1,654 matches
-
nu știi nimic!”). El manifestă o atitudine arogantă prin care își impune supremația („Aici eu sunt șeful!”). Uneori această atitudine este împinsă la extrem, iar desconsiderarea se transformă în lipsă de respect („Tu când vorbești cu mine să taci!”). Atitudinea arogantă se manifestă nu doar prin vorbe ci și prin expresii nonverbale (privirea „de sus”, încruntată, „glacială” sau pur și simplu evitarea privirii copilului atunci când are loc o discuție; zâmbet „superior”, ironic; mișcări permanente ale corpului, ceea ce provoacă agitație; căscat etc.
CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII PĂRINTE?. In: Arta de a fi părinte by Cristina Glisă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1418]
-
Mihai Columban a cererii de demisie până la plecarea efectivă. Relatarea include incursiuni în trecutul personajului, angajat în activitate cu opt-nouă ani înainte. Se află aici o pictură de mediu, cu stereotipiile lui inerente: sarcini de producție, inspecții, promovări, sancțiuni, directori aroganți, bădărani, secretare impertinente, subordonați indolenți etc. Nu și cu entuziasme la comandă, festivisme deșănțate, elanuri muncitorești simulate, depășiri de plan și alte clișee realist socialiste. Dar un cheag epic lipsește. Tot astfel și în Dansul iederii, care continuă acțiunea din
STRATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289972_a_291301]
-
pocit; (om) foarte urât, hâd; stearpă: care nu rodește (suficient), care nu este productiv; neroditor; care nu produce nimic, care nu dă nici un rezultat; infructuos, zadarnic, fără conținut; steril; șturlubatică: nebunatică, neastâmpărată, zvăpăiată tăbuiețul: scurt și gros; țâfnoasă: (Pop.) îngâmfat, arogant; supărăcios, capricios, arțăgos; ușernică: (persoană) care umblă cerșind sau milogindu-se din casă-n casă 1.Completează rețeaua personajelor: 2.Unește cuvintele din coloana A cu cuvintele cu sens asemănător corespunzătoare, din coloana B. 3.Alătură-te unei echipe din
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
aveam la masă câteva rude, în camera mamei, unde treptat se adunaseră șí mobilele, veséla, alte obiecte retrase din «spațiul comun», ba chiar - în anii de regim restrictiv al «gazelor» sau pentru a o mai cruța pe mama de contactul arogant în bucătărie cu «inginera pe puncte» - instalasem, tot în dormitorul ei, un mic reșou cu butelie (aceste gaze arse, ca și fumul țigărilor lui F. pătrunzând din belșug pe sub ușa de la capul patului ei - dar nu ne dăduserăm seama de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și cânta ceva suprarealist despre Domnul Iisus, blestemând omenirea păcătoasă. După 1990 îl bocea de la geam pe Ceaușescu. Până la urmă, au luat-o din apartament împreună cu fiul ei și i-au dus la azil...) Erau și pensionari scorțoși, demni și aroganți, de o violență sugerând posibili foști torționari. Erau apoi copiii, ajutoare de nădejde - cu cât mai mulți, cu atât mai bine, fiecare putea să „prindă” ceva. Își cheltuiau de obicei energia jucându-se - pe grupuri - în jurul cozii până venea mașina
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de pe stadioane după ocuparea locurilor. Oricum, listele erau adesea întocmite cu ilegalități, erau trecuți „din burtă” cunoscuți ai celor care le alcătuiau. O categorie aflată nu în afara, ci deasupra legii cozii era cea a milițienilor. Se băgau prin față, sfindându-i arogant pe cei care se agitau la coadă - ei erau „bărbații adevărați”, ce aveau grijă de populație (adică supravegheau turma). Mulți „granguri” preferau să li se trimită marfa direct acasă sau, mai bine, gestionarul, măcelarul ori vânzătoarele le-o păstrau până când
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
gigantic experiment social pe cobai. Erau testate astfel potențialul de nemulțumire, impactul posturilor de radio occidentale, reactivitatea la bancuri și critici ale regimului. Îi recunoșteam, îmi făcusem de mult un obicei secret din a le urmări fizionomiile, mimica, atitudinea insinuantă, arogantă, superioară, de inși obișnuiți să nu fie contraziși, le „citeam” semnalele, strategia - rândurile de aici sunt și rodul observațiilor empirice ale puberului și adolescentului de atunci. Erau pentru mine Pericolul de care trebuia să te ferești și, ca să te poți
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
salariile, declanșându-se un fel de pre-grevă, o rezistență pasivă, în care muncitorii refuză să lucreze. În dimineața de 15 noiembrie, muncitorii formează grupuri de discuție cu conducerea întreprinderii, dar autoritățile evită un dialog propriu-zis, refuzând tratativele și expediindu-i arogant pe protestatari. În anumite cazuri, admonestările au fost grobiene, dar emblematice pentru ceea ce avea să urmeze: „Ce, bă, animalelor, nu vreți să lucrați?” sau „Băi, nu vă convine, vă trimit în Valea Jiului” (Oprea și Olaru, 2002, pp. 14-15, 19). Muncitorii
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
