198,134 matches
-
Tu treci neiertătoare). Ca și: „Între respirația a două cuvinte/ O formă atît de perfectă/ Pentru biciuirea singurătății/ Deși după o sută de ani de așteptare/ Orice paznic chiar prea credincios/ Începe să cadă din picioare” (Facerea). Gnoseologia provincialului se arată sabotată, la rîndul său, de îndoială și plictis: „Iar urc scara mohorîtei provincii/ De glezne îmi atîrnă bucăți de oglindă/ Petreceri și urme duioase/ De cînd rătăcesc și nu mai ajung/ Să mă cunosc/ Nimic nu-i încă de descoperit
Dincolo de provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13640_a_14965]
-
masă la cules de căpșuni, evenimente naționale se fac din deschiderea unui parc/bâlci acvatic pe un litoral kitsch, scump și îmbătrânit. Autostrăzi sau cartiere de locuințe nu se inaugurează decât, repetat, la timpul viitor, decât pe planșe: ne sunt arătate ca la copiii tâmpiți cu bețișorul pe planșe frumos colorate și unii dintre noi, probabil, chiar se încântă ieftin. Corupția și alte chestiuni grave par episoade dintr-un roman-foileton derulat pe o scenă: la sfârșit, actorii care jucau rolul judecătorilor
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
mi-am pierdut toate iluziile. Mă duc la sinagogă atunci cînd trebuie să mă duc, pentru a mă simți aproape de ai mei, rîd cu ei atunci cînd trebuie să rîd, plîng atunci cînd trebuie să plîng, pentru a nu mă arăta nesimțitor la bucuriile sau la necazurile lor. Însă nu mai aștept pe nimeni și nimic. Spre deosebire de tatăl meu, care n-a vrut să se cumințească. Nici vorbă pentru el să admită că anul prezis de Zohar n-a fost decît
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
de câteva sute de ani și a trata cu ironie frazele în care intră Decebal și Traian. Va adânci această idee în Istoria literaturii române: "Suntem niște adevărați autohtoni de o impresionantă vechime". Noi nu suntem primitivi, ci bătrâni". "Creangă arată contemporaneitatea civilizației noastre cu cele mai vechi civilizații din lume, vârsta noastră asiatică". "Factorul etnic" reprezentând "originalitatea noastră fundamentală" s-a menținut printr-o "tradiție culturală neîntreruptă", văzută eminescian: "ea nu înseamnă altceva decât înaintarea organică după legi proprii și
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
turna chiar în Cidade de Deus, ci într-o altă favela - Nova Sepetiba), complicitatea gangsterilor ( scenariul a ajuns chiar în închisoarea Bangu, unde i s-a dat OK-ul cu "recomandarea de a nu copia filmele americane și de a arăta realitatea așa cum e ea") și - last, but not least - implicarea reală a realizatorilor în soarta "copiilor străzii" din acest colț uitat de lume: după încheierea filmărilor, Meirelles și Lund au înființat o fundație pentru ajutorarea acestora Toate acestea, firește, n-
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
textului lui N. Iorga reiese și din circumstanță că admiratorul conjunctural al ponderatelor produse ale istoricilor ardeleni n-a continuat el însuși tiparul acestora, inscriindu-se pe nervurile zbuciumului romantic și ale orientării naționaliste hasdeene... Mult mai generos s-a arătat un alt spirit din aceeași familie și anume Mircea Eliade, care l-a particularizat mai mult decît favorabil pe autorul Istoriei critice sub efigia "geniului romantic, asemuindu-l, din unghiul erudiției copleșitoare, cu Pico della Mirandola. Năzuința lui Hașdeu e
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
cu care operează M. Eliade nu diferă foarte mult de cele de care se slujește N. Iorga, dar rezultatul e net diferit, în sensul că cel dintîi își asumă reverberația propriului crez din acel moment juvenil, în vreme ce secundul nu se arătă dispus a se oglindi în figură unui mai vîrstnic confrate, resimțit probabil că rival. Indiferent de felul în care tranșam problemă, superioritatea etică a lui Mircea Eliade ni se pare, în cazul în speță, de netăgăduit. Evident, reliefînd "proto-legionarismul lui
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
direcția aceea. Poți să ne conduci dumneata? Sigur, dar mai întâi trebuie să isprăvesc de săpat șanțul, ca să poată trece apa; durează puțin. Așteptăm, a zis bărbatul. Mi-e sete, a zis femeia. Acolo, după stâncile acelea, a spus omul arătând cu mâna, este un izvor. Duceți-vă să beți până termin eu șanțul. Au plecat în direcția indicată și în spatele stâncilor au găsit izvorul. Izvorul cădea de sus și se înfigea în pământ, drept, curat și sclipitor ca o spadă
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
