1,120 matches
-
din copilărie, așa cum însuși poetul mărturisește: "N-am fost devot niciodată; chiar copil fiind, în mod inconștient, sub privegherea mumei care mă mustra și mă corecta, mă vedeam ridicol de câte ori mă orientam spre Răsărit să mă-nchin soarelui". Religiozitatea insului arghezian se fundamentează printr-o relație directă, neintermediată, cu divinitatea, căreia îi acordă un statut aparte, personalizat, experimentând cu plăcere "ruga [...] dezinteresată, tăcută, de pe scaun, fără contorsiuni și posturi învățate". În publicistica polemică, iconoclasmul său vizează exclusiv aspectul sau "fardul" Credinței
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
naționalistă. [...] Eu și când voi nega pe Dumnezeu, voi avea sentimentul că-l voi iubi mai mult decât dumneavoastră care nu știți nici să-l urâți ca un bărbat, nici să-l adorați ca un creștin"120. O tactică polemică argheziană, prezentă și în acest din urmă enunț, constă în paralelismul retoric întemeiat pe imagini contrastante: autorul autoînvestit cu sentimente alese, deculpabilizându-se șiret de orice gest eretic anterior discursului, în timp ce adversarul său este exilat în zona dezonorantă a intereselor meschine. În ceea ce privește
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
urmă enunț, constă în paralelismul retoric întemeiat pe imagini contrastante: autorul autoînvestit cu sentimente alese, deculpabilizându-se șiret de orice gest eretic anterior discursului, în timp ce adversarul său este exilat în zona dezonorantă a intereselor meschine. În ceea ce privește relația intimă cu divinitatea, lirica argheziană a fost terenul cel mai fertil și, în consecință, cel mai exploatat, iar hermeneutica pe acest palier este cât se poate de generoasă. Fără să intrăm în detalii spațiofage, care nu fac obiectul demersului de față, reținem însă un unghi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un unghi de interpretare relativ recent, diferit în raport cu viziunile criticii clasice care, se știe, prin reiterare, au devenit un material șablonard pentru unele manuale de literatură română. Marin Mincu operează (fără voie) o scindare între eul empiric și cel poetic arghezian, denunțând, la acesta din urmă, simulacrul dramei existențiale și, implicit, lipsa unei trăiri autentice. Criticul percepe o atitudine elaborată, un scenariu al revoltei care ar exclude "implicarea definitivă, abisală a subiectului în act" și amendează, în consecință, falsul. În esență
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
revoltei care ar exclude "implicarea definitivă, abisală a subiectului în act" și amendează, în consecință, falsul. În esență, observația lui Marin Mincu vizează criza identitară a unui eu poetic vulnerabil în această postură. Mai mult, criticul insinuează că revolta lirică argheziană, lipsită de o reală profunzime și spontaneitate, ar avea un temei laic, trădând "statutul de răspopit al actantului poetic"121. Fără să răstoarne datele problemei, acest unghi de receptare nu pune în discuție negația în sine, ci premisele ei, precum și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acest unghi, am risca o constatare: discursul ofensiv-agresiv, dincolo de exploatarea stilistică a limbajului plebeian și a imaginii violente, trădează natura unui spirit inflexibil în raport cu tot ceea ce e incompatibil propriilor sale valorizări. Acest ultim aspect se impune a fi detaliat. Publicistica argheziană relevă cel mai bine distanța dintre polii inegali cantitativ, dar de aceeași intensitate emoțională, ai aceleiași axe: pe de o parte, dimensiunea agresiv-conflictuală aproape că nu există articol de gazetă care să nu aibă cel puțin un sâmbure polemic iar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
să se împotrivească propriei lui naturi. Ironia, sarcasmul, deriziunea, grotescul erau tot atâtea arme cu care el se apăra de sine însuși. Lacrimii interioare îi opunea virulența unui verb corosiv, menit s-o strivească"124. Un episod capital al biografiei argheziene, de care se leagă ombilical o importantă parte a literaturii polemico-pamfletare, este, fără îndoială, cel legat de colaborarea la Gazeta Bucureștilor și de prizonieratul de la sfârșitul anului 1918 (până la 1 ianuarie 1920), moment care coincide cu prima mare represiune politică
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și documentară, Pavel Țugui reconstituie un moment delicat al procesului, în care un anume Ștefan Antim (Wexler), coleg de redacție și apoi de temniță al ziariștilor inculpați, își deconspiră, prin depoziție, statutul de informator. Coroborând informațiile oficiale cu altele autobiografice argheziene, cercetătorul conchide cu obiectivitate: "Istețimea agentului copoi delator de a se strecura printre redactorii Gazetei Bucureștilor și apoi în catacombele de la Văcărești a restructurat ideile poetului și publicistului despre libertate, conștiință și omenie, înclinând voluntar spre aerul glacial al mizantropiei
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
