5,079 matches
-
liber. Deseori, bărbatul o însoțește printre ruine și o ajută să curețe locul. Câteodată, în diminețile însorite, ai senzația că se desmorțesc la soare gușteri verzi și vipere cu corn. Aproape la tot pasul, printre ziduri găsești bucăți de cărămidă arsă. Pădurarul știe să recunoască, după culoare și formă, care sunt bucățile de zid romane. Ca și ruinele castrului roman, fiecare dintre cărămizile folosite la construirea turnurilor de observație, după distrugerea cetății dace. Ciutele și cerbii vin să pască în fostele
REPORTAJ: SARMIZEGETUSA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367468_a_368797]
-
am fost orb prea sfinte doamne din festinul tău promis beau din cupa vieții acră otrava cucutei supliciu ochii mei clipind în ceață văzut-au doar un chip frumos n-au putut pătrunde-n suflet să are câmpul sterp și ars arunci cu pietre azi în mine din florile trimise ieri mă ameninți cu-apocalipsa pe care mâine o amâni mă ții mereu îngenuncheat să scormonesc țărâna udă din care tu m-ai plămădit sub cerul ’nalt ce-adesea plouă peste
AM FOST ORB... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366908_a_368237]
-
nu era din nămol ci din spinări de lin, verzui-negri, somni ca niște submarine treceau în penumbră, obleții se uitau la ceas, șușotind între ei, “mai e o oră și vine aici cel mai mare...” O ORĂ? Am sărit ca ars! M-am îmbrăcat mai repede ca la alarmele din armată, am luat sacul în care ptegătisem totul de ieri, am luat toporul și... la drum! Drum lung, în câmpie, în noapte, printr-un ger care făcea aerul ca un zid
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
celelalte urlă... Vacarmul se apropie de Stâlpul Infamiei. Muierile o leagă cu frânghii groase de piatra rotunjită a stâlpului. Și-o scuipă, și-o lovesc unde se nimerește. „Să-i tăiem cozile, ca să nu mai poată înnebuni pe nimeni!”. „Trebuie arsă, să-i dăm foc. E-o vrăjitoare!”. „Sfâșiați-i podoabele, loviți-o până s-o rupe de Dracul!”. „Te culci cu-n criminal! ”. „Te-i înhăitat ,împotriva legii și-a lui Dumnezeu, cu dușmanul nostru și al bărbaților noștri!”... - așa
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
am arătat eu plin de curtoazie profesională. —Domn’e șef, a început Ilie al lu Cloță, uite, noi am găsit, fiecare la poarta lui, câte un blidon (?!) din plastic, plin cu motorină, cu dopul înșurubat și cu câte o cârpă arsă legată în jurul gâtului... Și ne-am gândit să venim la matale că poate afli ceva. Azi noapte, pe la orele douăsprezece, am auzit eu niște hărmălaie pe drum și s-au dat câinii ca la om dar n-am ieșit să
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
dulce, lângă bradul cu saloane. Țurțuri colorați de luna mi-au pictat în glastra flori, Prăjiturile-s pudrate cu migdale de ninsori, Sărut tâmpla grizonată a bunicilor mei dragi, Moș Crăciun împarte daruri din bogații lui desagi: Covrigei din zahăr ars, ciocolata, marzipan, Glazurate nuci și mere, soldatei din pandișpan Și pe serpentina iernii, dantelați, strălucitori, Urcă-n Carul Mic luceferi, în veșmânt de sărbători. Clipele devin regine când colindele răsună, Iar în templele de jad îngerii-aduc Vestea bună. Clinchete de
CLIPELE DEVIN REGINE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367786_a_369115]
-
În calea mea spre cer Doamne ești treaptă PSALMUL 73 De ce m-ai lepădat până la sfârșit Adu-Ți aminte cel sfânt locaș al Tău L-ai câștigat de la început din hău Rău Ți-a dorit vrăjmașul ce s-a hâșit Ars-au cu focuri Lăcașul Tău cel sfânt Cu topoare și ciocane sfărâmat Chipul Tău în inima mea-i înrămat A Ta e ziua și noaptea de avânt Caută spre legământul Tău veșnic Tu ai deschis izvoare de lumină Care îl
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (3) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367759_a_369088]
-
lacrimi nu ne hrăni Toți vrăjmașii noștri iar ne vor răni În puterea Ta vom găsi tăria Ai mutat via din Egipt prin lume Mlădițele ei cedrii acoperă Din cer salvează această operă Cu dreapta Ta ai sădit-o anume Arsă a fost în foc și smulsă via Întoarce-Te spre noi și vom învia PSALMUL 80 Să cântați psalmi și bateți din timpane Dulce din psaltire și alăută Sunați din trâmbițe lume băută În viața fără sărbători orfane Mărturie a
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (3) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367759_a_369088]
-
spui? -Cred că este foarte greu, dacă nu, chiar imposibil. -Și încă ceva. Pentru voi, românii, nu ține cu președinția. Treceți pe monarhie! Regele are onoare, inimă și sânge nobil, de om adevărat! Cu președinții v-ați convins, v-ati ars! Unul mai rău decât celălalt. Hoți și pungași... mincinoși și perverși! Mă frige ceva. Mă uit în jos. Sunt lacrimile fierbinți ale Mariei. Sărmana Maria! Iar vorbește singură. -Nu trebuia să te las singur! Eu sunt vinovată! Țara asta, Doamne
