17,970 matches
-
1000 de fani care se strânseseră deja la Arenele Române nu au început să danseze și să cânte cu ei în cor. Luna Amară au urcat pe scenă în jurul orelor 20:00, moment în care a început și ploaia. „Roșu Aprins”, „Pietre în Alb”, „Dizident”, „Gri Dorian” sunt câteva dintre hiturile bine-cunoscute ale trupei cu cel mai puternic mesaj social-politic din zona rock-ului alternative din România. Cu sunetul de trompeta inconfundabil, Mihnea Blidariu nu încetează să uimească și să fascineze
INREGISTRAT IN ROMANIA 2, energie-pura intr-un eveniment pentru 2673 de adevarati fani [Corola-blog/BlogPost/98656_a_99948]
-
eu cu spatele spre lung Apus nu mai țin pasul și m-am dus spre raza de lumină ca o gură prin care soarele încet apună, cu raze reci, prin rază eu sunt prins de o iluzie care s-a aprins ochii ei, din ochiul ca o gură atunci când Răsăritul e făptură și doar Apusul este-un colț de rai. Și am țipat: Femeie stai! Ești raza de lumină vie a ochiului peste vecie, ești Răsăritul spre Apus apoi am mers
PE DRUM de PETRU JIPA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381594_a_382923]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > DURERE Autor: Ileana Vičič Stâncă Publicat în: Ediția nr. 1903 din 17 martie 2016 Toate Articolele Autorului Durere Lasă-mi căldură dorului viu, vreau ca în suflet ,iubire s-aprinzi! Dă-mi libertate,de lanțul pustiu, desprinde-l de suflet,vreau să m-aprind! Mă doare prezentul,trecutul, și tot,ce din visele noastre , să uit,nu mai pot! Mă doare prezenta anilor vii, mă doare chemarea,ce-mi strigă
DURERE de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381637_a_382966]
-
Vičič Stâncă Publicat în: Ediția nr. 1903 din 17 martie 2016 Toate Articolele Autorului Durere Lasă-mi căldură dorului viu, vreau ca în suflet ,iubire s-aprinzi! Dă-mi libertate,de lanțul pustiu, desprinde-l de suflet,vreau să m-aprind! Mă doare prezentul,trecutul, și tot,ce din visele noastre , să uit,nu mai pot! Mă doare prezenta anilor vii, mă doare chemarea,ce-mi strigă,rămâi! Mă doare arsura din umărul stâng, potopul de lacrimi din râuri de plumb
DURERE de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381637_a_382966]
-
fericirea, nu vreau ,s-o mai găsesc, De atâta negăsit,m-am împietrit! Acum,altcineva locuiește în mine, ceva total nedefinit. *** Poți spune lacrimei să curgă, poți spune unui suflet,râde? Poți so oprești durerea care vine, atunci ,când e aprinsă-n tine, când e durere,și e chin, e râu de lacrimi și suspin? Nu pot,sunt o neputincioasă, sunt ca o mare furioasă. Poți spune dorului,să se oprească, poți spune dragostei să plece, atunci ,când ca jăratec arde
DUEL (DIN VOL. ARIPI FRÂNTE ) de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381640_a_382969]
-
durere,și e chin, e râu de lacrimi și suspin? Nu pot,sunt o neputincioasă, sunt ca o mare furioasă. Poți spune dorului,să se oprească, poți spune dragostei să plece, atunci ,când ca jăratec arde, și ca o torță aprinsă-n carne vie, își face loc,și se oprește aici? Nu pot,sunt o neputincioasă, Sunt ca o mare furioasă ! Ileana Vicic Stanca. Referință Bibliografică: Duel (din vol. Aripi Frânte ) / Ileana Vičič Stanca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1935
DUEL (DIN VOL. ARIPI FRÂNTE ) de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381640_a_382969]
-
fi robit sub tei. Mirosul verii, al tinereții tale Cu ape liniștite în oglinzi, În suflet mi-ar croi o nouă cale, Când brațele spre mine le întinzi. Dar nu ești tu... e doar închipuirea, Cu ochii mei de jar aprind un foc, Ce n-am avut, ce nu mi-a dat iubirea, Nici soarta mea de fum, fără noroc. Citește mai mult Eu clipa aceasta aș vrea să rămână,Candoarea ce-mi aduce, raza ei,Rămână clipa aceasta și în
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
va fi robit sub tei.Mirosul verii, al tinereții taleCu ape liniștite în oglinzi,În suflet mi-ar croi o nouă cale,Când brațele spre mine le întinzi.Dar nu ești tu... e doar închipuirea,Cu ochii mei de jar aprind un foc,Ce n-am avut, ce nu mi-a dat iubirea,Nici soarta mea de fum, fără noroc.... XII. TREI POEME, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2098 din 28 septembrie 2016. Singurătate Privești în gol, în înserare
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