loc la tribunalul mare, într-o sâmbătă - zi în care tribunalul era complet gol, pentru că sâmbăta nu se lucra nici atunci cu publicul, nu aveau loc procese-, în sala în care se desfășura apărând chiar de la început câțiva securiști, tineri, aroganți, mestecând indolent gumă. În final, desfacerea contractelor de muncă, constatase Andrei Pleșu, se făcuse abuziv, prin încălcarea a nouă legi. Cel mai absurd era faptul că, într-o perioadă în care celor ce plecau definitiv din țară li se pretindea
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a însemnat, în primul rând, afirmarea unui protest de esență morală și politică îndreptat împotriva unor realități ale vieții sociale românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea. „Moștecismul”, urmărit în toate straturile sociale, în toate instituțiile, este sinonim cu incompetența arogantă, cu lipsa de cinste și de demnitate, cu brutalitatea și obtuzitatea cazonă, cu lipsa de omenie în relațiile dintre oameni. O mare parte din material - articole politice și literare, schițele cu Moș Teacă, versuri și parodii, note și recenzii - îi
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]
-
Adio, Robert! (1974) și Separația bunurilor (1975), Cocorul de pază (1976), Fericit cel care ca Ulise... (1978), romanul Vară nebună cu bărci albastre (1983), Oameni, furtuni, vapoare (1984), Plutind avan pe marea cea adâncă... (1987), Punctul mort (1996) și Povestiri arogante (2002). Semnează și scenariile filmelor La porțile țării (1971), Furtună în Pacific (1984), Puterea calorică a lemnului de palisandru (1985). Cea mai bună carte a lui N. este romanul Vară nebună cu bărci albastre, scris alert, în maniera lui Fănuș
NOVAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288491_a_289820]
-
ca Ulise..., București, 1978; Vară nebună cu bărci albastre, București, 1983; Oameni, furtuni, vapoare (în colaborare cu Nicolae M. Balotă), București, 1984; Plutind avan pe marea cea adâncă..., București, 1987; Vânzătorul de enigme, Constanța, 1993; Punctul mort, Constanța, 1996; Povestiri arogante, Constanța, 2002. Antologii: Vânzătorul de enigme, Constanța, 1993 (în colaborare cu Ovidiu Dunăreanu). Traduceri: John Newcomb, Abandonați nava!, București, 1984. Repere bibliografice: Al. Protopopescu, „Cheltuieli de reprezentare”, TMS, 1970, 12; Hristu Cândroveanu, Debutul unui prozator, R, 1971, 3; Nicolae Manolescu
NOVAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288491_a_289820]
-
de multișor de vârsta tinereții e surprinsă într-o poziție nu tocmai decentă. În text aceasta întrupează tot ce poate fi mai abject, mai abominabil, de la răutate bestială la vulgaritate extremă. Ieșită din țigănime, Marea Doamnă Dracula e o tirană arogantă, care tratează oamenii ca pe niște otrepe, le vorbește trivial, neevitând vorbele și expresiile nerușinate și înjurând ca la ușa cortului. Încă și mai necontrolat se exprimă maică-sa. Nonagenară cu picioarele scheletice, pline de gâlme, cu părul cărunt rar
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
Cea mai importantă lucrare a lui, scrisă împreună cu Max Born, a stat la baza unei teorii asupra comportamentului molecular, care avea să fie numită aproximația Born-Oppenheimer. Este interesant de remarcat faptul că Born l-a găsit pe tânărul Oppenheimer foarte arogant și antipatic. La întoarcerea în Statele Unite, în 1929, Oppenheimer avea reputația de a fi autoritatea supremă americană în materie de mecanica cuantică. A primit posturi de profesor atât la University of California, Berkeley, cât și la California Institute of Tehnology
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
orașe. Tot țiganii, cu excepția celor implicați în afaceri dubioase, au fost condamnați să ocupe primele locuri în rândul șomerilor sau al persoanelor prost clasate. La antipozi, structuri parazite de tip mafiot au dominat economia subterană românească, formând o „elită” financiară arogantă și opulentă. Falimentul seminariilor academice sau al sloganurilor pur retorice în fața evidențelor sociale a fost pus în discuție de crima lui Romulus Mailat, consemnată de autoritățile italiene în 2007. Aceasta a arătat că trecerea de la cultura itinerantă la cea sedentară
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
spovedanie. Mărturisirea înfrângerilor în bătăliile cu vrăjmașii fac parte din rugăciunea Bisericii, așa cum Psalmii lui David ne-o arată. Acceptând liber spovedania, vom recunoaște că izolarea atomistă sau autarhică a individului conduce spre catastrofă. Omul, atunci când se mărturisește, contestă mitul arogant al infailibilității. Astfel practicată, pocăința încetează să fie un act de mărturisire egocentrică, preocupată de grabnica dobândire prin asceză a unor virtuți subiective, însă indiferentă la soarta lumii pentru care Hristos, chip de rob luând, a suferit moarte pe cruce
