906 matches
-
toarnă, cârciumare, mai cântă, lăutare.” Îți mai aduci aminte, cred, vorbele lui Ionel Teodoreanu despre „Crâșma cu zid adânc,ferestre zăbrelite,păreți afumați și plafon boltit. Lampa cu gaz e chioară ca un opaiț, cu sticla afumată...Încăperea nu-i arătoasă, dar simți în străfundul ei beciul cu strășnicia butoaielor, ca un glas de bas în barba încâlcită a unui călugăr”, citite de noi în „Masa umbrelor”. Ce vremuri, dragă prietene! Ce vremuri!... Sper și mă consolez cu gândul că nu
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
locotenent colonel în armata rusă, participant la campania din 1828- 1829, transcriindu-și în jurnal primele impresii asupra Iașilor. Pe strada principală a orașului se perindă echipajele ieșite la plimbare. Contrastele sunt stranii. Într-o trăsură de Viena, nouă și arătoasă, șade o doamnă tânără, îmbrăcată după ultima modă a Parisului. Tenul și trăsăturile feței îți arată totuși că nu e vorba de o franțuzoaică. Lângă doamna cea elegantă se află soțul ei, boier cu barbă și cu mustăți, purtând o
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
năduf de „calicele cirilicești petece“, iar Ion Budai Deleanu socotea oportun ca „unele slove tocma necioplite [românii] să le mai netezască, cum au netezit rosianii ale lor cele politicești, [...] și într acest chip vom avea o scrisoare cu mult mai arătoasă și mai bună“ (Temeiurile gramaticii românești). „Gustul esteticesc“ va fi invocat, cum știm, și în articolul lui I. Rusu, apărut la 1838 în Foaia pentru minte. C. Negruzzi afirma, în aceeași vreme, că semnele chirilice sunt „cârligate și țapoșe“, iar
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
decît e. Poposind în Bacău, nici N. Iorga, nici G. Călinescu n-au remarcat-o3), probabil din cauza stării ei în acele momente. Dar, după ce-a fost restaurată (întîia oară) la sfîrșitul anilor ’20 ai secolului trecut, un ziarist o considera „arătoasă” și o descria astfel: „Este curată și albă ca o patrată de zahar (...). Deși nu are frumusețea arhitectonică bizantină (fiind în „stil neoclasic” - n. m.), și nici vreo bogăție deosebită interioară, are totuși o sobrietate impresionantă”.4) Astăzi, într-un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și Bradford în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, Pinkney încadrează ceea ce vede în principiile generalizatoare atunci când notează, de exemplu, că franțuzoaicele se deosebeau "prin mai mult bun gust și eleganță" de englezoaice, dar că acestea erau mai "arătoase" (676). Într-un fel, făcând judecăți concluzive, aceste generalizări reflectă "imaginea distanțată a trecutului absolut" și invocă - și sunt descendenții - schițele din cărțile de caracter scrise de John Earle și Thomas Overbury care erau atât de răspândite în secolul al
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
taberei alor săi, plină de răniți, de soldați care cântă, de mizerie, de praf și de pulberea unui mic apocalips (acum sau oricând), nu se răsfrânge și asupra spectatorului care constată că filmul deja începe să treneze și că, deși arătos în fiecare cadru, nu impresionează. De aici încolo, ochiurile încep să se deșire pe măsură ce anii trec. Până când, mai spre zilele noastre, apariția Vanessei Redgrave, în rolul copilei de 13 ani de odinioară, ajunsă scriitor tocmai din dorința de a le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
WOLANd Ruxandra CESEREANU Clona Șeherezadei Sunt la modă clonele și propunerile de clone, așa încât încerc să mă adaptez întrucâtva. O singură clonă aș accepta oricând cu bucurie, atât în particular, cât și în general: clona Șeherezadei. Nu fiindcă ar fi arătoasă foarte, extrem de inteligentă ori iscusită, ci doar întrucât Șeherezada este cel mai adecvat și terapeutic prototip al povestitorului (sau povestitoarei - nu contează sexul în acest cază. Revrăjirea lumii noastre desvrăjite doar prin povești mai poate fi tămăduită: o nouă geneză
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
prețuri mai mari ca în oraș cu vreun euro și ceva. Chat qui rit. Marea țeapă pentru turiști economi. Mascat într-un „self service“ ieftin chiar în spatele Pieței San Marco, cu un spațiu incredibil de mare și mâncăruri incredibil de arătoase, te trezeai că plătești pe un prânz minuscul 20 de euro, mai scump ca la un restaurant din același centru. Pentru nostalgici, ca mine: aici am mâncat când am fost prima oară la Veneția, acum vreo șase ani, și l-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
