1,172 matches
-
Disciplina: Religie Domeniul: afectiv Capacitatea: sentimentul de evlavie și respect față de Dumnezeu Obiectiv afectiv de referință: atitudinea pozitivă față de rugăciune și deprinderea de a se ruga Exemplul nr. 2 Disciplina: Religie Domeniul: psihocomportamental Capacitatea: conduita de respect și întrajutorare a aproapelui Obiectiv afectiv de referință: ajutorarea unor colegi aflați în dificultate materială sau spirituală Exemplul nr. 3 Disciplina: Religie Domeniul: cognitiv Capacitatea: structurarea și interiorizarea cunoștințelor legate de tema „Sfânta Taină a Botezului” Obiectiv cognitiv de referință: elevii să ajungă la
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
inechitabil, dar nimeni nu scapă. Vom câștiga așadar măsurându-ne durerea cu una mai mare ca a noastră. A te plânge nu ajută la nimic, nici a vărsa lacrimi, iar a te văita, nici atât. Bucuria vine și din spectacolul nefericirii aproapelui - Lucrețiu își va aminti de asta: există o anumită satisfacție în a vedea că răul se abate asupra altuia și ne ocolește pe noi. O bucurie răutăcioasă, desigur, dar eficace: nu e vorba de a ne bucura de necazurile care
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
întâmplă; să nu ne pierdem în trecut sau în viitor; să ne bucurăm de clipa de față; să transformăm negativul în ocazie a pozitivității; să evităm viziunea egocentrică asupra lumii și a lucrurilor; să ne măsurăm suferința cu cea a aproapelui nostru. La toate acestea se adaugă practicarea filosofiei ca șansă de purificare, de înțelepțire și de reconciliere cu sine, cu ceilalți și cu lumea. Preocupându-ne de splendorile filosofiei, interpunem între noi și trivialitatea lumii o distanță utilă și necesară
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
apă la izvor când le vine pofta. Lecția de înțelepciune: și în acest caz e bine să urmezi natura, să refuzi cultura, să nu-ți pese de conveniențe și, mai ales, să nu te sinchisești de privirea și de judecata aproapelui, primă condiție pentru a ajunge la o adevărată înțelepciune. Ca buni discipoli, Crates și Hipparhia se execută și, în chip de lucrări practice, se împreunează în piața publică, contribuind astfel la gesta cinică, deja bogată în evenimente... Ce spune anecdota
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
-ți devora aproapele devine deci un exercițiu filosofic: nimic imposibil în asta, mai întâi pentru că unele populații de pe planetă acționează în acest fel, dar și pentru că nimic nu se pierde, iar economia generală a lumii este astfel salvgardată. Materia cadavrului aproapelui meu nu este pierdută, ea este reciclată, modificată, transformată și reintrodusă în marele joc al particulelor în mișcare. Canibalismul - sau omofagia - devine un argument în favoarea atomismului, reciproca fiind de altminteri la fel de adevărată... Ceva mai antiplatonician nici că se poate! În
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de la viața omului, s-ar putea demonstra că opera lui este incoerentă, cu neputință de apărat, neprezentabilă. Responsabilul-șef al acestei întreprinderi de calomniere poartă numele de Ieronim. Starea civilă: sfânt al Bisericii catolice apostolice și romane. Strălucind în iubirea aproapelui, ca toți cei din casta sa, lui i se datorează pachetul de informații detestabile despre poet cuprinse în anexa la Cronicile lui Eusebiu din Cezareea. Dalmat convertit la Roma, Ieronim a rămas în istorie ca autor de epistole, comentator al
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
probabil, n-o dorea atât de reușită... - materialismul fermecat. Fermecat așa cum sunt lucrurile înconjurate de o vrajă, nimbate de aurele magice țesute de vrăjitori sau vrăjitoare, acoperite de o zeamă malefică. În mod evident, legea care cere să-i reproșezi aproapelui tău ceea ce nu reușești să-ți reproșezi ție funcționează aici de minune: un sfânt creștin îi reproșează unui filosof materialist gustul pentru farmece; un mare iubitor de fecioară ce dă naștere unui prunc, de duh sfânt care copulează și de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
al vieții sociale, nici pe cel economic, dar cel dintâi trebuie să primeze; d) „Cooperația școlară trebuie să se bucure de o largă autonomie, fără a fi însă complet independentă”. Autonomia creează virtuți morale active, ca spiritul de organizare, ajutorarea aproapelui, simțul responsabilității. Asistența cadrului didactic trebuie să fie aceea de „consultant”, „persoană amică” o sfătuiește cu infinită precauție (Stoian, 1942, pp. 260-262). Totul conceput deci pentru „schimbarea mentalităților”, pentru o „revoluție în suflete”, prin mijloace educative. Numai formarea copiilor în
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