-i fie public cunoscute sentimentele pentru "răspopitul" și "cunoscutul croncănitor la cronica galactionului"128). Întrucât acestei relații îi vom consacra un spațiu separat în capitolul "Polemica și discursul polemic antiiorghist", încercând să privim și diacronic și sincronic semnificația discursului polemic arghezian, vom adăuga doar, că punctele de intersecție biografică ale celor două mari destine vor fi, într-un fel sau altul, reverberative, semnificând un capitol valoros și unic al presei și literaturii noastre polemice, și asta într-un interval în care
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
literarmente vorbind, textul cu pricina are statut de jalon în diacronia pamfletului românesc, fiind, în principiu, o denunțare publică, într-o montură artistică, evident, a intolerabilei ideologii politice promovate de Germania nazistă. Concluzionând, vom spune că dimensiunea polemică a creației argheziene se alimentează, în planul mental, prediscursiv, din surse biografice cu mare potențial conflictual, grefate, se știe, pe un datum structural inconformist în raport cu sine însuși, dar și cu o alteritate pe care o desconsideră din varii motive: ipocrizie, mediocritate, imoralitate, interes
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
însă poate, tot atât de bine, să fie fundamentată pe un raționament logic, comunicat tranzitiv, în care singur uzul tropologiei polemice răspunde funcției expresive. 4.2. Discursul moralistului ofensiv 4.2.1. "Se" rostește moralistul. Din perspectiva pe care o propunem, discursul arghezian reprezintă un cod personalizat de convingeri ce denotă predispoziția asimilărilor în temei exclusiv empiric și reflectă, totodată, intenția delimitării etice, a închiderii mentale într-un spațiu imuabil al principialității. Aici, dubla semnificație a discursului, pe de o parte, aforistică, deseori
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Pravilă..., dar mai ales ca discurs adesea interferent, cuprins în structura eterogenă și polifonică a textului pamflet, așadar ca ocurență a locutorului în postura asumată de ideolog încărcătura morala este, credem, cheia care permite accesul în spațiul multistratificat al polemicității argheziene. Pentru că, înainte de toate, convingerile și principiile sale, grefate aperceptiv, se constituie în pretextul polemic, sau, altfel spus, într-un conținut etic autodeterminat, grație unui cumul de factori repercutanți asupra individualității: cel psihologic, al experienței sociale, cel istoric-contextual etc. Când conținutul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
regulator elastic al sincerității și al perfidiei", politețea este, pentru poet, sinonimă cu ipocrizia și, prin urmare, devine incompatibilă cu adevărul care trebuie rostit fără perdea și fără prejudecata că ar fi greu de suportat. În foarte multe enunțuri aforistice argheziene, eul moral iese la iveală, nu pentru a oculta eul poetic, ci pentru a-l pune mai puternic în lumină. Putem vedea în activarea subiectivității empirice un soi, tipic arghezian, de argumentație afectivă a cărei forță de esență lirică vine
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ar fi greu de suportat. În foarte multe enunțuri aforistice argheziene, eul moral iese la iveală, nu pentru a oculta eul poetic, ci pentru a-l pune mai puternic în lumină. Putem vedea în activarea subiectivității empirice un soi, tipic arghezian, de argumentație afectivă a cărei forță de esență lirică vine din adâncurile ființei sensibile. În discursul antifeminist, spre exemplu, respingerea tendințelor de emancipare a femeii este acompaniată de susținerea unei imagini foarte personalizate, ușor de contextualizat biografic, a femeii-soție și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
vicioși. Ei nu stăpânesc nimic din insul lor și se consolează în secret cu descoperirile verbale din teatru și romane: Destin, Împrejurări și puterea lor, Ereditate, Dragoste nenorocită și marea consolare începe cu dubitativul "dacă""135. Regăsim, în aceste fragmente argheziene, ținuta clasică a moralistului cu propensiune spre generalizare și spre problematizarea aspectelor vieții de zi cu zi. El e un observator detașat, care s-a retras în propria-i solitudine ideologică, de unde decretează apoftegmatic: "Omului nu-i este permis să
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care se presupune că îl are scriitorul, politicianul etc. subiect propriu-zis al discursului sau doar pretextul dezvoltării acestuia în baza unei analogii, sugerând intenția aplicării unui corectiv radical. În acest sens, discursul-pledoarie referitor la "bătaie", capital pentru înțelegerea gestului polemic arghezian, trebuie citit, mai întâi, în cheie ideologică și acceptat ca metatext al publicisticii ofensive. Este, în esență, o ars polemica, decodabilă prin răsturnarea sensului literal, din care transpare paradigmatic și sintagmatic individualitatea argheziană. Iată perspectiva etico-estetică pe care o regăsim
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
la "bătaie", capital pentru înțelegerea gestului polemic arghezian, trebuie citit, mai întâi, în cheie ideologică și acceptat ca metatext al publicisticii ofensive. Este, în esență, o ars polemica, decodabilă prin răsturnarea sensului literal, din care transpare paradigmatic și sintagmatic individualitatea argheziană. Iată perspectiva etico-estetică pe care o regăsim atât de frecvent în gazetăria polemică: "Lumea politicoasă se scârbește de bătaie. Concepția despre bătaie se ajustează în calapodul fix al unei formule. Dacă citești, dacă scrii, dacă ești avocat, inginer, droghist, ți-