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
aduseră imediat capul profetului, pe o tavă de aur. A doua zi însă când se trezise, mahmur fiind, căută să-și aducă aminte ce se întâmplase în seara precedentă. Capul îl durea îngrozitor deoarece vinurile amețitoare, mâncărurile alese, fumul aromatele arse din abundență și mai ales neodihna, îl obosiseră în așa măsură încât era incapabil să-și mai aducă aminte ceva în afară de abundența sărbătorii. Apoi, încet, încet, îi reveni în minte o imagine a unui cap tăiat pe o tavă. Cel
ANCHETA(FRAGMENT DIN ROMAN-2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366942_a_368271]
-
aleși a li se tăia capul, fiindcă au îndrăznit să ridice sabia împotriva armatei marelui padișah, împăratul împăraților lumii. Liniștea, așternută grea peste aceste locuri, împrăștie în sufletele celor prezenți teamă și totodată ură. Copiii de suflet strânși din casele arse și prădate ale țăranilor, urmăreau supliciul, adunați unul într-altul, înghesuiți în carele neîncăpătoare. Schender Pașa ridică mâna ca semn al începerii actului de pedepsire. Tobele răsunară scurt. Primul, împins de doi ieniceri spre butucul decapitării, apăru în fața mulțimii. Era
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
12.00. Un Veac de griji pe tâmple mă apasă Și sufletul recită printre lei, Mi-a intrat Duminica în casă- Ce Dor mi-a fost de-mbrățișarea ei! Era atâta secetă-n cuvânt Și gura de tăceri îmi era arsă! Ca o răcoare tânără de vânt Mi-a intrat Duminica în casă. Acum, când scriu, se-aude cum mă ceartă Și Rugăciunea arde pe altare- Cine vrea de ea să mă despartă, Dumnezeu să-i dea de luni, iertare! Referință
DUMINICA DIN CASĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367098_a_368427]
-
le-au ignorat, ori, mai grav, le-au distrus!!!...” Și ce comori! Începând cu apa vieții. „Undeva, în partea de nord, la poalele dealului Bodava, se mai găsește și astăzi o fântână cu o apă deosebită, zidită cândva cu cărămidă arsă și piatră, acum adunându-și apele limpezi și reci într-o oală de beton... Se pare că fântâna a aparținut acelei cetăți și făcea parte dintr-un mic sanctuar. Numele izvorului spune multe: Piatra Funturii, cum spun oamenii locului, dar
IZVOR DE NEAM. „PIATRA FUNTURII” (MILIAN OROS, BODAVA, BAIA MARE, ENESIS, 2009) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/367131_a_368460]
-
cerșetorul orb - doar apa pentru vrăbii în blidul de dar 50 un miel negru rămas de căruță - Joia Paștilor! 51 naiul lui Zamfir - trilul ciocârliilor din zgârâie nori 52. la trei iepurași un coș de ouă - bună treabă! 53 Pădurea arsă - cu pene zgribulite păsări fără cuib 54 un pumn de bănet pentru sufletul unui pom - cui să-i pese? 55 Un zmeu galben în ziua ploioasă singurul soare 56 boii osteniți- scârțâind spre arie un car cu stele 57 In
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367163_a_368492]
-
scaunul să nu scârțâie în miezul nopții. Caut orbește bricheta pe masă. Cu un click, două, bricheta dezvăluie o flamă strălucitoare, aproape orbitoare pentru ochii mei obișnuiți cu semi-intunericul. Fumul din țigară alunecă încet, umplând aerul cu mirosul specific tutunului ars. Nu foarte departe aud un copil plângând și îmi amintesc de frățiorul meu, pe care l-am lăsat cu câteva săptămâni în urmă acasă. Blond, cu ochii verzi, frățiorul meu îmi amintea tot de D. Atât de mult seamănă încât
LINIŞTE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367177_a_368506]
-
Găina, În Rugăciunea ce o am de spus... Și într-un fluier cu durerea spartă Să-l întâlnesc pe IANCU, iar și iar, Câtă Iubire oare îi mai poartă Unicul Dor legat pe sub șerpar? Acolo sunt! În jur doar iarbă arsă Și brazii murmurând în sinea lor- Copchilul Avrămuț e dus Acasă, Se naște iar la Vidra în pridvor... Sunt fericit, precum e o poveste- „ Hai la cireșe negre și amare!” Se-aud cum strigă Moții lui pe creste Și tulnicele
AVRĂMUŢ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367210_a_368539]
-
a învârtit în jurul unei lumânări, crezând că-i Soarele. Era fericit și nu știa că totu-i minciună. Spre ziuă, lumânarea s-a stins și fluturașul a adormit. Când Soarele a răsărit în zori “Acel fluturaș de noapte” avea aripile arse și sufletul zdrobit... O rază timidă l-a îmbrătișat, Soarele i-a dat aripi noi. Fluturașul privește lumânarea, apoi raza de soare... Raza e blândă, duioasă... „Știu, tu nu ești Soarele!”, și lacrimi îi scaldă privirile, multe lacrimi, lacrimi de