dintre ai săi”, nu s-a „îndulcit la pânea albă a slujbelor”, ci, „cu o îndârjire și o statornicie pe care nu le putem lăuda îndestul, se devotează unei opere nobile, deschizând drum nou tuturor celor care vor să slujească aproapelui lor, fratelui lor”. Acest „bine pe care să-l săvârșească domnia sa” nu e însă și bine primit de autorități. Pentru că „strică rânduielile”, pentru că nu pornește de la un „patriot” (nu se apelează la „cântece și urale” și „discursuri înflăcărate”), ci se
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
blagiană a unei vieți netrăite a strămoșilor, întrupată într-o altă existență, apare la Păunescu într-un fel de paralelism alimentat de dinamica celor două vieți 5:" E-un timp când ei sunt și copii/ și vârstnici, iar noi pe-aproape/ Plutim fulguit peste zi/ Ca umbra de navă pe ape"/. Timpul este cel al creației și al desprinderii: "E un timp când mai stăm în părinți/ E un timp când ieșim din părinți", timp când atitudinea protectoare este necesară, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
poetic se structurează, de cele mai multe ori, pe două planuri: - planuri temporale: al evocării/al prezentului liric, al prezentului/al proiecției în viitor; retrospectiv/anticipativ, diurn/nocturn, efemer/etern etc. - planuri spațiale - terestru/cosmic, al realității exterioare/al realității interioare, al aproapelui/al departelui, al închiderii/al deschiderii etc. - planuri conceptuale: al eului liric/al tuului liric, eu/noi, eu/alții (ceilalți), al eului creator/al creației, al eului/al noneului; real/ideal, individual/universal, uman/di vin, angelic/demoniac, concret/abstract
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
nu există un hiat, ci o simbioză ajunsă până la fuziune". Șocul ideatic al acestui montaj de fragmente este tocmai fericirea autorului, descoperită nu atât după detenție, cât în infernul penitenciar comunist. Descoperită simultan cu credința în taina crucii, a iubirii aproapelui, a curajului Mântuitorului în fața morții. Ceea ce nu înseamnă că Steinhardt nu veștejește comunismul totalitar, cu cortegiul lui de aberante abuzuri, violențe și atrocități. O face însă fără ura viscerală a unui Goma, dincolo de orice încrâncenare vindicativă, de la altitudinea unei morale
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
sacrifica nimic din crezul său, unul din cei mai însemnați oameni ai acestui pământ. În concizia și sobrietatea lui, epitaful ne spune și ce avem de făcut după încheierea parantezei totalitare: muncă și credință! Muncă onestă, răbdătoare, atentă la nevoile aproapelui. Credință fermă în valorile care au modelat, de-a lungul vremii, sufletul acestui neam. Munca ne-ar sălta din mizeria în care ne-a împins cel mai aberant, fiind cel mai inuman, dintre toate sistemele. Credința ne-ar împăca, după
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
îl face pe om mai sensibil, mai smerit și mai uman. Binecuvântările divine care îi inundă ființa celui milostiv, veselia inimii și seninătatea feței, lacrimile de bucurie curată și sinceră, smerenia și nădejdea bunurilor veșnice sunt urmare firească a compătimirii aproapelui și a milosteniei. Din cele arătate până acum, citând scrierile Sfântului Vasile, se poate ușor conchide că milostenia are o importanță deosebită în viața oricărui creștin și ea este indispensabilă mântuirii. Milostenia făcută din inimă și în numele lui Dumnezeu este
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
este iubirea de arginți. Urmărirea interesului este deci un comportament eminamente eco-nomic. Interesul devine caracteristica comportamentului uman datorită universalității și instrumentalității sale. Astfel, economiști pre-cum A. Smith sau D. Hume vor acorda o mare importanță interesului, chiar dacă văd în iubirea aproapelui (sympathy) baza umanității. Pentru Hume "avariția, iubirea de cîștig, este o pasiune universală, ce acționează în toate timpurile, în toate locurile și în toată lumea". A face din interes un atribut uman universal modifică în mod necesar perspectiva adoptată asupra socialului
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
cu mângâiere dumnezeiască potrivit cu durerea lui pentru aproapele. De aceea i-a dat Dumnezeu omului cuvânt, mâini, picioare, tărie trupească, minte și pricepere, ca toate acestea să fie nu doar spre trebuința și mântuirea lui proprie, ci și spre folosul aproapelui. Sfinții Părinți conchid că nimeni nu-i atât de bun prieten al lui Dumnezeu ca acela care trăiește spre folosul celor din jurul său. Împărtășirea de slava cerească prin suferință Prin credință, participăm la viața lui Hristos. Devenim uniți cu El
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
cu mângâiere dumnezeiască potrivit cu durerea lui pentru aproapele. De aceea i-a dat Dumnezeu omului cuvânt, mâini, picioare, tărie trupească, minte și pricepere, ca toate acestea să fie nu doar spre trebuința și mântuirea lui proprie, ci și spre folosul aproapelui. Sfinții Părinți conchid că nimeni nu-i atât de bun prieten al lui Dumnezeu ca acela care trăiește spre folosul celor din jurul său. Împărtășirea de slava cerească prin suferință Prin credință, participăm la viața lui Hristos. Devenim uniți cu El