odihnești, întinsă pe iarbă, la umbra pomilor și a poamelor. Trebuie să găsim repede drumul, a spus femeia. În depărtare, printre pini, a apărut o casă. Mergem până acolo, a spus bărbatul. Poate vom da peste cineva care să ne arate drumul. Sufla o briză ușoară, iar pinii se unduiau. Au bătut la ușa casei. N-a răspuns nimeni. Au stat să asculte și li s-a părut că aud voci. Au bătut iar. N-a răspuns nimeni. Au așteptat. Au
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
spus femeia. Acum mi-e tot mai frică. Totul dispare. Suntem împreună, a spus bărbatul. Dar ce-o să ne facem fără șosea? O să revenim aici, la casa asta, a spus bărbatul, și o să așteptăm până se întorc locatarii ca să ne arate drumul și să ne ajute. Și din nou au traversat păduricea de pini. Dar acolo unde fusese casa nu mai era acum decât un luminiș mic, presărat cu stânci. Au amuțit amândoi. Pe urmă femeia s-a lăsat să alunece
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
ne-ar recunoaște. Sunt plină de teamă și sunt bucuroasă. Aerul și lumina, a spus bărbatul, sunt bune și frumoase. Dacă nu rătăceam cărarea, drumul ăsta ar fi fost o călătorie minunată. Dar aerul și lumina nu știu să ne arate unde este șoseaua. Au auzit un ușor susur cristalin și, după câțiva pași, au dat de un pârâu. Era un pârâiaș îngust și limpede pe malurile căruia creșteau flori sălbatice, albe și roz. Bărbatul și femeia s-au culcat pe
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
găsit drumul. Și aproape că au început să alerge. Printre umbrele asfințitului au auzit, deodată, voci. Oameni a exclamat bărbatul. Suntem salvați Salvați? a întrebat femeia. Și din nou s-au auzit voci. Sunt în partea aceea, a spus femeia, arătând spre stânga. Ba sunt în partea cealaltă, a spus bărbatul, arătând spre dreapta. Bărbatul a luat-o pe femeie de mână și au început să alerge amândoi spre dreapta. Dar pe măsură ce alergau, vocile se auzeau tot mai departe. Merg mai
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
asfințitului au auzit, deodată, voci. Oameni a exclamat bărbatul. Suntem salvați Salvați? a întrebat femeia. Și din nou s-au auzit voci. Sunt în partea aceea, a spus femeia, arătând spre stânga. Ba sunt în partea cealaltă, a spus bărbatul, arătând spre dreapta. Bărbatul a luat-o pe femeie de mână și au început să alerge amândoi spre dreapta. Dar pe măsură ce alergau, vocile se auzeau tot mai departe. Merg mai repede decât noi s-a plâns femeia. Dar, a răspuns bărbatul
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
nu zăreau nimic decât un hău de întuneric, iar o răceală de marmură le atingea obrajii. E o prăpastie, a spus bărbatul. Pământul se despică în fața noastră. Nu mai putem face nici un pas. Uite aici a răspuns femeia. Și a arătat o cărare îngustă care înainta pe marginea prăpastiei. În stânga se înălța o faleză de piatră, iar în dreapta era hăul. Să mergem, a spus bărbatul. Mi-e frică, a spus femeia. Suntem împreună, a răspuns bărbatul, nu-ți fie frică. Și
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
nu figurează în Dicționar Mai instructivă este, sub acest raport, opțiunea coordonatorului în ceea ce privește pura selecție la care s-a oprit. Ea reflectă aici cu fidelitate etapa de tranziție a unui canon, pe care noi o credeam revolută. Atunci, Dicționarul se arată încăpător pentru Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, Titus Popovici, Aurel Baranga, dar uită de prezența în literatura română a lui Dimitrie Stelaru, Constant Tonegaru, Ion Caraion, Radu Gyr, Radu Petrescu lista nu e închisă Au fost scriitorii preferați atât de "mari
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
Psaltirea. Imperii am văzut pierind, Și nații am văzut venind Dar singurul motor al vieții e iubirea. Am fost trimis ca să vă spun Tăios, ne-nduplecat, nebun: S-a terminat! E gata! Anonimă, Planetă s-a oprit din mers Și se arătă Cel pervers. Fii gata pentru viitor: e crimă! Întreaga lume-a ta o să dispară Viața ta va deveni amară Ruine-n flăcări vei zări pe drum Și omul alb se va preface-n fum. Femeia ta va spînzura legată Cu
Leonard Cohen in traducerea lui Mircea Cartarescu by Mircea Cărtărescu () [Corola-journal/Journalistic/13754_a_15079]
-
zece din cititorii noștri de poezie ar urmări să depisteze poemul cel mai bun, cu siguranță ar fi indicate zece poeme diferite. Ați fi dat dovadă de ordine și de simt practic dacă la propunerea cu pricina ne-ați fi arătat și nouă, dar și cititorului dornic să se implice, care să fi fost, în opinia dvs., poemul cel mai valoros publicat de noi în 2002. Poate că ar fi bine s-o faceți de-aici înainte. Nu ar avea ce
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13756_a_15081]
-
