910 matches
-
pământeni vii cu mândrul tău alai peste crânguri și poieni? F4: Pogorâtă pe pământ în mătăsuri lungi, de vânt, lași în urmă, pe câmpii, galbeni vii de păpădii, bălți albastre și-nsorite de omăt topit abia, și pe dealuri mucezite arături de catifea. B2: Și pornești departe-n sus după iarna ce s-a dus, după trena-i de ninsori așternută pe colini... F3: Drumuri 'nalte de cocori, călăuzii cei străini, îți îndreaptă an cu an pasul tainic, și te mint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
naști, totul începe cu sfârșitul. Atunci e bine, îmi spuneam. Și continuam să casc pentru că în echinocțiul de toamnă teza la matematică urma să aibă loc pe câmpia dintre Brăila și Baldovinești, după culesul porumbului, după tăierea ciocanilor, după prima arătură și însămânțare de toamnă cu boabe de grâu în pământul reavăn răscolit de plugurile tractoarelor, afânat de cârtițe și râme, adăposturi pentru licuricii și șerpii neveninoși pe care aveam să-i purtăm în buzunare ca talisman împotriva răului ce țâșnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
1 la 8, cum bate în obloanele closed ale farmaciei, cum sare ca un animal de pradă peste gardurile de sârmă ghimpată, fără să le atingă, urmărit de rafalele de mitralieră cu gloanțe din trecut, cum, după ce a alergat peste arături, șosele și bălți, ghepardul tânăr se opri în sfârșit la porțile open ale Brăilei. Întinse banii pe gemulețul luminat al farmaciei și-apoi, cu pastila în pumn, făcu în fugă cale întoarsă. Același salt peste garduri, aceleași rafale către același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
numai dreptate, dar și un grad superior pe treapta învățăturii, din moment ce renunțasem de bună voie la stereotipia metodologică a călăuzirii pe Cărările Lumii, ținut mereu în lesă de cineva străin. T eza n-avea nimic poetic. Băncile claselor erau pe arătură. Nu bătea niciun pic de vânt. Din când în când, păsări. În dreapta, lanul de floarea-soarelui, tăcut ca să nu ne tulbure cu frumusețea sa. Profesorii printre noi. Hârtiile zburau. Ciorile le luau în gheare și în cioc și le duceau cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și-odată la vale, Douăzeci de brazde să-ntoarcă, Nemțești...de egale! Drepte, perechi-perechi, Rapid reușind să facă Treaba plugului...vechi!! Luându-l apoi în tărbacă : Nu te supăra că îți spun: Ești demodat și bătrân! Nu mai ești de arătură, Doar...arțăgos ! Și... rău de gură! Dă-i înainte și-njură! Iar la greu, la nevoi, Lasă-ne pe noi! Tineri, cu bani și-n puteri, Că știm a munci și a face averi; Tu fugi la hodină! Și stai
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
conți, Bogați, cu copii, cu nepoți, Frumoși și deștepți...dar nu toți; Calul - despre el vreau să vă spun Muncea văzându-și de drum, De viața sa era mulțumit, Nici nu era dură, Era ușor de muncit, Doar nu făcea...arătură, Căra mangal și lignit, La dus...gol, la-ntors...binișor Că mangalul e...foarte...ușor, Dar într-o zi, ,,cineva" l-a pus ca să facă, Un trap maiestuos -asa...ca-ntr o...joacă Și-a reușit peste măsură! Tot ,,cineva"-pe
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
să plătești amendă pentru bușteni? Are vreo importanță dacă țăranul este om bun ori rău? Există viață după moarte? De ce se ofilește ovăzul plantat în sol mlăștinos? Câte pietre se află în interiorul pământului? Ies din nou în fiecare primăvară pe arătură? Oare când se termină cu ele? Poate sufletul, care de fapt nu are nici oase, nici picioare, să renască? De ce copiii lui sunt condamnați să-i semene? ILUSTRAȚIE Mama a schimbat din nou partitura pe stativ. Aceasta a fost „în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ca un duș rece de dimineață. Totul se vede mai limpede de pe margine, continuă Sorina să-mi vorbească sperând să mă calmeze. Te chinui degeaba. Uneori trebuie să recunoști că n-ai avut noroc, că inima a luat o pe arătură și tot ce poți să faci, e să aștepți să treacă durerea, apoi să mergi mai departe. Petruș intră în căminul de fete cu Creața în brațe și asta în plină zi. Era interzis băieților accesul acolo și se putea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de lucruri păcătoase. Mai păcătoase decât necredința. Despre faptul că atunci aș fi desenat niște cuie în forme ciudate, multe de tot. Revoluția s-a terminat de o zi, dar nu a venit nimic în locul ei. Timpul ăla era ca arătura dintre două țări. Iar eu mă potriveam de minune cu acest timp. Nu m-am mișcat două zile și o noapte, am rămas așa cum m-a părăsit Adél. Apoi, în seara următoare au venit pe furiș un bărbat și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
