1,567 matches
-
studiu, Opera de artă în epoca reproducerii mecanice, Walter Benjamin sesiza noul câmp de forțe în care arta este introdusă în contextul unei evoluții spectaculoase a societății industriale și a mutațiilor care survin în urma confruntării ei cu pierderea unui exclusivism aristocratic. Art Nouveau-ul se află în acest câmp de tensiuni sociale, culturale, care se reflectă și în cadrul dimensiunii sale simboliste, iar Amelia Pavel discută chiar de un Jugendstil simbolist. Un anumit spirit Art-Nouveau, în varianta Erotic Style, pare să disemineze cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în modalitatea de a percepe arta întreține o contradicție fertilă în opinia criticului ridicând utilul la demnitatea unei estetici particulare, unde valoarea estetică transcende valoarea de întrebuințare, dizlocând obiectul din sfera utilului 112: "(...) arta este deopotrivă prea democratică și prea aristocratică, urmând să înfățișăm umilința artei cu privire la țeluri atât de mici sau rafinamentul gustului care-i trebuie pentru a ridica obiectul cel mai uzual la rangul frumuseții"113. Leon Bachelin reconsideră "Artele minore" prin exemple prestigioase precum Burne-Jones angajat la școala
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
asemeni unui dandy englez, Luchian nu poartă mustață sau barbă. Un alt Autoportret (desen, în jur de 1895) îl înfățișează îmbrăcat într-un costum elegant cu jiletcă, ținându-și mâna în buzunar într-o atitudine de relaxare, căutând parcă poza aristocratică. Acestui gest de salon îi este contrapusă privirea pictorului, intensă, cu ceva anxios. Această privire trădează, într-o gamă largă de accente și nuanțe, răceala pozei grandilocvente. Într-o poză făcută în atelierul său din vila de pe șoseaua Kiseleff în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o suferință dizolvantă, ca la Luchian, care martirizează corpul pentru a elibera spiritul, ci ca o provocare întoarsă împotriva oricărei contestări, a lumii întregi. Nu există nici cea mai mică urmă de modestie în acest portret, ci dimpotrivă, un orgoliu aristocratic, pictorul înfățișează condiția sa de artist ca o demnitate seniorială. O altă deosebire esențială, Pallady se pictează în oglindă în cazul în care pictorul nu era stângaci pensula este ținută cu mâna stângă, iar aceasta nu se detașază cromatic de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fiind scoasă din cadrul formal al sălii de concerte, al muzicii de cameră, cadru pentru care muzica, precum în romanul Concert din muzică de Bach al Hortensiei Papadat-Bengescu, joacă rolul de liant social și ceremonial de revendicare simbolică a unui statut aristocratic. Într-o atmosferă crepusculară, muzica solitarului violonist transpune o état d'âme a cărei cameră de rezonanță devine întinderea de ape. Remarcabil mi se pare însă un tablou puțin cunoscut al lui Ipolit Strâmbu, datat 1899, un studiu de nud
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un autoportret de tânăr distins, cu o alură de dandy, reverele pardesiului sau hainei sunt deschise, pictorul ține mâna în buzunar, dar gestul are o evidentă notă de eleganță și detașare, iar privirea artistului se fixează în acord cu ținuta aristocratică asupra unui interlocutor invizibil. L. Bassarab desenează o friză decorativă în stil Seccesion, Pești, dar și un portret al lui Friedrich Nietzsche și un tablou pășunist, La pășune. Frederic Storck oferă spre reproducere în revistă un bust al său. Într-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
model al revoltatului lipsit de prejudecăți, al rebelului fără cauză, al aristocratului "de drept divin". Alexandru Bogdan-Pitești simpatizase demonstrativ în Franța cu această direcție, fapt pentru care fusese și expulzat. Pentru aristocratul pur sânge, Supraomul nietzschean este asimilat ca model aristocratic. Ideile nu sunt tocmai noi, însă apariția lui Nietzsche în paginile revistei alături de un artist de talia lui Wagner, ambii ilustrând în mod diferit fenomenul decadent, este în măsură să dea o direcție revistei inserată astfel în problematica modernității. "Aristocrații
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
un cadru de ceremonial ocult sau de curte bizantină cenaclului macedonskian. Luxul, ca și materialele fine, imitațiile de pietre prețioase, aromele, sugerează o condiție princiară, Excelsior-ul macedonskian, pe care Poetul îl recomandă de pe tronul său. Poezia reprezintă o încununare aristocratică a unor calități de ordin estetic. Regimul nocturn al desfășurării de incantatoriu medieval al cenacului are și o notă liturgică, poetul oficiază un ritual estetic, se disociază de spațiul profan pentru a fi introdus într-o dimensiune sacră, cea a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