TRANDAFIRII DRAGOSTEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 161 din 10 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367222_a_368551]
-
autoarea Mariana Brăescu te trimite cu gândul la proza psihologică. „Zburătorul” creațiilor noastre populare e ilustrat în mod original. El a pus un foc nimicitor pe întreaga ființă a bietei Lena. Cuprinsă de setea arzătoare a dragostei, Lena așteaptă ca arsă iubitul care nu mai apărea. Sarea la geam părându-i-se că a auzit un strigăt, o șoaptă și înfrigurata de atâta așteptare întreabă halucinant: „Cine ești?”. Și nu era niciun strigat la geamul ei și nici măcar șoaptă nu era
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
de apus să mă regăsesc într-un mâine incert apatică trăire doar amintirile înfrunzesc în partea aceea nevăzută a lumii au încă în ochi candoarea primăverilor uitate zborul necoaptelor iubiri uitătura blândă a ciutei rănite de verde estompat în frunze arse chemarea ta pasare alba fluidă lumină curgea prin porți ce le-am crezut închise la capăt de toamnă cu umbre rispite Referință Bibliografică: La capăt de toamnă / Agafia Drăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2104, Anul VI, 04 octombrie
LA CAPĂT DE TOAMNĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368677_a_370006]
-
mai mare coșmar al tău,câștigi,dacă nu,înnebunești din cauza șocului psihic produs. Pe lângă toate acestea,”Testul celor 12” se referă și la recrutarea următorilor doisprezece vrăjitori ce au să reprezinte „Noua Generație”. A doua parte:Testarea si recrutarea „Pădurea Arsă” se află la ieșire din satul Silverton.Aceasta se evidențiază prin sumbrietatea pe care o emană.Copacii sunt înalți până unde zboară păsările,au o ținută fantasmagorică,sunt și fumegă mereu,parcă cineva i-a supărat.Lichenii,ierburile și florile
MĂREAŢA POARTĂ NEAGRĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363629_a_364958]
-
cenușă în bătaia vântului.Viețuitoarele se zăresc rar;oricum nu ar avea din ce trăi. Ca și Măreața Poartă,acest domeniu este stăpânit de secole bune de către vrăjitoare.Aici are loc o dată la 60 de ani „Testul celor 12”.Pădurea Arsă e un loc al sacrificiilor,al plângerii si nu în ultimul rând al păcatelor. Toți cei 48 de tineri sunt aduși aici,24 de fete și 24 de băieți.Vor rămâne 12,adică 6 fete și 6 băieți. Victoria pleacă
MĂREAŢA POARTĂ NEAGRĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363629_a_364958]
-
șoc? Cu siguranță nu colega ei care zici că într-o transă,avea privirea ațintită înainte,ca la un om nebun. Cele două fete se îndreaptă spre ieșirea din pădure.Fata ciudată începe să își revină și suspină încet: -M-au ars!Mi-au dat foc! -Cine? Care ei?o întreabă Victoria uimită că îi aude glasul într-un mod mai normal. -Ăia cu crucile,cine crezi?Bolboroseau niște cuvinte în latină. -Preoți catolici! -Da,chiar ei,groaznic,nici măcar nu îmi amintesc
MĂREAŢA POARTĂ NEAGRĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363629_a_364958]
-
tineri și adulți; f) organizarea de tabere tematice de literatură, pictură, sculptură, fotografie și alte domenii pentru adulți și tineri; g) descoperirea și promovarea de tinere talente în diverse domenii, precum sportul, muzica, pictură, dansul, sculptură, etc. Extras din Statutul ARS VIVAT Referință Bibliografica: Ars Vivat / Radu Botiș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 900, Anul III, 18 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Radu Botiș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
ARS VIVAT de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363707_a_365036]
-
Duran puse degetul la gură în sensul că nu spune nimănui și plecă acasă. Pe seară șatra de țigani se înființă la el la poartă. Deshămaseră caii pe poiană, aprinseseră focul și se pârleau pe lângă flăcările care miroseau a balegă arsă. Poiana se umpluse de țigani și mai mari și mai mici, desculți și despuiați. Câteva chivuțe cu desagii în spinare și cu plozii în brațe plecară prin sat după căpătat sau după ciordeală. Polizache cu trei mardeiași intrară în curte
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
pe masa din polatră. Victor luă cuțitul și își tăie o felie zdravănă din pâinea cu coaja groasă și arsă de vatră, se închină și începu să înfulece grăbit din zeama grasă și gustoasă ce aburea în strachina de lut ars. - Ai tăiat cocoșul porumbac? O întrebă Victor pe soție. - Da, că se bătea tot timpul cu cel roșcat și nici nu lăsa găinile în pace. Mai mereu sărea gardul la țața Lisandrina, de mă supăram cu vecina pentru el. - Foarte
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]