2,401 matches
-
Skills, http://www.mindtools.com INDEX DE NOȚIUNI A Abilitate a comunicării, 11, 12, 13, 16, 34, 35, 36, 38, 41, 51, 52, 59, 67, 145 perceptivă, 41 socială, 33 ajutoare vizuale, 147 analogie greșită, 128 arta comunicării eficiente, 12 articulare / pronunție, 149 Ascultare activă, participativă, 160 atentă, 160 marginală, 160 ascultător eficient, 159, 165 audiență, 19, 26, 27, 39, 82, 86, 172, 173 autoprețuire, 37 B Bariere (filtre) mecanice, 42 psihologice, 42 semantice, 42 C căile convingerii și credibilității, 126
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
empiric (discurs). Discursul nu poate fi obiectul unei abordări pur lingvistice. Lingvistica și pragmatica textuală trebuie să definească un cîmp de cercetare limitat în cadrul vastului domeniu al discursului pe care și alte discipline îl descriu. În domeniul pragmaticii, ne interesează articularea teoretică a cercetării noastre pe două componente ale schemei: conceptele de interdiscurs și de formațiuni discursive. Mai ales că obiectul nostru de studiu e constituit din paratextul editorial. Într-adevăr, ne revine descrierea modului de funcționare textual a acestor elemente
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
a unei reprezentări discursive, o descriere în sens larg) și act de predicație. Mi se pare că acesta din urmă trebuie observat, pe de o parte, din perspectiva unei asumări enunțiative (b) și, pe de altă parte, din perspectiva unei articulări (textuale) a propozițiilor între ele; reluăm definiția textuală a propoziției ca unitate legată secvențial (c) și configurațional (d): Să analizăm cele patru puncte: Referința și construirea unei reprezentări discursive A enunța sau a citi o propoziție înseamnă a construi o
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
realizată o campanie publicitară la Gallimard-Jeunesse? Iată tot atîtea întrebări care permit abordarea formelor textuale din comunicarea editorială. Am vrea să precizăm de la bun început: perspectiva noastră nu se pretinde generalizantă; prin analiza funcției pragmatice a paratextelor editoriale ea urmărește articularea celor două discipline, comunicarea și lingvistica. Prin excelență teritoriu al interdisciplinarității, comunicarea permite și efectuarea de cercetări care completează analizele strict lingvistice. În acest context, ce aduce nou lingvistica? Și care tip de lingvistică? Urmăm direcția generală indicată de Mattelart
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
o perspectivă imanentă, în afara condițiilor producerii sale, nu mai este pur și simplu aplicarea unor reguli și coduri, căci în el intervine o componentă a jocului, a strategiei și manipulării (1982, pp. 35-36). Aceasta este perspectiva teoretică ce ne permite articularea unei reflectări lingvistice (pragmatice și textuale) și a unei cercetări în domeniul comunicării. 5.2. Paratextul editorial: spațiu al interacțiunii sociale Ca mesaje destinate cititorilor, elementele de paratext nu pot fi analizate în cadrul unui model de comunicare centrat doar pe
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
vom vedea în ce măsură o propoziție poate fi considerată argument pentru o concluzie. (4) [P4] Cu cît un copil învață mai repede anumite lucruri [P4'], cu atît el este înarmat mai bine pentru a înfrunta viața. Această propoziție este construită pe articularea cantitativului CU CÎT alături de adverbul REPEDE și de comparativul MAI BINE folosit cu sens absolut. CU ATÎT creează un raport consecutiv între [P4] și [P4']. Ne interesează dinamica informativă a frazei prin situarea în perspectiva funcțională a cadrului. În poziția
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
poziție de cataforă, segmentul "Începînd cu cea de-a unsprezecea ediție" introduce, din punctul de vedere al destinatarului, un suspans interpretativ rezolvat prin apariția substantivului și a substituirilor care amintesc anaforic o informație deja validată. Din această cauză, modalitatea de articulare a propozițiilor se aseamănă cu ceea ce Școala de la Praga numește progresie "cu temă constantă": P1: P2: P2': T1 T2 → R1 T2 → R2 T2 → R3 Cele trei propoziții au aceeași temă, doar remele sînt diferite. Titlul inițial al trecerii ("catalogul Actes
