6,861 matches
-
Mitropolie, o altă parte de Biblioteca Colegiului Sf. Sava (viitoarea bibliotecă națională) și apoi de Biblioteca Academiei, iar o alta de Biblioteca Școlii Centrale din Craiova. Pentru organizarea bibliotecii sale, Nicolae Mavrocordat îl invitase pe Ștefan Begler, umanist și elenist ardelean, care a redactat un catalog al acesteia de peste 1400 de titluri. 24. Enumerați câteva mari biblioteci universitare înființate în secolul al XIX-lea R: În secolul al XIX-lea iau ființă bibliotecile universitare, între care: Biblioteca Centrală Iași (1864, prin
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
de lacrimi. Am depus eforturi mari să nu hohotesc, să nu mă prăbușesc. Într-un târziu, cineva m-a lămurit că I.A.S. -ul se află pe strada paralelă și m-a condus acolo ( fiind cu mașina). Directorul era un ardelean get-beget. Mi-a plăcut de la Început ( cred că plăcerea a fost reciprocă). Secretara a fost cea care ne-a făcut cunoștință: „Domnule director! Iată o tânără ingineră, repartizată la noi, care e gata să izbucnească În plâns!” După o scurtă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
I-am apreciat (mereu) cultura, echi librul judecății, bunul gust. Calități pe care le regăsesc acum În cronicile strînse În volumul Flashback teatral ( editura Tribuna, 2006). Sunt cronici publicate timp de un deceniu și jumătate În diverse ziare și reviste ardelene și dau samă despre reprezentații din Cluj, Turda și Petroșani. Spectacole mari sau medii ; cu texte mari sau medii ; cu actori și regizori pe măsură. Dar sunt cronici captivante, tușante, scrise cu feeling. Nu trebuie să fii văzut re prezentația
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
dinainte: noi, stelele, eu și Doru adică, și opusul nostru, mazetele, adică Tom și Cătălin. Niște intuitivi primitivi! Asta ca să nu vorbesc de lentoarea acestui Cătălin care, pe lângă încetineala lui de-a dreptul proverbială, de-ai fi zis că-i ardelean, nu moldovean, avea și tot soiul de habitudini câtă eleganță a expresiei! de natură epicureică. Când porneai atacul, firește că voiai să vezi dacă ai calculat cât mai aproape de adevăr cărțile mortului. Tom le etala și așteptai să vezi răspunsul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dân foame te-am scos! Ți-am luat garsonieră în Drumu' Taberii și Logan nou-nouț. Te-am scos în lume, la Bamboo, în Twice, la Cafeneaua Actorilor, unde, ține cont!, ți-am dat pizza forno d'oro, fă, la Casa Ardeleană, unde mănâncă adevărații domni, că cu ochii tăi l-ai văzut acolo pă Hrebenciuc, bă, țăranco! Până și-n Dubai, unde neam dă neamu' tău n-a fost, te-am dus, mă, de-am spart șapte mii dă coco pă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fără nici un fel de sincope: Memorii I, 2003; II, 2004; III, 2006; IV, 2007, toate apărute la Editura Polirom. A doua victorie o reprezintă finalizarea tetralogiei epice dedicate temei puterii, pusă într-un context actualizat postdecembrist și situată în mediul ardelean al Clujului: Ziua și noaptea (1998), Voința de putere (2001), Puterea nevăzută (2004, reeditat în 2007) și un al patrulea volum, ce se va intitula probabil Jicquidi, după numele unuia dintre personaje, volum încheiat, în curs de apariție până la sfârșitul
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
nu se află în treabă, sunt ocupați să facă dosare cu care să poată fi trosniți, la momentul potrivit, miniștri, parlamentari și politicieni incomozi. Poliția n-a fost în stare să-i prindă până azi nici măcar pe bătăușii ziariștilor Ino Ardelean și Szondi Zoltan. Probabil că teroriștii or să fie și ei trecuți în megaparohia lui Blănculescu, care cu siguranță le va veni de hac cu două-trei declarații zburlite. Cât privește sprijinul populației... O geantă abandonată în metrou fie va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Verestoy și n-a ieșit Rus primar, vine acum dl - repet - fost ministru de Interne și ne spune că tot ce ține de Transilvania nu se negociază la București. Abia plecă „mâncătorul de unguri” Gh. Funar și vine acum „autonomistul ardelean” Rus! Stimate dle vice și fost ministru, vă raportez cu respect că îmi bag picioarele în toate combinațiile matale de partid și locale, în toate frustrările care vă macină personal: soarta Transilvaniei se negociază la București, soarta Bucureștiului se negociază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
