1,519 matches
-
cu privire la capacitatea de mobilizare a ființei sale gânditoare. Măcar să-și revadă parcursul, să se regăsească, dincolo de suferințele abia suportabile, de dileme și iluzii. Lor, iluziilor în special, s-ar fi cuvenit să le pună capăt, de vreme ce din toate părțile o asaltează semnalele că, pentru ea, începe a se zări inevitabilul sfârșit de drum. Cu înverșunare, de una singură, caută remediul contra amăgirilor, un refugiu sigur, ferit de capcanele perfide ale tentațiilor de a se lăsa înșelată în privința viitorului. Își ia aliat
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Goga și-a încheiat discursul printr-o chemare la recunoașterea instinctului „diferențierii de rasă” și al „diferențierii de religie”, cu recunoașterea faptului că „entitatea organică” a poporului român și a sufletului românesc nu poate absorbi străini, ea fiind pe nedrept asaltată de o invazie de „străini” - denumirea dată de Goga evreilor. Una din problemele care au stârnit, de la jumătatea secolului XIX până spre mijlocul secolului următor, o enormă izbucnire de sentimente antisemite de toate nuanțele, a fost cea a statutului juridic
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
pentru a fi un contact permanent cu noile realități politico-sociale, în toate școlile se organizau colțuri tematice cu fotomontaje. Astfel erau 5 colțuri ale P.P.R.; 5 colțuri A.R.L.U.S. (Asociația Prieteniei cu Uniunea Sovietică); 8 ziare de perete, încât erai asaltat din toate părțile, iar o vorbă de duh din acel timp te învăța cum să faci mai multe colțuri în școală: împărțeai în două și trei sala de clasă! Se făceau planuri de muncă cu termene precise de realizare, cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Una din tehnicile favorite ale lui Shakespeare este bricolajul. Hamlet al doilea rostește replici care provin, de fapt, din alte piese. Cu vervă și fantezie se prezintă, prin urmare, un „Shakespeare după Shakespeare”. Creatorul la lucru este pur și simplu asaltat de personaje, de scene independente desprinse din producția sa anterioară și condiționându-i destinul. Romeo și Julieta, Iuliu Cezar, Richard al III-lea și altele sunt antrenate în turbionul unui proiect generalizat de refacere. Paralel cu fabricarea piesei, „coautorii”, Shakespeare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
al doilea imitînd o sală de teatru, cu balcon, fotolii îmbrăcate în catifea roșie, cortine și loji pentru artiștii care animau publicul în pauzele dintre acte. Aceste două reminiscențe ale unei epoci apuse evocă duminicile în care, la matinee, familiile asaltau ghișeele și serile animate de sîmbătă, cînd aici își dădeau întîlnire cupluri mai mult sau mai puțin legitime. Ca și la periferie, unde cinematografele erau mult mai numeroase altădată, aceste două săli și-au pierdut splendoarea. Louksor, abandonat de ani
by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
aură densă în jurul său. Aflându-te înăuntru, simți foarte clar asta, pentru că interacționezi cu acele câmpuri de energie inefabilă. Te marchează și apoi te strivesc. Nu este doar charisma artistului care s-a conservat, peste timp, în fibra tablourilor. Te asaltează o imensă umanitate, o lume dispărută, la care nu te-ai gândit, și această lume a avut în mod cert un trecut și continuă să existe așa cum o vezi, cu mulțimea ei de scene și întâmplări, de sentimente și atitudini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ras, într-un sacou cenușiu, în carouri, secondat de un tehnician. Ne întreabă, surâzător și aferat, dacă suntem dispuși să-i acordăm un scurt interviu „la cald”. Nici o problemă. Ce poți să spui abia sosit la Paris, în Gara Montparnasse, asaltat de mulțimea de zgomote și de forfota umană din jurul tău? Că ești, firește, fericit și emoționat că ai ajuns la Paris, unde te afli pentru prima dată, că speri ca orașul să-ți placă (de fapt, știi foarte bine că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
