1,340 matches
-
sau o colecție și elaborați tabele recapitulative. 2. Propuneți o parodie sau o pastișă a paratextului unui autor. Puteți să vă inspirați din lucrarea lui Umberto Eco, Pastiches et postiches (Grasset, 1987). 3. Analizați secvențialitatea narativă și orientarea pragmatică (orientarea argumentativă, dimensiunea semantică și referențială, dimensiunea enunțiativă) din textul de pe ultima copertă a romanului Pour un rêve d'amour Pentru un vis de dragoste (de Violet Winspear) din colecția Harlequin. "Nepoată a celebrului muzician Courland Bell, Rosary sosește la Vozes do
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
unei propoziții cu alte propoziții (explicite sau nu). Este vorba aici de formularea unei definiții paratextuale a propoziției: "unitate legată în funcție de dubla mișcare complementară a succesiunii (lineare) și a configurării" (J.-M. Adam, 1990, p. 36). Ne interesează dimensiunea configurațională (argumentativă) a epigrafului; J.-M. Adam notează: Prin dimensiunea configurațională se subliniază necesitatea de a lua în calcul ansamblul de parametri anteriori: construirea unei reprezentări, asumarea enunțiativă și orientarea argumentativă. Cu alte cuvinte, construirea unei reprezentări nu poate fi separată de
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
configurării" (J.-M. Adam, 1990, p. 36). Ne interesează dimensiunea configurațională (argumentativă) a epigrafului; J.-M. Adam notează: Prin dimensiunea configurațională se subliniază necesitatea de a lua în calcul ansamblul de parametri anteriori: construirea unei reprezentări, asumarea enunțiativă și orientarea argumentativă. Cu alte cuvinte, construirea unei reprezentări nu poate fi separată de prezența relațiilor argumentative (1990, pp. 48-49). Relațiile argumentative dintre epigraf și text corespund noțiunii de forță ilocuționară de la G. Genette. Epigraful are o orientare argumentativă globală care rezumă un
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
J.-M. Adam notează: Prin dimensiunea configurațională se subliniază necesitatea de a lua în calcul ansamblul de parametri anteriori: construirea unei reprezentări, asumarea enunțiativă și orientarea argumentativă. Cu alte cuvinte, construirea unei reprezentări nu poate fi separată de prezența relațiilor argumentative (1990, pp. 48-49). Relațiile argumentative dintre epigraf și text corespund noțiunii de forță ilocuționară de la G. Genette. Epigraful are o orientare argumentativă globală care rezumă un act de discurs, explicit sau nu: influențarea credințelor și a comportamentelor, conturarea unor ipoteze
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
dimensiunea configurațională se subliniază necesitatea de a lua în calcul ansamblul de parametri anteriori: construirea unei reprezentări, asumarea enunțiativă și orientarea argumentativă. Cu alte cuvinte, construirea unei reprezentări nu poate fi separată de prezența relațiilor argumentative (1990, pp. 48-49). Relațiile argumentative dintre epigraf și text corespund noțiunii de forță ilocuționară de la G. Genette. Epigraful are o orientare argumentativă globală care rezumă un act de discurs, explicit sau nu: influențarea credințelor și a comportamentelor, conturarea unor ipoteze de lectură, programarea posibilelor interpretări
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
asumarea enunțiativă și orientarea argumentativă. Cu alte cuvinte, construirea unei reprezentări nu poate fi separată de prezența relațiilor argumentative (1990, pp. 48-49). Relațiile argumentative dintre epigraf și text corespund noțiunii de forță ilocuționară de la G. Genette. Epigraful are o orientare argumentativă globală care rezumă un act de discurs, explicit sau nu: influențarea credințelor și a comportamentelor, conturarea unor ipoteze de lectură, programarea posibilelor interpretări. Epigraful "te face să te gîndești, fără să știi prea bine la ce", scrie M. Charles (1985
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
nu: influențarea credințelor și a comportamentelor, conturarea unor ipoteze de lectură, programarea posibilelor interpretări. Epigraful "te face să te gîndești, fără să știi prea bine la ce", scrie M. Charles (1985). Din punct de vedere lingvistic, trebuie remarcată aici activitatea argumentativă specifică operei, în acțiune. A da de gîndit, a acționa asupra cititorului, a influența receptarea, iată care sînt efectele argumentării. Uneori epigraful are o dimensiune funcțională chiar în acest "vid" interpretativ, după cum arată și G. Genette: Pertinența semantică a epigrafului
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
distingem, în operă, moduri specifice de legătură: legăturile descriptive. Cu alte cuvinte, orice editor, atunci cînd are de prezentat și de promovat cărțile pe care le editează, nu ar avea de descris aceste lucrări. Descrierea, orientată din punct de vedere argumentativ, ar avea următorul efect perlocuționar asupra cititorului: de ce îmi descrie atît de bine aceste cărți, de ce le laudă atîta, oare numai ca eu să le cumpăr? Studiind secvențialitatea descriptivă, vrem să subliniem și cîteva puncte de convergență între semiologie (teoria
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
