2,123 matches
-
naturii, care se găsește în porțiune mică la orice om, dar încăpătoare și clară numai la aristocrația spirituală, pe care natura au semănat-o cu multă zgârcenie pe fața pământului. Și această aristocrație e șicanată în republica literelor, ca și aristocrația numelui istoric în republica cetățenilor. În amândouă republicele mediocritatea (din invidie și din simțământul nimicniciei sale) va bănui capetele pe care nu va putea sau nu va voi să le înțeleagă. Și un asemenea cap cu judecată. vastă și limpede
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sunt partide de principie, ci de interese personale. Și principiile sunt interese, dar interesele unei clase pozitive, clasa pozitivă a proprietății teritoriale tory conservativ, clasa negustorilor ș-a industrialilor wygs, clasa lucrătorilor - socialiștii. Unde sunt la noi aceste clase pozitive? Aristocrația istorică - și ea trebuie să fie totdeauna istorică pentru a fi importantă - au dispărut aproape, {EminescuOpIX 466} clasă de mijloc pozitivă nu există, golurile ei sunt împlinitc de străini, clasa țăranilor e prea necultă și, deși singura clasă pozitivă, nimeni
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ales când e vorba de o dreaptă estremă, de un "partid retrograd ", el nu mai există, căci îi lipsesc din nefericire toate elementele necesare. Căci unde sunt stările pe cari s-ar putea întemeia? Au mai rămas vro urmă de aristocrație istorică, care să fi putut suporta neatinsă veninul discompuitor al stîrpiturei din Fanar? Pe de altă parte fost-au clerul vrodată atât de cult în țara noastră încît să nu se lase îmbrîncit afară din viața publică prin un singur
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Cracovia. În a doua jumătate a secolului trecut a trăit istoricul Poloniei Adam Naruszewicz, născut la 1733, mort la 1796 și care la 1780 a început a publica o istorie a țărei sale. Favorit al regelui Stanislav August și al aristocrației polone de atunci, el a dobândit permisiunea, pentru continuarea operei sale, de a trage copie de pe toate documentele arhivului regesc al Poloniei și din arhivele particulare ale principalelor familii nobile, precum Radziwil, Zamojski etc. În acest chip el și-a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
erau natural de o mare importanță pentru istoria națională. O mănăstire în România la începutul secolului XII, iacă o probă irecuzabilă nu numai că românii trăiau pe atunci în aceste locuri, dar că aveau un stat {EminescuOpIX 510} organizat, cu aristocrația sa, cu biserica și instituțiunile sale monacale, așa cum ni apare în istorie cu un veac mai în urmă. Mistificarea merse și mai departe. Cunoscutul[ui ] Roesler, care nu îngăduie românilor să trăiască în țărele de azi decât după începutul secolului
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
forma intereselor disimulate și a inerției organizaționale (Kissinger 1969: 20-3). O altă problemă în aplicarea noului sistem concertat era lipsa unei clase transnaționale care să împărtășească o socializare și reguli de conduită similare și care să poată controla politica externă. Aristocrația nu mai avea această funcție; de aceea reproducerea continuă a practicilor politice instituite putea fi periclitată de recrutarea inconstantă și atitudinea schimbătoare a noilor elite din politica externă. Insistența lui Kissinger asupra atitudinii elitei politicii externe americane nu era doar
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
împărtășite de către diferitele elite ale politicii externe din fiecare stat era unul dintre lucrurile absolut necesare (vechiului) Concert European. Ea făcea posibilă o diplomație pe termen lung. Ciocnirea unor structuri interne incompatibile lasă mult mai puțin spațiu de manevră decît "aristocrația internațională" (cum o numea Morgenthau) izolată de mediul intern. Dată fiind abordarea sa, Kissinger era profund preocupat de diversitatea și adesea de incompatibilitatea tipurilor de conducere, așa cum puteau fi ele observate în diferitele sisteme interne. El a propus o tipologie
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a răsturna vechiul sistem, ci pur și simplu pentru a-l reforma. Majoritatea celor care își doreau o schimbare ar fi fost mulțumiți cu o democrație parlamentară și o monarhie constituțională după modelul britanic. Dar atât intransigența regelui și a aristocrației cât și presiunile din partea celor mai radicaliști revoluționari au făcut ca lucrul acesta să nu se întâmple. În schimb, propunerile pentru reformă s-au transformat în revoluție odată cu măsurile ridicate din timpul terorii revoluționare a iacobinilor (1792-1795) și prin execuția