mai palizi, tot mai stinși, Pășim pe drumuri înserate Și ne lăsăm nedrept cuprinși De somnul lent, cu iz de moarte, Din tineri, ieri, tot mai bătrâni Pășim în toamnă ca-n genune Și-n inimă trecuți tăciuni Sperăm s-aprindă o minune, Un foc temeinic de iubire Să ne-nsoțească până sus, Când toate fi-vor amintire Și viața - un soare ce-a apus. Citește mai mult Și tot mai palizi, tot mai stinși,Pășim pe drumuri înserateși ne lăsăm nedrept
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
apus. Citește mai mult Și tot mai palizi, tot mai stinși,Pășim pe drumuri înserateși ne lăsăm nedrept cuprinșiDe somnul lent, cu iz de moarte,Din tineri, ieri, tot mai bătrâniPășim în toamnă ca-n genuneși-n inimă trecuți tăciuniSperăm s-aprindă o minune,Un foc temeinic de iubireSă ne-nsoțească până sus,Când toate fi-vor amintireși viața - un soare ce-a apus.... XXV. ÎNCEP SĂ FIU MAI BLÂNDĂ, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2015 din 07 iulie 2016. Cu
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
meu ! Ai simțit tu,iubirea arzându-ți făptura? Tristețea primei deziluzii? O,ce noroc ,că n-ai simțit-o, și ce blestem ,pe cel ce-o simte! E ca un foc,cenu mai vrea să plece, e ca un jar aprins în carne; E durerea ,e iubirea, e torță ,și e frământare! Acum sunt jar aprins,și totuși rece... Sunt o zăpadă,sunt o ploaie, un bulgăre ce se topește în primăvara Ta. Sunt un cânt,o partitură în Simfonia Ta
ODĂ,PĂMÂNTULUI MEU! de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381635_a_382964]
-
geamăt, Să știți că...e adevărat. Și dacă veți citi pe cer Un scris cu literă cernită Să știți că-n inimă mi-e ger Și-s călătoare pe orbită. Iar când în ușă-mi plânge cheia Și s-a aprins o lumânare Să știți că eu voi fi aceea Care s-a dus în altă zare. Și dacă veți vedea că nu-s Să știți că nu v-am părăsit Doar printre stele m-am fost dus Și-n șapte
ȘI DACĂ... de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381657_a_382986]
-
teafăr Și-mi murmură cu jale și cu un zâmbet trist Că va mai sta pe-acolo, cât și eu mai exist. Am străbătut apoi, la pas, Calea Lactee, Saturn mi-a pus inelul și-apoi, printr-o scânteie Ce a aprins în juru-i și-ncet a ars, mocnit, M-a învățat cu dorul și gustul de iubit. Și m-am tot dus încet și-ajuns-am la Pleiade, ... Citește mai mult CălătorAzi am plecat de-acas’, că vreau să dau o raităPrintre tristeți și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381673_a_383002]
-
în gheare, Scrâșnind din dinți strălucitori ce mușcă, Fetiță cu chibrituri visătoare Sunt, refugiată în străină cușcă, Căldura unor gratii peste chipuri, Răspuns al întrebării “cum se poate?” Să am o sumedenie de chibrituri, Timp să nu am să le aprind pe toate, Se luptă stanga mea cu dreapta-mi parte, Cea fără inimă, cu inima bună, Se luptă să uite, câștigă, desparte, Deși, dacă poate, ne-am ține de mână... Silvana Andrada Tcacenco 19.12.2016 ... Citește mai mult DEȘI
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
strâns în gheare,Scrâșnind din dinți strălucitori ce mușcă,Fetiță cu chibrituri visătoareSunt, refugiată în străină cușcă,Căldura unor gratii peste chipuri,Răspuns al întrebării “cum se poate?”Să am o sumedenie de chibrituri,Timp să nu am să le aprind pe toate,Se luptă stanga mea cu dreapta-mi parte,Cea fără inimă, cu inima bună,Se luptă să uite, câștigă, desparte,Deși, dacă poate, ne-am ține de mână... .Silvana Andrada Tcacenco 19.12.2016... XX. UNIVERSUL MEU CEL
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
eu cu spatele spre lung Apus nu mai țin pasul și m-am dus spre raza de lumină ca o gură prin care soarele încet apună, cu raze reci, prin rază eu sunt prins de o iluzie care s-a aprins ochii ei, din ochiul ca o gură atunci când Răsăritul e făptură și doar Apusul este-un colț de rai. Și am țipat: Femeie stai! Ești raza de lumină vie a ochiului peste vecie, ești Răsăritul spre Apus apoi am mers
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
în mine. O, da...! De cărbune și rubine apoi ce noroc ți-aduce nenorocul când se sparge jocul? Amintrea tristeții, starea ce ucide între splendori de rouă doar soarele ne râde, și tot prin tot și nouă, când dorul se aprinde afară iar ne plouă, în noi lacrimi de sânge. Am mers într-o pădure, apoi am mers, am mers, și m-am găsit pe mine, dar nu m-am înțeles. Citește mai mult De când există ceva s-a risipit nimiculmuțenie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