avem, doar regenți! Regența era bună pentru țărișoara de dinainte de răzbel, acum sîntem o țară, dom'le; o țară, și nu sîntem în stare să avem nici măcar un rege! Bolșevicii își fac de cap, țărăniștii s-au dat cu avocații ardeleni, în Cameră au intrat tot felul de socialiști, de jidani, de plutocrați, nimeni nu mai respectă armata, toți au uitat că există o Coroană, patriarhul face politică în loc să-și vadă de ale sufletului, comerțul e în pericol, țara e bîntuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poalele munților Apuseni azi județul Bihor. Frumusețea și bogăția acestor locuri, precum și cultura, tradițiile și religia ortodoxă specifică acestei zone au avut un mare impact asupra activității și vieții diplomatului român. S-a mândrit întotdeauna cu proveniența sa de român ardelean. Părinții și cei patru frați ai săi s-au ocupat, în principal, de activitatea agricolă, specifică acestor locuri de deal și munte. Datorita situației materiale precare a părinților săi, începutul studiilor școlare în sat, dar mai ales la oraș, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
salvate de autoritățile române în evenimentele din 1956 din Ungaria, precum și numeroși oameni de cultură. Problemele comune și controversate de natură istorică erau dezbătute în cadrul Comisiei mixte de istorici. La una din sesiuni, istoricul ungur Harsanyi a afirmat că românii ardeleni au avut o înclinație pro-hasburgică; în replică, academicianul Ștefan Pascu a spus că Avram Iancu, la vârsta de 24 ani, a refuzat să se întâlnească cu împăratul Austriei. Intr-o serie de comentarii și spectacole teatrale, Avram Iancu era prezentat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
martie 1990, a documentelor de la Seul, care au consfințit stabilirea relațiilor diplomatice între cele două state. În legătură cu acest eveniment, a întocmit studiul "București-Seul, de la "greșeala" de traducere la ambasade", publicat în revista Magazin Istoric Nr. 5/2001, sub pseudonimul Ioan Ardelean. Deschiderea de ambasade la București și Seul s-a dovedit benefică pentru țara noastră, ținând seama, printre altele, de cei aproape un miliard de dolari investiți în România de oameni de afaceri sud-coreeni, în primii 5 6 ani de la stabilirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
mormântului, organizarea unei scurte ceremonii funerare și luarea unor imagini fotografice care au fost predate surorii aviatorului care locuia în București. În același timp, a exprimat de mai multe ori regretul pentru lipsa de interes a autorităților române față de cărturarul ardelean Alexandru Cioma, decedat în India, unde este și înmormântat. Regretul a fost și mai mare când a văzut că autoritățile ungare, inclusiv la cel mai înalt nivel, nu au scăpat nici o ocazie pentru a depune o coroană de flori la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
cu Brăila, în cămin am stat cu Brăila, iar repartiția mi-a fost dată la Călan, dar am adus Călanul în Brăila! Alopații, legați prin cordon ombilical nevăzut de orașul veșnic, Brăila, lăsau urmași peste tot, fapt pentru care mulți ardeleni aveau trăsături bărăganice: chipul de culoarea grâului, ochii precum balta dunăreană, verde-solar, iar gândirea pigmentată cu înțelepciune, dar și cu șiretenie, amintea de carasul cu reflexele lui imprevizibile. Dar, mai ales, femeile frumusețea lor o datorau acelei Brăile rămase printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
asupra mulțimii, ca o binecuvîntare din noaptea Sfîntului Andrei. Poate de la acel miracol al Unirii, poate de la Întîmplările primului război, căpătase un simț original al mersului lumii. Deși fusese la Alba sau poate tocmai de aceea, susținea, spre supărarea multor ardeleni, că România Mare o făcuseră Fer dinand și Brătianu, nu Maniu, iar cînd comuniștii l-au amenințat că-i dau afară din facultate băiatul cel mic, s-a Înscris cu tot pămîntul În colectivă, numai de dragul de a-l vedea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nimeni, nu dădeau socoteală nici unui vătaf, nu știau de vreun stăpîn. Îl duseseră acolo rușii. Se dăduse prins la ei În ziua de Crăciun a anului 1914. Regimentul lui se Împrăș tiase prin Galiția, iar el, cu o mînă de ardeleni, se as cunsese Într-un sat părăsit În care nu mai supraviețuiau decît cîinii, sălbăticiți și aceia. Împreună cu un alt soldat, stătuse ascuns În clăile de fîn, prin șuri, mîncînd din pesmeții uscați și din morcovii găsiți În grămezile de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
