1,123 matches
-
picioare. Nedormit cum era, găsea că soarele de toamnă strălucea prea puternic. Când văzu În depărtare casa lui Mataemon, i se păru că toată amețeala se risipise; izbucnind În râs, grăbi pasul. — Nene! Nene! strigă el. Era cartierul rezidențial al arcașilor, nu o regiune cu conace și portaluri bogate. Casele mici și comode ale samurailor, cu grădinile lor Îngrijite și gardurile vii din tufăriș, stăteau aliniate În ordine. Tokichiro avea obiceiul de a vorbi tare și, când zări pe neașteptate silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Îi lăudă Nobunaga, după care Întrebă, ridicându-se În scări: câți sunteți? — O sută douăzeci de călăreți sub comanda lui Mori Yoshinari și optzeci sub Shibata Katsuie, deci, În total, cam vreo două sute. V-am așteptat ca să vă Însoțim. Printre arcașii lui Yoshinari se afla și Mataemon, iar Tokichiro era și el În mulțime, În fruntea a treizeci de pedestrași. Nobunaga Îl observă de Îndată. „E aici și Maimuța.“ Din șa, privi peste cei două sute de ostași emoționați. „Iată ce partizani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
le spiona dispunerea și moralul, trupele clanului Oda Își ascunseră steagurile și flamurile și observară situația de pe creasta muntelui. Corpul de luptători ai lui Asano Mataemon se stânsese pe versantul de la miazănoapte, puțin mai departe de grosul armatei. Deși erau arcași, lupta din acea zi nu avea să le solicite arcurile și săgețile, așa că oamenii purtau lănci. Micul grup de treizeci de pedestrași conduși de Tokichiro era alături de ei, iar când comandantul le ordonă oamenilor să se odihnească, Tokichiro le transmise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pasiune, iar patimile și dorințele de necontrolat care sălășluiau În inima lui Îl atrăgeau spre casa lui Nene. Ajuns acolo, ca un mic hoț care privește pe furiș prin ferestrele luminate, Tokichiro se uită prin gard. Mataemon locuia În cartierul arcașilor și aproape toți oamenii care trecau pe stradă se cunoșteau. Tokichiro era conștient de pașii trecătorilor și se Îngrozea la gândul că avea să fie descoperit de părinții lui Nene. Acel spectacol al lașității era comic. Dacă Tokichiro Însuși ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
unui războinic de provincie. Bătătorul de bambus dintre degetele lui Nene scoase un sunet vioi, când Începu să bată ceaiul. Era stânjenită de cuvintele tatălui ei, dar Mataemon nu observă. Luând vasul cu ceai și ridicându-l reverențios la buze, arcașul bău din lichidul verde, Înspumat. Pe chipul lui se vedea că-i plăcea dimineața aceea. Dar, deodată, Își schimbă gândul: „Dacă fiica mea se va muta În altă parte, n-am să mai beau ceai ca ăsta.“ — Mă scuzați, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
recunoscător că existau asemenea zile, chiar și În acea lume de haos. Zâmbi la acest gând și observă că Nene și Okoi surâdeau și ele. Întorcându-se sprinten, se Îndepărtă. Vecinii Îl salutau, iar el le răspundea din mers. Casele arcașilor erau mici și sărăcăcioase. Numeroșii copii care Însoțesc Întotdeauna sărăcia umpleau și ei locuințele și printre gardurile tuturor caselor se vedeau scutece Întinse la uscat. „Poate că, În curând, și noi vom avea asemenea scutece ale unui nepot, În propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
va putea uita verodată cum arăta Seniorul Nobunaga la Okehazama. — Cu tot respectul, stăpâne, nici nu mai părea să fie om, ci o Încarnare a zeului războiului. — Și totuși, cu toții am luptat bine Împreună, nu-i așa? Erai În regimentul arcașilor, dar În ziua aceea ai fost printre lăncieri, așa e? — Este adevărat, stăpâne. — Ai participat la atacul asupra cartierului general al clanului Imagawa? Când, În sfârșit, am luat cu asalt colina, lupta a devenit atât de Încurcată, Încât nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
ajutaseră În seara aceea și care acum Îl Însoțeau nu-i erau rude, nici nu fuseseră angajați ca s-o facă. Veniseră să se bucure de nuntă de parcă ar fi fost direct implicați. Lumini strălucitoare jucau În fața fiecăreia dintre casele arcașilor din vecinătate și toate porțile erau deschise. Ici și colo ardeau focuri și veneau oameni cu lampioane de hârtie, așteptând Împreună cu familia miresei sosirea mirelui. Mame cu copii În brațe făceau cu mâna, iar voia bună le strălucea pe fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se Întorceau să-i privească. Hai să-i facem o scurtă vizită domnului Otowaka, propuse Tokichiro. — Ei, Maimuță! strigă Otowaka, dar imediat se corectă, fâstâcit: Tokichiro. — Am adus-o pe soția mea ca să te cunoască. — Ce? Bineînțeles! Onorata fiică a arcașului, Domnul Asano! Tokichiro, norocos mai ești! Trecuseră doar șapte ani de când Tokichiro venise pe acea verandă să vândă ace, Îmbrăcat cu haine murdare, mânjite de pe drum. Se simțise de parcă nu mâncase de zile-ntregi. Când Îi dăduseră ceva de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