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să extorcheze cât mai mult de la cei strâmtorați. Ca vameș într-un oraș de graniță, credibilitatea sa era, probabil, nulă. Dragostea pentru acest Necunoscut, pe care mulțimea - oricât de perplexă - îl prețuiește, vine să-i repare identitatea. Pentru ceilalți taxatori aroganți și meschini ai provinciei, Zaheu încetează să mai fie un adevărat vameș. Pitic, cocoțat într-un copac la marginea drumului, Zaheu își trădează nevolnicia. Parcă ar vrea să împrumute cuvintele lui Filip și să spună fiecărui muritor: „Vino și vezi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
foarte puține, condamnabil de puține, câte se scriu) despre cărțile de literatură: de cele mai multe ori, lectorul este mai lămurit asupra unei opere Înainte de a fi parcurs acele cronici, decât după. Poți deduce din ele, adeseori, ce pshihologie are cronicarul (mărinimos, arogant, prezumțios, trist de insuccesele personale, fălos), dar mai nimic din valoarea sau nonvaloarea și psihologia autorului. Alte ori ai impresia că respectivul cronicar disprețuiește În chipul cel mai amarnic pe cititori, presupunându-le debilități mintale: el nu exprimă judecăți de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
celălalt. Se destind și rigiditatea trupului dispare. Ca să vă dați seama mai bine, priviți-o pe Syna. În fotografiile în care capul a fost retușat ca să apară înclinat, oameni care până atunci erau percepuți ca orgolioși, distanți, siguri pe ei, aroganți, nemiloși, rigizi, arată modești, binevoitori, blânzi. În general, bărbații înclină mai puțin capul decât femeile, pentru că înclinarea nu este un semn de autoritate. Dar tocmai această înclinare a capului este cea care deosebește o persoană rigidă, care se ascunde în spatele
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
consistență: orice om de inteligență medie ar trebui să cadă - fie și temporar - în capcana întinsă de autor. Atragerea în cursă nu se poate, însă, produce oricum: onestitatea rămâne un pilon de rezistență al întregului edificiu. Chandler nu agreează formulele arogante, caracteristice maeștrilor suspense-ului, ce-și fac un titlu de glorie din a menține până la capăt chepengul deasupra misterului. Drept argument, el notează că unele dintre cele mai bune povestiri detectivistice scrise vreodată nu-l induc în eroare până la capăt pe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
față de doamna Murdock. Sternwood, aflat în pragul morții, nu numai că-i îngăduie, dar îl și invită pe Marlowe să fumeze. În schimb, doamna Murdock, susținând că e astmatică, ridică de la bun început o baricadă între ea și Marlowe. Autoritară, arogantă, grosolană, pretinde să fie tratată drept o mare lady, deși manierele ei nu diferă de cele ale unui rândaș. Pornită sub proaste auspicii, colaborarea dintre angajat (Marlowe) și angajator (doamna Murdock) se va degrada cu fiecare vizită a detectivului. Una
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o aține - Nu te-ntrista de-al lor oprobiu, Să-ncerci mereu să faci mai bine. Să fie nou. Să fie propriu. Iată de pildă cum prin intermediul unei imagini viguroase se comunică indignarea pasională a poetului, revolta sa față de fățărnicia arogantă și spiritul sufocant de care sunt contaminați unii critici: Alt mers decât în cărucioare Nu vor, betegii, să permită: Și gem, de supralicitare... Și mor, de papagalicită... Cititorul salută în această poezie mai cu seamă curajul cu care sunt dezbătute
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
date, Emil Constantinescu a insistat că a avut-o, viziunea strategică nu s-a observat. Din punctul de vedere al comunicării ei, nu a reușit. Ea a strălucit prin absență. Discursul politic al lui Constantinescu a fost unul de tip arogant. Lucrurile acestea sunt foarte bine documentate În cartea Numai Împreună vom reuși. Istoria ascensiunii și căderii Convenției Democratice, de Dan Pavel și Iulia Huiu. Cartea este foarte serioasă, nu vreau să-i fac recenzia În această discuție. Emil Constantinescu a
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
un discurs foarte amical cu persoana respectivă. La fel de bine putea purta un discurs amical, de altă natură, cu comandantul suprem al trupelor NATO din Europa. Se poate spune orice despre Ion Iliescu, dar nu cred că i se potrivește cuvântul „arogant”. Mircea Mihăieș: Este un cuvânt care a făcut carieră În România. Nu Întâmplător, provine chiar de la Ion Iliescu. Într-o Împrejurare, el l-a descris textual pe protejatul său, Adrian Năstase: „Așa e el, mai arogant”. Nota era evident de
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
i se potrivește cuvântul „arogant”. Mircea Mihăieș: Este un cuvânt care a făcut carieră În România. Nu Întâmplător, provine chiar de la Ion Iliescu. Într-o Împrejurare, el l-a descris textual pe protejatul său, Adrian Năstase: „Așa e el, mai arogant”. Nota era evident de persiflare, dar nu neapărat de respingere totală. Vladimir Tismăneanu: Suntem amândoi oameni de litere și probabil că putem găsi diverse alte descrieri posibile ale unui comportament ce pare că vine dintr-o relativă omnisciență - dacă aceasta
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]