1,570 matches
-
milioane cinci sute optzeci mii patru sute cincizeci și șase lei aur, 84 bani (321,580,456 lei aur, 84 bani), au fost depuse în același compartiment de Tezaur de rezervă al sucursalei Băncii de Stat din Moscova în Kremlin (Palatul Armurilor), sub garanția Guvernului Imperial rus, pentru securitatea depozitului în conformitate cu datele inserate în prezentul Protocol. După care subsemnații am convenit că: 1.Văzând verificarea minuțioasă și condițiile potrivit cărora vor fi păstrate valorile, garantând perfect interesele celor două părți, o verificare
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
lui P. Guérin, consul general al României la Moscova, am redactat prezentul proces-verbal, după cum urmează: Astăzi, în prezența persoanelor mai sus-menționate s-a procedat la transportarea și depunerea în depozit, în compartimentul de Tezaur al Băncii de Stat (Kremlin, Palatul Armurilor) a 188 (una sută opt zeci și opt) lăzi închise și sigilate cu sigiliul Băncii Naționale a României, conținând, potrivit declarației delegaților Băncii Naționale a României, diferite valori: monede din aur, efecte purtătoare de dobânzi, titluri, obligații, depozite, cărți, acte etc., în valoarea totală de 1
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Scrisoare semnată de ministrul rus la Iași, generalul Mossoloff.) Transportul stocului metalic al Băncii Naționale a României a fost efectuat în condițiile prevăzute și depozitul compus din 1.740 lăzi, controlate după cuviință de către cele două guverne, s-a făcut la Kremlin (Sala Armurilor) la 21 decembrie. Protocoale și procese-verbale acceptate și semnate de către numiții reprezentanți, la 16 februarie 1917, dată la care au luat sfârșit operațiunile de control, constatau valoarea de 314.580.456 franci, 84 centime aur efectiv, plus două lăzi, conținând
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
lui Goya, căruia i s-a rezervat o rotondă specială, pentru a putea fi cuprins cu ochiul. Mulțimea culorilor, delirul formelor unor corpuri umane redate cu multă frenezie și plăcere a detaliului, peisajele luxuriante, veșmintele de epocă, bijuteriile de preț, armurile cavalerilor, figurile mitologice, alegoriile biblice, personajele „fluide” ale lui El Greco (o viziune ciudată, anunțând un modern avant la lettre), „pictura întunecată” a lui Goya - enigmatică în simbolismul său lugubru -, sau ororile gen Colosul și Saturn devorându-și fiii, Velázquez cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
porți, donjoane, cavaleri lângă ferestre adânc tăiate în zid, altele inspirate din motive mai contemporane. Un singur artist ex librist, cu nume evreiesc, originar din Chișinău. Pătrundem apoi într-o sală de arme dispuse în standuri, sub sticlă: lănci, halebarde, armuri și coifuri împodobite cu pene, spade, topoare, arbalete, pumnale cu zimți - tot ce se poate imagina. Și arme de foc - flinte, muschete, pistoale, archebuze. Un arsenal spectaculos, evocând diferite epoci din istoria castelului. Oricât de semeți s-au ținut cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
arsenal spectaculos, evocând diferite epoci din istoria castelului. Oricât de semeți s-au ținut cei ce l-au locuit, până la urmă, timpul, Marele Adversar, i-a învins pe toți. Ce melancolic să rătăcești prin aceste săli, să privești veșmintele, blazoanele, armurile, potirele lor în absența stăpânilor, trecuți de mult în lumea umbrelor!... Furat, mai mult decât ceilalți, de exponate, pierd urma grupului meu „francez” și mă văd nevoit să-mi asum excursia pe cont propriu. Traversez peluza verde a curții, puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
veacului al XIV-lea, muzica e bună, autentică. Vine, imediat, și încăierarea cavalerilor, așteptată de spectatori. Terenul de bătaie, în preajma râului, e înclinat și nisipos, probabil pentru a egaliza șansele adversarilor și a le face mai moale căderea. Tinerii în armuri, pesemne membri ai unui cerc specializat în turniruri medievale, care seacă portmoneele turiștilor germani, luptă din greu și cam stângaci. Totuși, rundele se succed una după alta, cu repeziciune. Favoritul lui Felicitas pierde duelul. Colega noastră, ce ciudat!, pe cât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
absorbită de intriga confruntării. Ce spectacol ar fi fost un turnir între călăreți, cum se organizează, de pildă, duminicile, la Visegrad, castelul din Praga! Dar posibilitățile celor din Malbork sunt mai modeste. VITALIE CIOBANU: Scriitorii sunt invitați să lupte în armurile cavalerilor. Prima se oferă Jessica Falzoi, blonda din stafful german. Deși arată tare caraghios în „corsetul de fier al cavalerilor teutoni”, nu-i pasă, râde cel mai tare. Vasile dă curs și el invitației gazdelor și încearcă să-și tragă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
