17,527 matches
-
Edward Sava Richard Serra - 40 de ani de sculptură" a fost fără îndoială cel mai important eveniment din istoria recentă a Muzeului de Artă Modernă din New York, cea legată de noua clădire concepută de arhitectul japonez Yoshio Taniguchi. Caracterul deosebit al creației sculptorului american a contribuit oarecum la (re)validarea unei concepții arhitecturale inițial lăudate pentru minimalismul ei și repede disprețuită pentru lipsa de îndrăzneală. Trei sculpturi monumentale din 2006 - "Band", "Spiral", "Torqued Torus Inversion
Dimensiuni sculpturale by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8919_a_10244]
-
o artă care oscilează între piano și pianissimo. Supradimensionată, cerând timp pentru a fi explorată și înțeleasă, sculptura recentă a lui Serra este mult mai apropiată de arhitectură și cinematograf decât de desen. Nu întâmplător Serra a jucat rolul "Marelui Arhitect" în "Cremaster no 3", filmul lui Matthew Barney, poate cel mai interesant tânăr creator al ultimului deceniu. Atunci când, în 2003, șapte noi lucrări de Serra au fost permanent instalate în uriașa galerie 104 a Muzeului Guggenheim din Bilbao, relația dintre
Dimensiuni sculpturale by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8919_a_10244]
-
lucrări de Serra au fost permanent instalate în uriașa galerie 104 a Muzeului Guggenheim din Bilbao, relația dintre arta sa și arhitectura lui Frank Gehry a fost pentru mulți o surpriză. "Am conceput încăperea gândin-du-mă la sculptura lui Serra" - declara arhitectul... "Există o legătură între curbele clădirii lui Frank și modul în care piesele mele sunt răsucite. Contextul arhitecturii le conferă o nouă calitate" - afirma sculptorul... Ambii creatori împart aceeași dragoste pentru asimetric, oval, forme naturale, baroc. Serra a enumerat nu
Dimensiuni sculpturale by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8919_a_10244]
-
personalități din lumea teatrului: Berliner Ensemble, Piccolo Teatro, Théâtre Vidy-Lausanne, Jacques Lecoq, Dario Fo, Oskaras Korsunovas. Teatrul Bulandra a fost așadar onorat de invitație, bucurându-se în prima săptămână de spațiul abației; un spațiu care degaja încă de la intrare, vorba arhitectului Octavian Neculai, realizatorul decorurilor la Triumful dragostei, o energie deosebită. Fundal și pereți negri, ferestre închise, înălțime și adâncime generoasă, ceva straniu și tulburător plutind în aer, ca de altminteri în orice lăcaș de cult, fie el și unul dezafectat
Bulandra versus Abadía by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9799_a_11124]
-
moțăiala în care îl trimisese aparenta schimbare de generații în fruntea PSD-ului, Ion Iliescu a sesizat cel dintâi primejdia, și, din arsenalul infernal al manipulărilor bolșevice, a scos câteva tiribombe pe cât de jenante și răsuflate, pe atât de zgomotoase. Arhitect al coaliției anti-Băsescu, el și-a găsit rapid comilitoni uniți de spaima comună față de cel care îndrăznise, pentru prima oară în șaptesprezece ani, să sfideze sistemul transpartinic, al uriașelor interese economice. Asediul cu aspect de casă de nebuni dezlănțuit prin
Stigmatul nefericirii by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9850_a_11175]
-
mai greu, însă. O suferință teribilă a fost, pînă în 1989, desfigurarea orașelor. Oriunde am merge găsim așa-numitul centru civic, amprentă de neclintit a gîndirii devastatoare de dinainte. Ceaușescu nu a făcut singur asta. E adevărat că prea mulți arhitecți s-au încolonat să îndeplinească ordinul comandantului suprem. Cine și cum se putea împotrivi? Au fost și excepții. Probabil că cel mai vizibil este fenomenul mutilării în București. Și, cu atît mai dureros pentru mine. Demolările masive și furioase, ștergerea
