1,584 matches
-
la fel, frații... Aici, aproape, deasupra noastră, e sigur Dumnezeu și el ne va arăta, când o fi cazul să urcăm ca Noe în Arcă. Plus că am pentru dumneata niște cizme de-ai să intri cu totul în ele. Arca era o barcă mare, de mai multe cravace, în care am fi încăput cu toți. Dar n-a fost cazul. Cât a urcat apa, parcă la noi, dincolo de prag, îi era interzis să vină! Mă atașasem de oameni. Mă invitau
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
care păzesc hotarele literaturii concepute canonic. Și ca să dăm totuși un răspuns la obsedanta întrebare, ne hazardăm să considerăm că specia aceasta este o scriere cu mari posibilități variabile necircumscrisă strict într-un tipar, ori, cum spune Nicolae Manolescu în ,,Arca lui Noe” ,,o ficțiune realistă”. Structural vorbind, romanul FILIGRAN al lui Alexandru Poamă este un exemplu concludent că genurile și speciile literare se întrepătrund spre folosul și nu dauna lor. Spațiul și timpul (cronotopul) sunt coordonate referențiale totuși într-o
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
lui se structurează pe o pasiune sau pe o idee: ele sunt de observație a vieții interioare, de analiză psihologică, iar creatorul descrie realitatea în măsura în care a cunoscut-o prin experiența directă. Nicolae Manolescu remarcă: <ref id="1"> 1 Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe , Ed itura Minerva, București , 1981, p . 69 . </ref> CREZUL LITERAR CONCEPTE-CHEIE ALE TEORIILOR CAMILPETRESCIENE Prin puterea de creație și preocuparea consecventă de teoretizare a actului creator, Camil Petrescu a adus contribuții novatoare în poezie, în tehnica romanului și
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
pentru el: "moștenitoarea lui și a memoriei lui". Eroul simte faptele produse sub privirea lui neputincioasă ca fiind "imensitatea catastrofei" ce Ștefan Gheorghidiu este în același timp și subiect și obiect al analizei lucide. <ref id="7">7 Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe, vo l. II, Editura Minerva, București , 1981, p .61. </ref> Nicolae Manolescu remarca faptul că în Faptele, gesturile, cuvintele Elei se reflectă în conștiința eroului: Un element exterior, lipsit de importanță, declanșează reacții interioare violente. Toate gesturile, clipele
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
de observație a vieții interioare, de analiză psihologică, iar creatorul descrie realitatea în măsura în care a cunoscut-o printr-o experiență directă, realizând „monografii ale unor idei". Trăirea evenimentelor, experimentarea directă impun, după cum sublinia Nicolae Manolescu <ref id="15">15 Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe, vol. II , Editura Minerva, București , 1981, p . 94. </ref> „deteatralizarea"; autorul Pregătită ideologic de filozofia romantică - Arthur Schopenhauer și Friedrich Wilhelm Nietzsche, literatura revoltei lansa personajul în cursa decisă spre cunoașterea esenței umane. În planul socio-istoric aceste cărți
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
el mă trimisese mama, într-o vară, pe când aveam vreo patru ani, ca să mai ușurez bugetul și așa destul de anemic al familiei. Acolo apele veneau adesea mari și înecau toată întinderea de prunduri. Atunci, stăteam în moară ca într-o arcă mirosind a făină. Câteodată, noaptea, nenea Vitu pescuia cu un trident, în iaz, la lumina făcliei. Când apele se retrăgeau, soseau căruțele la măcinat. În urma lor se furișau iepurii, ciuguleau boabele căzute din saci. Poate mi se părea, dar eu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mai vină, e un om tare singur, dă lecții de chitară și mandolină, e foarte strâmtorat cu banii. Ți-ar face plăcere? Mi-ar face, poate pentru prima dată în noua mea lume. MIERCURI 24 DECEMBRIE Ajunul Crăciunului 1 P arcă aș fi pedepsită. Curățenia de ieri a fost caun război, comandat de mama și de la care papaa dezertat în mod laș, n-a venit acasă decât seara, destul de îngândurat. Ne-a spus că l-a întâlnit pe Dan Crețu și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ca el. De-asta nici nu-l las în manej, ci îl călăresc numai eu și îl țin în grajd separat. Și-o imaginase în fel și chip: cu cotețe și fermă, precum Godun, ori înconjurată de vietăți, ca pe arca lui Noe, dar nu proprietară de grajduri și cai, și nici atât de frumoasă. Atunci, seara, îi păruse obraznică, deși părul ei îl impresionase, fiindcă îi amintea de Ghazal, dar acum nu părul, ci pasul ușor săltat, în cizma înaltă și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și nebunească ce îi unește pe inamicii generici, terestrul cățel și excentricul motan pus pe rele. Pif și Hercule pun în pagină, număr după număr, coregrafia ce trimite, simultan, la epoca de aur a comediei mute, ca și la vârsta arca dică a desenului animat hollywoodian. Pentru cei ce au înclinația unei călătorii în timp, la bordul uneia dintre mașinile ciudate ale profesorului Belpomme, viața celor doi prieteni/dușmani evocă grația ludică și fantezia debordantă a peliculelor lui Mack Sennett, dar