copilul. Planul e genial, s-a băgat În vorbă și Vasilica. Știi că mereu te Întreabă Birică de ce nu mai dă Buzăul scriitori importanți. Uite, e momentul să Îi faci tu surpriza. Uiți că dacă se pilește o ia pe arătură cu scriitorii lui și cu marea cultură socialistă? Servește-l. — Hm... Să vorbesc mâine cu Rogoz, cine știe ce schizofrenic e Vasile ăsta. Dacă se apucă să bată câmpii În fața tovarășului Birică și mă Înfundă de tot? — Păi, dacă o ia razna
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
dintîi este un poem meditativ și melancolic, figurația romantică fiind răsturnată într-un banal cotidian „dezvrăjit”; mult mai hedonist, poemul lui Tzara conține un îndemn persuasiv la atitudini „scandaloase”... Există și alte asemenea anticipări ale frondei dadaiste: „Sînt plictisit sînt arătura de toamnă la țară/ Și literatura e viermele ce roade drumul subteran/ Prin care o să curgă apa ca să dea roade la vară” („Poemă mondenă“). Și, tot aici, șarjarea ironică a literaturii și convențiilor provincial-patriarhale, inclusiv a stereotipului sămănătorist („provincie sănătoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Țara, lumea se aflau în criză.În criză economică și financiară. Profundă. Tot mai profundă. Tuturor, nu le ajungeau, ba una, ba alta, în special banii nu le ajungeau. Doar el nu se impacienta. Luiîi mergea bine. Ba cu o arătură, ba cu un transport de ceva, ba cu o recoltare a altceva, și totul se lega,în viața sa, cum se leagă verigile într-un lanț. Și,în felul acesta, lui nu-i păsa de fel, de criză, ori, de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Frusina, au intrat în curte și au tras o brazdă de la un capăt la altul al curții. Frusinei nu i-a plăcut lucrul acesta pentru că brazda a fost făcută adânc și tot albul zăpezii a fost întinat cu glodurile din arătură, astfel că bătătura arăta cam dezolant. Băieții au intrat în casă și au fost serviți cu câte un pahar cu vin, prăjituri și pentru că obiceiul era ca să le dea, pe lângă bani, produse din porcul tăiat de Ignat, Frusina le-a
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
veșnicei veri. Îl numiseră într-un post aflat mai la nord, chiar pe podiș. La început îndurase cu greu pustietatea și tăcerea acestor pământuri sterpe, unde, cât cuprindeai cu ochii, nu vedeai decât pietre. Ici-colo, brazde adânci, aducând cu niște arături, fuseseră săpate pentru a scoate la iveală o anume piatră de construcție. Oamenii din partea locului nu arau decât ca să culeagă pietre. Uneori râcâiau câțiva pumni din pământul strâns de-a lungul anilor în vreo văgăună, folosindu-l ca îngrășământ pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să faci vreo prostie, zise Gulie. — Pot măcar să știu unde mergem? întrebă Santinelă, reușind să se slăbească puțin din strînsoare profitînd de faptul că fusese obligat să se pună în mișcare. — La Televiziune, zise Gulie. — Ai luat-o rău pe arătură, i-o întoarse scurt Santinelă, prinzînd puțin curaj. Și îți închipui c-o să-ți dea cineva voie să intri pe poartă cu mine așa? — Asta aștept să mi-o spui tu, i-o reteză scurt Gulie. Și dacă n-am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
merita atâta respect. Pentru o clipă m-am simțit Înnobilat. Bucuria mea nu a ținut mult pen'că s-a trezit șeful din pricina luminilor din oraș. Atunci a Început, o ceartă care ne-a plimbat prin șanțuri, prin pustă, peste arături și nu mai știu pe unde. Noroc că ungurii nu au nici munți, nici mare, iar Balatonul este foarte scump. Ne-am oprit totuși pe malul Tisei. Șeful a vrut să dea foc autocarului. A renunțat, dar mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Relu Înmiresmatul tezauriza Religia. (Cu aplecare spre 31 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI treptat, într-un contur ferm, și dezvăluind, cu claritate de ilustrată, imaginea unei mâini îngrijite, culegând, cu grație de spadasin, petece de hârtie dintre clăbucii unei arături din dreptul comunei suburbane Otopeni. Simțindu-se urmărită, mâna cea batjocoritoare schiță o reverență, acompaniată de îndată din sală de un cor de aplauze și ghiorțăituri. Articolașele capturate de palma cea isteață erau scuturate în alveolele unei valize. Dar, înainte de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