îndreptățesc doar colateral. Arghezi sesiza mimetismul și consumerismul acestui pictor care reflecta moda și un compromis al unei părți a aristocrației insuficient de informate cultural cu kitschul superior. Tablourile sale sunt cumpărate, sunt căutate de incultura și de analfabetismul artistic aristocratic [...]"604. XIII.2. Sigmund Maur, Theodorescu Sion și spectacolul de cabaret S. Maur este un caz interesant de grafician orientat mai degrabă spre grafica umoristă. Artistul făcea parte din "Societatea umoriștilor români", societate înființată în 1921 alături de B'Arg, Nicolae
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
carte" și "oamenii obișnuiți" a existat dintotdeauna. Poate cel mai grăitor exemplu în acest sens în Grecia antică, ceea ce dovedește existența anumitor forme de cultură de masă, deși disprețuite în acea vreme, este comentariul lui Heraclit referitor la eșecul valorilor aristocratice asupra oamenilor care "îi urmează pe barzi și preiau învățăturile mulțimii, nedându-și seama că cei răi sunt mai mulți decât cei buni"27. Perspectiva sa ne amintește bineînțeles de Platon, care îi alunga pe poeți ("aezi") din cetate pentru
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
prin albeața lui) sau decât "crinul" și ochii cenușii. Poartă o rochie albă și o cunună din perle și flori. Rochia este croită după moda medievală târzie, scoțându-i în evidență nu numai puritatea feciorelnică, dar și statutul social, originea aristocratică. Deși Perla-fecioara a murit când avea numai câțiva anișori, ea îi apare tatălui în vis ca adolescentă, o tânără virgină frumos împodobită cu perle (de unde îi vine și numele). Pearl (imagine manuscris, c. 1380) Potrivit lui Kim Philips, autoarea studiului "Maidenhood
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
culoare sau blond, mai tânără uneori decât propriul fiu. Iconografia Fecioarei este în mod clar diferită de modelul real, atât în ceea ce privește vârsta, cât și culoarea părului și a pielii. În Europa occidentală, ea este imaginea tipică a idealului de frumusețe aristocratică franțuzească, italienească sau anglo-saxonă. În Europa estică, ea seamănă mai mult cu originalul, fiind pictată cu părul negru și uneori cu tenul mai închis la culoare. Tinerețea rămâne însă o constantă a tuturor reprezentărilor iconografice, indiferent de perioadă 117. Madonna
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Până la jumătatea secolului al XV-lea erau disponibile în Europa occidentală, și erau probabil deja folosite de ceva vreme de fetițele din familiile înstărite. Surprinzător, primele păpuși nu erau modele de copii sau adolescenți, ci de femei tinere de origine aristocratică, îmbrăcate în haine elegante, care simbolizau bogăția și buna-creștere120. Dacă imaginile cu fecioarele-martir le învățau pe adolescente comportamentul cast, păpușile reprezentând femei tinere le ofereau modele de viață plăcută, socială, lipsită de griji. Astfel, luând în considerare aceste iconuri, se
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
se vor întrepătrunde și vor ființa în strînsă legătură. Condorcet anunță progresul uman nelimitat (Schiță a unui tablou istoric al progresului spiritului uman, 1794). Ulterior, Individualismul propriu-zis se va desprinde de ramura umanistă din care provenea. El va căpăta forme aristocratice sau estetice ("cultul Eului"), și mai cu seamă forme burgheze, care se vor democratiza în individualismul hedonist favorizat de procesele economice și sociale care, începînd cu sfîrșitul secolului al XIX-lea, vor sfărîma vechile solidarități, vor atomiza indivizii și vor
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și în centrul meșteșugăresc, erau întovărășite de anexele gospodărești - șură, grajd - erau case dreptunghiulare, retrase de la linia străzii, cu intrarea prin față sau lateral, cu dou) camere, tindă, prispă cu stâlpi, cu acoperiș în dou) sau patru ape; 3. casele aristocratice - au fost reședințele marilor proprietari funciari din secolele XIX-XX, ele impunându-se prin dimensiuni, masivitate, durabilitate, sau chiar prin linie arhitectonică; în general ele au avut un număr sporit de camere, fără etaj, cu un salon mare cu luminator, o
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
măsură, și un oraș al petrecerilor, în sensul burghez al cuvântului. Cele dou) etichetări, departe de a se anula reciproc, întregesc aproape perfect imaginea unei comunități ce-și rafinează, destul de lent, „tabieturile” societale, ce capătă, pe cale mimetică, obiceiuri așa zis aristocratice. Mai mult ca sigur, viața mondenă a orașului a dobândit forme și „ritmuri” occidentale sub impulsul tradiționalelor manifestări cazone (baluri, recepții) organizate, inițial, de ofițerii ruși (prezenți în Bacău în intervalul 1848 1853) și, ulterior, de cei austrieci (1854-1857). De
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
