881 matches
-
Arhiducesa "Isabella" Maria Theresia Christine Eugenie de Austria-Teschen (17 noiembrie 1887 - 6 decembrie 1973) a fost fiica Arhiducelui Friedrich, Duce de Teschen și a soției acestuia, Prințesa Isabella de Croÿ. Ea a fost membră a Casei de Habsburg-Lorena (bunicul ei, Arhiducele Karl Ferdinand de Austria, a fost nepot al împăratului Leopold al II-lea). Isabella a fost cunoscută pentru căsătoria ei scurtă cu Prințul Georg de Bavaria. Separarea lor și anularea ulterioară a căsătoriei au fost știri pe scară largă în
Arhiducesa Isabella de Austria () [Corola-website/Science/327551_a_328880]
-
acțiunilor ei de mai târziu ca asistentă medicală în armata austriacă, Isabella a devenit considerată ca o figură romantică; o publicație a numit-o "eroina cea mai romantică din actualul război din Austria". Isabella a fost a șaptea fiică a Arhiducelui Friedrich, Duce de Teschen și a soție iacestuia, Prințesa Isabella de Croÿ. Printre surorile ei se includ: Maria Cristina, Prințesă ereditară de Salm-Salm și Maria Anna, Prințesă de Bourbon-Parma. Bunicii paterni ai Isabellei au fost Arhiducele Karl Ferdinand de Austria
Arhiducesa Isabella de Austria () [Corola-website/Science/327551_a_328880]
-
a șaptea fiică a Arhiducelui Friedrich, Duce de Teschen și a soție iacestuia, Prințesa Isabella de Croÿ. Printre surorile ei se includ: Maria Cristina, Prințesă ereditară de Salm-Salm și Maria Anna, Prințesă de Bourbon-Parma. Bunicii paterni ai Isabellei au fost Arhiducele Karl Ferdinand de Austria și Arhiducesa Elisabeta Franziska de Austria. Bunicii materni au fost Rudolf, Duce de Croÿ și Prințesa Natalie de Ligne. La 10 februarie 1912, Isabella s-a căsăstorit cu vărul ei îndepărtat Prințul Georg de Bavaria. El
Arhiducesa Isabella de Austria () [Corola-website/Science/327551_a_328880]
-
abia în 1520. Deoarece fosta biserică parohială "Sf. Egidiu" (actualmente Domul din Graz) a fost cedată Ordinului Iezuit și era nevoie de o nouă biserică parohială, dominicanii au trebuit să-și cedeze mănăstirea în 1585 pentru acest scop, la comanda arhiducelui Carol al II-lea, iar Biserica Sângele Domnului a devenit biserică parohială (Biserica Sf. Egidiu a fost biserică parohială a orașului până în 1573, iar în 1786 a devenit, după mutarea reședinței episcopale de la Seckau, catedrală a Diecezei de Graz-Seckau). În timp ce
Biserica Sângele Domnului din Graz () [Corola-website/Science/327986_a_329315]
-
la Olmütz, alocând pentru protecția Vienei o defensivă slabă. Prusacii au reluat înainatarea, Armata a 2-a în direcția Olmütz, iar armatele 1 și „Elba” spre Viena. În data de 13 iulie generalul Ludovic de Benedek a fost înlocuit de Arhiducele Albrecht. De la o distrugere totală austriecii au fost salvați numai de contraatacurile cavaleriei și barajul puternic de 700 tunuri, care au permis armatei semi-înconjurate să ajungă la Elba. Ulterior Bismarck a decis să-și îndrepte o parte importantă din forțele
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
1796. Mai târziu, soldații francezi l-au capturat la Veneția, jefuind 200.000 zecchini din casa lui. După acest episod s-a mutat la Treviso unde a murit în 1803. Singurul lui copil legitim, Maria Beatrice, s-a căsătorit cu Arhiducele Ferdinand de Austria. Fiul lor, Francisc al IV-lea, a domnit în Ducatul de Modena și Reggio în 1814.