i se zburliseră pe spinare. - ...? - Ei, ți-a surâs ?... Ce părere ți-ai făcut de poezie, jigodiosule? - ...În viața mea n-am întîlnit un tip așa beat și care să bată atâția câmpi. Și care s-o ia, atâta, pe arătură... Păi, d-aia te duci tu la "Local", ca să te rânjești cum toți bețivii se pipăie cu mă-ta?! Și chiar de te rânjești... Rînjește-te!... Dar să nu fii în stare să nimerești tu, acolo, atâta amar de vreme, vreo
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la a doua crimă; era a doua ieșire În decor a profesorului Adam și, În mod normal, n-ar mai fi trebuit să mă surprindă, se mai Întâmplase atunci când, În mijlocul monologului, deraiase intempestiv de la firul povestirii, o luase aiurea pe arătură, Încurcând borcanele, după care glisase la fel de neașteptat Într-un expozeu schizofrenic despre comunism, fără nici o legătură cu nimic anterior sau cu ceva privitor la aventura lui pe coclaurile Centrului. De data asta, plonjase În delir sadea, oricât de mult se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
meu înainte s-o-nchid la loc și să mă așez pe pat lângă Holly. —E vorba de tata. Se poartă ciudat și mi-e frică. N-aș zice asta nimănui în afară de tine, dar cred că o cam ia pe arătură. N-am putut dormi aseară de grijă. Ce-a făcut? E vorba mai mult de ce-a zis. N-a făcut nimic de fapt, așa cred, dar nu mai pare să fie deloc el însuși. Nu ne mai zice nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
casa ta, Mi-i urât de maica ta. - Spune-i, bade, mumă-ta Să nu-mi mai aibă grija Și să-și poarte grija ei, Că i-e ruptă iia'n poale Și-i e mintea sburătoare, De sboară pe arături S-adune fermecături, Să farmece trupul meu, Dar nu-i vrednic neamul tău. Trupul meu e trup subțire De scoate voinici din fire Și te-oi scoate și pe tine. 136 Pe dealul mănăstirii Plimbă-se călugării, Blăstămîndu-și părinții De ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
darul să-l trezească la realitate, chiar în momentul când era cât pe ce să-i spună mamă. Femeia aceasta îl unse la inimă, semăna perfect cu mama lui de acum douăzeci și ceva de ani în urmă. Era în timpul arăturilor, începu ea să povestească. În primăvară au fost doi ani de atunci. Într-o dimineață când mă trezesc, noi la țară ne trezim devreme, ia bărbatul de unde nu-i! Mă uit în stânga, mă uit în dreapta...nu-i și pace! Nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lipsit iar, nesimțitule, de la ore, că numai scripca-i de tine, c-o să ajungi să cânți prin toate crâșmele ordinare, pentru un blid de mâncare și-o poșircă. Trebuia să fiu recunoscător cumva dirigintei, pentru că-mi spusese gratis pe ce arături mi-o va lua destinul. Alții plăteau din greu ghicitoarelor de pe Lipscanii Noi ca să-și afle viitorul, și nici măcar nu erau siguri, ca mine, că le-a fost spus adevărul gol-goluț. Invitația a fost o adevărată onoare pentru mine, întrucât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
hârtie de la nea Onuț?"... Tata, tresărind puțin, semiîngrijorat, se hotărăște: Da, da, ferfenița aceea!"... Solicit lămuriri suplimentare: "Din care ai citit tu la moartea lui nea Onuț, și în care el povestea foarte frumos, dar o mai lua și pe arătură, despre rudele lui dragi?"... Tata, savant, cu speranță, uitând că este în vizită la stilați: "Îhî!"... Același stilat, după o tăcere diplomatică: Da, despre rufa aceea este vorba. Unde-i?"... Eu, minimalizând iar, dar și cu pieptul bombat, mândru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la Dumnezeu să termine câteva clase, că poate-l angajăm la Spații Verzi, la Salubritate, știți... Să tundă iarba, să plimbe gunoiul... Avem pe cineva acolo, care..." Stilații fac zgomot cu scrâșnitul dinților. Tata chiar o luase cam mult pe arătură. Mă simțeam și eu rănit în naturelul personal. La Salubritate, auzi? Să tundă iarba! Frizer de iarbă. Să plimbe gunoiul! Asta da. Asta cu plimbatul gunoiului era de neiertat, chiar și pentru mine... Și dacă am merge acasă la voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]