heraldist și genealogist din înclinație către deghizament și travesti, că avem în față un caz rarisim de telegonie ce se sustrage prezumției legale a paternității, că personalitatea mateină întrupează mitul supraomului lui Nietzche și morga marilor familii eșuate în nepăsare aristocratică și amoralism toate aceste propuneri pot fi valabile măcar parțial dar nu îndepărtează nota de mister ce guvernează existențele de excepție care vin în lume nu pentru a respecta legile acesteia ci pentru a-și da altele în cadrul cărora acționează
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
portretul pe care îl realizează G. Călinescu unul din cele mai reușite din impresionanta Istorie a literaturii române alcătuit însă pe două coordonate care par a se exclude prin contrastul dintre personaj și persoană; mai întîi, divinul critic observă masca aristocratică: " Se putea vedea acum cîțiva ani trecînd prin Piața Sf. Gheorghe un bărbat care prin înfățișarea lui atrăgea numaidecît atenția. Bărbatul, cam între 45-50 de ani, era drept, părea solid și osos, dar nu gras. Fusese probabil mai slab și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
concediu duminical (era chiar Duminică), și atunci verzimea hainelor se explica prin faptul că un astfel de individ, servindu-se de obicei de livrea, păstrează cu anii un costum civil." Ipocrita fantezie călinesciană promovează pe strănepotul bucătarului grec în postura... aristocratică de servitor englez cu ascendenți în trecutul profesiunii, mai ales că Jurnalul matein îi relevă "un om de un snobism încîntător." Totuși, intuiția rămîne viabilă și e confirmată și de alte mărturii: Cezar Petrescu și-l amintește pe Mateiu, după
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
fumuri nobiliare împrăștiate din pipele iluziei, cu preocupări de lucruri rare, subtile și inutile, cu risipă de cunoștințe prezentate sub forma paradoxului mistificator al tatălui său, în fața cărora competența oricui amuțea Matei realizase un personagiu pe care îl voia numai aristocratic, dar era mai mult curios, ciudat, punct de plecare al unor legende în care, mitomania lui esențială se satisfăcea." Complexul portret realizat din lumini și umbre rembrandtiene e al unui exilat în această lume, al unui Don Quijote tragic, al unui
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ei sufletesc: " Era indiscutabil un timid care se apăra printr-o atitudine rezervată și prin refugiul în lumea trecutului", preferînd izolarea de "cei care i-ar fi putut leza mîndria." Bineînțeles, se adaugă și ceea ce intuise T. Vianu ("un instinct aristocratic care îl ținea departe de toate formele zgomotoase ale publicității") și constatase pe viu Cella Dealavrancea armura aroganței pe care o îmbracă încă din tinerețe gheața aroganței atît de potrivnică relațiilor de prietenie și de familie: Ne uluia știința lui
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Mateiu pare a cădea în lumea lui Dostoievski, pregătit pentru spovedanie și automărturisire. Cel care pe un blazon ex libris includea inscripția "Ex libris domini Matthaevs Ioan Caragiale Cavaler al Ordinului Sfîntului Ioan de Ierusalim", tatona încă din 1901 morga aristocratică: "Eu dezvolt o mare morgă acasă, beau cafea în vieux Saxe cu o linguriță aurită" și năzuia inclusiv la maturitate spre o trîndăvie de lux și risipă: "M-am gîndit ce bine ar fi să continue toată viața așa, numai
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
aia sînt eu turtit în creștet!"..." Niciodată nu i-a iertat lui Caragiale că mama lui nu fusese cel puțin baroneasă, ci doar o fată frumoasă, de modestă origine. Prin căsătoria cu Marica Sion, Mateiu își va împlini visul său aristocratic; deși era de vîrsta mamei lui Mateiu, "Marica, frumoasă și atrăgătoare, cu toate că nu mai era tînără, reprezenta pentru Matei tipul visat de el al aristocratei. Înaltă, subțire, cu fața fină avea ochi negri inteligenți și melancolici, mîini cu degete lungi
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
lux a cărui vedere mă a făcut să renasc și să mă optimizez." Își chivernisește gospodăria cu atenții amintitoare de Hagi Tudose: "Ai să vezi, cînd ai să vii, ceapa. Poate n-are să fie nevoie să mai cumpărăm" îi comunică aristocraticei consoarte în 1931, pentru ca în 1934 să producă în corespondența cu aceeași alăturări hilare de stiluri și atitudini: "Ma chere Marica [...]. Să cumpărați și două kilograme de pește, dar fără mațe și nu prea mic. [...] Te sărut." Jean Matheu jubilează
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
toți nativii din această categorie ("Nu se știe prin ce taină fiziologică, copii naturali sînt de o rară inteligență") precum și atitudinea provocatoare a maturului față de poziționarea în alt statut a adolescentului: "Fiului Matei comentează tot Călinescu de timpuriu cu fumuri aristocratice nemotivate, îi aruncă argumentul înghețat al originii, arătându-i moalele capului", adică, după Ș. Cioculescu "îl dezmeticește necruțător, spunându-i că se trage din neam de plăcintari albanezi"; totuși, "adolescentul își muncește fantezia cu visul compensator al obârșiei nobiliare" și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]