oamenilor despre cărțile pe care le-ai citit, unde poți fi informat, chiar sfătuit. Unde fiecare este în măsură să-și alcătuiască o bibliotecă pe viață. Viitorul cărții se bazează pe aceste librării. Jérôme Lindon Editor În ce fel orientarea argumentativă globală a cuvîntului înainte este concepută pentru a fi rezumată în titlu? Acesta conține un implicit al discursului bazat pe o presupunere. Am putea parafraza titlul în felul următor: Dacă și cărțile au nevoie de liniște, este din cauza faptului că
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
actualității, dar au nevoie și de liniște. În ambele cazuri, destinatarului-interpretant îi revine sarcina de a descoperi valoarea ilocuționară a enunțului. Cum permite textul acest lucru? Pentru a răspunde la această întrebare, să analizăm funcționarea complementară a celor două operații argumentative: FĂRĂ ÎNDOIALĂ și CU TOATE ACESTEA din paragrafele 3 și 4 ale textului: [P1] FĂRĂ ÎNDOIALĂ, redactorii emisiunilor culturale sau difuzoarele din spațiile largi au rolul lor [s. n.] [P1'] și nimeni nu are dreptul să disprețuiască mulțimea de cititori din
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
în secvența de după "fără îndoială", trebuie căutate (identificate), pe de o parte, două propoziții p și q, și, pe de altă parte, articulate într-o construcție în care se opun (1986, p. 88). Vom preciza care sînt caracteristicile enunțiative și argumentative ale unei funcționări textuale de acest fel. Prezența conectorului FĂRĂ ÎNDOIALĂ obligă la recitirea primelor două paragrafe: primul evidențiază impactul actual al spațiilor largi pentru comercializarea cărții; dar se încheie cu o revenire care introduce al doilea paragraf: "[acest aspect
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
ascunde pădurea. Cu toate acestea, în pădure vom descoperi majoritatea clasicilor de mîine". Al doilea paragraf insistă asupra capacităților nevăzute ale cititorilor și ale editorilor (sau mai degrabă ale editorului J. Lindon) de a descoperi și de a afla. Mișcarea argumentativă descrisă anterior este doar un început în primele două paragrafe; în paragrafele 3 și 4, ea se va dezvolta sub forma următoarei structuri: FĂRĂ ÎNDOIALĂ Prop P, CU TOATE ACESTEA Prop Q. Propoziția P, conținînd FĂRĂ ÎNDOIALĂ ("Fără îndoială, redactorii
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
concluzia C într-un univers U1, dar care nu este cauza care determină argumentarea prin care q provoacă o concluzie non-C superioară precedentei; fundamentarea continuării discursului (și a deciziilor pe care le antrenează) pe această concluzie non-C. Fie următorul pătrat argumentativ: Studiul orientării argumentative din acest cuvînt înainte ne permite să subliniem importanța conceperii dinamice a textualității. Reluăm ultima indicație de lectură pentru a ilustra acest aspect: fundamentarea continuării discursului (și a deciziilor pe care le antrenează) pe concluzia non-C. Este
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
un univers U1, dar care nu este cauza care determină argumentarea prin care q provoacă o concluzie non-C superioară precedentei; fundamentarea continuării discursului (și a deciziilor pe care le antrenează) pe această concluzie non-C. Fie următorul pătrat argumentativ: Studiul orientării argumentative din acest cuvînt înainte ne permite să subliniem importanța conceperii dinamice a textualității. Reluăm ultima indicație de lectură pentru a ilustra acest aspect: fundamentarea continuării discursului (și a deciziilor pe care le antrenează) pe concluzia non-C. Este absolut necesar ca
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
paragrafului care precede enunțul cauzei determinante a argumentării ([P2]) și care se termină printr-o închidere-concluzie ([P6]). [P2] conține termenul inițial și pivotul de la care se dezvoltă anafora ("cîteva spații comerciale"). [P6] conține hipertema anaforei produse, anunțată printr-o reluare argumentativă ("aceste librării"). Propozițiile [P3], [P4], [P5] asigură coerența internă a paragrafului. Dacă [P3] și [P4] prezintă aceeași structură introductivă prin repetarea elementului inițial, elipsa din [P5] poate fi considerată un efect al coerenței tematice: elementul contextual ("locuri") este atît de
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
este atît de cunoscut încît poate fi omis. Această repetare, din cauza redundanței, limitează aportul de noi informații: dar, după cum am observat, caracteristica unui text constă în raportul care se stabilește între unitatea (tematică: segmentul anaforic) și progresia lui (rematică și argumentativă: prezentarea ultimului cuvînt din text). De fapt, ultimul cuvînt din text obligă la o recitire a întregului paragraf: introdusă printr-o reluare demonstrativă, această hipertemă include componentele enumerate anterior; de aici rezultă așteptarea declanșată de anafora retorică a paragrafului. 1
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