are cum să înțeleagă semnificația râsului nostru. De data aceasta, Thomas e mai scurt, captându-ne, pesemne, starea de spirit. Primarul ne dorește, tardiv, „poftă bună”, când cei mai mulți înfulecau deja un delicios sos cu ciuperci și carne. Primii care au „asaltat” pântecoasele boluri de porțelan au fost chiar câțiva dintre oamenii primăriei, iar scriitorii, lihniți, i-au urmat fără remușcări. Se rade totul în câteva minute. Încerc să mă extrag din această forfotă sardanapalică și mă pozez cu Richard Wagner pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
aproape de estuarul fluviului și de Marea Baltică. Pe malul drept se înalță un uriaș turn de fier, probabil de transmisie TV, care amplifică senzația de capitală impozantă. Azi, pe ploaie, turnul e pe jumătate ascuns de plafonul norilor. Traversăm vechiul centru, asaltați de imagini vizuale - scuaruri, domuri gotice, fațade în stil baroc și clasic, clădiri Art Nouveau - și de relatarea precipitată, ușor nervoasă, a fetei care ne însoțește. Take easily, îi spun, ia-o mai ușor. Ea ne roagă să-i scuzăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
GÂRNEȚ: Și astăzi plouă - sună aproape ca un refren la Riga. Până la 14.00, când vreau să mă duc la întâlnirea românilor cu publicul la Biblioteca Națională, întâlnire moderată de Leons Briedis, ne plimbăm prin oraș. Trecem pe lângă sediul televiziunii asaltate de trupele OMON, pe vremea perestroikăi târzii a lui Gorbaciov, când letonii și-au cerut independența. O placă comemorativă descrie pe scurt evenimentele și dă lista victimelor. Casa-muzeu „Janis Rainis“, cel mai cunoscut scriitor al literaturii letone, declarat „Omul secolului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
s-a tradus în letonă fragmentul de roman pe care îl trimisesem într-o primă fază și la care renunțasem, și nu Zilele după Oreste. Dar îmi asum inconvenientul, ajutat de Briedis. Publicul - destul de sceptic și reținut la început - ne asaltează cu întrebări. Mai sunt și alți basarabeni în sală. Unul dintre ei mă întreabă despre alți scriitori tineri de la noi. Nu mă prefac că am fi singurii - mă rog, „competitivii” pe plan național -, deși întrebarea simt că ascunde un substrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
anulată. În preajma hotelului - centrul comercial Socos, cu mărfuri de calitate și, desigur, „orașul vechi”: Cetatea Tompea; Biserica Neguliste, unde ascultasem un minunat cor de băieți, interpretând cântece religioase și compoziții clasice din secolul al XIX-lea; hanul Olde Hansa, veșnic asaltat de turiști, vânând „specificul locului”; clădirea pitorească a primăriei vechi, cu „gâtul” ei de cocostârc luminat de proiectoare; celebrul turn Kiek-in-de-kok, transformat în muzeu - un fel de „buletin de identitate” al orașului; Catedrala baptistă Oleviste - cel mai impunător așezământ religios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
care ne învăluie cu o privire acră. Știe deja cum gândim. Lupta finală se va da la Varșovia, când vom avea o dezbatere colectivă pe marginea textului. O primă staționare a trenului, într-o gară periferică a Varșoviei. Ne trezim asaltați de o trupă de tineri actori polonezi, care ne invită la un happening. Ei o caută „pe Maria”, noi ar trebui s-o ascundem „pe Maria”, cam ăsta ar fi subiectul, dacă noi, scriitorii, am mai avea destule resurse pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
însă că familiei Eminovici nu-i convenea să rămână peste iarnă în casa de la Ipotești, drept care, după expirarea contractului de închiriere, membrii familiei se întorc în Botoșani. Opțiunea a fost de bun augur, căci Botoșanii din vara anului 1848 fuseseră asaltați de holeră, iar numărul victimelor s-a ridicat la cifre de ordinul miilor. N-au fost cruțate nici împrejurimile, unde s-au înregistrat morți cu zecile, cu excepția Ipoteștilor, unde au murit doar nouă bărbați. Încurajați, probabil, de amintirea acestei protecții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
care m-ar interesa. Departe de mine de a mă amesteca În tratament! Cu puțină grijă se poate ajunge la Centenar. Avem exemple! Vă felicit pentru noile titluri obținute destul de târziu (mai bine mai târziu...). De curând sunt și eu asaltată cu câteva „promovări”, la 83 de ani! Îmi vin În minte ce farmec aveau deniile și sărbătorile religioase la biserica Adormirea. Cu alese sentimente și aprecieri. Vă urez la mulți ani, Paște fericit cu realizările dorite. Dr. Sofia Ionescu P.S.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