Ercole al III-lea d'Este, Duce de Modena () [Corola-website/Science/327245_a_328574]
-
Un an mai târziu, sora ei Adelgunde de Bavaria s-a căsătorit cu Francisc al V-lea, Duce de Modena, care se va dovedi un dușman înverșunat al liberalismului. În 1844, sora ei Hildegard de Bavaria s-a căsătorit cu Arhiducele Albert, Duce de Teschen, liderul conservatorismului austriac și consilier apropiat al Arhiducesie Sofia. Această familie atât de conservatoare dar uneori excentrică a fost zguduită de revoluția de la 1848. Regele Bavariei, compromis de dragostea lui adulteră cu dansatoarea Lola Montez, a
Prințesa Mathilde a Bavariei () [Corola-website/Science/327363_a_328692]
-
l-a însoțit un an mai târziu, acum deja colonel (24 februarie 1796), în Italia, unde a proiectat bătălia pierdută la Castiglione. Pe 31 mai 1798 a fost avansat la gradul de general de brigadă (Generalmajor) în statului major al Arhiducelui Carol în Praga. Un an mai târziu a fost transferat în aceeași funcție la Statului Major General în Germania. În acest rang a direcționat flancul stâng al generalului de corp de armată (Feldmarschalleutnant) Freiherr Staader von Adelsheim în cursul apărarii
Petru Duka de Kádár () [Corola-website/Science/330749_a_332078]
-
Staader von Adelsheim în cursul apărarii reușite în bătălia de la Stockach. La 5 mai 1800 a devenit comandantul fortului din Timișoara și promovat la rangul de general-locotenent (Feldmarschalleutnant) pe 14 ianuarie 1801. Din martie a anului a fost însărcinat de Arhiducele Karl cu funcția de șef general de cartier al armatelor din Germania și Italia (până în aprilie 1805), cu mandatul, de a începe o reformă a armatei. Dar s-a dovedit, că Petru n-a fost o alegere bună pentru acest
Petru Duka de Kádár () [Corola-website/Science/330749_a_332078]
-
care o considera necesară pentru cruciada sa. Rusia era ocupată cu "Timpurile tulburi" astfel aceștia nu au reușit să i se alăture ca parteneri. Când Báthory a murit, a fost o perioadă de un an de interregnum. Fratele împăratului Matei, arhiducele Maximilian al II-lea, a încercat să revendice tronul polonez, dar a fost învins la Byczyna în Războiul de Succesiune polonez (1587 - 1588). Sigismund al III-lea Vasa a devenit următorul rege al Comunității, primul dintre cei trei conducători din
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
Maria Theresa a Spaniei au avut șase copii, dintre care trei au murit după câteva zile. Maria Tereza s-a nascut Infanta María Teresa a Spaniei (de asemenea cunoscută că María Teresa a Austriei, fiind pe linie paterna stră-strănepoata unui Arhiduce de Austria), la mănăstirea regală El Escorial. Maria a fost fiica regelui Filip al IV-lea al Spaniei și a Elisabeta a Franței. Deci María Teresa a avut sângele combinat al regelui Filip al III-lea al Spaniei și a
Descendenții regelui Ludovic al XIV-lea () [Corola-website/Science/330161_a_331490]
-
a dat mai întâi grosismente de șase în loc de trei, pentru a ajunge, în mod progresiv, la 20, iar apoi la 30. Prima reprezentare artistică a lunetei astronomice se datorează lui Jan Brueghel cel Bătrân; în tabloul „Peisaj spre castelul Mariemont”, arhiducele Albert de Habsburg ține instrumentul. Cea mai mare lunetă astronomică, încă în folosință, cu diametrul obiectivului de 40 de țoli (101,60 cm) de la Observatorul Yerkes, a fost construit la sfârșitul secolului al XIX-lea. Luneta astronomică este alcătuită dintr-
Lunetă astronomică () [Corola-website/Science/330195_a_331524]
-