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
rece sau, dimpotrivă, imperativ al expunerii reflectă intenția autorului de a-și etala virilitatea structurală ca principiu de ființare estetică. Din acest punct de vedere, comparația polemică ar merita ceva mai multă atenție, și asta pentru că intră în categoria figurilor argheziene predilecte, dar și pentru că propune o viziune specifică asupra lumii. Comparatul abstract (= obiect polemic) este relaționat foarte ades cu un comparant concret, vizualizabil și simplificator, nu pentru a-l face accesibil, ci pentru a-i profana conținutul printr-o imagine
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
îndura tortura lui Crist: când va cere apă, i se va da sirop"141. Merită să insistăm puțin asupra acestui pasaj, deoarece miezul său etic, dar și arhitectura specifică a discursului alcătuiesc imaginea unui ritual punitiv, indisociabil de spiritul polemic arghezian. Există, pentru satiricul moralist, culpe impardonabile, cum ar fi, am văzut, ipocrizia politicienilor, stupiditatea literaților vanitoși sau pretențiile academice ale agramaților, culpe care se cer sancționate drastic. Odată cu invocarea lor, autorul construiește, implicit, o pledoarie pentru sinceritate, corectitudine, talent, inteligență
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sinceritate, corectitudine, talent, inteligență, profesionalism etc., valori constitutive ale lumii morale pe care o reprezintă și prin care își autolegitimează demersul critic. Vorbim, prin urmare, de un discurs pro-domo subsidiar, lizibil doar în spatele rândurilor scrise și definitoriu pentru universul axiologic arghezian, care se pretinde, mai totdeauna, a fi reconstituit. Observăm totodată că, deseori, violența fizică este așezată într-o difuză lumină comică. În exemplul mai sus citat, acest lucru este semnalat, la nivel frastic, prin enunțarea prescriptivă ce bulversează oarecum relația
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
rețetele medicale ("a se cere", "a se da", "se ia", "va curăța")? De fapt, turnând în formă prescriptivă conținutul, locutorul își semnalează detașarea de obiect (culpa-diagnostic), asentimentalismul și un anume cinism în raport cu vulnerabilitatea victimei. Apoi, perifraza (gr. periphrasis = vorbire ocolită) argheziană este învestită, de regulă, cu o funcție comică, printr-o voluntară abundență a detaliilor care, în comunicarea obișnuită, se știe, ar fi inutilă. Aici, ea prelungește eufemistic raționamentul punitiv recomandat în cazul "recidivei". În sfârșit, ipoteza fictivă mizează, fără îndoială
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
e singular, se știe, el se individualizează prin felul rostirii. În planul ideologic, vorbim de o pledoarie pacifistă, materializată estetic într-o antiliteratură în sensul dat de curentul modernist termenului, de refuz al ideii de frumos 144 a războiului. Discursul arghezian anti-război nu dezvoltă explicit o retorică a condamnării (pe aceasta o regăsim în special în controversata publicistică din anii neutralității), ci negația rezidă fie în fictivizarea obiectului, prin imaginea hiperbolică a consecințelor sale, regizată în micro-relatări sau povestiri aduse de pe
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
că aceasta se va autoanula prin homeopatia supralicitării și a scandalului"150. Prin această optică, imoralitatea cinismului se comportă ca un antidot. 5. Discursul polemic între explicit și implicit 5.1. Polemica explicită. 5.1.1. Scrisoarea deschisă. În publicistica argheziană scrisoarea deschisă reprezintă o formă fixă polemicii explicite, iar dacă ar fi să-i găsim poetului un predecesor pe măsură, acela ar fi, fără îndoială, Paul Louis Courier care, într-o perioadă propice exploziei pamfletare, în descendența ilustră a lui
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ironiei, ca metalogism predilect în polemica literară explicită, este, pe de o parte, valorificată dubla enunțare prin distanța dintre enunțiatorul și locutorul aceluiași enunț, iar pe de altă parte, alternanța ironiei cu alte tipuri de enunțuri face din scrisoarea deschisă argheziană altceva decât un text al dezbaterii monocorde. Scrisoarea deschisă e, indubitabil, formula polemică unde întîlnim cel mai mare grad de tranzitivitate, un discurs marcat de asertivitate, a cărui forță ilocuționară ia naștere din uzul performativelor și verdictivelor. Schimbul direct de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Arghezi are un scop bine determinat, de aceea abandonează metafora ambiguizantă, revizuiește topica (în sensul simplificării și al formulării directe), adoptă un ton echilibrat și dezvoltă un discurs cantonat în sfera referențialității 152. Cu toate acestea, scriitura păstrează marca stilului arghezian prin câteva elemente definitorii, dintre care ironia (mai ales în formula asteismului sau/și diasirmului) ocupă, de departe, primul loc. Intrat pe un teren al confruntării directe, polemistul conștientizează faptul că o argumentare punctuală și coerentă orientează factual lectorul, iar
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]