când plouă cu găleata, sau duminicile, etc. etc. În cartierul bucureștean de blocuri unde locuiesc, trăim, de câteva zile, o adevărată invazie. Oamenii primăriei, cu zecile, smulg de sub mașinile parcate cu chiu cu vai printre blocuri, bordurile, de altfel destul de arătoase, și le stivuiesc în mijlocul aleilor, crapă cu picamerele bucăți groase de asfalt, taie crengile copacilor, azvârlindu-le pe unde mai rămâne ceva loc, și minunăție, ne împrejmuiesc cu niște multașteptate gărdulețe, spațiile verzi în care vom putea în fine planta
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
decât cizma kagebistului sovietic, dintr-un motiv pe cât de simplu pe atât de firesc: fiindcă ea vine de la "frate". Fratele nostru de peste Prut, deci. Acela care și către care, s-au clădit pentru scurtă vreme, scurtă cam cât viața florilor, arătoasele poduri de peste Prut. Mai 2007 Ce fel de ziariști avem? Festa pe care i-au jucat-o Președintelui stresul, oboseala, aversiunea față de "o anumită parte a presei" (iată că sintagma revine în actualitate!), ca și decizia obstinată a domniei sale de
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
de femeie, tocmai pentru că fauna și flora postcomunistă a României nu duce lipsă de ipostaze feminine blamabile: una dintre ele este vaca blondă. Aceasta nu este proastă neapărat, are o inteligență nativă, și nu este nici urâtă, fiind chiar destul de arătoasă: dar șarmul său fizic este fie unul grobian, plebeu, fie unul artificial. Vaca blondă este chiar blondă (sau măcar șatenă) la origine, dar își vopsește părul și mai blond, din motive de epatare și vogă. A fi blondă este la
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
de la apartamente nu este indicat să fie puse obiecte utilizabile și neexpirate. Un ștergător de picioare, dacă este prea nou, are să dispară în câteva zile. Sau coronițele de brad puse pe ușa de la intrare de Crăciun! Sau un ghiveci prea arătos, cu plante de interior! În nici un caz să nu se lase bicicleta în fața ușii! Apoi, locatarii nu acordă prea mare importanță felului în care murdăresc spațiul celorlalți: este aproape un obicei să scuturi covoarele peste balconul vecinului (dacă se poate
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
zis emancipate, femei care cad victime „bărbatului ideal“. În roman, acest bărbat ideal este reprezentat de jandarmul Kurt Janisch, un polițist frustrat, pasionat de femeile singure și bogate, pe care le seduce, le umilește, iar apoi le ucide: „Un bărbat arătos și aparent jovial jandarmul ăsta, exact genul care ne place nouă femeilor. Cu astfel de însușiri se poate face treabă bună. ă...ț Noi, doamnele însetate de iubire, noi, din păcate, nu-l cunoaștem personal pe acest jandarm (toată floarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
de himen pe lumea asta, deci să nu fie suspicios. În schimb, biata fată se alege cu o supă vărsată în cap de propria mamă care este geloasă: da, bărbatul cu pricina se culca, de fapt, cu Angela, o mamă arătoasă la vreo 50 de ani. Oricum, așa o luptă între sexe pe viață și pe moarte depășește în frigiditate orice așteptare a cititorului. Nu doar greața e împrumutată de la Sartre, ci și obsesia dominării erotice, în cazul nostru o fixație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
sate hudeștene erau cuprinse de întunericul cel fără de margini și doar ici-colo se zărea în depărtare câte o lampă dacă nu cumva vreun opaiț cu seu de animale. Călătorul care trece astăzi pe ulițele satului poate vedea case noi și arătoase, acoperite cu tablă sau țiglă, model italian sau spaniol și multe case vechi, acoperite cu stuf, în care mai locuiește un bătrân sau o bătrânică, dar cele mai multe sunt pustii. Sunt coturi ale satelor unde nu se mai construiește nimic. Pe
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
urla gramofonul cu pâlnie la Karola, iar paharele se umpleau mereu de vin și șampanie, de lichioruri divers colorate - și gramofonul, și paharele, și buteliile spumoase, și sticlele de lichior de diferite forme trecând uneori în salonul Cotuțeștilor, unde medicinistul, arătos ca un actor de cinema și căruia începuse să-i placă a trage la măsea, invita colegi și colege la adevărate festinuri urmate de dans, foxtroturi și charlestoane organizate cu contribuția generoasă a veselei unguroaice, prezentă și ea întotdeauna. Bătrânii
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
fiice ale bancherului Boca, vărul mamei, trecând și eu alături de aceștia, la propunerea bunicii, dar și la inițiativa mea, bucuros să scap de cicăleli. Rudele noastre din Dej fiind persoane cu vază, își aveau reședința într-una dintre cele mai arătoase clădiri din piața principală a orașului, unde am poposit, fiind tratați cu o gustare demnă de un banchet. Îmi amintesc odăile mari, cu ferestre foarte înalte, cu draperii de catifea cum nu mai văzusem decât la teatru și mi-o
