4,701 matches
-
armenilor. Conduce, din 1922, Școala Armeană din capitală și în același an este ales secretar general al Uniunii Armenilor din România, al cărei diriguitor avea să fie între 1924 și 1937. Din inițiativa sa ia ființă, prin 1926-1928, Biblioteca Centrală Armeană, unde va îndeplini de asemenea funcția de director. Publicist de cursă lungă, gata oricând să se devoteze unei cauze, își consumă energiile unei firi de luptător îndeosebi în spațiul gazetăresc. Încă în 1906 editase „revista literară și istorică” „Aurora”, între
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
1916 dirijează, cu priceperea-i de om gospodăros și întreprinzător, „Universul literar”. În 1924 fondează mensualul „Ararat”, care își sfîrșește existența la puțin timp după moartea, în urma unei congestii pulmonare, a lui M. A mai colaborat la foile de limbă armeană „Masis” și „Nor Arșaluis”, iar cu Măgărdici Bodurian dă la iveală hebdomadarul „Paros” (1924), ieșit de sub teascuri pe parcursul unui an. În afară de „Universul” și „Universul literar”, articole, reportaje, schițe, însemnări de călătorie, mici cronici teatrale și literare, traduceri, succinte comentarii de
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
succinte comentarii de politică externă și internă îi apar lui M., care mai semnează Mes., M., V. M., în „Veselia”, „Cosinzeana”, „Actualitatea”, „Critica”, „Acțiunea română”. În „Ararat” tălmăcește aproape număr de număr, în versuri și, rar, în proză, din autori armeni: Victoria Aganoor, A. Agopian, Avedis Aharonian, Givani (Serope Levonian), Șușanig Gurdikian, A. Harutiunian, Avedis Isahaghian, Kamar-Katiba (Rafael Batganian), Khoren de Lusignan, Misak Medzarentz, Vahan Minasian, Mikael Nalbandian, Hrant Nazarianz, Al. Panosian, Siamanto (Atom Gargeanian), Sybille (Zabel Asadur), Șant (Leon Seghoposian
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
Rafael Batganian), Khoren de Lusignan, Misak Medzarentz, Vahan Minasian, Mikael Nalbandian, Hrant Nazarianz, Al. Panosian, Siamanto (Atom Gargeanian), Sybille (Zabel Asadur), Șant (Leon Seghoposian), V. Tekeian, Ohanes Timonian, Bedros Turian, Elize Turian, Gr. Zohrab ș.a. În Mica antologie a poeților armeni (1934) M. schițează pentru fiecare autor selectat câte o prezentare. I se datorește prima transpunere în românește prin intermediul unei versiuni armenești din Omar Khayyam. A mai tradus din Béranger. Preocupat, firesc, de civilizația și cultura armeană, M. publică Istoria Bisericii
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
Mica antologie a poeților armeni (1934) M. schițează pentru fiecare autor selectat câte o prezentare. I se datorește prima transpunere în românește prin intermediul unei versiuni armenești din Omar Khayyam. A mai tradus din Béranger. Preocupat, firesc, de civilizația și cultura armeană, M. publică Istoria Bisericii Armene (1934), după arhiepiscopul Husik Zahrabian, și Sfânta liturghie a Bisericii Armene (1937). Lucrare cu o impresionantă densitate de informații, Istoria armenilor (I-II, 1923-1926) nu e lipsită de oarecare calități narative, perceptibile mai ales în
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
1934) M. schițează pentru fiecare autor selectat câte o prezentare. I se datorește prima transpunere în românește prin intermediul unei versiuni armenești din Omar Khayyam. A mai tradus din Béranger. Preocupat, firesc, de civilizația și cultura armeană, M. publică Istoria Bisericii Armene (1934), după arhiepiscopul Husik Zahrabian, și Sfânta liturghie a Bisericii Armene (1937). Lucrare cu o impresionantă densitate de informații, Istoria armenilor (I-II, 1923-1926) nu e lipsită de oarecare calități narative, perceptibile mai ales în pasajele de evocare a tragediilor