goană, din direcția castelului. Deși nu știa ce se petrecea, Tokichiro avu o presimțire că locul luptei era foarte departe. Nene porni grăbită spre casă, Înaintea soțului ei. — Kinoshita! Kinoshita! strigă din spatele lui cineva, În timp ce Tokichiro se apropia de casele arcașilor. Întorcându-se, văzu că era Inuchiyo. Acesta venea călare, În aceeași armură pe care o purtase la Okehazama, având legată la spate o prăjină subțire de bambus, pe care flutura un stindard decorat cu blazon În formă de floare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Forțele lui Hideyoshi făcuseră primul pas din invazia provinciilor apusene. În timp ce prelunga coloană de trupe intra, pe două rânduri, În castel, un sunet sacadat umplea aerul serii. Primul corp era format din stegari; al doilea, din pușcași; al treila, din arcași; al patrulea, din sulițași și lăncieri; al cincilea, din halebardieri și spadasini. Corpul central era alcătuit din călăreții și ofițerii adunați În jurul lui Hideyoshi. Adăugând toboșarii, purtătorii de drapele, poliția militară, supraveghetorii, caii de rezervă, caii de samar și cercetașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lui Ikeda Shonyu, Sansuke, se alătură, și el, grupului. Lui Nobunaga Îi plăceau călăria, luptele sumo, vânătoarea de șoimi și ceremonia ceaiului, dar vânătoarea era, cu siguranță, unui dintre modurile lui favorite de a-și petrece timpul liber. Gonacii și arcașii aveau să fie epuizați până la sfârșitul zilei. Asemenea interese se puteau numi distracții, Însă Nobunaga nu făcea nimic pe jumătate. În cazul luptelor sumo, de exemplu, când la Azuchi se organiza câte un basho, aduna mult peste o mie cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
acesteia, lecțiile lăcuite ale feluriților nobili și doamne numărau, probabil, sute și sute. În mijlocul acestei nesfârșite procesiuni de priveliști - samuraii și vasalii, slujitorii personali, funcționarii superiori cu șeile lor aurii și argintii, intarsiile de sidef, scânteierile lacului auriu, umbrelele deschise, arcașii cu arcurile și tolbele lor, pădurea de lănci cu cozi roșii - cele care atrăgeau, mai presus de orice altceva, atenția tuturor erau drapelele clanului Takeda. Treisprezece ideograme chinezești sclipeau aurii pe o fâșie de material roșu, lângă un alt stindard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
că suntem aici, spuse Nishina Nobumori, comandantul Castelului Takato și fratele mai mic al lui Katsuyori. Fiul lui Nobunaga, Nobutada, ale cărui forțe invadaseră În toată regiunea, estima că șansele unei victorii erau mari. După ce scrise o scrisoare, chemă un arcaș puternic și-l puse să trimită mesajul În castel. Desigur, era o invitație la capitulare. Răspunsul din castel sosi repede. „V-am citit scrisoarea...“ De la primele cuvinte și până la sfârșit, mesajul fusese scris Într-un stil extrem de mândru. Oamenii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lupta se purta mai mult cu lăncile, cu săbiile lungi și cu halebardele. Unii cădeau În prăpăstii, Încleștați la un loc cu inamicii. Alții, care-i țintuiau pe soldații dușmani la pământ, erau Înjunghiați În spate. Existau și grupe de arcași, iar vâjâitul săgeților și focurile de pușcă răsunau Încontinuu. Dar mult mai tari erau strigătele de război ale celor cinci sau șase sute de oameni. Acele țipete nu păreau să iasă din piepturile luptătorilor, ci din Întreaga lor ființă, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
oameni comandați direct de Mitsuhide la Onbozuka. În dreapta lor mai erau Încă patru mii de oameni, printre care două mii sub comanda lui Fujita Dengo. Dengo bătea În toba mare, iar oamenii se desfășurau În formație de luptă. Membrii corpului de arcași din față Își lansau strania ploaie de săgeți vâjâind la unison, iar inamicul le răspundea cu o grindină de gloanțe. În momentul când o comandă a lui Dengo sfâșie văzduhul, arcașii se dispersară, Înlocuiți de pușcași. Fără a aștepta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
