979 matches
-
cât și pentru irigații. 6. Învelișul biopedogeografic Vegetația Unitățile fizico-geografice de pe teritoriul județului imprimă diversitatea covorului vegetal, iar cea mai mare parte a teritoriului aparține zonei de silvostepă. Aceasta este caracterizată prin păduri de stejar (Quercus robur) în amestec cu arțar tătărăsc (Acer tataricum), ce se mai întâlnește pe suprafețe foarte mici, alternând cu suprafețe agricole și pajiști secundare de păiuș (Festuca valesiaca, Festuca pseudovina) colilie (Stipa capillata, Stipa pennata), bărboasă (Botriochloa ischaemum), firuța cu bulb (Poa bulbosa), firuța de fâneață
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
cu galben și cu roșu își coase codrul ià. Și fiecare copac din cei mari primește toamna după ritualul lui. Plopii lungi îi trimit în întâmpinare roiuri mărunte de fluturi, stejarii sună în cale din foi de tinichea ruginite și arțarii din cimitire îi depun cu evlavie la picioare stele mari de aur. Speriate de atâtea apariții bizare în jurul lor, frunzele salcâmilor se agită, se strâng cap la cap întro adiere de vânt și încep să șoptească până când unele, mai isterice
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
prunului cu fructe galbene și care celui cu fructe roșii, ne cățăram în ei cu mare efort, culegeam prunele calde, pe care le sugeam apoi ca pe niște bomboane, iar aici, în fața ferestrei mele și a lui Yotam, stătea un arțar uriaș, care strălucea primăvara precum soarele, aurind visele noastre. Iată și terasa murdară, cu vedere spre munții albaștri, înlănțuiți asemenea unui colier de pietre de safir, aici ședea tata după-amiaza în pantalonii săi kaki scurți, picior peste picior, aplecat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
roșii. Și câte și mai câte! Luați-l, de exemplu, pe Hörbe. Hörbe „uscase ciuperci și plante. Pusese la sărat vârfuri de rădăcini, două butoaie pline. În pivnița lui erau rânduite o duzină și jumătate de sticle cu suc de arțar, altă duzină și jumătate cu suc de mesteacăn și cel puțin de două ori pe atâta cu suc de zmeură și de mure. În podul casei lui Hörbe se găseau șapte saci plini cu semințe de mei de pădure, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
un roman muzical? Nu știu dacă e chiar muzical. Dar polifonic, da. Pe scenă, intră În dialog toate instrumentele. Acordeonul și trompeta, dar și flautul ce hipnotizează masele pe terasa Corso. Și pieptenele, și beschia, și clopotele, și frunzele de arțar strivite Între buze, și iarba dracului... Ca să nu mai vorbesc de burlanele ce străjuiesc acoperișurile caselor, sau de liniile de Înaltă tensiune, de șinele de cale ferată, de trăsnetele și fulgerele ce se propagă din senin... Cât privește Marșul și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
hotărât către hol, își luă sacoul. Plecă grăbit, se urcă în mașină. Se opri departe de centrul orașului undeva lângă gară. Lăsă mașina lângă bordura trotuarului și păși pe terasa unei cofetarii. Se așeză la o masă cu ochii pe arțarul din fața lui, cu frunzele îngălbenite și ceru o cafea. Cuprins: Ioan HOLBAN Viața ca un hățiș foarte des 5 Cârtitorii 11 Te fură viața 121 Să nu te lupți cu morile de vânt 211 În colecția Epica au apărut: (alfabetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
interminabilă, Rose rămase pironită În loc, storcându-și creierii să găsească un exemplu de fel de mâncare perfect. Chipul i se lumină la gândul unor hamburgeri. Categoric! se asigură În sinea ei. Ce mai e, ochiuri și clătite cu sirop de arțar, hot-dog cu ceapă și grătar cu carne de oaie, da, În special grătar cu carne de oaie... Și În locul băuturii ăleia Îngrozitoare pe bază de iaurt pe care se săturase până-n gât s-o vadă la fiecare masă, aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aveau să zboare de la Tucson la San Francisco și apoi de la San Francisco la Istanbul. aceasta fiind prima ei călătorie Într-o țară În care engleza nu era prima limbă vorbită, iar oamenii nu mâncau clătite stopite cu sirop de arțar la micul dejun, Rose s-a trezit că era În același timp Încântată și neliniștită. Adevărul e că nu fusese niciodată o exploratoare și că, dacă n-ar fi fost acea călătorie de vis, mult dorită, Însă niciodată Înfăptuită, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de îndeletnicirea poetului. De la începutul cărții, Feofan este prins în niște ritualuri de curățire, între care baia de aburi lipovenească sau scalda în copcă, simultane cu un proces acut de mineralizare și de lignificare: „Unghiile mi-au ruginit/ asemenea frunzelor arțarului/ și oasele mi s-au subțiat/ asemenea pietrelor/ peste care curge râul Lethe“. El proiectează uneori o privire știutoare asupra existenței, pe care o explică în poeme-parabolă precum Eliberare sau Feofan. Pe țărmul mării. Cel mai adesea însă purificat de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