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
se datorește prima transpunere în românește prin intermediul unei versiuni armenești din Omar Khayyam. A mai tradus din Béranger. Preocupat, firesc, de civilizația și cultura armeană, M. publică Istoria Bisericii Armene (1934), după arhiepiscopul Husik Zahrabian, și Sfânta liturghie a Bisericii Armene (1937). Lucrare cu o impresionantă densitate de informații, Istoria armenilor (I-II, 1923-1926) nu e lipsită de oarecare calități narative, perceptibile mai ales în pasajele de evocare a tragediilor ce au însângerat istoria poporului transcaucazian. Ca publicist, M. stăpânește o
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
din Omar Khayyam. A mai tradus din Béranger. Preocupat, firesc, de civilizația și cultura armeană, M. publică Istoria Bisericii Armene (1934), după arhiepiscopul Husik Zahrabian, și Sfânta liturghie a Bisericii Armene (1937). Lucrare cu o impresionantă densitate de informații, Istoria armenilor (I-II, 1923-1926) nu e lipsită de oarecare calități narative, perceptibile mai ales în pasajele de evocare a tragediilor ce au însângerat istoria poporului transcaucazian. Ca publicist, M. stăpânește o bună limbă românească, vioaie, clară, fără fiorituri de stil. Intervențiile
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
iubitul mefient convingându-se de adevărul sentimentelor ei. De aici, remușcări continue și o jelanie care generează o pasabilă, pe alocuri, narațiune. SCRIERI: București-Sakkarah, București, 1913; Schițe-filme, București, 1913; Ierusalim, București, 1914; Regina noastră, București, 1914; Getta, București, 1916; Istoria armenilor, I-II, București, 1923-1926. Traduceri: Husik Zahrabian, Istoria Bisericii Armene, București, 1934; Mica antologie a poeților armeni, pref. trad., București, 1934. Repere bibliografice: C.N.F., „Schițe-filme”, VR, 1913, 9; Trivale, Cronici, 336; T.A. [T. Arghezi], Cotețul cu esteți, „Seara”, 1913
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
remușcări continue și o jelanie care generează o pasabilă, pe alocuri, narațiune. SCRIERI: București-Sakkarah, București, 1913; Schițe-filme, București, 1913; Ierusalim, București, 1914; Regina noastră, București, 1914; Getta, București, 1916; Istoria armenilor, I-II, București, 1923-1926. Traduceri: Husik Zahrabian, Istoria Bisericii Armene, București, 1934; Mica antologie a poeților armeni, pref. trad., București, 1934. Repere bibliografice: C.N.F., „Schițe-filme”, VR, 1913, 9; Trivale, Cronici, 336; T.A. [T. Arghezi], Cotețul cu esteți, „Seara”, 1913, 1363; G. [I.G. Bunescu], O figură prețioasă a ziaristicei noastre
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
o pasabilă, pe alocuri, narațiune. SCRIERI: București-Sakkarah, București, 1913; Schițe-filme, București, 1913; Ierusalim, București, 1914; Regina noastră, București, 1914; Getta, București, 1916; Istoria armenilor, I-II, București, 1923-1926. Traduceri: Husik Zahrabian, Istoria Bisericii Armene, București, 1934; Mica antologie a poeților armeni, pref. trad., București, 1934. Repere bibliografice: C.N.F., „Schițe-filme”, VR, 1913, 9; Trivale, Cronici, 336; T.A. [T. Arghezi], Cotețul cu esteți, „Seara”, 1913, 1363; G. [I.G. Bunescu], O figură prețioasă a ziaristicei noastre, „Critica”, 1913, 27; Al. Macedonski, La Locurile
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