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
la identitate. Și la memorie. Bizar este că și după '89 s-a continuat procesul de urîțire a orașului. Altfel, desigur, dar, nu știu dacă urmările nu sînt, și ele, semnificative. M-am întrebat mereu, cu inocența neprofesionistului, de ce unii arhitecți pun umărul la destabilizarea formelor și structurilor acestui oraș. Vorbesc despre București pentru că îl cunosc cel mai bine, pentru că îi aparțin și pentru că mă doare îmbolnăvirea lui. Nu înțeleg ce lipsă de pricepere, de gust, ce lipsă de sistem și
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
doar lipsa de cultură și vanitățile. Plimbările prin București nu fac decît să-mi sporească suferința și neputința. Ca și faptul că nu înțeleg ce se întîmplă și cum se mai poate așa ceva. Oameni de cultură, cîteva nuclee de intelectuali - arhitecți, pictori, sculptori, scriitori, cercetători - s-au străduit, de-a lungul timpului, să vorbească și să aducă în centrul atenției Bucureștiul de altădată. Felul în care el a fost gîndit din punct de vedere arhitectural, urbanistic, cultural. Au fost seminarii, conferințe
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
întru regăsirea, salvarea și redefinirea identității. Individuale și ca societate. Mi-am petrecut cîteva zile studiind volumul recent Arhitectura bucureșteană - secolul 19 și 20. Lotizarea și Parcul Ioanid, publicat de Simetria și ARCUB. Inițiativa realizării acestui studiu extraordinar îi aparține arhitectului Alexandru Beldiman, care a urmărit atent și pas cu pas realizarea lui. Cercetarea este făcută de arhitectul Cristina Woinaroski, căreia i s-au alăturat cîteva serii de studenți ai anului trei ai Facultății de Istoria și Teoria Artei din cadrul Universității
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
recent Arhitectura bucureșteană - secolul 19 și 20. Lotizarea și Parcul Ioanid, publicat de Simetria și ARCUB. Inițiativa realizării acestui studiu extraordinar îi aparține arhitectului Alexandru Beldiman, care a urmărit atent și pas cu pas realizarea lui. Cercetarea este făcută de arhitectul Cristina Woinaroski, căreia i s-au alăturat cîteva serii de studenți ai anului trei ai Facultății de Istoria și Teoria Artei din cadrul Universității de Arte București. Cartea este o lucrare consistentă, care sistematizează riguros informația - povestea zonei, a fiecărei case
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
înfățișarea de astăzi a exteriorului, a interiorului, pune studiul în contextul timpului de atunci și de astăzi, alcătuiește tabele care reordonează materia specificînd adresa casei, numele proprietarilor, care este funcția actuală a casei, anul cumpărării, anul eliberării autorizației de construcție, arhitectul, stilul. Este o carte care impresionează prin meticulozitate, prin adînca documentare, prin ideea însăși care stă la baza ei și o particularizează în peisajul altor apariții, prin eleganța grafică, prin delicatețea poveștii. Așa aflăm că lotizarea Parcul Ioanid este una
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
am închis ochii și am visat, uneori, la atmosfera de altădată. La tot ce s-a făcut aici după reguli extrem de precise, după un șir întreg de autorizații de construcții serios impuse și analizate de specialiști, după planuri elaborate de arhitecți împătimiți de frumos. Nu este nici minune, nici mister, pînă la urmă, în tot ce vedem. Este o profesiune făcută cu iubire. Este un stil arhitectural care a constituit elemente fundamentale pentru identitatea individului și cea națională. Între 1872 și
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