campania Gallimard Jeunesse. Astfel se va contura o perspectivă globală asupra diferitelor universuri pe care coerența acestei campanii le creează: ce spații sînt sugerate? de ce ordin este validitatea acestei reclame? ce alegeri lingvistice și comunicaționale au presupus conceperea ei? Pertinența argumentativă a campaniei reiese, în plan textual, din enunțarea și valoarea validității generale a celor treisprezece propoziții. De fapt, lipsa asumării enunțiative, apropiată de cea a proverbului sau a maximei, permite locutorului (= editorului) să prezinte fiecare enunț ca pe unul asertat
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
a campaniei publicitare Recunoașterea validității generale este dublată de percepția valorii ironice a diferitelor apariții din presă. Reținem definiția pe care o dă A. Berrendonner: Ceea ce face ca o propoziție să poată fi folosită antifrastic și ironic este valoarea ei argumentativă. Cu alte cuvinte, nu poate exista antifrază pe un conținut p decît dacă q, la un moment dat în discurs, este în prealabil recunoscut ca argument pertinent în ceea ce privește o alternativă a concluziei, prin r vs non-r (1981, p. 183). Reluăm
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
alese pentru a corespunde acestei propoziții p sînt trei cărți ale căror titluri ajung la o concluzie opusă non-r: Am o problemă cu mama. Tatăl meu este un căpcăun. Nimeni nu își poate schimba familia. Ironia rezidă din perceperea ambiguității argumentative; predicatele axiologice din antifrază permit abordări argumentative în măsura în care au "ca funcție semantică enunțarea unei judecăți de valoare adusă de însuși locutorul care o actualizează" (A. Berrendonner, 1981, p. 183). Ironia poate fi și un act de metacomunicare. Să luăm un
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
sînt trei cărți ale căror titluri ajung la o concluzie opusă non-r: Am o problemă cu mama. Tatăl meu este un căpcăun. Nimeni nu își poate schimba familia. Ironia rezidă din perceperea ambiguității argumentative; predicatele axiologice din antifrază permit abordări argumentative în măsura în care au "ca funcție semantică enunțarea unei judecăți de valoare adusă de însuși locutorul care o actualizează" (A. Berrendonner, 1981, p. 183). Ironia poate fi și un act de metacomunicare. Să luăm un alt exemplu: (8) [P8] Avantajul unei mari
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
alegere făcută în acest cadru normat, comentînd auto-referențial enunțarea ca pe un argument cu un anumit scop. Dar, în același timp, enunțarea se exhibă simptomatic ca un argument ce se îndreaptă în sens opus. [...] Ironia nu e lipsită de valoare argumentativă, ea le are pe toate (1981, p. 237). Acest citat marchează foarte clar principala funcție a ironiei. În ceea ce privește corpusul nostru, ea are trei consecințe. Mai întîi, ironia este un mijloc de a scăpa, prin asumare, de normele discursive proprii fiecărei
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
pompierii, clovnii, detectivii și agenții secreți nu au de ce să se supere că au fost aleși. În plus, prin ironie, instituția poate scăpa de o posibilă sancționare a argumentării. Rezultă că [această instituție] "se poate adăposti oricînd în spatele unei valori argumentative, cu scopul de a susține că enunțarea ei convine perfect contextului pe care [ea] vrea să îl realizeze" (A. Berrendonner, 1981, p. 238). Astfel, în [P4], Gallimard Jeunesse poate mereu să argumenteze în fața eventualilor detractori că toate micile josnicii (dinți
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Dacă aș avea o gorilă...; Dați-mi înapoi păduchii!; Puiul dinozaur) înscriu concluzia într-un imaginar care nu ține cont de realitate, sub nici o formă. Un ultim exemplu ne va permite să legăm validitatea propozițională generală descrisă anterior de valoarea argumentativă a ironiei prezentă în această campanie; este vorba de propoziția [P2]: (2) [P2] S-a demonstrat științific [P2'] cum un copil ajunge să iubească lectura. Folosirea pronumelui SE trimite la acest adevăr/validitate în ordinea lucrurilor care se exprimă aici
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
numai VALIDITATEA PENTRU un subiect (în cazul de față, instituțional). O propoziție (simplă sau complexă) este un argument pentru o anumită concluzie într-un univers de credință prestabilit. În cazul ironiei, concluzia se prezintă sub forma unei contradicții de valori argumentative. Ea permite confruntarea diferitelor reprezentări discursive, unificîndu-le în urma unei mișcări argumentative care evită orice sancțiune posibilă: este atît de ușor să ironizezi după pofta inimii... Interesul unei asemenea alegeri, pentru Gallimard Jeunesse, este de cel puțin două tipuri: pe de
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
propoziție (simplă sau complexă) este un argument pentru o anumită concluzie într-un univers de credință prestabilit. În cazul ironiei, concluzia se prezintă sub forma unei contradicții de valori argumentative. Ea permite confruntarea diferitelor reprezentări discursive, unificîndu-le în urma unei mișcări argumentative care evită orice sancțiune posibilă: este atît de ușor să ironizezi după pofta inimii... Interesul unei asemenea alegeri, pentru Gallimard Jeunesse, este de cel puțin două tipuri: pe de o parte, dimensiunea enunțiativă a propozițiilor permite stabilirea adevărului/validității absolute
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]