2,573 matches
-
1985, nr. 3-4, p. 199-244; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 151-152. 43. Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 152-154. 44. N.Zugravu, op. cit., p. 366-384. 45. Ibidem, p. 406-410. 46. Ibidem, p. 410-412. 47. Alex. A. Munteanu, Arhiepiscopia Justiniana Prima și jurisdicția ei, în S.T., 1962, nr. 7-8, p. 441-470; E. Băbuș, Justiniana Prima în lumina noilor cercetări, în S.T., 1987, nr. 1-2, p. 84-92; Em. Popescu, Inscripțiile grecești și latine din sec. IV-XIII descoperite în România, București
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din Scythia Minor. Dintr-o serie de texte din secolul al VI-lea rezultă că pe teritoriul Scythiei Minor existau și alte episcopii, Tomisul fiind mitropolie. Să adăugăm că prin Novela XI din 14 aprilie 535, împăratul Justinian a înființat Arhiepiscopia Justiniana Prima, ca instituție bisericească autocefală, având reședința în sudul Dunării. Jurisdicția acesteia cuprindea, pe lângă teritoriile din sud, și regiuni și cetăți din nordul Dunării. Ulterior, în urma năvălirii slavilor, arhiepiscopia respectivă și-a încetat activitatea. O întrebare dramatică ce se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Novela XI din 14 aprilie 535, împăratul Justinian a înființat Arhiepiscopia Justiniana Prima, ca instituție bisericească autocefală, având reședința în sudul Dunării. Jurisdicția acesteia cuprindea, pe lângă teritoriile din sud, și regiuni și cetăți din nordul Dunării. Ulterior, în urma năvălirii slavilor, arhiepiscopia respectivă și-a încetat activitatea. O întrebare dramatică ce se pune: ce s-a întâmplat cu biserica (comunitățile creștine) din nordul Dunării, după năvălirea slavilor, în prima jumătate a secolului al VII-lea? Această migrațiune, urmată de aceea a bulgarilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fost legalizată religia creștină. Liturghia slavă și alfabetul chirilic, folosite de români atâta vreme (secole), respectiv până în secolele XVII și XIX, sunt o dovadă că ei s-au format ca popor în mijlocul slavilor sud-dunăreni, iar biserica ortodoxă românească era supusă arhiepiscopiei bulgare de la Ohrida. De aceea, în lipsa oricăror informații timp de zece secole, trebuie să pornim numai de la primele știri documentare reale, efective, despre românii din nordul Dunării-cea mai veche știre de acest fel datează din 1211 și se referă la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Constantinopol și a jucat un rol important în organizarea bisericească din teritoriile cucerite de Bizanț. Cetățile de pe limesul danubian aveau, la rândul lor, biserici și erau probabil reședințe episcopale, în secolele X-XI. După cucerirea Bulgariei, împăratul Vasile II organizează arhiepiscopia de Ohrida, în anii 1019-1020, în partea apuseană, în timp ce Dristra devine o simplă episcopie, dependentă de centrul bisericesc și cultural din Macedonia. Arhiepiscopia de Ohrida avea jurisdicție asupra întregului teritoriu bulgar cucerit, inclusiv Dobrogea, Banat și teritoriile nord-dunărene. Episcopia Dristrei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lor, biserici și erau probabil reședințe episcopale, în secolele X-XI. După cucerirea Bulgariei, împăratul Vasile II organizează arhiepiscopia de Ohrida, în anii 1019-1020, în partea apuseană, în timp ce Dristra devine o simplă episcopie, dependentă de centrul bisericesc și cultural din Macedonia. Arhiepiscopia de Ohrida avea jurisdicție asupra întregului teritoriu bulgar cucerit, inclusiv Dobrogea, Banat și teritoriile nord-dunărene. Episcopia Dristrei, la est, ca și Vidinul, la apus, continua activitatea bisericească și culturală a fostei mitropolii din secolul al X-lea. Aici veneau, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Papalitatea a urmărit ca regele Ștefan cel Sfânt să înființeze noi scaune episcopale în regatul "apostolic" al Ungariei, inclusiv Transilvania. Concomitent, biserica apuseană a trecut la creștinarea în masă și la împlantarea unei întregi ierarhii ecleziastice, bine organizateîn 1001, întemeierea arhiepiscopiei de Strigoniu (Esztergom) și, în 1008, a arhiepiscopiei de Kalocsa. De acestea depindeau episcopiile de pe teritoriul Transilvaniei, înființate în secolul al XI-lea, la Alba Iulia, Oradea, Cenadprimul episcop aici a fost Gerardus, martirizat în 1046 și canonizat în 1083
