem că această declarație rămîne valabilă pentru tot ce scrie Vasile Andru. într-un fel ea ne orientează lectura și aprecierile. Pentru că, citită din această perspectivă, literatura lui Vasile Andru nu mai poate fi măsurată cu instrumente general-valabile, ci trebuie pusă în paradigma unui tip special de producție literară. Un tip ai cărui reprezentanți ar putea fi Vasile Voiculescu, Mircea Eliade
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
o generație care "s-a născut estetică cum te naști cu ochi albaștri; a fost maioresciană fără să știe; nu și-a cunoscut înaintașul și nici nu s-a ocupat de dînsul exegetic" (T. Maiorescu și posteritatea lui critică, 1943). Aprecierea rămîne valabilă și după mai bine de jumătate de secol. Mezinul generației fiind Ș. Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, născut doar cu un an mai devreme , moare cel dintîi, la 45 de ani. E, de altfel, singurul pe care generația mea (a
Criticul fără însușiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16153_a_17478]
-
și anume spiritul practic, comercial al evreului are o determinare istorică, redusă, cum se știe, la aceea că au fost siliți să adopte aceste îndeletniciri de care e legată apariția orașului și, potrivit lui Sombart, chiar nașterea capitalismului. Și, preluînd o apreciere a lui Kautsky, autorul nostru apreciază că "evreii, contopiți multă vreme cu viața cerebrală a negustorilor, au dus o viață mai cerebrală decît aceea a altor popoare, pentru simplul și importantul motiv că ei au fost, față de celelalte popoare - chiar
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
omogen. O "înțelegere imediată, confortabilă" îl viza pe bardul solitudinii, tristeții, provinciei, al nevrozei, al constituției hipersensibile, evocate prin mijlocirea unei materialități simple, originare. Nu de un clișeu e vorba, totuși, ci de o emblemă critică, degajînd o noutate. Iată aprecierea binecunoscută a lui E. Lovinescu: "Expresia celei mai elementare stări sufletești, e poezia cinesteziei imobile, ce nu se intelectualizează, nu se spiritualizează, nu se raționalizează, cinestezie profund animalică, secrețiune a unui organism bolnav, după cum igrasia e lacrima zidurilor umede; cinestezie
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
copii, l-au părăsit după relativ scurte și pasionale căsnicii, fără a-l fi apreciat cu adevărat nici ca om, nici ca scriitor. De altminteri, există în tonul lui Kazin, foarte subtil dar extrem de distinct, sentimentul ne-recunoașterii, al ne-aprecierii. Unul dintre cei mai mari critici americani ai secolului 20 a murit în singurătate (o solitudine spirituală înainte de toate), după o viață trăită tot în singurătate. Alfred Kazin, A Lifetime Burning in Every Moment. From the Journals of Alfred Kazin
Jurnalul unei singurătăți by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16150_a_17475]
-
exprimă azi, în registrul stilistic pomenit, ca opoziție între mașina adevărată, bengoasă, supărată și cea rablagită (rablă, jaf). Enumerarea e desigur parțială - dar cred că respectă tendințele statistice ale uzului. Inovațiile mai interesante mi se par cele din din sfera aprecierii pozitive. Evident, adevărat nu e prin nimic specific aplicării la mașini: în limbajul tineresc contemporan, e de câțiva ani termenul la modă pentru judecata pozitivă asupra muzicii, hainelor, persoanelor etc. Cu referire la mașini, adjectivul e cu siguranță folosit foarte
"Mașini supărate" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16174_a_17499]
-
care, predat, e pus imediat în lucru. În 15 decembrie 1934 consemnează "apariția în librării a romanului Mite", autorul primind acasă exemplarele care i se cuveneau. Apoi începe distribuirea romanului prietenilor, cenacliștilor și criticilor literari. Încep să apară articolele de apreciere autorul notînd în februarie 1935 că au fost 48 de astfel de cronici și articole. Cenacliștii și alți apropiați (ca de pildă, N. Carandino în Facla) au apreciat mult romanul. Alții, ca M. Sebastian în Rampa, au fost foarte rezervați
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
penibil". Dat fiind însă gestul d-lui Eugen Uricaru de luni 23 aprilie de a se autoproclama președinte, nesocotind hotărîrea Consiliului și încălcînd statutul, a trebuit să renunț la editorialul meu și să revin, în cel de față, cu alte aprecieri ale situației. Trebuie să spun că abia după ce dl Uricaru s-a dat în stambă (adică a provocat presa să scrie despre convingerea d-sale că e președintele ales în bună regulă al Uniunii), se poate cu adevărat vorbi de
Conferința scriitorilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16184_a_17509]
-
Valerian Sava Să ne facem că nu ne-ar lipsi unele repere proxime, de situare și apreciere, printre filmele care rulează pe ecranele autohtone; să notăm numai în treacăt, din nou, recordul mapamondic al repertoriului local, cu scorul anihilant de 33,5: 2,5 dintre filmele S.U.A. și cele din Restul Lumii (săptămîna trecută, în rețeaua cinematografelor
Insurmontabila barieră by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16179_a_17504]
-
cărți polițiste, a unor S.F.-uri etc. Și aici există serioase ierarhii, există cărți bune sau cărți proaste despre care lectorii amatori nu au de unde afla judecăți credibile. Cărți extraordinare de acest gen a scris și scrie Rodica Ojog-Brașoveanu. În aprecierea valorii volumelor sale criteriul estetic trebuie să piardă locul întîi - și nu pentru că textele sale nu ar suporta astfel de perspective, ci pentru că altele sînt prioritățile. În primul rînd trebuie să înțelegem că romanele și povestirile Rodicăi Ojog-Brașoveanu rezistă pe
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
rînd trebuie să înțelegem că romanele și povestirile Rodicăi Ojog-Brașoveanu rezistă pe piață, se vînd, intră în regimul concurenței. Cantitatea joacă un rol mare în această bătălie; de aici la clișeu nu e decît un singur pas. În fața locului comun aprecierea estetică sucombă imediat. Or, aceste stereotipuri pot fi exploatate cu geniu sau nu. Un scriitor de calitate (așa cum este Rodica Ojog-Brașoveanu) reușește să satisfacă așteptarea cititorului (să-i servească locul comun) și să-l și surprindă, să-i impună, eventual
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]