care nu îi fusese niciodată caracteristică. Nu simțise trecerea timpului și nici măcar alterarea funcțiilor fiziologice. Pur și simplu trecuse prin viață ca o torpilă printr-o perdea de ceață și acum, că se risipise ceața, constata că focosul nu se aprinde. Primul impuls fusese să privească în jurul ei. Descoperise că nimeni nu era singur. Specia ei era astfel programată încât să înflorească în grup și să se usuce în solitudine. Dacă era să fie sinceră cu ea, trebuia să recunoască că
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
care nu îi fusese niciodată caracteristică. Nu simțise trecerea timpului și nici măcar alterarea funcțiilor fiziologice. Pur și simplu trecuse prin viață ca o torpilă printr-o perdea de ceață și acum, că se risipise ceața, constata că focosul nu se aprinde. Primul impuls fusese să privească în jurul ei. Descoperise că nimeni nu era singur. Specia ei era astfel programată încât să înflorească în grup și să se usuce în solitudine. Dacă era să fie sinceră cu ea, trebuia să recunoască că
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
Auzise de la cineva că, dacă numeri de când fulgeră până la sunetul tunetului, poți afla cât de aproape sunt norii și când se îndepărtează furtuna. Și ea număra. Nu îi era frică. Nici de întuneric nu îi era teamă. De multe ori aprinsese ea lumina în cameră, când dormea în același dormitor cu fratele ei, chiar dacă acesta era mai mare în vârstă. Tot curajul o îndemnase să experimenteze cățăratul în copaci, sau pe gardurile înalte care încadrau terenul școlii. Avea mereu urme de
9 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381714_a_383043]
-
câte ceva din ambele teme, având în vedere legătură care este între ele. MESAJUL MEU ESTE DE ÎNCURAJARE. ... X. MAMEI, de Daniela Popescu, publicat în Ediția nr. 1664 din 22 iulie 2015. Iar zorii sfetnici și pășesc departe, Către un rug aprins din neuitate șoapte. Strâng flori la piept și simt parfum de ape Și-atâția vulturi prind în inima să-mi sape Conturul nesfârșit al unui dor preasfânt: Un dor albastru, ce iernile-mi alunga, Ce știe a face zăpezile să
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
plângă Și să tresalte în patru zări uimirea. Sunt ochii mamei ce străbat nemărginirea, Să-mi pună-n palmă flori de tămâioara, Să nu mă tem pe drumul către seară. Iau luna sfetnic și pășesc în noapte Către un rug aprins din neuitate șoapte. Sparg nuci în mâini și simt miros de toamnă Și-n suflet simt un glas care mă cheamă Către albaștri ochi ai mamei, Ce vin spre mine-n raze mici de luna, Să-mi fie sfetnici, să
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
albaștri ochi ai mamei, Ce vin spre mine-n raze mici de luna, Să-mi fie sfetnici, să nu-mi fie teamă Pe drumul care duce către toamnă. Citește mai mult Iar zorii sfetnici și pășesc departe,Către un rug aprins din neuitate șoapte.Strâng flori la piept și simt parfum de apeși-atâția vulturi prind în inima să-mi sapeConturul nesfârșit al unui dor preasfânt:Un dor albastru, ce iernile-mi alunga,Ce știe a face zăpezile să plângăși să
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
zăpezile să plângăși să tresalte în patru zări uimirea.Sunt ochii mamei ce străbat nemărginirea,Să-mi pună-n palmă flori de tămâioara,Să nu mă tem pe drumul către seară.Iau luna sfetnic și pășesc în noapteCătre un rug aprins din neuitate șoapte.Sparg nuci în mâini și simt miros de toamnăși-n suflet simt un glas care ma cheamăCătre albaștri ochi ai mamei,Ce vin spre mine-n raze mici de luna,Să-mi fie sfetnici, să nu-mi fie
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
poem de debut descris prin faldurile rochiei, prin poziția mîinilor) dacă trăiești în trecut ai șansă să-ți recuperezi adolescență ai șansă să-ți întâlnești idealul pierdut ai șansă să cuprinzi brațul bărbatului ales să te conducă spre noaptea sărutului aprins de stele albastre, de flăcările abisului încă neînceput, neștiut dar presimțit, ca si cum roua dimineții este gustata întâi și întâi nu ștearsă de tehnologia înaripării voite!? dar tu ce ai ales? moartea părinților în celălalt capăt de lume când nu te-
PUTEREA CUVINTELOR / THE POWER OF WORDS (POEME BILINGVE / BILINGUAL POEMS) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381706_a_383035]