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
atât de mare, un labirint de tuneluri: cum Dumnezeu ar putea găsi ceva aici? Înțelesese de ce era supărat Uri pe tatăl său: de ce nu putuse fi mai explicit? Ghidul îi chema în față pentru a le arăta ceea ce le prezentase drept Arca lui Wilson. Arătă spre o mică deschizătură prin care puteau să privească din nou masivele pietre lunguiețe ale Zidului de Vest, ce nu erau diferite de cele pe care le văzuse afară. Nu zăreau mare lucru din cauza „zonei de rugăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pereche din fiecare specie... Traducând o poveste care nu avea nevoie de nici un fel de traducere, vocea Asyei a coborât un pic, fiindcă asta se Întâmpla să fie partea care-i plăcea cel mai puțin. — În cele din urmă, În arca lui Noe erau oameni buni de toate credințele, a continuat mătușa Banu. David era acolo; la fel și Moise, Solomon, Iisus și, pacea să fie cu el, Mahomed. Astfel echipați s-au Îmbarcat și au Început să aștepte. Curând a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-ți apele să curgă. Nu te mai Înfrâna. Trimite peste ei apa și mânia ta!“. Apoi a poruncit pământului: „O, pământule, reține apa la suprafață, nu o Înghiți“. Apele au crescut atât de repede, Încât nimeni care nu era pe arcă nu a reușit să supraviețuiască. În clipa asta traducătoarea a ridicat din nou vocea, fiindcă asta se Întâmpla să fie partea preferată a Asyei. Îi plăcea să vadă cu ochii minții potopul ștergând de pe fața pământului satele și civilizațiile, Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care a Întrecut cu mult proba inițială. Pendulul lui Foucault e un megaroman, elaborat cu ingeniozitate inginerească, prin adjoncțiunea programatică a diverselor nivele/etaje semantice și stilistice; e un fel de Babel romanesc În burta căruia intră, ca Într-o arcă a lui Noe, toate „obiectele“ realului și imaginarului, omologate până În prezent prin canonizarea În semnul scriptural. Îmi Închipui că Umberto Eco posedă o bibliotecă imensă, precum aceea misterioasă aparținând abației din Melk, semiologul putând să exclame oricând cu orgoliu, aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de detaliu”. Poetul ar oscila între două maniere: una - discret melancolică, de „atmosferă sufletească ce se degajează natural, pe nesimțite, în ton sumbru, minor” (avînd ca insuficiențe uniformitatea imaginilor și monotonia tonului; „simți o făptură cu aspect uman într’o arcă de lighioane apocaliptice”, răsuflă Const. I. Emilian, trezit pentru o clipă din coșmarul „extremiștilor”). Cealaltă manieră, mult mai bine reprezentată... statistic, este însă un semn al „cedării” în fața presiunii colaboratorilor (poate din „necesitate tactică spre a păstra șefia grupării”, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al criticului magisterial, „autoritar”, model bazat pe ierarhizare discriminativă, idei generale/teoretice „globale” și ordonatoare, vocație a întemeierii și a construcțiilor canonice majore, spirit sistemic și judecăți de valoare ferme; „toiagul lui Moise”, „degetul de lumină al lui Maiorescu” sau „Arca lui Noe” sînt cîteva dintre metaforele definitorii pentru acest ideal tip critic. Există, pe de altă parte, un model „feminin” (urmînd linia prejudecăților tradiționale de gen...), caracterizat prin disponibilitate comprehensivă, empatie, fragmentarism subiectiv, eseism artist, mefiență față de poza autoritară, lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
virtuozității lor” (idem., p. 339). Metafora critică a „teatrului de păpuși” apare și în comentariul despre Urmuz (Mențiuni critice IV, ed. cit., pp. 58-61). Nicolae Manolescu nu greșea apreciind observațiile lui Perpessicius drept „cele mai profunde din critica noastră interbelică” (Arca lui Noe, vol. III, cap. „Arghezi & Urmuz”). Titlul articolului - „Schițe fantastice” - spune, fără îndoială, ceva mai profund despre natura intimă a acestor texte decît critica raționalistă a epocii. Autorul lui „Emil Gayk” este văzut ca „unul dintre cei mai personali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scrisese un articol amplu în primul număr din Ulise (15 mai 1932): „Glosse la poezia «Florilor de mucigai»”. Comparația între arghezienele Tablete din Țara de Kuty și Urmuz va face carieră mai tîrziu, în capitolul din volumul III al trilogiei Arca lui Noe de Nicolae Manolescu: „în afară de o anumită nuanță de umor din Tablete..., care aduc pe departe cu umorul de incongruitate al lui Urmuz, Jarry sau Ramòn Gòmez de la Serna, opera lui Arghezi nu prezintă nici un stigmat vizibil de modernitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Fobia zgomotului” (idem, 1938). Cele mai „concludente” exemple de „abstracționism” sînt identificate însă în teatrul călinescian, mai precis în Napoleon și Sfînta Elena și, respectiv, Despre mînie. Pe alte coordonate, observațiile despre „Sinuciderea” vor fi reluate, mai tîrziu, și în Arca lui Noe. Eseu asupra romanului românesc, I, Ed. Minerva, București, 1980), apreciindu-se că „Acest concis roman burlesc seamănă pînă la un punct cu „Pîlnia și Stamate” și cu celelalte ale lui Urmuz” (1998, p. 221). Prin această „psihanaliză” a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