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
nu numai din militari. Aveau un băiat, tot ofițer, blond și frumos ca un prinț din romanele rusești, și două fete „serioase“, care nu jucau cărți (din care cauză mie îmi păreau mai moderne). Fratele lor, colonel încă tânăr și arătos, avea să fie implicat în mondenitatea scandaloasă a Bucureștiului postbelic. Aiudul era un oraș unguresc, cu tradițiile înscrise pe zidurile solidelor edificii instituționale (școli îndeosebi, dar și penitenciarul voluminos ca o cetate, mai la margine și doar pentru pușcăriași de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
simțurile mele totdeauna în fierbere, prin pădure și pe malul gârlei, sperând nostalgic vreo „fatală“ întâlnire. Odată, pe țărmul Ialomiței, am dat de un soldat care, așezat chiar lângă apă, privea dus pe gânduri cum se rostogolesc valurile. Era și arătos, dar n-am îndrăznit să intru în vorbă cu el, oricât de tare mă împingea dorința - ceea ce a strecurat în mine, pe multe zile, o melancolie pătrunzătoare, tăindu-mi pofta de mâncare. După cum se vede, nu l-am uitat nici
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
comerț și afaceri erau date jos și înlocuite cu altele, maghiare. Intram deja în alt oraș, în altă țară. Și plăcile indicatoare de străzi și instituții publice erau înlăturate, chiar dacă nu înlocuite încă. Clujul românesc îl înghițea pământul. La casa arătoasă, nouă a doctorului Leitner, din apropierea noastră, fusese de asemeni dată jos firma lui medicală. Simpaticul, amabilul medic, care tot timpul concentrărilor purtase, cu satisfacție și mândrie parcă, uniforma de maior român, ca semn al încrederii lui depline în trăinicia statului
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mașinii echilibristica necesară ajungerii în sat. Faptul însă că am putut să-mi revăd satul natal, cu ulițele lui înguste, cu casele la drum sau pe pantele care începeau imediat de o parte și de alta a văii, gospodării destul de arătoase cele noi și suficient de îngrijite cele vechi, moștenite sau preluate de la vechii răzeși, cărările de pe dealuri ce îmi trezeau atâtea amintiri, totul m-a reconfortat, uitând de drum. Dar nu pentru mult timp, căci lipsa podurilor m-a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
în timpul coptului. Secretele mâncărurilor delicioase Cozonacul se păstrează mai mult timp proaspăt dacă folosești rețeta cu aluat oprit (laptele pe care il torni peste făina de frământat este fierbinte). Nu folosi margarină la cozonac! Iese mult mai pufos și mai arătos dacă folosești unt topit. Cele mai gustoase sarmale ies în oala de lut. Dacă nu ai, pune-le într-una de ciorbă, să aibă loc la fiert. Să-ți rămână, așadar, loc de o palmă de la “fața” sarmalelor la buza
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
în timpul coptului. Secretele mâncărurilor delicioase Cozonacul se păstrează mai mult timp proaspăt dacă folosești rețeta cu aluat oprit (laptele pe care il torni peste făina de frământat este fierbinte). Nu folosi margarină la cozonac! Iese mult mai pufos și mai arătos dacă folosești unt topit. Cele mai gustoase sarmale ies în oala de lut. Dacă nu ai, pune-le într-una de ciorbă, să aibă loc la fiert. Să-ți rămână, așadar, loc de o palmă de la “fața” sarmalelor la buza
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
merge mai departe cu ea. Cred că e foarte important, pentru că oamenii simt dacă faci o glumă, dacă le spui o poveste... 12.2. Cristian Zărescu: Meseria asta nu e pentru fricoși și sensibili. Poate că nu e cel mai arătos reporter și nu are nici cea mai bună dicție, dar aproape întotdeauna este primul om care ajunge într-o zonă calamitată, primul reporter care pleacă din țară către zone de război și, de multe ori, singurul prezent atunci când viața oamenilor
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
nu-și dă seama nici cum banii mulțimii sînt drenați spre interese dubioase ! N-a remarcat că în timp ce în oraș nu s-a mai construit mai nimic valabil, în toți acești ani dealurile din jurul Iașului s-au umplut de vile arătoase ! N-a aflat Liviu Antonesei , dar ,,deontologul” vorbeste ! Prin anii ’90 îl apreciam pe Cristian Tudor Popescu pentru discursul său vis-à-vis de neregulile care se întîmplau în țară. Dar, de mai mulți ani am observat o schimbare (severă și ascunsă
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]