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
cea mai bună și mai curată versiune posibilă. De aceea din nuvelistica slaviciană, de exemplu, cercetătorul împătimit sau cititorul pasionat de facsimiluri nu se bucură azi decât de câteva pagini (impecabile!!) de manuscris. Articolul apărut în 1887 în Tribuna intitulat "Articularea numelor proprii" conține un fragment din care deducem că Slavici cunoștea din experiență foarte bine cele patru nivele ale limbii la care lingvistica de azi raportează numele proprii (nivelul genetic, nivelul funcțional în uz, nivelul funcțional în sistem și nivelul
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
a genunchiului (a. genus superior medialis), artera supero-laterală a genunchiului (a. genus superior lateralis), artera medie a genunchiului (a. genus media), artera inferomedială a genunchiului (a. genus inferior medialis), artera infero-laterală a genunchiului (a. genus inferior lateralis), rețeaua perirotuliană (rete articulare genus) rețeaua rotuliană (rete patellare) situată pe suprafața externă a rotulei și arterele surale (a. surales). Arterele infrapoplitee provin din două bifurcații arteriale succesive (prima la 3-7 cm sub genunchi și a doua la 2-3 cm mai distal), ceea ce face
Factorul de risc geometric în arteriopatiile obliterante aterosclerotice by Antoniu Octavian Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/1161_a_2068]
-
tip monumental, anticvarial și critic. Aici, în sfârșit, Nietzsche este menționat într-un punct și pentru o chestiune decisivă. Dar în termeni care par ca oscilanți și ambivalenți: Heidegger alternează aprobarea cu respingerea, aprecierea pozitivă cu reticența. Prin intermediul triplei sale articulări a experienței istoriografice, Nietzsche ar fi surprins aspectul esențial al istoriografiei, avantajele și dezavantajele sale pentru viață, ilustrându-le în mod incisiv și convingător. Imediat după aceea însă, Heidegger își corectează elogiul: nici necesitatea triplei articulări a experienței istoriografice, nici
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
reticența. Prin intermediul triplei sale articulări a experienței istoriografice, Nietzsche ar fi surprins aspectul esențial al istoriografiei, avantajele și dezavantajele sale pentru viață, ilustrându-le în mod incisiv și convingător. Imediat după aceea însă, Heidegger își corectează elogiul: nici necesitatea triplei articulări a experienței istoriografice, nici fundamentul unității sale nu ar fi fost identificate și demonstrate de Nietzsche în termeni suficienți. După cum explică acesta, cu o teză scrisă nu întâmplător în cursive, Nietzsche nu ar fi văzut decât faptul că "tripla ipostază
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
fragmentar al manuscrisului, și adăugând câteva însemnări scrise de-a lungul anilor, între 1940 și 1946. În timpul pregătirii editoriale a textului, chiar și după culegerea tipografică, Heidegger consideră necesar să intervină în profunzime: s-a trecut mai ales la o articulare mai detaliată pe capitole, ale căror titluri fuseseră formulate în mare parte de Pögeller, fapt ce a atras așadar numeroase modificări și reformulări, amplificări și tăieturi. În aceste săptămâni îi scrie Heidegger Elisabethei Blochmann la 12 aprilie 1961 închei obositoarea
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
care Heidegger obișnuia să le facă la începutul fiecărei ore pentru a relua tema lecției precedente. Nietzsche: nici adevărat, nici fals, ci ori viu, ori mort În ceea ce provește conținutul operei, aceasta se află în fața ochilor, în toată vastitatea și articularea sa, și nu este locul aici pentru a fi analizată. Ceea ce trebuie subliniat este că Heidegger nu intenționează să propună încă o monografie despre Nietzsche de altfel, structura textului însuși o dă de înțeles nici nu vrea să furnizeze o
