920 matches
-
rulor cu două roți mici de către vehicule cu tracțiune integrală. Varianta cu tren rulor este denumită D, fiind destinată inițial trupelor aeropurtate. SPG-9 a fost asimilată de către industria locală de armament începând cu anii 1970 sub denumirea AG-9. În prezent, aruncătorul AG-9 este fabricat de către uzina Carfil din Brașov în varianta modernizată AG-9M, cu mânere de transport amplasate în partea din față a țevii și cele două roți pentru afet. Capacitate de perforare a loviturii cumulative (cu greutatea de 4,4
SPG-9 () [Corola-website/Science/323749_a_325078]
-
față a țevii și cele două roți pentru afet. Capacitate de perforare a loviturii cumulative (cu greutatea de 4,4 kilograme) este de aproximativ 400 de milimetri. AG-9 este o armă antitanc cu un design relativ învechit. Principalul dezavantaj al aruncătorului este jetul de gaze care apare în spatele țevii în momentul lansării proiectilului. Acest dezavantaj este specific tunurilor fără recul. În cazul luptelor antitanc, servanții trebuie să schimbe poziția de tragere după fiecare lovitură, poziția lor fiind ușor de observat din cauza
SPG-9 () [Corola-website/Science/323749_a_325078]
-
lovitură, poziția lor fiind ușor de observat din cauza norului de praf și fum rezultat după darea focului. Cu toate acestea, din cauza mobilității, profilului redus și puterii de foc, AG-9 este în dotarea mai multor armate din lume. AG-9 a înlocuit aruncătoarele B-10 (calibrul 82 mm) și B-11 (calibrul 107 mm) din dotarea armatei române. În anii 1980 a fost introdus în dotarea companiilor antitanc din cadrul batalioanelor de infanterie, vânători de munte și parașutiști. Aruncătoarele AG-9 erau repartizate și companiei antitanc a
SPG-9 () [Corola-website/Science/323749_a_325078]
-
multor armate din lume. AG-9 a înlocuit aruncătoarele B-10 (calibrul 82 mm) și B-11 (calibrul 107 mm) din dotarea armatei române. În anii 1980 a fost introdus în dotarea companiilor antitanc din cadrul batalioanelor de infanterie, vânători de munte și parașutiști. Aruncătoarele AG-9 erau repartizate și companiei antitanc a regimentelor de parașutiști (câte trei plutoane cu nouă aruncătoare fiecare). În prezent, AG-9 este folosit și ca artilerie ușoară de către unitățile de vânători de munte. Pentru o mobilitate superioară, aruncătorul a fost montat
SPG-9 () [Corola-website/Science/323749_a_325078]
-
mm) din dotarea armatei române. În anii 1980 a fost introdus în dotarea companiilor antitanc din cadrul batalioanelor de infanterie, vânători de munte și parașutiști. Aruncătoarele AG-9 erau repartizate și companiei antitanc a regimentelor de parașutiști (câte trei plutoane cu nouă aruncătoare fiecare). În prezent, AG-9 este folosit și ca artilerie ușoară de către unitățile de vânători de munte. Pentru o mobilitate superioară, aruncătorul a fost montat și pe vehiculul ARO 24 cu motor diesel. Vehiculul avea câte 12 lovituri cumulative și explozive
SPG-9 () [Corola-website/Science/323749_a_325078]
-
munte și parașutiști. Aruncătoarele AG-9 erau repartizate și companiei antitanc a regimentelor de parașutiști (câte trei plutoane cu nouă aruncătoare fiecare). În prezent, AG-9 este folosit și ca artilerie ușoară de către unitățile de vânători de munte. Pentru o mobilitate superioară, aruncătorul a fost montat și pe vehiculul ARO 24 cu motor diesel. Vehiculul avea câte 12 lovituri cumulative și explozive (din oțel), un echipaj format din patru persoane, rezervor de 95 de litri, un consum de 11 litri/100 kilometri la
SPG-9 () [Corola-website/Science/323749_a_325078]
-
substanței înghițite, Holloway are o infecție care face rapid ravagii în corpul său și se grăbește să se întoarcă pe "Prometheus". Vickers refuză să-l lase la bord, și, deoarece insistă și devine foarte agresiv, este ucis greu cu un aruncător de flăcări. Mai târziu, o scanare medicală arată că Shaw, în ciuda faptului că este sterilă, este însărcinată cu un pui extraterestru. Shaw folosește o stație automată de operații ca să-l scoată. Se dezvăluie că Weyland a fost tot timpul la
Prometheus (film) () [Corola-website/Science/323781_a_325110]
-
dintre aceste camere are șase uși, câte una pe fiecare față a cubului, care duce în camere adiacente, decorate identic, numai diferite la culoare. Unele dintre aceste camere sunt „sigure”, în timp ce altele sunt echipate cu capcane mortale, cum ar fi aruncătoare de flăcări și sârmă ghimpată care iese din pereți. În unele cazuri, este posibil să se detecteze o capcană prin aruncarea unui obiect în prima încăpere, cu toate că această metodă nu este întotdeauna de încredere, datorită mecanismelor diferite de declanșare a