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
o părticică din ea. Doarme câteva nopți în garsoniera unei prietene plecate în străinătate, prilej de reculegere și de analiză finală, culpabilizare și reproșuri incluse pentru relațiile destul de reci cu părinții sau cu fratele Mark, dar și estimarea ravagiilor iubirii aproapelui, mai ales când aceasta pare a fi artificială și ostentativă. Katie află chiar din gura unei predicatoare că Dumnezeu însuși nu vrea ca oamenii să fie buni în mod artificial. La rândul său, Sf. Pavel le spusese corintenilor că "milostenia
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
plin de odată-oameni, creaturi cu excrescențe fizice și psihice monstruoase, descrise lapidar în Cronică sau detaliat în Șapte personaje care trec zilnic prin ochiul delfinului, moartea și dragostea par singurele realități cu adevărat palpabile, fin interconectate: "În acest oraș al aproapelui,/ moartea latră la oameni/ cu tânguirile dragostei". Relația dintre destrudo și libido este, desigur, veche de când lumea. Poeta o știe prea bine, din moment ce recunoaște, undeva, într-un trist Proces verbal, că reiterează o poveste ce datează de secole: "M-am
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ca o sumă de energii, de stihii transfiguratoare, de "flăcări cu tron". Starea sa cea mai caracteristică este jubilația, exaltarea, ek-staza. Bineînțeles, șuvoaiele sale enegetice se revarsă și asupra elementelor, regnurilor și obiectelor care populează lumea, fie ele din categoria aproapelui ori aceea a departelui: "Așa, orice suflare-a mea și gând/ vibrează pân' la marginile lumii,/ schimbându-i mersul după pulsul meu". Practic, totul este inclus în spațiul iradiant al acestei energii fundamental luminoase, chiar și când interfața poemului este
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tulburătoarei confesiuni care îi anticipează destinul biologic: Poți să-ți spun că sunt sănătos, deși am reumă,/ podagră, precum și un mic cancer./ Fac necontenite progrese în domeniul/ atât de labil, de alunecos și riscant/ al poeziei. Am ajuns atât de aproape/ de perfecțiune, încât nu scriu nimic/ Dar în fine,/ destul despre asta. Mă întreb ce-ți mai face nevasta,/ pe care atât am iubit-o. Noaptea îmi amintesc/ diferite poziții cu ea, și nu pot să dorm. Sforăie?/ La bătrânețe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pentru Dumnezeu/ Lăsați-mă numai cu mine". (Va veni o vreme). Negăsind un răspuns conciliant în ceilalți, Ana Blandiana se vede nevoită să-și transforme țipătul în tăcere, chiar dacă, astfel, singurătatea este resimțită mai profund: "Niciun nerv răsucit în trupul aproapelui meu/ Nu produce în mine sfâșietoare atingeri./ Fiți liniștiți, privegheați altruiști pe bolnavi/ Nu veți lua durerea lor, fiți fără teamă./ A murit. Vrea cineva să-l urmeze?/ Numai bocite tradiționale". (Carantină). Totuși, nu își abandonează semenii, cu care se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
intolerante față de slăbiciunile celorlalți - mici sau mari, dar, indiscutabil, umane - care pot avea consecințe antiumaniste. Deciziei politice Îi revine Înțelepciunea de a accepta că esența toleranței constă În pragmatizarea binelui; altfel spus, dacă nu ești În măsură să-i faci aproapelui tău un bine, măcar fă-i cât mai puțin rău. Astfel, „cel mai mic rău de făcut” este În acest caz și o opțiune morală, dacă se sprijină pe conciliere și compromisuri acceptabile. În plan politic Însă, realitatea nu poate
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
nu pare de acceptat nici din punctul de vedere al gândirii creștine ortodoxe. Iată deci că Biserica trebuie să facă un efort deosebit ca să integreze un termen despre care crede că are suficiente argumente pentru a-l ocoli. Astfel, iubirea aproapelui este o valoare foarte Înaltă; În egală măsura, bunăvoința sau Îngăduința frățească, fie și În veac, pare să fie de asemeni un Înlocuitor pentru toleranță. Problema este că ideea de a tolera rămâne legată de fundamentul etimologic de la care pornește
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
educator și educat, cu condiția de a depăși reprezentări sau valori pe care o Întreagă tradiție ne invită să le recunoaștem. Eticianul și pedagogul ieșean Ioan Grigoraș surprinde cu deosebită claritate rolul formativ și, mai cu seamă, auto-formativ al iubirii aproapelui: „Tocmai esența ei umană și diversitatea formelor prin care se poate Împlini, acoperind cele mai diferite III. Etică și educație Etic, estetic și religios În actul educațional situații ale nevoii și suferinței umane, o fac disponibilă pentru a face omul
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]