înălțimea copilului de odinioară. Și un întreg univers renaște din străfundurile memoriei. Se confesează, în continuare, Mircea Cărtărescu: "Îmi făcusem planul nebunesc să cumpăr acea odaie și să vin să stau, măcar din cînd în cînd, acolo. Cum ar fi arătat nopțile dormite acolo, în farmecul intens al odăii albite de lună? Și nu m-aș fi trezit în vreo dimineață în mirosul oalelor fierbînd pe mașina de gătit și, alergînd afară, n-aș fi găsit, apărută încă o dată pe pămînt
De la Camus la Nuova Guardia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13765_a_15090]
-
poți să reacționezi în asemenea situații? Așa că eu trăiam într-o continuă uluială că ăștia existau cu adevărat, că exista guvern, poliție, în fine. Eu l-am văzut pe A. Toma. Am intrat la el în birou și mi-a arătat o salopetă de muncitor, care era întinsă pe biroul lui. Toma încerca să bage în buzunarul salopetei un nou volum de versuri al lui, Cântecul vieții, parcă și m-a rugat și pe mine să-l ajut. Văzând, probabil, pe
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
Se poate obiectă că Marchiza de O... e o povestire scurtă, o nuvelă, că însăși specia îi impune lui Kleist anumite constrîngeri, că pur și simplu nu e suficient spațiu pentru a descrie în amănunt unde se petrece acțiunea, cum arată personajele. Ceea ce e adevărat. Dar la fel de adevărat e faptul că, la mijlocul secolului al XIX-lea, un scriitor precum Flaubert putea să scrie istorii scurte atît de dense în imagini încît Roland Barthes vorbea despre o functie concretă a acestui amalgam
Sara Danius - Romanul realist si nasterea imagisticii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13753_a_15078]
-
altfel, tot ce este meschin. Elanul lui Călin Ioachimescu vis-a-vis de muzica electronică este deopotrivă veritabil și original. Veritabil pentru că deține acea calitate aleasă a lucrurilor de a apărea așa cum sunt. Original pentru că se deosebește de alte elanuri prin ceea ce arată, asemuindu-se cu ele prin ceea ce ascunde. Dar mai presus de toate este onest, îndeplinind riguros datoriile impuse de deontologia profesională de la care Ioachimescu nu abdică niciodată. Așa cum grosul breslei muzicienilor noștri nu-și abandonează încrederea în performanțele sale tehnice
Meseriașul by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13776_a_15101]
-
carte mare, pe această o plasează sub semnul timpurilor ca să ajungă, în spirit faustic, la elogiul clipei. Să fii prezent acesta este termenul ultim al oricărui itinerar formativ. Într-o zi luminoasă de 11 noiembrie, Peter Brook însuși mi-a arătat câteva fragmente din întâlnirea filmată cu Gordon Craig: era pe atunci un tanar implicat, puternic, direct, convins de utilitatea actelor lui. Acest tânăr căruia nimic nu-i rezista obțineam tot ce voiam mărturisește el e prezent din primele pagini. Călătorește
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
El a știut să le asume până la capăt consecințele. Se mai întrevede, de-a lungul cărții, și rolul femeilor. La fiecare oprire e câte una. Mama, comparată de tatăl lui cu Gioconda. Doamna Bieck, profesoara de pian, care i-a arătat cât de important este să fii pregătit, termen hamletian reluat adeseori de Brook. Dar formația fundamentală provine din lecții, adevărata mea academie de teatru, doamna Bieck m-a lăsat să văd ce înseamnă un maestru în adevăratul înțeles al cuvântului
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
G. Călinescu, din Istoria literaturii, ca fiind primul care aplică citirii literaturii române vechi criteriul estetic și, deschizând prin el șirul renunțărilor la criteriul cultural, îi numește pe Ion Pillat, Paul Zarifopol, I. Negoițescu, după ce remarcase la N. Iorga interesul arătat de Dosoftei libertatății lui de inspirație față de originalul psalmilor davidici. Concludentă pentru dialectica interpretării, consideră Dan Buciumeanu aprecierea lui N. Manolescu din Istoria critică a literaturii române, și anume că nu traducerea psalmilor lui David de către Dosoftei contează, ci efortul
Tensiunea lecturii by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13769_a_15094]
-
acesta sprijinul prețos. Dar cel mai important colaborator al lui Constantin Th. Ciobanu este publicul din Onești, cultivat, atent, participativ. Tot 20 iunie, ora 18. La sediul Fundaței "G. Călinescu" se lansează volumul omagial dedicat lui Eugen Simion. Volumul (am arătat asta și în intervența mea) nu cuprinde elogii convențonale, ci date bio-bibliografice, texte semnificative, referințe critice, fotografii cu valoare documentară. Este un "dossier", un instrument de lucru, bine gândit. Despre Eugen Simon și opera sa (literară, științfică, pedagogică) vorbesc Constantin
Instantanee la Onești by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13800_a_15125]