1,017 matches
-
ține de cunoașterea "formelor adevărate". 3.2.2. Evoluția formei de la concepția aristotelică la cea baconiană Punctul de la care pornim este forma aristotelică, și aceasta nu pentru că îl considerăm pe Aristotel părintele epocii moderne, ci pentru că un concept de factură aristotelică este cel care face legătura între cele două modalități de a vedea lumea: cea medievală și cea modernă. Îl folosim pe Bacon drept punct de reper pentru că el este cel care leagă cele două lumi. El este cel care aduce
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de obiect. Lumea ideilor este primordială având rolul de întemeiere. Ea reprezintă esența. Lumea ideilor este nemișcată, putând fi privită ca o lume parmenidiană. Ea nu poate fi supusă transformării spre deosebire de lumea sensibilă. Nu se află sub spectrul devenirii. Concepția aristotelică a ειδος-ului este cu totul diferită. Statutul formei nu este unul transcendent, el este strâns legat de substanță. Nu există formă separată de materie excepție făcând doar universalul - primul motor. Continuându-l pe Platon, Aristotel va folosi conceptul de formă
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
o entelehie, "o realitate în act""22. Prin acesta ea devine simbolul substanței. Nu există substanță fără formă. Forma poate fi privită și ca potență în cazul în care o privim ca nous (rațiunea). În perioada medievală conflictul dintre concepția aristotelică și cea platonică este preluată la un alt nivel. Există forme a căror realitate să nu fie legată de obiect. Forma este un universal care întemeiază lumea. Problema existenței formei ca realitate ne legată de obiect este o particularizare a
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
a se putea realiza o astfel de clasificare erau necesare alte demersuri preliminare și anume realizarea unei sinteze a cunoștințelor vremii, cu scopul de a le grupa într-o formă de compendiu. Un astfel de demers poate fi considerat cel aristotelic, care chiar dacă nu realizează un compendiu al tuturor științelor, prin lucrările sale sunt surprinse și interpretate toate cunoștințele vremii. Opera aristotelică este o combinație între a face știință 56 și metaștiință, el urmărind atât fenomenele naturii, dar și teoriile ce
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cu scopul de a le grupa într-o formă de compendiu. Un astfel de demers poate fi considerat cel aristotelic, care chiar dacă nu realizează un compendiu al tuturor științelor, prin lucrările sale sunt surprinse și interpretate toate cunoștințele vremii. Opera aristotelică este o combinație între a face știință 56 și metaștiință, el urmărind atât fenomenele naturii, dar și teoriile ce le descriau înainte și nu în ultimul rând o dezvoltare metodică cu privire la cunoaștere. Această direcție este continuată și în perioada Evului
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cel folosit de Aristotel. El împarte științele în științe teoretice, practice și poetice. Științele teoretice sunt matematica, filosofia primă și fizica, cele practice etica și politica, iar medicina, arhitectura, poetica și retorica fac parte din științele poetice. Pornind de la clasificarea aristotelică, în școlile din perioada scolastică se folosea și o altă clasificare. Științele erau clasificate în științele principale, ce alcătuiau trivium: gramatica retorica și dialectica, și cele secundare, ce alcătuiau quadrivium: aritmetica, astronomia, geometria și muzica. În Renaștere se încearcă o
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
în Noul Organon. Aceasta nu este o carte oarecare, ci una ce descrie drumul pe care trebuie să-l parcurgă intelectul pentru ca omul să pătrundă în lumea științei. Denumirea de Novum Organum nu este numai în contradicție cu Organon-ul aristotelic, ci reprezintă titlul cu care putea fi numita o carte de căpătâi pentru omenire. La fel a fost intitulată, în 1520, și versiunea în latină a Noului Testament (1516) aparținând lui Erasmus din Rotterdam 126. Asemănarea dintre cele două cărți
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Bacon și cele din zilele noastre constă în specializarea laboratoarelor după profilul cercetării. Descrierea unor laboratoare uriașe reprezintă prototipul laboratoarelor moderne, prima încercare de a realiza o știință experimentală și de a crea o instituție de acest gen după experimentele aristotelice. Structura interioară a "Casei lui Solomon" nu permite trecerea erorii prin filtrul oamenilor de știință. Nu este o structura verticală, nu există "șefi" și "subalterni", ci doar oameni de știință care studiază fenomene mai mult sau mai puțin importante. Astfel
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
iar obiectul corespondent o realitate obiectivă. Această separație ar fi specifică dualismul cartezian. Între res extensa și res cogitans nu există în mod normal legătură. Totuși putem identifica realitatea din spatele ideii? Argumentele pe care le aduce Descartes sunt de influență aristotelică. La început este subliniată relația dintre formă și realitatea obiectivă. Forma este o trăsătură specifică lumii ideii dar, spre deosebire de filosofia platonică în care realitatea se află în lumea ideilor și în cazul lui Descartes forma nu reprezintă o realitate obiectivă