odihni... Da’ ia poftim la masă, că v-o fi trecut de foame... După ce i-au așezat pe „musafiri” În capul mesei, Gruia a umplut câte un păhărel cu o palincă de „numa-numa”. ― Gustați din „jin-ars-ul” acesta, primit de la un ardelean pe care l-am operat. Când a venit să-mi aducă „glaja” cu pălincă, mi-a spus că s a „măritat” la Iași... „Nu te-ai Însurat, ca orice bărbat gospodar?” - l-am Întrebat eu. „Apoi așa se zice la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
bine, domnule doctor?” Atunci inima pe care o poartă În palmă ți-o dăruiește ție... Și dacă tu, doctor, faci tot ce se poate și Îl pui pe picioare, el - bolnavul - va veni la tine să-ți mulțumească!... Și acest ardelean „măritat” la Iași - cum singur a spus - mi-a adus această „glajă” cu „pălincă”... ― Mare minuni! Iaca că am Învățat și eu ci Înseamnă sî aduci la viațî un om bolnav! Și... acolo În iadu’ războiului pi câți nu i-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dimineață, tocmai treceam pe lângă doi tineri ce discutau pe malul unui pârâu, când unul din ei l-a Îndemnat pe preopinent: „No! Hai, mă, și-om mere, că leagă careva calu’ ghe noi”!... Parcă-i și vezi pe cei doi ardeleni stând de vorbă timp nemăsurat, până unul din ei Își spune părerea... ― Și cum și-o spune!... - a accentuat Gruia. Înserarea se Întindea ca o părere peste toată firea. Cei doi pășeau la braț, pradă frumuseții din jur... O lună
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
astfel să le rămână copilul nebotezat, Virgil se înarmă cu două damigene mari de câte o vadră și jumătate fiecare și o porni în marș forțat spre mănăstire, la Vică Scorțeanu, ca să cumpere vin. Ca de obicei, îl află pe ardelean acasă, trebăluind harnic prin gospodărie. Bucuros foarte de vizită, mai ales că nu-i mai călcase pragul de multă vreme, omul lăsă din mână maiul cu care bătea în pământ un bulumac nou lângă gardul dinspre mănăstire și veni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
țanțoși ca să-l întâmpine. Servus, mă Virgile, ce mai faci? îi dădu el binețe de departe. Ai uitat să mai treci pe la mine!... N-am avut timp, că aș fi venit, se scuză Virgil, intrând în curte și îi întinse ardeleanului mâna. Dar ce, te-ai făcut șef de moară sau tată de albine? îi replică glumeț celălalt. Aflând că i se mai născuse încă un fiu, el îi scutură mâna bărbătește și îi ură din suflet să fie un părinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
matern, un bărbat de toată isprava, cu chimirul doldora de bani agonisiți cu trudă și chibzuință, negustor mare, nu glumă, om de vază la el în sat, al cărui nume urma să-l poarte acest al doilea fiu al său. Ardeleanul îl ascultă plin de gravitate, fără ca nici măcar să clipească. No, că așa-i bine!... încuviință el cu satisfacție la sfârșit, dând energic din cap, apoi luă cele două damigene și dispăru cu ele în gârliciul de sub cerdacul casei, de unde reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bani. Dar Vică Scorțeanu nu se grăbi cu răspunsul. El îl servi mai întâi cu un zaibăr clasa întâia, din care îi umplu o cană întreagă, și îi făgădui să vină și el la botezul pruncului. Servus, mă! îi ură ardeleanul, ridicând cana lui în aer și golind-o apoi cu meșteșug de adevărat băutor. Virgil se grăbi să facă la fel, ca să nu fie cumva mai prejos. Într-o jumătate de minut, goli toată stacana. Zaibărul lui Vică Scorțeanu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Iustina Popescu, precum și câțiva colegi de la serviciu și, bineînțeles, moș Panciu, bunul lor proprietar, care le fu, de altfel, de mare ajutor și folos în acele împrejurări. Vinul lui Vică Scorțeanu le plăcu la toți, dar cu ouăle cumpărate de la ardelean avură ghinion, pentru că, amețit bine de băutură, Lazăr se așeză peste ele din nebăgare de seamă și le făcu chisăliță. Însă lucrurile se încheiară cu bine și Mariana, văzându-l pe copil botezat, își uită supărarea și grijile, iar Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
masă. Apoi, cu glas răgușit și repezit, el se apucă să-i spună cuscrului său cum tocmai cumpărase lângă mănăstirea Pasărea, cu Vică Scorțeanu împreună, câteva hectare bune de pământ, pe care avea de gând să facă, în asociere cu ardeleanul, o grădinărie clasa-ntâi. Așa că el unul nici nu-și punea problema colhozului și nici nu se îndoia de apropiata venire a salvatorilor apuseni; că doar nu era lumea nebună să îi aștepte, iar ei să nu mai vină!... Așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]