sunt reductibili la cifre, dar din cifre se pot naște iarăși oameni. Lumile „posibile și imposibile“ izvorăsc „la simpla prezență/ ba chiar și în absența duhului“. În jurul unei bucăți de carne învelită în ziar roiesc gândurile. Iar o frunză de arțar bătută de vânt „e când pe trotuarul acesta, când pe celălalt/ asemenea și umbrelor sufletelor noastre/ uitând pentru o clipă grija/ zilei de mâine/ trec de pe pământul acesta/ pe tărâmul de dincolo. Și înapoi“. Centura de castitate jalonează un destin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
pahar de vin. Usturoiul se pisează și se amestecă cu sucul de roșii, sarea, piperul și vinul. Se pune găina la copt, și din când în când, o udăm cu acest sos. GRĂTAR DIN PIEPT DE RAȚĂ CU SIROP DE ARȚAR Pieptul de rață se dă cu sare și piper pe amândouă părțile, apoi se prăjește în ulei de măsline. După ce s-a prăjit, tăiem bucata de carne în două felii, între felii turnăm siropul de arțar, apoi adăugăm feliile una
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
RAȚĂ CU SIROP DE ARȚAR Pieptul de rață se dă cu sare și piper pe amândouă părțile, apoi se prăjește în ulei de măsline. După ce s-a prăjit, tăiem bucata de carne în două felii, între felii turnăm siropul de arțar, apoi adăugăm feliile una peste alta, turnăm puțin sos brun peste carne și dăm la cuptor pentru a se rumeni. Dacă nu avem sirop de arțar putem înlocui cu sirop de brad. Se taie felii și se pun la porție
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
a prăjit, tăiem bucata de carne în două felii, între felii turnăm siropul de arțar, apoi adăugăm feliile una peste alta, turnăm puțin sos brun peste carne și dăm la cuptor pentru a se rumeni. Dacă nu avem sirop de arțar putem înlocui cu sirop de brad. Se taie felii și se pun la porție două felii de grătar, două linguri de orez fiert și apoi, călit în unt, ornat cu pătrunjel și cimbru verde. Ca murătură, punem gogoșari roșii sau
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
locul lui rușinat ― încălcase un consemn sau nesocotise o tradiție? ―, în vreme ce Profetul continua să stea calm lângă masa prăbușită, de parcă nu se întîmplase nimic, ținîndu-și pe genunchi palmele enorme și noduroase. Se lăsase o liniște încordată, tulburată doar de foșnetul arțarului bătrân care umbrea în parte mesele și care, am observat atunci, era plin de omizi care ciuruiau frunzele prăfuite și se târau lipicioase pe trunchi. Incidentul ne-a determinat să ne grăbim. Dinu a lăsat două monede pe masă, și-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu era rea de gură. Din partea ei pescarii n-aveau de ce să se teamă. De aceea o priveau cu dușmănie și poftă (și pe măsură ce o doreau mai mult o dușmăneau mai mult sau invers), ținînd-o în picioare în fața lor, lângă arțarul plin de omizi și de praf care-și arunca o parte din umbră pe mese. Ea pricepuse că în dușmănia lor se cuibărise dorința, că fiecare ar fi vrut s-o răstoarne acolo în praf poate, și stătea cu ochii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de uluială, au început să râdă la mesele lor. Râdeau continuu, iar râsul lor puternic se rostogolea de-a lungul uliței, în vreme ce, furios și umilit, puștanul s-a făcut nevăzut. Marta privea omizile care se târau pe trunchiul bătrân al arțarului, așteptând cu pumnii strânși, dar râsul i-a obosit și ușurat pe pescari. Când au tăcut și s-au întors spre ea, nu mai exista nici urmă de dușmănie în atitudinea lor. Palma pe care Marta i-o trăsese puștanului
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un disc de sare chiar deasupra caselor mici și pământii, toropind câinii, pisicile și duzii albiți de praf. Văzîndu-mă, pescarii s-au aplecat asupra ceștilor de aramă, preocupați, brusc, de cafeaua răcită din ele. Totul era ca de obicei. Bătrânul arțar plin de omizi, mesele, tăcerea. M-am înfipt lângă masa la care se găsea Profetul. ― Unde e doctorul? Câțiva au ridicat privirile, dar nimeni nu mi-a răspuns. ― Unde e doctorul? am întrebat din nou, ridicând tonul și bătând cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