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să înființeze noi scaune episcopale în regatul "apostolic" al Ungariei, inclusiv Transilvania. Concomitent, biserica apuseană a trecut la creștinarea în masă și la împlantarea unei întregi ierarhii ecleziastice, bine organizateîn 1001, întemeierea arhiepiscopiei de Strigoniu (Esztergom) și, în 1008, a arhiepiscopiei de Kalocsa. De acestea depindeau episcopiile de pe teritoriul Transilvaniei, înființate în secolul al XI-lea, la Alba Iulia, Oradea, Cenadprimul episcop aici a fost Gerardus, martirizat în 1046 și canonizat în 1083. Prin instituțiile bisericii catolice au pătruns, în secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o numeroasă populație românească (vlahii) pe o întinsă suprafață, de la Marea Egee la Dunăre, și de la Marea Neagră la Adriatica. Izvoarele istorice fac referire și la viața bisericească a vlahilor. În anii 1019-1020, împăratul Vasile II a reorganizat biserica bulgară sub forma Arhiepiscopiei de Ohrida, ce includea 31 de episcopii, printre care cele de la Dârstor și Bodinis (Vidin). Această arhiepiscopie avea jurisdicție și asupra vlahilor din Bulgaria ("vlahii care sunt răspândiți în toată Bulgaria"). Episcopia vlahilor Pr. Păcurariu consideră că așezarea tuturor vlahilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Adriatica. Izvoarele istorice fac referire și la viața bisericească a vlahilor. În anii 1019-1020, împăratul Vasile II a reorganizat biserica bulgară sub forma Arhiepiscopiei de Ohrida, ce includea 31 de episcopii, printre care cele de la Dârstor și Bodinis (Vidin). Această arhiepiscopie avea jurisdicție și asupra vlahilor din Bulgaria ("vlahii care sunt răspândiți în toată Bulgaria"). Episcopia vlahilor Pr. Păcurariu consideră că așezarea tuturor vlahilor din sudul Dunării (Bulgaria) sub oblăduirea duhovnicească a arhiepiscopiei de Ohrida era necanonică. Ca urmare, "s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care cele de la Dârstor și Bodinis (Vidin). Această arhiepiscopie avea jurisdicție și asupra vlahilor din Bulgaria ("vlahii care sunt răspândiți în toată Bulgaria"). Episcopia vlahilor Pr. Păcurariu consideră că așezarea tuturor vlahilor din sudul Dunării (Bulgaria) sub oblăduirea duhovnicească a arhiepiscopiei de Ohrida era necanonică. Ca urmare, "s-a simțit nevoia" întemeierii unei episcopii proprii pe seama lor. Conform unei liste din secolul al XI-lea a eparhiilor supuse Ohridei, ultima dintre ele (XXIV) era "Episcopia vlahilor". Dintr-o altă listă din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Serbiei, Ștefan Dușan, donează mânăstirii Treskavac din Prilep biserica Sf. Nicolae din Levin (Bitolia), "pe care a vândut-o episcopul vlah". Deducem că episcopul își avea reședința în Prilep sau Levin. Vlahii din statul sârbesc au fost puși sub jurisdicția Arhiepiscopiei autocefale sârbe, cu reședința în mânăstirea Jica, înființată în 1219, de Ștefan II Nemania, cu 12 eparhii. Dar vlahii din Serbia n-au reprezentat un factor politic, precum cei din Bulgaria. Scoaterea vlahilor de sub jurisdicția episcopilor locali și subordonarea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu reședința în mânăstirea Jica, înființată în 1219, de Ștefan II Nemania, cu 12 eparhii. Dar vlahii din Serbia n-au reprezentat un factor politic, precum cei din Bulgaria. Scoaterea vlahilor de sub