Capelă Anglicană pentru colonia engleză din capitală. Vizazi de Biserica Icoanei - ce deținea, ca și azi, se spune, o icoană făcătoare de minuni care a atras mulți constructori de case aici - pe terenul Generalului I.Odobescu, tatăl lui Al.Odobescu, arhitectul Ion Mincu construiește în 1890 Școala Centrală de Fete, una dintre cele mai superbe arhitecturi în stil național. Desenul fiecărei case, vile, schițele, fotografii din timpul construcțiilor - emoționante - povestea discretă a familiilor, proprietarilor, fotografii de astăzi, studiul comparativ cu zone
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
cu covoare scumpe, în timp ce glasul clopotelor zbuciumau văzduhul și cele patru turnuri de alături, din ograda Cornescului, trăsneau cu vuiet mare, vestind bucuria sărbătorilor mult necăjiților și răbdătorilor noștri străbunici!..." Grădina Cișmigiu, și ceea ce ochiul lui Carl Friedrich Wilhelm Meyer, arhitect peisagist vienez, a făcut din ea, a stîrnit admirația lui Filimon, a lui Ghica. Destinul a vrut ca talentatul aranjor de echilibre horticole, chemat la Constantinopol pentru a grădinări seraiurile sultanului, să moară în România, probabil de febră tifoidă, înainte
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
le trec printre fese se spânzură regizorul, poate însuși proprietarul postului. Exagerez. Cele două emisiuni dedicate ultimului zimbru al trecutului regim - zimbrișorul Vadim dă zadarnic din copite, rămâne vițel - au zornăit de mai multe bile în sac decât ale fostului arhitect al lui Ceaușescu, acesta la un post mai pe margine. Și miza era alta. Iar ca să vezi, nonagenarul pișicher care se mai trăgea de nas când și când, arăta cu mult mai bine decât grasul pătrățos ce nu se dezlipea
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
pe ouă anii trecuți varsă în contul nevesti-si majoritatea averii, prostindu-ne pe toți. Domnul Sache, marele jurist, gata să atingă suta, contemporan e puțin spus cu... nașterea șmecheriei românești cu ghivent,... e de părere, în această privință că nu arhitectul, ci reparatorul, ba chiar îmbunătățitorul ȘMECHERIEI CU GHIVENT este... este... este cel sărac și cinstit... Șeful Tarafului Național dl Ion Iliescu, dialecticianul, pe de o parte, pe de altă parte... Asta da, șmecherie cu ghivent, ce lunecă pă deștiul ăl
Șmecheria cu ghivent by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9967_a_11292]
-
să se simtă în largul său, să strîngă în jurul său prospețime, dorința de a face ceva, neliniștea ce animă creația. În ultimii ani, tot mai des mi se pune întrebarea: "Cîte teatre particulare sînt în România?". Întrebarea vine din partea amicilor arhitecți, doctori, precum și de la artiști, de toate felurile, de afară. E drept, niciodată de la oameni de afaceri știind că numărul este halucinant, totuși, pentru o țară europeană, și nu numai, învîrtesc argumentele și cifrele astfel încît realitatea să fie transportată spre
Spații by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9972_a_11297]
-
-și plătească... Și cu toate astea, micul burghez sau industriașul sau medicul, care sînt oameni cu mare morgă, sînt fascinați de chestia asta. Ce se întîmplă, de fapt? Lectorul e neîncrezător. Lectorul deschide o carte, domnul Gică Popescu, medic sau arhitect, deschide o carte și spune: "Să vedem ce prostii a mai scris ăsta? Ce-s prostiile astea, ce-s minciunile astea?" Și citește o jumate de pagină, în care un om își descalță pantofii, își pune papucii și iese pe
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
asta e-adevărat". După aia, tipul care iese din ușă și intră să-și ia un pahar cu lapte are un gînd: "Ieri am văzut-o pe Matilda și ea mi s-a părut cam palidă". "A - zice medicul sau arhitectul -, ăsta e un fals, de unde știe autorul ce e în mintea ăluia?" După asta, personajul revine în cameră și scapă din mînă un pahar, care nu se sparge. Și arhitectul zice: Da, și mie mi s-a întîmplat, e posibil