gonească spre cătun. Balta secase. Când am ajuns la casa Martei, am încercat să intru, să mă ascund. Dar portița era încuiată. N-am avut încotro și am mers mai departe. La cafenea, pescarii m-au privit indiferenți, în vreme ce din arțarul care își arunca umbra peste mese ciorile țipau ca papagalii: "E un cerb! E un cerb!'" Când am încercat s-o iau spre pădurea de sălcii, cineva mi-a strigat: Nu pe-acolo, pe aici". Era tata. Avea buzele vopsite
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu magnanimitate un zâmbet. Lângă mine, două punk-iste, cu șuvițele vopsite într-o sobră nuanță violet (părul tău auriu, Margarete...), își dau coate. Afară, în Orcus, cerberii, în fuste roșii sau galbene, străjuiesc neobosit bulevardul. Sendai, 2005, toamna. Frunzele de arțar (momiji) au însângerat deja intrările la temple, înlocuind hortensiile baroce din vară. Japonia începe să respire aerul melancolic-tezist al declinului anotimpului, când soarele apare din ce în ce mai sceptic în privința propriilor aptitudini calorice și când, la capătul zilei, contrastul dintre căldura luminii și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
într-adevăr respirația. La prognoza meteo, știrile despre "fronturile frunzelor colorate" le-au luat locul celor despre florile de cireș, iar la Tokyo, în gara Asakusa, de unde pleacă trenurile spre Nikko, este afișată o hartă, pe care frunze ruginii de arțar (din plastic, evident) marchează locurile turistice în care dezlănțuirea toamnei este în toi. Iată o scurtă selecție: Informații cu privire la frunzele colorate de la Nikko (stadiul de la 1.09.) HARTĂ ÎNĂLȚIME SEZON DE VÂRF SEPTEMBRIE OCTOMBRIE NOIEMBRIE început sfârșit început mijloc sfârșit
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ea însăși și neîndurându-se să cadă. În casele mici de lemn, mâncate de umezeală, sau în blocurile aruncate unul peste altul, haotic, japonezii își deapănă aceeași inimă, de secole, inima îndrăgostită de floarea de cireș, de frunza roșie de arțar. Poate că ea și-a oprit, de mult, bătaia, iar venele au secat. Însă imaginea, povestea, proiectată hologramatic cu fervoare de ritual, îi conservă carcasa. Și poate că o însuflețește, din când în când, într-o infuzie, fie ea și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vopsite în verde negricios, îi sare în ochi, dar se preface că n-o vede și numai rareori își lasă privirile să zăbovească pe culoarea cămășilor și bretelelor înguste ale funcționarilor. Se uită numai în jos, printre ramurile încâlcite ale arțarilor care se înalță până aproape de etajul al treilea. Vede troleurile alunecând pe sârmele paralele, într-un sens și în altul, într-o succesiune legănată, acoperișurile prăfuite ale troleibuzelor, autoturismele în toate culorile repezindu-se din cele două părți în ciorchine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
continui treburile și îl pândesc de la distanță, din pragul ușii ori din celelalte camere, cum se apleacă din nou înainte, cu palmele întinse pe birou în fața sa, uitându-se fix în stradă de parcă n-ar mai fi văzut castanii sau arțarii sau ce-or fi arborii ăia, lumea, vacarmul, orașul. A început să facă asta la vreo câteva zile după ce s-a întors acasă, dar, dacă stau să mă gândesc bine, chiar de când a venit acasă și s-a așezat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bine făcuți, subjugată de cei inteligenți și preferându-i pe cei cu relații și împărțindu-se neclar între toți. Și Virgil Tănase îi spusese ceva asemănător, la o vreme după ce Andrei i-o prezentase și se plimbaseră pe sub castani sau arțari sau ce-or fi fost și întârziaseră în satul de la Snagov într-un weekend. Dar de la Virgil Tănase te puteai aștepta la orice, de parcă ar fi fost un erou al lui Scott Fitzgerald ce se îndrăgostea de orice femeie drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ori, mai curând, credea că își dă răspunsuri, în clipele de dinaintea somnului, când rămânea multă vreme treaz, deși cu pleoapele coborâte, gândindu-se la ce anume făcuse în acea zi, la cum privise, să zicem, mai multe ore cum umbra arțarului din curte trece treptat de la un gard la cel din partea opusă ori cum se strâng furnicile în mușuroi și probabil își vorbesc între ele, în vreme ce cară frunze, ori cresc puii pe care îi văzuse cu ochii săi mici în cuibul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]