orașul pe care îl preferau și a rămas hotărât să-i previn în toamnă de ziua hotărâtă. În septembrie am repetat demersurile mele și, obținând același succes, am fixat ziua de 22 octombrie. La țară am aflat de asasinarea lui Arm. Călinescu și omorârea a sute de gardiști sau membri ai familiei lor. După ce s-a format guvernul Argetoianu, am revenit la București pentru a reîncepe tratativele. D. N. Ottescu 326, foarte entuziasmat de ideea unei serii de conferințe asupra regelui
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
prinsă pe hârtie fotografică, clic, clic, totul decurge cum nu se poate mai bine, trase o concluzie în timp ce imaginația plecă din nou la plimbare și el deveni, pe nesimțite, un observator nevăzut al unei alte perioade temporale... Trec cavaleri în armuri strălucitoare, armăsari focoși împodobiți pentru turnirul ce stă să înceapă, se aud trompete, deasupra zidurilor fâlfâie drapele vopsite în culori vii, mult roșu, galben, verde, el duce aparatul la ochi, clic, clic, nimeni nu-l mai arată cu degetul, fiindcă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de acord până la ultima virgulă... Pensula apare deasupra șevaletului, în semn de aprobare, apoi se retrage pentru a lăsa alte urme colorate pe pânză. Totuși, să-mi fie cu iertare dacă repet ideea, nu observ nimic special. Am mai văzut armuri, cai, cămăși de zale, flamuri peticite care fâlfâie anemic pe metereze, mult praf și blugi de firmă pe sub tunici aduse de la muzeu. Domnițe cu sâni mari, trăgându-și trenele după ele, arse de soare pe pieptul decoltat, plin de pistrui
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
orele sunt înaintate, cum ar spune bătrânul scriitor, numele nici nu contează. Sunt convins că îți vei schimba părerea după ce vor fi declanșate primele atacuri năvalnice ale cavalerilor. Noua realitatea ți se va înfige în retină prin sclipiri metalice, iar armurile lovite vor declanșa isteria. Și vei fi suprins atunci când vei constata că, paradoxal, nu există asistență medicală. Nicio ambulanță nu stă ascunsă în spatele tribunelor, cu motorul pornit. Nu vei vedea oameni în uniforme, alergând, ducând tărgi și perfuzii, spre a
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
se-ntâmpla cu scramasaxul. Începând cu scuturile rotunde de lemn îmbrăcat în piele și terminând cu coifurile cu creastă, de piele și de metal, care aveau în vârf smocuri de păr de cal, totul era gândit pentru a ușura călăritul. Armurile ce le protejau pieptul erau din piele, având doar câteva plăci metalice. Haganul și curtenii erau singurii care purtau armuri din lamele, dar asta mai mult la parăzi decât în luptă. Două zile n-au acționat în niciun fel, mărginindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
piele și de metal, care aveau în vârf smocuri de păr de cal, totul era gândit pentru a ușura călăritul. Armurile ce le protejau pieptul erau din piele, având doar câteva plăci metalice. Haganul și curtenii erau singurii care purtau armuri din lamele, dar asta mai mult la parăzi decât în luptă. Două zile n-au acționat în niciun fel, mărginindu-se doar să mărșăluiască în afara bătăii arcurilor noastre. Rotari, dornic de luptă, se întreba de ce se purtau astfel, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ajuns câteva îmbrâncituri ca să fie doborâtă. Am coborât din nou o scară, și iată-ne într-o altă sală în care ardea doar o singură torță. Pe neașteptate, am fost atacați de cinci soldați bizantini furișați din beznă. Chiar dacă purtau armurile și mantiile gărzii exarhale, erau mercenari obișnuiți și lași. A fost suficient să omorâm unul, ca toți ceilalți să se predea. Înainte de a se fi simțit în primejdie, unul dintre ei a apucat să ne spună: - Sunt jos să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din armata care se retrăsese din Mikawa și era clar că bătălia se dusese cu Înverșunare. Atât caii, cât și oamenii erau epuizați. Răniții mânjiți de sânge se rezemau greoi de umerii camarazilor. Sângele uscat lucea, negru ca lacul, pe armuri și pe cozile lăncilor. Fețele lor transpirate erau atât de pline de praf, Încât numai ochii li se mai vedeau, licărind. — Dați apă cailor, ordonă un ofițer. Samuraii călări transmiseră ordinul cu voce ridicată. Urmă un al doilea ordin, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lor era Watanabe Tenzo, oamenii părură cam descumpăniți, dar auzind ce se Întâmplase, se hotărâră să apere cinstea obrazului. Cu pași hotărâți, se Îndreptară spre depozitul de ornament, unde se găsea o uluitoare gamă de arme. În trecut, armele și armurile fuseseră adeseori abandonate pe câmp, după fiecare luptă. Acum, de vreme ce sfârșitul războiului civil nu se