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
non-aleatorie de propoziții [B]. Pot fi astfel distinse trei planuri sau module de gestiune ale organizării pragmatice: orientarea ilocuționară [A1], reperajele (ancorările și planurile) enunțiative [A2] și reprezentarea construită sau "lumea" textului (organizarea semantico-referențială) [A3] Două planuri de organizare asigură articularea propozițiilor: gramatica frazei și gramatica textului sunt responsabile de ceea ce am putea numi conexitatea textului (sau organizarea generală) [B1], dar trebuie să adăugăm la acest modul de gestiune a tuturor formelor de așezare în text un alt modul, cel al
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
posibile (A3) să fie asociată sintaxei. Conexitatea înlănțuirilor de propoziții (fenomene de legare locale) trebuie analizată în cadrul tensiunii textuale: asigurarea reluării-repetiției (continuitatea textuală) garantând progresia. Lucrările de lingvistică devenite de acum clasice descriu pe larg fenomenele de pronominalizare (Pisica.... Ea...), articularea (O pisică....pisica...), referențializarea deictică contextuală (O pisică.... Această pisică...), nominalizarea (O pisică intră.... Intrarea pisicii...), substituția lexicală (O pisică...Animalul...), reformularea (Această pisică este o felină), cadre presupoziționale și alte reluări inferențiale (Lucky Luke s-a lăsat de fumat
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de ansamblu a secvențialității textuale. Ipoteza mea este următoarea: "tipurile relativ stabile de enunțuri" și regularitățile compoziționale despre care vorbește Bahtin se află de fapt la baza regularităților secvențiale. Secvențele elementare par să se reducă la câteva tipuri elementare de articulare a propozițiilor. În acest stadiu al analizei, mi se pare necesar să reținem următoarele secvențe prototipice: narativ, descriptiv, argumentativ, explicativ și dialogal. Sunt din ce în ce mai tentat să vorbesc de secvențe prototipice în măsura în care enunțurile pe care le situăm în categoria povestirii sau
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
finală (sinteza-deznodământ la Tomașevschi). Această mișcare logică este subliniată aici de către conectorul ÎN CONSECINȚĂ și Situația-finală-Pn5 arată cititorului, odată cu întoarcerea subiectului, eșecul căutării. Putem spune că macro-propozițiile Pn2 și Pn4 asigură punerea în intrigă a bazei oricărei secvențe și că articularea logică prevazută de către Tomașevschi Teza-Pn2 + Antiteza-Pn4 + Sinteza-pn5 constituie structura punerii în intrigă. Această punere în intrigă este precizată de către cel de-al cincilea criteriu. (E) Cauzalitatea narativă a punerii în intrigă: "Povestirea explică, coordonează, trasează dar și înlocuiește ordinea cauzală
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
premergător (memorie) și cel imediat următor (așteptarea) textului. Din acest fapt decurge în mod firesc un binevenit act de respingere al încheierii, al "închiderii" (structurale) textului. Dar, pe de altă parte, dacă un loc important este acordat cititorului (punctul de articulare între mimesis 2 și mimesis 3), Ricoeur neglijează caracterul simetric dintre mimesis 1 și mimesis 2: producătorul povestirii. În sfârșit, limitele acestor propoziții reies din arta narativă: P. Ricoeur situează povestirea obișnuită în cadrul mimesisului 1 (1984: 230 și 37) și
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
este deplasat în secvențele 3 și 5: răspunsurile [R-a'9] și [Re'11] ce aparțin de fapt jurnalistului (urmează apoi un interviu deviat către altceva: viața privată a jurnalistului intervievat). Acest exemplu ne permite să evidențiem diferitele modalități de articulare a schimburilor tranzacționale: tipul inserat despre care s-a discutat mai devreme și două forme de relații de coordonare. * Relație coordonată de schimburi, în cadrul unor intervenții succesive (fără schimbare de roluri) * Schimburi coordonate în cadrul aceleiași intervenții (alternanță de roluri) Regăsim