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
principala certitudine, iar restul creației derivă din el. Existența celorlalți oameni și a celorlalte viețuitoare poate fi o generalizare a ego-ului combinată cu existența lucrurilor exterioare. Astfel ideile lucrurilor corporale sunt legate de părțile componente ale ego-ului care în filosofia aristotelică poartă numele de categorii: mărimea (sau întinderea în lungime lățime sau înălțime), figura (forma obiectului), locul pe care acesta îl ocupă, mișcarea (schimbarea unui loc), substanța, durata, numărul 159. Aceste elemente aparțin cogito-ului și prin intermediul lor se formează ideile despre
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
baza pentru ceea ce Aristotel numește calitate. Forma joacă rolul calității mai ales în cazul figurilor geometrice. Forma este cea care particularizează lucrul și care îl transformă dintr-un lucru general, amorf, într-unul particular. Forma carteziană este apropiată de forma aristotelică, neavând însă un statut metafizic special. Spre deosebirea de forma aristotelică pe care o putem identifica doar la nivelul substanței, forma descrisă de Descartes poate exista separată de obiect. La fel și în cazul substanței, aceasta se poate manifesta dincolo de
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ales în cazul figurilor geometrice. Forma este cea care particularizează lucrul și care îl transformă dintr-un lucru general, amorf, într-unul particular. Forma carteziană este apropiată de forma aristotelică, neavând însă un statut metafizic special. Spre deosebirea de forma aristotelică pe care o putem identifica doar la nivelul substanței, forma descrisă de Descartes poate exista separată de obiect. La fel și în cazul substanței, aceasta se poate manifesta dincolo de formă. După ce descrie aceste două categorii Descartes enumeră și altele cum
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
din domeniul Științelor socio-umane, tome XII, Argonaut, Cluj-Napoca, 2004. Sîmbotin, Dan, " Clasificarea științelor în secolul al XVII-lea, piatra de temelie a specializării specifice științelor moderne", în Symposion, Tome III, nr. 2, 2005. Sîmbotin, Dan, " Forma baconiana - trecerea de la cauzalitatea aristotelica la legea științifică moderna" publicat în Studii si cercetări din domeniul Științelor socio-umane, tome 10, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2002. Sîmbotin, Dan, "Fracis Bacon - cenzura imaginarului științific. Teoria idolilor", Revista de filosofie, Tome XLVIII, nr. 5-6, Romanian Academy, 2001. Sîmbotin, Dan
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Reguli despre îndrumare a minții", în Două tratate filosofice, Editura Humanitas, București, 1992, pp. 171-177. 5 Francis Bacon, Noul Organon, Editura Academiei, București, 1957, pp. 110-113. 6 Acest capitol s-a dezvoltat pornind de la articolul "Forma baconiana - trecerea de la cauzalitatea aristotelica la legea științifică moderna" publicat în Studii și cercetări din domeniul Științelor socio-umane, tome 10, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2002, pp. 213-222. 7 Aritotel, Metafizica, (981 a) Editura Iri, București 1996, p.14. 8 Francis Bacon, Novum Organum in Oeuvres, Vol
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
1996, p. 327. 156 Ibidem, p. 464. 157 René Descartes, Meditationes de prima philosophia, trad. C. Noica, ed. cit., p. 265. 158 Ibidem, p. 265. 159 Numărul structurilor cogito-ului care influențează perceperea obiectelor este în număr de șase spre deosebire de categoriile aristotelice care sunt zece la număr. Categoriile aristotelice sunt următoarele: substanța, cantitatea, calitatea, relația, locul, timp, poziție, posesie acțiune, pasiune (Aristotel, Categoriile, 2a, în Organon, vol. I, Editura Iri, București, 1997, p. 97). Între categoriile aristotelice și structurile carteziene nu există
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
157 René Descartes, Meditationes de prima philosophia, trad. C. Noica, ed. cit., p. 265. 158 Ibidem, p. 265. 159 Numărul structurilor cogito-ului care influențează perceperea obiectelor este în număr de șase spre deosebire de categoriile aristotelice care sunt zece la număr. Categoriile aristotelice sunt următoarele: substanța, cantitatea, calitatea, relația, locul, timp, poziție, posesie acțiune, pasiune (Aristotel, Categoriile, 2a, în Organon, vol. I, Editura Iri, București, 1997, p. 97). Între categoriile aristotelice și structurile carteziene nu există decât o corespondență parțială. Conform acesteia categoriile
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
număr de șase spre deosebire de categoriile aristotelice care sunt zece la număr. Categoriile aristotelice sunt următoarele: substanța, cantitatea, calitatea, relația, locul, timp, poziție, posesie acțiune, pasiune (Aristotel, Categoriile, 2a, în Organon, vol. I, Editura Iri, București, 1997, p. 97). Între categoriile aristotelice și structurile carteziene nu există decât o corespondență parțială. Conform acesteia categoriile comune sunt următoarele: substanța, cantitatea - la Descartes este mărimea, locul, timpul-durata, acțiunea - mișcarea, relație - numărul. Calitatea ar avea drept corespondent forma, dar culoarea lumina, culorile nu sunt acceptate