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Rezistența cea mai puternică opusă Revoluției a venit din partea acestor populații, cu precădere a celor din vestul țării (Vandeea). Chiar dacă anumite secțiuni ale acestei populații, în mare parte funcționarii și clasele de mijloc, au sprijinit Revoluția, marea majoritate, în principal aristocrația, clerul și țărănimea, erau adesea profund atașate de Biserică și de societățile corporatiste tradiționale din care făceu parte. Lucrul acesta i-a condus spre revolte armate în masă împotriva Revoluției, imortalizate de Balzac în romanul său Șuanii (Les Chouans). Dar
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
original (n.r.) * comunități autonome (n.r.) a ,,să apere regatul și patria" (nota trad.) * "La arme,cetățeni/ În batalioane vă adunați/Și să pornim/ Căci ale noastre brazde/ De-un sânge impur/ Fură îmbibate..." (nota trad.). ** "federalismul vorbește limba bretonă" iar "aristocrația în exil și cei care urăsc Republica vorbesc limba germană" (nota trad.). *** "să înlăturăm dialectele locale și să universalizăm limba franceză." (nota trad.). * ,,o acumulare de state" (nota trad.) * "frați dușmani" (nota trad.) * Țăranii (nota trad.). * Ideea descentralizării (nota trad
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și transformare în Europa apuseană. Italia, în mod deosebit, era o țară a contrastelor și a confuziei. Reprezenta tărâmul a numeroase conflicte ale unui Ev Mediu intrat în declin - lupta dintre împărat și papalitate, biserică și stat, feudalism și mercantilism, aristocrație și burghezie. Intelectualii și oamenii de litere au simțit această schimbare și au manifestat, concomitent, optimism și neliniște.”1 Situația descrisă este asemănătoare cu cea din Anglia: „Geoffrey Chaucer s-a născut la mijlocul unui secol care, la fel ca toate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
oferit scriitorului italian posibilitatea de a se iniția în manierele curtenești, dar și în fin amour. Vânătoarea Dianei, una din primele sale opere, oferă o lungă listă a femeilor aparținând nobilimii, care presupune o anumită familiaritate a autorului cu membrii aristocrației vremii.12 Cei doi scriitori au mai împărtășit o pasiune comună, aceea pentru manuscrisele vremii sau mai vechi, a căror valoare inestimabilă au intuit o, iubind lectura. Au fost bibliofili renumiți, Chaucer deținea un număr remarcabil de manuscrise, pentru care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
direct negustori sau soții ale acestora. Aproximativ șaizeci și opt de personaje pot fi descrise ca aparținând clasei de jos: țărani, muncitori și meșteșugari. Aceste clasificări vin să poziționeze Decameronul în opoziție cu Divina Comedie, unde doar cei care aparțineau aristocrației erau înfățișați, ei putând servi drept un exemplu pentru cititori și ilustrând astfel scopul moral al cărții. În opera lui Dante chiar și hoții și tâlharii aparțineau unor familii renumite. Giovanni Boccaccio nu a uitat, firește, să portretizeze figuri ilustre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
avete intelletto d'amore; le respinge pe acelea pentru care confortul adus de ace, depănătoare sau andrele este o distracție suficientă. Boccaccio nu face aici o distincție între clasele sociale, ci, mai curând, în ceea ce privește inteligența, cunoștințele și sensibilitatea. Concepția unei aristocrații intelectuale nu este niciodată foarte departe de lumea mercantilă.” Ibidem, p. 65. (trad. n.) 123 Lucia Marino, The Decameron "Cornice": Allusion, Allegory, and Iconology, Ravennba, Longo Editore, 1979, p. 27. (trad. n.) 51 doamne și trei tineri. Avem din nou
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
bărbați, timp de două săptămâni, pe dealurile de lângă Florența.”231 Ciuma devine o metaforă a pasiunii care nu poate fi stăvilită, iar tinerii au știut să evite și necruțătoarea boală, dar să-și controleze și instinctele firești, omenești, cultivând o aristocrație spirituală, distinsă. O altă doamnă elevată, deși nu poate fi considerată o donna angelicata, apare în romanul boccaccesc Elegia madonnei Fiammetta (1343 1344), considerat și un minunat poem în proză 232. Fiammetta nu este aceeași cu personajul din Decameronul, ci
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cavaler să lase de o parte atracțiile materiale sau aspirațiile de ascensiune socială și să se dedice mai mult laturii spirituale, dar, în final, tânărul își găsește perechea potrivită, în postura bătrânei metamorfozate, și bunăstarea. Bătrâna respinge ierarhia socială și aristocrația bazată doar pe legăturile de sânge în același discurs, cu toate acestea se adresează reverențios reginei pentru a i-l încredința pe cavaler.439 Percepția târgoveței din Bath asupra suveranității dovedește din nou aceeași neconcordanță: uneori dominarea însemna pentru ea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
p. 31. 477 Ibidem, p.507 (în notă). 478 Ibidem, p. 31. 130 femei din înalta societate 479 și nu unei monahii, care a ales modestia, evlavia și retragerea de lume. Dar, mai presus de toate, încercarea de a imita aristocrația vremii îi aducea adevărata satisfacție: „Purtarea aleasă o făcea ferice.” 480 Portretul fizic îi trădează concupiscența, seamănă cu un personaj feminin din creațiile sentimentale: „Năsuc alung și ochii de smarald,/ Iar gura - cum îi fraga pârguită./ și ce mai frunte