din 1559. Ducatul de Milano a rămas sub administrație spaniolă până la Războiul de succesiune spaniol din secolul al XVIII-lea. După moartea lui Carol al II-lea, posesiunile sale erau moștenite de Filip de Anjou, căruia i s-a opus arhiducele Carol de Austria, care avea, de asemenea, pretenții la coroana spaniolă. Pe 26 septembrie 1706 trupele austriece au intrat în Milano, învingând trupele Spaniei. Această situație a confirmat în mod legal dominația austriecă prin tratatul de la Utrecht. Ducatul a fost
Ducatul Milanului () [Corola-website/Science/329249_a_330578]
-
și dragostei. În timpul Colonismului din America, un degetar era oferit ca un semn de companie eternă. Femeile îndepărtau vârful degetarului pentru a crea un inel. Prima utilizare documentată a unui inel cu diamant care să semnifice logodna a fost a Arhiducelui Maximilian al Austriei în curtea imperială a Vienei în 1477, la legământul lui cu Mary de Burgundy. Asta i-a influențat pe cei bogați, din sfera înaltă a societății să le ofere inele de logodnă iubitelor lor. Mine cu diamante
Inel de logodnă () [Corola-website/Science/329333_a_330662]
-
Kursalon, Burggarten, Volksgarten și Rathauspark, precum și un număr de piețe cum ar fi Schwarzenbergplatz, Schillerplatz, Maria-Theresien-Platz și Heldenplatz. De-a lungul Ringstraße se află diferite monumente ca de exemplu statuile lui Goethe, Schiller, împărăteasa Maria Theresia, Prințul Eugen de Savoia, Arhiducele Carol de Austria, fondatorii Primei Republici Austriece, Athena, Andreas von Liebenberg, contele Radetzky, Georg Coch și Johann Strauss. Cea mai mare catastrofă a fost incendiul de la "Ringtheater" din 1881, în care au murit câteva sute de oameni. Clădirea a fost
Ringstraße () [Corola-website/Science/328616_a_329945]
-
axa principală a pieței urma să fie rotită cu 90 de grade, astfel încât din balconul Palatului Imperial, de unde Adolf Hitler a anunțat anexarea Austriei, să se urmărească marile parăzi militare. În acest scop, s-a intenționat ca statuile ecvestre ale arhiducelui Carol și al prințului Eugen de Savoia, precum și poarta în sine, să fie mutate în centrul Heldenplatz.
Äußeres Burgtor (Viena) () [Corola-website/Science/328619_a_329948]
-
au fost construite cu calcar poros de Leitha adus de la Winden am See. Lucrările de lăcătușerie și fierărie au fost executate de Alexander Nehr. După 1906 împăratul Franz Joseph l-a numit pe nepotul său și succesor desemnat la tron, arhiducele Franz Ferdinand al Austriei, ca protector al clădirii palatului, l-a înlocuit pe Ohmann cu Ludwig Baumann, care a continuat lucrările de construcție până în 1923, dar nu le-a putut finaliza. Fațada dinspre Heldenplatz este decorată cu 20 de statui
Noul Hofburg () [Corola-website/Science/328662_a_329991]
-
lui Jean Morénas". Personaje: Manuscrisul a fost finalizat în 1897, dar a fost publicat abia în 1987, după descoperirea sa de către Piero Gondolo della Riva. La baza romanului a stat viața lui Johann Salvator de Habsburg-Toscana, fratele mai mic al arhiducelui Ludwig Salvator de Austria. Opera prezintă viața unui anarhist mizantrop care trăiește izolat pe o insulă. Într-o zi, pe insula respectivă eșuează o navă, ai cărei pasageri îl recunosc drept șef. Manuscrisul original a fost modificat de Michel Verne
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
sfârșitul dinastiei austriece în Spania și înscăunarea lui Felipe al V-lea din Casa de Bourbon, act ce va declanșa începerea Războiului Spaniol de Succesiune. Triumful lui Felipe va avea ca rezultat expulzarea tuturor celor ce l-au susținut pe Arhiducele de Austria, printre aceștia numărându-se și José de Torres. După ce fost supus judecății Inchiziției, i s-a dat verdictul de nevinovat, așa că în 1708 devine temporar capelmaistru al "Capilla Real", înlocuindu-l pe Sebastián Durón. Abia în 1718 primește