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
despre care s-a discutat mai devreme și două forme de relații de coordonare. * Relație coordonată de schimburi, în cadrul unor intervenții succesive (fără schimbare de roluri) * Schimburi coordonate în cadrul aceleiași intervenții (alternanță de roluri) Regăsim aici principalele mari forme de articulare a unităților, descrise în capitolul 2, cu referire la povestire, cazul schimburilor alternate și chiar cele care ar putea fi prevăzute în continuare: așa cum se întâmplă în exemplul dialogului surzilor, în care au loc, simetric, două conversații, fără însă ca
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
memoria este posibilă prin intermediul unor procese de învățare și observare sociale și a unor idei și experiențe trăite și împărtășite cu ceilalți. Mai mult, autorii subliniază că memoria socială nu se limitează doar la cuvinte, iar gradul mai mare de articulare de care are nevoie nu îi afectează dimensiunea semantică în favoarea memoriei individuale. Valorificarea acestor experiențe la nivel social, faptul că ele dobândesc semnificație în cadrul mediului social și sunt rememorate cu ajutorul acestuia ne permit să discutăm despre conceptul de memorie socială
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
personajului, pe care o induce cititorului, cu fiecare schimbare de anotimp. Structura narativă din Voluptate și Crinul se bazează de la un capăt la altul pe reinterpretarea alegorică a trecutului [...] În cele două opere, descrierile mnemonice au un rol important în articularea narativă și în temporalitate. Regăsim, de la un roman la altul, același procedeu de bază: o lungă descriere a locurilor la început, reluate mai apoi pe scurt în pasajele mnemonice. L. Frappier-Mazur, p. 15 Acestea sînt romane fondate pe ideea de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
În acest fel, textul își formează sensul (dimensiune configurațională) în mod global. Din punct de vedere local, predicația ca enunțare de propoziții este, în același timp: (a) referință (adică construirea unei reprezentări "descriere" în sens larg), (b) asumare enunțiativă, adică articularea propozițiilor între ele; o definiție necesară propoziției: o unitate legată secvențial (c) și configurațional (d). Ceea ce se reprezintă în schema 2: Schema 2 REFERINȚĂ = Construirea unei reprezentări discursive (a) Propoziție ENUNȚARE = Asumare enunțată (de către un locutor) (b) VALIDITATE (Enunțiator) ORIENTARE
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
un alt spațiu (M), unde prima reprezentare descriptivă (Rd1) faptul descris în F este văzută ca o cauză a lui non-G (înțelegem prin G faptul descris în q, adică a doua reprezentare descriptivă). Conectorul dă deci nu numai instrucția de articulare a propozițiilor (rol secvențial evident), ci le oferă și un conținut asumat din punct de vedere enunțiativ. Actul de respingere prin ȘI TOTUȘI subliniază că reprezentarea descriptivă Rd1, descrisă în p, nu împiedică reprezentarea descriptivă Rd2, descrisă în q. Spațiu
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
profesorilor, părinților și elevilor în virtutea noțiunilor dictate de piață standarde, eficiență și performanță. 1.2.2. Pragmatismul economic Globalizarea implică o concurență tot mai aspră între economii, climatul economic sau conjunctura economică a unei țări devenind un factor major în articularea reformelor educaționale. Potrivit lui Martin Carnoy (1999 52) guvernele reacționează în maniere foarte diferite la globalizare în consecință, răspunsul lor în privința educației depinde de trei factori principali situația financiară obiectivă, interpretarea lor conjuncturală și poziția ideologică privind rolul sectorului public în
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]