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
mi s-a părut cam palidă". "A - zice medicul sau arhitectul -, ăsta e un fals, de unde știe autorul ce e în mintea ăluia?" După asta, personajul revine în cameră și scapă din mînă un pahar, care nu se sparge. Și arhitectul zice: Da, și mie mi s-a întîmplat, e posibil". Deci Tolstoi creează o infrastructură a tramei, a epicului, care e foarte adevărată. Lectorul, chiar sceptic, o verifică, o validează ca fiind adevărată: "Așa e, cînd ieși, ușa se împiedică
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
care, pentru Principate, însemnase doar agonia prelungită a Evului Mediu tardiv, Asachi a presimțit că se află în zorii unei noi ere. Altfel n-ar fi studiat cu atîta pasiune, n-ar fi devenit, la numai 17 ani, inginer și arhitect la Universitatea din Lemberg, n-ar fi mers apoi la Viena timp de trei ani ca să studieze matematica, n-ar fi învățat polona, germana, greaca, latina, engleza și franceza, n-ar fi citit în ritm trepidant. Și cînd te gîndești
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
citit în ritm trepidant. Și cînd te gîndești că, inițial, doar o boală de piept incipientă l-a îndrumat spre Peninsulă! Șocul italian echivalează la el cu o renaștere, iar limba italiană le va umbri pe cele deja cunoscute. Inginerul arhitect află că, pe lume, există și aria infinită a frumosului. Dacă adăugăm că revelația peisajului, a limbii, a culturii și a atmosferei italiene s-a dublat la Asachi cu o iubire puternică și definitivă, Italia dobîndind concomitent și chipul unei
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
anual populația de zece milioane a țării. Au toate motivele să vină și bine fac. Dacă manuelinul nu a devenit un stil internațional, în schimb, prezumpția mea este că el a oferit sugestii creative măcar unuia dintre cei mai deconcertanți arhitecți ai lumii: Antoni Gaudí (1852-1926). Argumente: terasa Turnului din Belém, împodobită cu pinacluri fantasmagoric-asimetrice, sau claustrul Mănăstririi Jerônimos, cu arcadele sale croșetate în piatră roz-albă, vegheate de himerele ce maschează, mereu altfel, sistemul de drenaj. Acestea, ca și exuberanța elementelor
Frânturi lusitane - O artă suverană by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9068_a_10393]
-
-te cu gândul la Paul Cezanne, inspiratorul... în iunie a.c., factorul poștal, un tânăr simpatic, îmi întinsese uluit o scrisoare voluminoasă... Era din Brazilia. Și dacă mai ești și fotbalist... Dar nu, era de la... Elefteriade. Colegul de clasă, pictor și arhitect renumit Trecuseră 56 de ani de la despărțire. Făcuserăm amândoi liceul la Brașov, la Dr. Ioan Meșota. Aflase adresa mea de la Stănicel, alt coleg, bucureștean, căruia în clasă îi ziceam Torpilorul. Ar fi mult să explic... în 1942, ne pregăteam să
Zmeele Mangaliei înălțate în Brazilia... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9103_a_10428]
-
obsedat de construcția intelectuală masivă și sistematică. La articolele publicistice are alergie, contribuțiile "parțiale" îl deprimă. Din Destinul criticului tânăr (1945) se vede frenetica lui dorință de documentare și ambiția, aproape dureroasă, de cultură maximă. Ceea ce frapează însă la viitorul arhitect al criticii ideilor literare este contrastul dintre "impersonalitatea temelor" și "subiectivismul atitudinii". Ar fi fost de așteptat, din partea lui, o supraetajare peste pulsiunile omenești, peste inflexiunile... publicistice și afectele ce debordează în ele. Dimpotrivă, Adrian Marino își prezervă și apără
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]