privitoare la aceste scrisori, cf. aici pp. ?? și ???). Avem informații despre existența a 24 de epistole de acest gen promulgate de Teofil între 386 și 409; din cele mai multe s-au păstrat doar fragmente în greacă sau în versiuni siriene sau armene (mai ales în scrieri ale lui Sever din Antiohia și ale lui Timotei Eluros). Însă trei dintre ele au fost traduse în latină de Ieronim și au supraviețuit în epistolarul acestuia sub forma epistolelor cu numerele 96 (scrisoarea festivă din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Tars și Teodor din Mopsuestia (cf. în acest volum pp. ???-??? și respectiv ???-???), pe care a încercat să-i prezinte ca precursori ai lui Nestorios. Lui Proclus, urmaș din 434 al lui Maximian la tronul episcopal al Constantinopolului, o delegație de armeni i-a cerut să condamne o culegere de extrase din operele lui Teodor, iar el a făcut acest lucru, fără să menționeze numele acestuia, în Tomul închinat armenilor, din 437, în care a făcut o sinteză a cristologiei lui Chiril
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
434 al lui Maximian la tronul episcopal al Constantinopolului, o delegație de armeni i-a cerut să condamne o culegere de extrase din operele lui Teodor, iar el a făcut acest lucru, fără să menționeze numele acestuia, în Tomul închinat armenilor, din 437, în care a făcut o sinteză a cristologiei lui Chiril (cf. aici, pag. ???). Chiril a primit întreg dosarul în timp ce se găsea la Ierusalim și i-a trimis lui Ioan de Antiohia și episcopilor care îl sprijineau o epistolă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Cântării Cântărilor, cărților lui Iov, Ieremia, Baruh, Iezechiel și Daniel pentru care nu e atestată existența niciunui comentariu al lui Chiril; cele despre Iezechiel par să aibă corespondent în unele pasaje consacrate aceluiași profet, atribuite lui Chiril într-un manuscris armean din Biblioteca Bodleian din Oxford, însă această atribuire e falsă. Noul Testament Dintr-un vast Comentariu la Evanghelia după Ioan, în douăsprezece cărți, s-au păstrat cărțile I-VI (despre Ioan 1, 1-10, 17) și IX-XII (Ioan 12, 19-21, 25); pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ale lui Chiril. Totodată, în manuscrisele ce conțin serii de fragmente, se pot găsi secvențe de comentariu la Epistola către Romani, la prima și a doua către Corinteni, la Epistola către Evrei. Referitoare la ultima epistolă, avem și fragmente latine, armene și siriene, din care ultimele, parțial, par extrase din omilii; ar putea fi vorba și despre un comentariu adevărat, împărțit în cărți (este menționată cartea a șasea) și în parte elaborat, în versiunea siriană, sub forma unor omilii. Alte fragmente
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pare că în prima carte era atacat Diodor, iar în celelalte două Teodor. În trei din cele patru manuscrise care conțin Despre întrupare există și un dialog intitulat Cristos e unul care ne-a parvenit și în traducere siriană și armeană dar și prin tradiție indirectă, destul de bogată, de altfel. Deși numele lui Nestorios apare încă de la început, polemica pare să fie orientată mai ales către Diodor din Tars și Teodor din Mopsuestia: Chiril citează pasaje extrase din operele lor (sau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
trup la sfârșitul vremurilor. Scrierea e dovada unei doctrine mature și sigure și a unei expresii pe măsură. Scoliile privitoare la întruparea Unului-născut există doar fragmentar în grecește, însă avem vechea traducere în latină a lui Marius Mercator, o versiune armeană și una siriană. E vorba de o serie de chestiuni cristologice a căror examinare începe cu o explicație a numelor Cristos, Emanuel și Isus, după care se trece la discutarea termenilor ce pot fi folosiți pentru a vorbi despre umanitatea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1, pp. 219-231 (fragmentele grecești); ACO I, 5, 1, pp. 184-215 (trad. latina de Marius Mercator); F.CConybeare, The Armenian Version of Revelation and Cyril of Alexandria’s Scholia on the Incarnation and Epistle on Easter, London 1907, 95-143 (în armeană), 168-214 (trad.). Versiunea siriană a