Întrezărea, țara cufundându-se În Întunecime și instabilitate, armele deveniseră bunuri de mare preț. Se puteau găsi În casa oricărui fermier și, pe lângă alimente, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Yoshitatsu s-au Înrăutățit În ultima vreme, s-ar putea să avem unele necazuri, deși ar fi dificil de spus când. A zis că e bine să fim fim gata oricând, În caz că se Întâmplă ceva neașteptat, oamenii să-și pregătească armurile și caii. — Azi dimineață a spus? — Da. — Asta e! se bătu Mitsuhide peste genunchi. Te prevenea indirect că la noapte va avea loc o luptă. Se obișnuiește adesea ca urzelile militare de acest fel să fie ținute secrete chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
umilință, ca Domnia Voastră să ia măsuri ca să Înlăture aceste rele obiceiuri. Nobunaga le dădu repede porunci vasalilor săi superiori. Aceștia Îi chemară pe mai marele servitorilor și pe comandantul pedestrașilor, pentru a discuta Îndatoririle vasalilor pe timp de pace: reparația armurilor, prelegere, practicarea meditației Zen și supravegherea regulată a provinciei. Apoi, cel mai important lucru, antrenamentele cu lancea și cu armele de foc, proiecte de construcții În castel și, pentru slugi, când aveau timp, și potcovitul cailor. Motivul? Ca să nu piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
de-a douăsprezecea zi din Luna a Cincea, armata principală porni aliniată cu strășnicie, În ovațiile mulțimii. Magnificii războinici, a căror strălucire sfida lumina soarelui, defilau spre capitală, ca desfășurarea unui sul pictat multicolor - stindardele comandanților, flamurile, drapelele, armele și armurile. Probabil că armata număra Între douăzeci și cinci și douăzeci și șase de mii de oameni, dar era proclamată intenționat ca fiind o armată de patruzeci de mii de luptători. Avangarda trupelor intră În orașul-post Chiryu la data de cincisprezece și, apropiindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
pe care Încă dorea să le facă În această lume și la mama lui din Nakamura. Aceste lucruri Îi fulgerau prin minte, dar apăreau și se mistuiau cât ai clipi. Zgomotul a o mie de picioare În marș și zăngănitul armurilor Încinse de soare păreau să spună: „Muriți!“ „Muriți!“ Chipurile soldaților erau arse de soare, scăldate În sudoare și acoperite cu praf. Și, cu toate că chiar și În acea situație disperată, firea lipsită de griji a lui Tokichiro era ușor de recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
scuturau picăturile de apă de pe gene, spre tabăra clanului Imagawa. Corturile militare ale inamicului păreau nenumărate, toate leoarcă de ploaie. În fața lor, se afla mlaștina. Dincolo de ea, povârnișul colinei Dengakuhazama. Când priviră din nou, oamenii lui Tokichiro văzură coifurile și armurile aliaților lor năvălind deja. Își agitau săbiile, lăncile și halebardele. Nobunaga spusese că erau mai avantajați dacă se deplasau fără greutăți și mulți dintre oameni Își scoseseră căștile și aruncaseră steagurile. Croindu-și drum printre copaci, alunecând pe pante cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
i se aducă mâncarea și, pe când Își goleau ceștile, În fața lor fură puse vase cu orez și oale mari cu supă. În același timp, ploaia Începu să cadă cu stropi zgomotoși, lovind oalele, vasele de orez, rogojinile de paie și armurile. Observând, În sfârșit, aspectul amenințător al cerului, Începură să-și mute rogojinile. Cortul cel mare era ridicat În jurul unui arbore de camfor uriaș, cu trunchiul atât de gros Încât ar fi fost nevoie de trei oameni pentru a-l cuprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
trecu sub copac, la adăpost de ploaie. Ceilalți Îl urmară grăbiți, aducându-și rogojinile și mâncarea. Legănarea enormului copac cutremura pământul, iar ramurile sale șuierau În vântul violent. Pe când frunzele verzi și cafenii zburau ca niște nori de praf, lovind armurile oamenilor, fumul focurilor de gătit era suflat peste pământ, orbindu-i și Înecându-i pe Yoshimoto și pe generalii săi. — Vă rugăm, mai suportați doar un moment. Întindem imediat un acoperământ. Unul dintre generali strigă după soldați, dar nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
lui nimerea direct la țintă, ghicind locul spre care se Îndreptau. Dar, de o bună bucată de vreme, mintea tânărului mire fusese preocupată de altele. Dădu peste mai mulți oameni care se repezeau, dinspre cartierele samurailor, Îmbrăcându-și, din mers, armurile. Un grup de călăreți apăru, În goană, din direcția castelului. Deși nu știa ce se petrecea, Tokichiro avu o presimțire că locul luptei era foarte departe. Nene porni grăbită spre casă, Înaintea soțului ei. — Kinoshita! Kinoshita! strigă din spatele lui cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]