jurisdicția episcopilor locali și subordonarea lor directă față de arhiepiscopiile de Ohrida (Bulgaria) și Jica (Serbia), ca și înființarea unei episcopii fără un teritoriu propriu, delimitat, erau o abatere de la rânduielile canonice ale Bisericii Ortodoxe. În același timp, aceste măsuri reprezentau adevărate privilegii pentru vechea populație vlahă, care pe atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fără un teritoriu propriu, delimitat, erau o abatere de la rânduielile canonice ale Bisericii Ortodoxe. În același timp, aceste măsuri reprezentau adevărate privilegii pentru vechea populație vlahă, care pe atunci era redusă numeric și nu mai deținea un teritoriu propriu.30 Arhiepiscopia de Târnovo După întemeierea statului Asăneștilor, în 1185-1186, arhiepiscopia de Ohrida decade, în urma înființării noii Arhiepiscopii de Târnovo, capitala noului țarat vlaho-bulgar. În fruntea ei a fost numit pr. Vasile, cel care a dat binecuvântarea pentru revoltă, înălțat la treapta
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
rânduielile canonice ale Bisericii Ortodoxe. În același timp, aceste măsuri reprezentau adevărate privilegii pentru vechea populație vlahă, care pe atunci era redusă numeric și nu mai deținea un teritoriu propriu.30 Arhiepiscopia de Târnovo După întemeierea statului Asăneștilor, în 1185-1186, arhiepiscopia de Ohrida decade, în urma înființării noii Arhiepiscopii de Târnovo, capitala noului țarat vlaho-bulgar. În fruntea ei a fost numit pr. Vasile, cel care a dat binecuvântarea pentru revoltă, înălțat la treapta de arhiepiscop și hirotonit de episcopul grec de Vidin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
timp, aceste măsuri reprezentau adevărate privilegii pentru vechea populație vlahă, care pe atunci era redusă numeric și nu mai deținea un teritoriu propriu.30 Arhiepiscopia de Târnovo După întemeierea statului Asăneștilor, în 1185-1186, arhiepiscopia de Ohrida decade, în urma înființării noii Arhiepiscopii de Târnovo, capitala noului țarat vlaho-bulgar. În fruntea ei a fost numit pr. Vasile, cel care a dat binecuvântarea pentru revoltă, înălțat la treapta de arhiepiscop și hirotonit de episcopul grec de Vidin. Patriarhia de Constantinopol și Arhiepiscopia de Ohrida
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înființării noii Arhiepiscopii de Târnovo, capitala noului țarat vlaho-bulgar. În fruntea ei a fost numit pr. Vasile, cel care a dat binecuvântarea pentru revoltă, înălțat la treapta de arhiepiscop și hirotonit de episcopul grec de Vidin. Patriarhia de Constantinopol și Arhiepiscopia de Ohrida, amândouă aflate în mâinile grecilor, n-au recunoscut noua Biserică ortodoxă vlaho-bulgară, cu centrul la Târnovo. Noul arhiepiscop Vasile a organizat sistematic noua instituiție, a hirotonit episcopi vlahi și bulgari, în locul celor greci, a rânduit preoți în parohii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Am arătat mai sus (cap. VI), cum a avut loc instalarea ungurilor în Panonia, apoi cucerirea primelor formațiuni politice românești din Transilvania și începuturile creștinării lor. În timpul regelui Ștefan cel Sfânt (997-1038), conform tradiției, în Ungaria, au fost înființate două arhiepiscopii, una la Esztergom (Strigonium) și alta la Kalocsa, opt episcopii și cinci abații, punându-se bazele regatului catolic ("apostolic") ungar. Episcopii românești în Transilvania Cf. Pr. Păcurariu, de la începutul secolului al IV-lea până la sfârșitul secolului al IX-lea, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