exportului de literatură română, Mircea Martin notează, în trecere, faptul că „am avut în Urmuz un suprarealist (bineînțeles, ignorat) înainte de suprarealism” („Proiecte utopice”, în vol. Singura critică, Editura Cartea Românească, București, 1986, p. 55). Pe urmele lui Nicolae Balotă, în Arca lui Noe III (capitolul „Arghezi & Urmuz”), Nicolae Manolescu face o apropiere creditabilă între literatura urmuziană și plastica avangardistă, dadaistă sau suprarealistă: „aș lega hibrizii urmuzieni (zoomorfi și mecanomorfi) de întreaga plastică a epocii dadaiste sau suprarealiste. Ismail, Gayk și ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Urmuz, o regresie a personajelor din sfera umană spre cea animală, vegetală sau anorganică, un proces de „dezumanizare” ilustrat prin lipsa de comunicabilitate. Observația va fi preluată și dezvoltată, după un deceniu și mai bine, de Nicolae Manolescu în Arca lui Noe. Matei Călinescu este, probabil, primul critic care face o apropiere între scrierile urmuziene și flaubertianul Bouvard et Pécuchet (alături de Cervantes, Swift și Caragiale), după cum e, probabil, primul critic român care schițează o analiză a receptării lui Urmuz. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Mincu își revendică paternitatea și precursoratul încadrării lui Urmuz în paradigma „textualizantă”: „Urmuz este un autor de Text. Această afirmație a noastră din Eseul despre textualizarea poetică, I (Ed. Cartea Românească, București, 1981) este preluată tacit de N. Manolescu în Arca lui Noe, III. Criticul mi-a telefonat, susținînd că ar fi spus-o primul. Aștept textul!” (p. 269). Dincolo de obsesia „precursoratului”/întîietății și a „paternității” opiniilor critice în privința „textualismului” urmuzian, disputa între cei doi este o „bătălie” pentru conceptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se autointitula, obligatoriu, postmoderni!), sesizînd caracterul său marginal, excentric, excesiv-tehnicist și steril, bref — contraproductiv. La fel de contraproductivă s-a dovedit a fi însă și invocarea — cu argumente protocroniste! — a „textualismului” urmuzian, în plină bătălie cultural-politică între sincronism și protocronism... Analizele din Arca lui Noe despre „Arghezi & Urmuz” duc mai departe observațiile lui Nicolae Balotă, polemizînd cu prejudecățile criticii tradiționale de autoritate. Primii vizați sînt G. Călinescu și Tudor Vianu. Ideea „echivocurilor” lingvistice emisă de cel din urmă e negată prin introducerea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prefața volumului-restituire Un spectacol ratat al avangardistului rus interbelic Daniil Harms (Ed. Paidea, București, 1997), Dan Culcer stabilește o paralelă între Urmuz și Harms, văzînd în ei „autori de metaliteratură”. În 1983, odată cu apariția celui de-al treilea volum din Arca lui Noe, Urmuz e consacrat ca... romancier — întîiul nostru romancier de tip „corintic”. Ideea unui Urmuz-autor-de-romane fusese deja enunțată de către Mihai Zamfir în studiul despre Poemul românesc în proză (Ed. Cartea Românească, 1981, ed. a II-a, Editura Atlas, 2000
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Dan, Literatura scrisă de evrei ca joc între experiența de viață și spațiul estetic de distincție, Ed. Liternet, 2003 Manolescu, Nicolae, G. Călinescu și teatrul „abstracționist”, Teme I, Ed. Cartea Românească, București, 1971, pp. 41-48 Manolescu, Nicolae, „Arghezi & Urmuz”, în Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc interbelic III, Editura Minerva, Colecția „Momente și sinteze”, București, 1983, ed. a II-a revăzută și adăugită, Editura Gramar, București, 1998 Manolescu, Nicolae, Teme 4, Editura Cartea Românească, București, 1983 Manolescu, Nicolae, Despre poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
La fruntariile ducatului Benevento ne aștepta Grimoald, însoțit de un mare număr de luptători. De îndată ce escorta regelui a luat-o din loc, trupurile au fost scoase de sub stratul de pământ, înfășurate în alte pânze și puse amândouă într-o frumoasă arcă de lemn sculptat. În loc să o luăm spre Benevento, ne-am îndreptat spre Puglia: puhoaie de oameni, de toate națiile și religiile, au venit să se-nchine la trecerea cortegiului. Și ulițele satelor, pe timp de noapte, au fost luminate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]