José de Torres () [Corola-website/Science/329385_a_330714]
-
drepturi de lemn pentru doar unu la doi florini pe lună. În anii 40 ai secolului al 19-lea Iordachi a început construcția castelului Berhomet. A dezvoltat Lăpușna (Lopușna) cu apa ei specială într-un centru balnear. După vizita desemnatului arhiduce și pretendent al tronului Carol Ludovic al Austriei ca oaspete al lui Iordachi, a fost condus și la baia minerală. După permisiunea prințului, ca fântâna locală să poartă nume său ("Carl-Ludwig-Brunnen"), reputația Lăpușnei a fost îmbunătățită enorm. Până la primul război
Iordachi Wassilko de Serecki () [Corola-website/Science/330932_a_332261]
-
fost la fel de ferm în negocierea viitorului Toscanei, cum a fost tatăl său. El a capitulat în fața cererilor străine, și în loc să aprobe succesiunea tronului celei mai apropiate rude de sex masculin, Prințul de Ottajano, a permis ca Toscana să fie conferită arhiducelui Francisc Ștefan de Lorena.
Marele Ducat de Toscana () [Corola-website/Science/330983_a_332312]
-
a vrut să fie interogat pentru a cunoaște eventualii complici, ceea ce nu ar fi făcut dacă ar fi fost mandantul asasinului". Într-o carte publicată în 2009, istoricul Jean-Christian Petitfils ne oferă o altă ipoteză. Ravaillac a fost manipulat de arhiducele Țărilor de Jos, Albert al VII-lea, Arhiduce de Austria, deoarece se temea de o acțiune a lui Henric al IV-lea pentru recuperarea soției Prințului de Condé, Charlotte Marguerite de Montmorency reținută la Bruxelles. Jurnalistul Jean François Bège îl
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
eventualii complici, ceea ce nu ar fi făcut dacă ar fi fost mandantul asasinului". Într-o carte publicată în 2009, istoricul Jean-Christian Petitfils ne oferă o altă ipoteză. Ravaillac a fost manipulat de arhiducele Țărilor de Jos, Albert al VII-lea, Arhiduce de Austria, deoarece se temea de o acțiune a lui Henric al IV-lea pentru recuperarea soției Prințului de Condé, Charlotte Marguerite de Montmorency reținută la Bruxelles. Jurnalistul Jean François Bège îl situează pe Ravaillac în "lunga listă a asasinilor
François Ravaillac () [Corola-website/Science/330989_a_332318]
-
și 1 de polonezi. În legislativul austriac, bucovinenii cu drept de vot trimeseseră în 1907, 14 membri: cîte 5 reprezentanți din partea românilor și respectiv ucrainenilor, precum și 4 germani. Limba română și ucraineană deveniseră alături de germană, limbi oficiale ale regiunii. Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand a produs în Bucovina consternare, dat fiind că era o speranță pentru românii aflați aici, care credeau că el le va îmbunătăți viața. Atentatul a fost înfierat, s-au trimis telegrame de condoleanțe, s-au ținut slujbe și
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
Generalul Henri Berthelot, șeful Misiunii Militare Franceze din România, l-a sprijinit pe Șcerbaciov, fiind de acord cu începerea de către acesta a negocierilor cu reprezentanții Puterilor Centrale. La 20 noiembrie/3 decembrie 1917, Șcerbaciov s-a adresat lui Mackensen și Arhiducelui Iosif, cu propunerea de a începe imediat negocieri de pace. Discuțiile s-au finalizat la 26 noiembrie/9 decembrie 1917, prin semnarea Armistițiului de la Focșani. Semnarea armistițiului i-a permis lui Șcerbaciov să treacă la eliminarea influenței bolșevice din armata
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]