Cubul (serie de filme) () [Corola-website/Science/323849_a_325178]
-
a fost un prototip al unui aruncător de proiectile reactive proiectat, fabricat și oferit spre vânzare de către Aerostar SA Bacău. Sistemul consta într-un lansator de rachete calibrul 122 mm cu 12 țevi de ghidare dispuse pe două rânduri, montat pe șasiul unui autoturism de teren ARO
APR Aurora () [Corola-website/Science/323161_a_324490]
-
pot fi lansate succesiv în aproximativ 6-12 secunde. Un stabilizator hidraulic este folosit în partea din spate a vehiculului pentru a asigura platforma stabilă necesară lansării. Sistemul de conducere a focului montat în cabină este similar cu cel montat pe aruncătorul APRA 40, fiind de tipul ADFM-01. Rachetele pot fi lansate și de la distanță, prin intermediul unui cablu de legătură lung de 100 de metri. Sistemul de ochire de tip AO-AG 9M, similar și el modelului APRA 40, este localizat în partea
APR Aurora () [Corola-website/Science/323161_a_324490]
-
a fost o variantă inițial descoperită pe plajele din sudul continentului în "Dragonsdawn" și utilizate în toate romanele seriei Pern. Se crede că Piatra de foc provoacă sterilitate la dragonii de sex feminin, astfel încât călăreții de dragoni regină (aurii) folosesc aruncătoare de flăcări atunci când se luptă cu Firul (Sporii). Acest efect secundar ar fi benefic dragonilor verzi (care sunt, de asemenea, tot de sex feminin)- dragonii verzi sunt mici, ei au suprapopulat planeta cu acest tip de dragoni, improprii pentru lupta
Pern () [Corola-website/Science/323298_a_324627]
-
Aruncătorul () a fost un aruncător de mine la nivel de companie al armatei franceze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Proiectat de către Edgar Brandt, a fost fabricat sub licență în Statele Unite ale Americii, China și Regatul României. Aruncătorul a continuat
Brandt Mle 1935 () [Corola-website/Science/324081_a_325410]
-
Aruncătorul () a fost un aruncător de mine la nivel de companie al armatei franceze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Proiectat de către Edgar Brandt, a fost fabricat sub licență în Statele Unite ale Americii, China și Regatul României. Aruncătorul a continuat să fie folosit și
Brandt Mle 1935 () [Corola-website/Science/324081_a_325410]
-
Aruncătorul () a fost un aruncător de mine la nivel de companie al armatei franceze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Proiectat de către Edgar Brandt, a fost fabricat sub licență în Statele Unite ale Americii, China și Regatul României. Aruncătorul a continuat să fie folosit și după război de armata franceză până în anii 1960. Aruncătorul era o armă simplă și eficientă care consta într-o țeavă lisă fixată de o placă de bază dreptunghiulară (pentru a absorbi reculul) și un
Brandt Mle 1935 () [Corola-website/Science/324081_a_325410]
-
franceze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Proiectat de către Edgar Brandt, a fost fabricat sub licență în Statele Unite ale Americii, China și Regatul României. Aruncătorul a continuat să fie folosit și după război de armata franceză până în anii 1960. Aruncătorul era o armă simplă și eficientă care consta într-o țeavă lisă fixată de o placă de bază dreptunghiulară (pentru a absorbi reculul) și un afet bipied. Piesa era deservită de cinci soldați (la nevoie de trei), iar tragerea se
Brandt Mle 1935 () [Corola-website/Science/324081_a_325410]
-
obicei prin ochire directă. Arma era dotată cu un sistem de percuție prin cădere liberă. Un regiment de infanterie francez avea în anul 1940 câte 200 de bombe (de 1,33 sau 2,2 kilograme) pentru fiecare din cele nouă aruncătoare Model 1935. Brandt Mle 1935 a fixat un model pentru celălalte aruncătoare ușoare de mine din epoca respectivă. Armata americană a achiziționat licența pentru acest mortier și l-a fabricat sub denumirea M2 începând cu anul 1940. Aruncătorul M2 a
Brandt Mle 1935 () [Corola-website/Science/324081_a_325410]
-
prin cădere liberă. Un regiment de infanterie francez avea în anul 1940 câte 200 de bombe (de 1,33 sau 2,2 kilograme) pentru fiecare din cele nouă aruncătoare Model 1935. Brandt Mle 1935 a fixat un model pentru celălalte aruncătoare ușoare de mine din epoca respectivă. Armata americană a achiziționat licența pentru acest mortier și l-a fabricat sub denumirea M2 începând cu anul 1940. Aruncătorul M2 a fost folosit inclusiv în Războiul din Vietnam. Armata germană a folosit exemplarele