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ușa cea strâmtă. Acolo descoperă un locus amoenus, o grădină cu fântâni și flori, în care se găsesc o mulțime de doamne încântătoare. Unele dintre aceste doamne sunt de fapt simboluri, îmbrăcate în diferite culori, reprezintă virtuți distincte. Altele ilustrează aristocrația din Napoli sau din Toscana, amintind de La Caccia di Diana și de Comedia delle ninfe fiorentine. În cele din urmă, naratorul o zărește pe Fiammetta, o donna angelicata și simbol al Bunătății (Caritas), pe care o îmbrățișează și o sărută
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și transformare în Europa apuseană. Italia, în mod deosebit, era o țară a contrastelor și a confuziei. Reprezenta tărâmul a numeroase conflicte ale unui Ev Mediu intrat în declin - lupta dintre împărat și papalitate, biserică și stat, feudalism și mercantilism, aristocrație și burghezie. Intelectualii și oamenii de litere au simțit această schimbare și au manifestat, concomitent, optimism și neliniște.”1 Situația descrisă este asemănătoare cu cea din Anglia: „Geoffrey Chaucer s-a născut la mijlocul unui secol care, la fel ca toate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
oferit scriitorului italian posibilitatea de a se iniția în manierele curtenești, dar și în fin amour. Vânătoarea Dianei, una din primele sale opere, oferă o lungă listă a femeilor aparținând nobilimii, care presupune o anumită familiaritate a autorului cu membrii aristocrației vremii.12 Cei doi scriitori au mai împărtășit o pasiune comună, aceea pentru manuscrisele vremii sau mai vechi, a căror valoare inestimabilă au intuit o, iubind lectura. Au fost bibliofili renumiți, Chaucer deținea un număr remarcabil de manuscrise, pentru care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
direct negustori sau soții ale acestora. Aproximativ șaizeci și opt de personaje pot fi descrise ca aparținând clasei de jos: țărani, muncitori și meșteșugari. Aceste clasificări vin să poziționeze Decameronul în opoziție cu Divina Comedie, unde doar cei care aparțineau aristocrației erau înfățișați, ei putând servi drept un exemplu pentru cititori și ilustrând astfel scopul moral al cărții. În opera lui Dante chiar și hoții și tâlharii aparțineau unor familii renumite. Giovanni Boccaccio nu a uitat, firește, să portretizeze figuri ilustre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
avete intelletto d'amore; le respinge pe acelea pentru care confortul adus de ace, depănătoare sau andrele este o distracție suficientă. Boccaccio nu face aici o distincție între clasele sociale, ci, mai curând, în ceea ce privește inteligența, cunoștințele și sensibilitatea. Concepția unei aristocrații intelectuale nu este niciodată foarte departe de lumea mercantilă.” Ibidem, p. 65. (trad. n.) 123 Lucia Marino, The Decameron "Cornice": Allusion, Allegory, and Iconology, Ravennba, Longo Editore, 1979, p. 27. (trad. n.) 51 doamne și trei tineri. Avem din nou
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
bărbați, timp de două săptămâni, pe dealurile de lângă Florența.”231 Ciuma devine o metaforă a pasiunii care nu poate fi stăvilită, iar tinerii au știut să evite și necruțătoarea boală, dar să-și controleze și instinctele firești, omenești, cultivând o aristocrație spirituală, distinsă. O altă doamnă elevată, deși nu poate fi considerată o donna angelicata, apare în romanul boccaccesc Elegia madonnei Fiammetta (1343 1344), considerat și un minunat poem în proză 232. Fiammetta nu este aceeași cu personajul din Decameronul, ci
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cavaler să lase de o parte atracțiile materiale sau aspirațiile de ascensiune socială și să se dedice mai mult laturii spirituale, dar, în final, tânărul își găsește perechea potrivită, în postura bătrânei metamorfozate, și bunăstarea. Bătrâna respinge ierarhia socială și aristocrația bazată doar pe legăturile de sânge în același discurs, cu toate acestea se adresează reverențios reginei pentru a i-l încredința pe cavaler.439 Percepția târgoveței din Bath asupra suveranității dovedește din nou aceeași neconcordanță: uneori dominarea însemna pentru ea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
p. 31. 477 Ibidem, p.507 (în notă). 478 Ibidem, p. 31. 130 femei din înalta societate 479 și nu unei monahii, care a ales modestia, evlavia și retragerea de lume. Dar, mai presus de toate, încercarea de a imita aristocrația vremii îi aducea adevărata satisfacție: „Purtarea aleasă o făcea ferice.” 480 Portretul fizic îi trădează concupiscența, seamănă cu un personaj feminin din creațiile sentimentale: „Năsuc alung și ochii de smarald,/ Iar gura - cum îi fraga pârguită./ și ce mai frunte
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]