se desfășurau În formație de luptă. Membrii corpului de arcași din față Își lansau strania ploaie de săgeți vâjâind la unison, iar inamicul le răspundea cu o grindină de gloanțe. În momentul când o comandă a lui Dengo sfâșie văzduhul, arcașii se dispersară, Înlocuiți de pușcași. Fără a aștepta o clipă ca fumul prafului de pușcă să se risipească, În fața inamicului apărură războinici În armuri, cu lănci de fier, Începând să-și croiască drum. Dengo și luptătorii săi de elită decimau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și cinci flamuri aurii și un stindard de comandant cu blazonul format din cinci cerculețe În jurul unui cerc central mai mare, peste un evantai auriu. Sub aceste flamuri, treizeci de războinici călări, treizeci de lăncieri, treizeci de pușcași, douăzeci de arcași și un batalion de pedestrași așteptau, În formație completă, cu uniformele strălucitoare foșnind În briza râului. — Du-te să afli cine sunt, Îi ordonă Hideyoshi unui vasal. Omul se Întoarse repede, cu răspunsul: — Este Ishida Sakichi. Hideyoshi Își lovi ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
000 de ani, În legenda chinezească despre Împărăteasa Nüwa și viteazul Yi. Legenda spune că demult, tare demult, erau zece sori. În cer au apărut deodată găuri, așa Încât lumina nu mai putea fi Îndurată. Ca să salveze pământul și locuitorii lui, arcașul Yi cel neîntrecut a doborât cu săgețile, pe rând, nouă dintre cei zece sori, cruțându-l pe ultimul, ca să aibă oamenii lumină și căldură. Însă, din cauza găurii mari din cer, chiar și singurul soare rămas nu putea fi răbdat de
[Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
prin urmare, să citim: creație elaborată sub controlul constant al facultății de judecată estetică a poetului și aprobată de aceasta. Reverdy înapoindu-ne la firul expunerii mai adaugă la "felul în care este lucrata și echilibrată" săgeată "forță și dibăcia arcașului"96, pe care le consideră la fel de hotărâtoare. Ce sunt, mai exact, această forță și aceasta dibăcie a creatorului? De unde vin? Cu ce efecte se fac simțite? Ce spune filosoful din Königsberg cu privire la aceste aspecte (transladând tema în planul de discuție
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
o desechan. Sólo la Sagrada Romă tiene allí provincias florecientes; las dos coronas del reino invisible sostienen la tercera cual frágil diadema de șu majestad terrestre; las llaves que abren las puertas del otro mundo abren a la vez las arcaș de éste." p. 23. 32 Art. cît., p. 421. 33 [A trebuit să-l citesc atâta pe Rousseau, până când am reusit că frumusețea expresiei să nu-mi împiedice accesul la conținut pe calea rațiunii.] K. Vorländer, op. cît., p. 68
by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
a viitoarei sale soții, Maria, ca și când ei ar fi fost martori acolo. Amintirea și simbolistica numelui lui Ștefan cel Mare sunt încă atât de puternice în Soroca, încât mișcarea de rezistență antisovietică care a activat la Soroca s-a numit "Arcașii lui Ștefan". Mărturiile trecerii domnului Ștefan prin ținutul Soroca au constituit obiective de studiu pentru istorici și au avut o însemnătate deosebită pentru etnologi, memoria colectivă păstrând secole d-ea rândul credințe, tradiții, idei ce au luat naștere în epoca
Curierul „Ginta latină” by Vlad Bejan, Carmen Bădură () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2240]
-
diferite, în aproape toate romanele sale. La aceasta se adaugă calitatea ironiei și darul de a folosi imaginativ limba, asemenea lui Nabokov care îi servește drept model, precum și precizia sa stilistică, pentru care James Wolcott l-a numit pe Updike "arcașul suprem" al literaturii americane, "care mânuie arcul cu agilitate și fermitate." Fețele Americii "de mijloc" sunt dezvăluite și în alte romane publicate în acest răstimp. Sexualitatea, adulterul și aventurile erotice văzute de obicei din perspectiva emancipării facilitată de mișcarea feministă
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
Gelu, Pop de Bășești, Bd. Tinereții nr. 21, 23, 28, 36, 16 Decembrie 1989 nr. 50, Bd. I. Maniu nr. 13-41; casieria din Piață Küttl: străzile Eneas, V. Hugo, Izlaz, L. Rădăceanu, E. Zola; casieria din str. Ialomița: străzile Perlei, Arcașilor, Ecoului, Într. Sunetului, Iasomiei, Lăutei, C. Aradului (case); casieria din str. Uranus: străzile Basmului nr. 1, Cosminului nr. 27, 34, 36, Naturii nr. 1; Șag (p), Recaș (p), Fibiș. piața de mașini Dacia Nova (2001) - 3300 USD; Dacia 1310 L
Agenda2003-9-03-17 () [Corola-journal/Journalistic/280749_a_282078]
-
gesturi de brutalitate. Să ne amintim doar finalul celui mai popular poem al său din care nu lipsește o tăietură sfidătoare: "Sînt tânăr, Doamnă, tânăr, de aceea nu te cred, / oricât mi-ai spune, timpul nu își ascute ghiara/ deși arcașii ceții spre mine își reped/ săgețile vestirii, sînt tânăr. Bună seara!/".ț Această constantă agresivitate produce și opoziții majore - nu numai între tandrețe și brutalitate, dar și între stagnarea provincială și elanul exotic, între așteptarea frustrată și promisiunea consolatoare. De
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]