Brandt Mle 1935 () [Corola-website/Science/324081_a_325410]
-
cele nouă aruncătoare Model 1935. Brandt Mle 1935 a fixat un model pentru celălalte aruncătoare ușoare de mine din epoca respectivă. Armata americană a achiziționat licența pentru acest mortier și l-a fabricat sub denumirea M2 începând cu anul 1940. Aruncătorul M2 a fost folosit inclusiv în Războiul din Vietnam. Armata germană a folosit exemplarele capturate sub denumirea "6-cm Granatwerfer 225(f)". Regatul României a achiziționat înainte de începutul celui de-al Doilea Război Mondial 125 de mortiere Brandt Mle 1935 și
Brandt Mle 1935 () [Corola-website/Science/324081_a_325410]
-
Război Mondial 125 de mortiere Brandt Mle 1935 și licența pentru fabricarea altor 175 de exemplare în țară. Acestea au fost realizate la uzinele Voina din Brașov. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, uzinele Voina au continuat să fabrice aruncătoare Brandt Mle 1935, depășind numărul din contractul semnat cu uzinele Brandt din Franța pentru a suplini pierderile și pentru a dota corespunzător forțele armate române. Linia de producție a fost transferată către Regia Metalurgică, rata de producție a mortierelor fiind
Brandt Mle 1935 () [Corola-website/Science/324081_a_325410]
-
uzinele Brandt din Franța pentru a suplini pierderile și pentru a dota corespunzător forțele armate române. Linia de producție a fost transferată către Regia Metalurgică, rata de producție a mortierelor fiind de 26 de exemplare pe lună în octombrie 1942. Aruncătoarele Brandt de calibrul 60 mm erau repartizate batalioanelor de infanterie, vânători de munte și cavalerie. În anul 1942, fiecare regiment de infanterie avea câte 27 de aruncătoare Brandt Model 1935 (un pluton cu trei piese pentru fiecare companie). Într-un
Brandt Mle 1935 () [Corola-website/Science/324081_a_325410]
-
producție a mortierelor fiind de 26 de exemplare pe lună în octombrie 1942. Aruncătoarele Brandt de calibrul 60 mm erau repartizate batalioanelor de infanterie, vânători de munte și cavalerie. În anul 1942, fiecare regiment de infanterie avea câte 27 de aruncătoare Brandt Model 1935 (un pluton cu trei piese pentru fiecare companie). Într-un raport trimis Marelui Stat Major la data de 14 septembrie 1941, intitulat " Învățămintele trase din operațiile executate de Armata a 3-a în războiul cu rușii (3
Brandt Mle 1935 () [Corola-website/Science/324081_a_325410]
-
pentru fiecare companie). Într-un raport trimis Marelui Stat Major la data de 14 septembrie 1941, intitulat " Învățămintele trase din operațiile executate de Armata a 3-a în războiul cu rușii (3 iulie - 10 septembrie 1941)" era menționată următoarea precizare: Aruncătoarele Brandt Mle 1935 au fost utilizate și după război. Un exemplar este expus la Muzeul Militar Național „Regele Ferdinand I” din București.
Brandt Mle 1935 () [Corola-website/Science/324081_a_325410]
-
Aruncătorul de calibrul este un mortier greu proiectat și fabricat în Uniunea Sovietică. Mortierul a intrat în dotarea Armatei Roșii în anul 1938 și era folosit inițial la nivel de regiment de infanterie, iar spre sfârșitul și după cel de-al
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
și fabricat în Uniunea Sovietică. Mortierul a intrat în dotarea Armatei Roșii în anul 1938 și era folosit inițial la nivel de regiment de infanterie, iar spre sfârșitul și după cel de-al Doilea Război Mondial la nivel de batalion. Aruncătorul de bombe de calibrul 120 mm Model 1938 a fost dezvoltat pentru a sprijini infanteria rusă cu o piesă de artilerie mai ieftină decât tunurile de însoțire. În materie de design, mortierul nu era deosebit, fiind relativ asemănător aruncătoarelor de
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]
-
batalion. Aruncătorul de bombe de calibrul 120 mm Model 1938 a fost dezvoltat pentru a sprijini infanteria rusă cu o piesă de artilerie mai ieftină decât tunurile de însoțire. În materie de design, mortierul nu era deosebit, fiind relativ asemănător aruncătoarelor de calibru mediu și ușor ale epocii. Piesa era transportată cu ajutorul unui cărucior cu două roți tractat de către un vehicul ușor sau hipo (doi cai doar pentru aruncător sau patru cai cu tot cu muniție). Mortierul nu necesita demontarea în cazul transportului
120 mm PM-38 () [Corola-website/Science/324122_a_325451]