românești în Transilvania Cf. Pr. Păcurariu, de la începutul secolului al IV-lea până la sfârșitul secolului al IX-lea, în teritoriile locuite de români au activat așa-numiții "horepiscopi" (episcopi de țară). Ei erau trimiși aici de patriarhia de Constantinopol, de arhiepiscopia de Justiniana Prima (sec. VI), de episcopiile din Scythia Minor (sec. IV-VI)) sau de episcopiile sud-dunărene de la Dârstor și Vidin (după 864). În aceeași perioadă, au putut activa aici episcopii "misionari" (periodeuți), trimiși de aceiași ierarhi bisericești din afara teritoriilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în Cianadina (de-aici Cenad), se înființează o episcopie catolică, fiind chemat călugărul venețian Gerard și aduși 12 călugări de rit latin. Este posibil ca înainte de cucerirea ungurească, Morisena să fi fost centru episcopal ortodox. Episcopia de Dibiscos După reorganizarea Arhiepiscopiei de Ohrida, în anii 1019-1020, imediat după cucerirea Bulgariei apusene, este menționată și episcopia de Branitza (Branicevo-Serbia) cu șase "castre (cetăți) episcopale", unul dintre ele fiind Dibiscos. Acesta, cf. bizantinologului ungar M. Gyoni, ar fi transcrierea bizantină a formei Tibisco
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
jumătate a secolului al X-lea, sub împărații Focas (963-969) și Tzimiskes (969-976), partea de est a Bulgariei este ocupată de bizantini, iar Dobrogea este transformată într-o themă proprie cu reședința la Dorostolon (vezi cap. IX). Sub raport bisericesc, Arhiepiscopia bulgară de la Dristor (Durostorum), recunoscută inițial de împăratul Roman Lekapenos din rațiuni politice, a fost desființată și în locul ei s-a înființat o mitropolie, dependentă de Patriarhia de Constantinopol. Este posibil ca sub jurisdicția ei să fi ajuns și unele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sfârșitul domniei lui Vsile II. În sfârșit, între Axiopolis și Tomis, s-a ridicat, în jurul anului 1000, un val de pământ de 54-61 km. Dominația Imperiului în zona Dunării de Jos a avut urmări și în ceea ce privește organizarea bisericească: exista o arhiepiscopie la Dorostolon, iar Vasile II, în 1019-1020, a extins autoritatea bisericească până la Dunăre. Au fost înființate acum, la începutul secolului al XI-lea, 31 de episcopii cu ierarhi bizantini, care își exercitau jurisdicția și în nordul Dunării, printre români. În cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în nordul Dunării, printre români. În cadrul reorganizării vieții bisericești, împăratul a înființat un episcopat special pentru vlahi, cum se numeau românii sud-dunăreni. În 1020, la Dorostolon, se afla reședința unui episcop supus autorității Constantinopolului, dar curând s-a înființat mitropolia (arhiepiscopia ) de la Dorostolon, ceea ce a dus la apariția mai multor episcopii în Dobrogea. Exista o episcopie la Dinogetia, iar la Dunărea de Jos ar fi existat cinci episcopii, inclusiv la Axiopolis. Organizarea bisericească adusă de restaurarea bizantină la Dunărea de Jos
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sudul Dunării. După Kekaumenos și însemnările rabinului spaniol, Veniamin din Tudela, consemnau: "vlahii se cațără ca niște capre pe stânci". După revenire, Bizanțul decidea, în iulie 1019, decizie întărită în 1272, ca vlahii din Bulgaria să fie puși sub jurisdicția arhiepiscopiei din Ohrida. Legătura aceasta directă cu împărăția a trebuit să rămâie, prin biserică, nu numai în sud, dar și mai sus, peste (nordul) Dunăre. Anna Comnena afirma și ea că "toți cei care duc o viață nomadă sunt numiți, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1937. Bolșacov-Ghimpu A. A., Episcopi ortodocși din țările române în secolul al XIII-lea, în G.B., 1971, nr. 1-2, p. 118-129. Braniște Ene, Sfinți mărturisitori și martiri cinstiți de strămoșii noștri pe pământul românesc dintre Dunăre și Mare, în vol. Arhiepiscopia Tomisului și Dunării de Jos în trecut și astăzi, Galați, 1981, p. 111-126. Idem, Martiri și sfinți pe pământul Dobrogei de azi, în vol. De la Dunăre la Mare, Galați, 1977, p. 34-62. Brătianu Gh., Actele notarilor genovezi de la Pera și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]