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
5. O explicație pertinentă constă în faptul esențial că Occidentul este impregnat de spiritul aristotelismului nu numai la nivelul teologal, ci și la nivelul structurii formelor sale de viață. Cu alte cuvinte, întreaga civilizație occidentală se fundează "tipologic pe înțelegerea aristotelică a raporturilor dintre act și formă". De aici rezultă diferența primordială dintre Răsărit și Occident. Virtualității Răsăritului, a posibilității de manifestare a "lăuntricului" i se contrapune actualizarea Occidentului, a exprimării urgente a exteriorității 5. Comprehensiunea rolului preeminent al Ecclesiei constituie
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
soi de cunoaștere, ci un act arbitrar de voință, o dăruire de sine care se opune rațiunii". Dimpotrivă, în catolicism, actul de credință completează cunoașterea atunci când aceasta din urmă este depășită (a se vedea învățătura oficială a catolicismului, a tomismului aristotelic). Potrivit lui Luther, mântuirea nu se obține în Biserică, omul fiind nevoit "să se arunce ca un pierdut, printr-un elan interior de credință, cu păcate cu tot, în brațele lui Dumnezeu" Pecca fortiter crede fidius (păcătosul și mai mult se
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
binelui și a răului. De vreme ce nu există un determinism fatal, pentru că necesarul reclamă o anumită acțiune, omul obține o libertate spirituală de natură rațională: totius libertatis radix est in ratione constituta, preciza Sfântul Toma d'Aquino, confirmând și continuând convingerea aristotelică. Scolasticii adoptaseră teza aristotelică a liberului arbitru, deducând libertatea umană din natura generală a omului, definită ca fiind înzestrată cu rațiunea capabilă de deliberare. Antropologia filosofică transferă problema libertății în registru ontologic; prin această mutație ideea de libertate nu mai
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
De vreme ce nu există un determinism fatal, pentru că necesarul reclamă o anumită acțiune, omul obține o libertate spirituală de natură rațională: totius libertatis radix est in ratione constituta, preciza Sfântul Toma d'Aquino, confirmând și continuând convingerea aristotelică. Scolasticii adoptaseră teza aristotelică a liberului arbitru, deducând libertatea umană din natura generală a omului, definită ca fiind înzestrată cu rațiunea capabilă de deliberare. Antropologia filosofică transferă problema libertății în registru ontologic; prin această mutație ideea de libertate nu mai este raportată la necesitatea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
la Hermes, pe fondul afirmării deconstructiviste a pluralismului. Iconoclasmul religios, ca interdicție de reprezentare a imaginii divine, ca substitut al eidolon.-ului, este dublat de modalitatea de a căuta adevărul cu ajutorul unei logici binare, moștenire a Antichității grecești, pe linie aristotelică. Acest moment este urmat de un altul, reprezentat de scolastica medievală. Al treilea moment corespunde constituirii fizice moderne de Galilei și Descartes care au corectat erorile aristotelice, continuând intenția lui Toma d'Aquino referitoare la valoarea rațiunii ca mijloc de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a căuta adevărul cu ajutorul unei logici binare, moștenire a Antichității grecești, pe linie aristotelică. Acest moment este urmat de un altul, reprezentat de scolastica medievală. Al treilea moment corespunde constituirii fizice moderne de Galilei și Descartes care au corectat erorile aristotelice, continuând intenția lui Toma d'Aquino referitoare la valoarea rațiunii ca mijloc de acces spre adevăr. Ca urmare a conjuncției între gândirea empiristă și rigoarea iconoclastă a raționalismului apare pozitivismul. Istoricismul și scientismul reprezintă două filosofii care anulează valoarea gândirii
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de talia lui Burke. Un posibil model original în practicarea moderată a conservatorismului și liberalismului a fost cel american, unde creatorii constituției Americii, cum constată cu exactitate Virgil Nemoianu, indiferent de orientările lor politice, au convenit că cele trei modele aristotelice ale monarhiei, oligarhiei și democrației trebuie să fie prezente în textele constituționale de bază și complementare între ele. Indiferent de crezul religios personal, ei au fost convinși că religia trebuia să fie prezentă și activă în societate, că tradiția și
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
exprimă gândurile" aici este "original". Principiul purității genurilor, care a fost invocat în Anglia de adepții tragediei clasice franceze împotriva tragediei elizabetane pentru că admitea și scene comice (groparul din Hamlet, portarul beat din Macbeth), este horațian, când este dogmatic, și aristotelic, când se întemeiază pe experiență si pe un hedonism rafinat. Tragedia, spune Aristotel, trebuie să ne ofere nu "orice fel de desfătare, ei numai cea care-i e proprie..."*18 Ierarhia genurilor se bazează, în parte, pe un calcul hedonist
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]