fost colaționată și citată în aparatul critic de Pusey, S. Cyrilli Alexandrini Epistolae tres oecumenicae, Libri quinque contra Nestorium, XII capitum explanatio (etc.), Oxonii 1875 (retip. Culture et civilisation, Bruxelles 1965), 498-579. Contra sinuziaștilor: fragmentele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și 8 (din anii 419 și 420), care au ca punct de pornire foametea și grindina care devastează câmpurile, provoacă mizerie și duc la apariția banditismului căruia patriarhul încearcă să-i pună stavilă. În 1907, F. Conybeare a publicat versiunea armeană a unei scrisori a lui Chiril, adresate lui Teodosius al II-lea, care avea anexat și un calcul pascal pentru anii 403-512, stabilit de Chiril însuși la cererea împăratului; calculul s-a pierdut însă. Acest lucru confirmă informația furnizată de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
latine se găsesc și traduceri ale unor scrisori, uneori într-o formă mai completă decât cea păstrată în greacă. Doar puține epistole ne-au parvenit din surse independente de documentele sinodale. Versiuni ale unor scrisori s-au păstrat în siriană, armeană, etiopiană, coptă (în documentele conciliului de la Efes; autenticitatea lor e foarte îndoielnică). Amintim aici doar unele dintre ele, cu o semnificație particulară. Scrisoarea adresată călugărilor din Egipt (Epist. 1, în PG; ACO I, 1, 1, pp. 10.23), de la începutul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se termină cu un fel de enciclopedie a științelor, o compilație alcătuită de monahul isihast Iosif Filosoful, care a activat la Constantinopol și a murit la Tesalonic către 1330. Tradiția îi atribuie lui Chiril și liturghii în coptă, siriană și armeană, de altfel destul de diferite între ele. Liturghia coptă era celebrată fără îndoială în Egipt în epoca lui Chiril, însă nimic nu dovedește că el ar fi introdus-o. În ce privește tratatul Contra pneumatomahilor, atribuit lui Chiril în PG 76, 1451-1454, e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sale au fost adesea stimulate de răspândirea tendințelor monofizite. Astfel, traducerile în siriană au început chiar din timpul vieții lui Chiril, cu colaborarea lui Rabbula din Edessa; și din aceeași epocă, sau dintr-o epocă puțin mai târzie, datează versiunile armene, legate de trecerea Bisericii armene la concepția monofizită. Succesul lui Chiril în cadrul creștinismului etiopian, tot de tendință monofizită, este dovedit de culegerea care îi poartă numele, Qêrellos, o compilație alcătuită din texte scrise de el și de alți autori. În
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de răspândirea tendințelor monofizite. Astfel, traducerile în siriană au început chiar din timpul vieții lui Chiril, cu colaborarea lui Rabbula din Edessa; și din aceeași epocă, sau dintr-o epocă puțin mai târzie, datează versiunile armene, legate de trecerea Bisericii armene la concepția monofizită. Succesul lui Chiril în cadrul creștinismului etiopian, tot de tendință monofizită, este dovedit de culegerea care îi poartă numele, Qêrellos, o compilație alcătuită din texte scrise de el și de alți autori. În latină, multă vreme, au circulat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și de căutarea de alianțe, și în primul rând epistola, de la Chiril la Acacius din Berea, de la Ioan de Antiohia la Euteriu din Tyana, de la Efrem din Antiohia la Sever; scrisoarea devine cu ușurință un adevărat tratat ca Tomul către armeni al lui Proclus din Constantinopol. Chiar și omiliile devin instrument de propagandă doctrinală în rândurile maselor; așa se întâmplă cu predicile lui Teodot din Ancyra, ale lui Proclus la Constantinopol și în special cu foarte multe din cele ale lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]