maluri ale râului Yihe, ce curge la 13 kilometri sud de oraș. Zona este deosebit de pitorească și cu numeroase temple, care au fost vizitate de-a lungul vremurilor de mulți poeți renumiți și de pelerini. În zilele noastre, groata este asaltată de turiștii veniți din toată lumea. Lucrările de amenajare a Grotei Longmen din orașul Luoyang au început în anul 493 și au durat peste 400 de ani. Grotă după grotă, au fost săpate aici peste 2.300 de mici lăcașuri în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de victorie îl umpluse de fericire. Și pe el, și pe omul obscur. Or, Andrei Ionescu îi și displăcea. N-ar fi vrut să se folosească de el și merita să încerce alte posibilități. Așa că, în zilele următoare, Giulia fusese asaltată de tot felul de bărbați la care nu se gândise niciodată. Un vestit cântăreț o sunase s-o invite la un concert de-al lui, un fotbalist, burlac, vânat de multe bucureștence frumoase, îi trimesese flori, chiar și un politician
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
prin cameră. Finalmente, se stropșește: "Astea trebuiau să fie gata demult, domnule! Da, da! Nu să stau eu acu' după dumneata, până s-or termina de tras paginile alea". Extraordinar, ce să-ți spun! Uite unde-mi era geniul creator asaltat de banalitățile monoton-mecanice ale vieții. Dacă n-ar fi băgat în el copanele alea verzui de atâta prospețime, asezonate cu mazăre furajeră depusă pe fundul unei bălți de rântaș, acum ar fi sforăit cu alea trei bărbii ale lui sprijinite
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pe Govorov. L-ați însărcinat pe comisionar cu o a doua sarcină, un bilețel fals de amor către Boria, din partea Annei Alexandrovna, cerându-i să vină în Parcul Petrovski chiar în noaptea aceea. În camera dumneavoastră de hotel l-ați asaltat pe Goriancikov și l-ați sufocat cu o pernă. I-ați pus corpul în geamantanul lui Govorov, înștiințându-l dinainte să îl lase gol. Fiindcă nu puteați închide geamantanul cu Goriancikov cu shuba pe el, i-ați scos-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Întreaga omenire a fost de acord că evreii nu au dreptul să trăiască. E o idee care‑ți pătrunde În sânge. Alți oameni pot avea opțiuni - atenția le este solicitată când de o soluție, când de alta, dar când sunt asaltați de felurite soluții aleg În conformitate cu Înclinațiile lor. Însă pentru „poporul ales” nu există alegere. Nu s‑a mai auzit și nu a mai fost simțit niciodată un asemenea volum de ură și de negare a dreptului la viață, iar voința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un lucru de rafinament. Polonius ia parte la un ospăț, la care nu mănâncă, ci e mâncat de viermi - răsplata pentru o viață de ospețe. Nu‑ți poți aplica eficient măsurătoarea ta umană. Până să‑i poți stăvili, morții te asaltează. Ce‑ar fi spus Ravelstein despre duioșia lui Rosamund? „Delicatețe feciorelnică.” Dând, poate, a Înțelege: „E o ființă sentimentală și trebuie lăsată În voia ei. Chestiunile astea trebuie gândite bine de fiecare adult. Cât despre salamandrele roșii, cred că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
prin casă căutând pantoful și poșeta care se potriveau cel mai bine. Bica mătura curtea, aranja straturile cu flori și striga la copii să nu deranjeze nimic din ceea ce ea încerca să pună în ordine. Nepoții o înconjurară și-o asaltară cu întrebări. Ce se întâmplă? De ce e toată lumea atât de agitată? Vecina Scarlat și-a ornat curtea cu hârtie colorată și a umplut-o de mese. Își mărită fata. În seara asta e nunta și pentru că o face acasă veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
venea imediat ce se întindeau în pat. Nu-și puteau rezista apropierii trupurilor. Se abandonau unul în brațele celuilalt cu o dăruire sufletească deplină. Înainte ca Aniela să împlinească un an, Sanda ieși la pensie. Atât îi trebui Luanei să-și asalteze bărbatul cu rugăminți de găzduire a mamei în căminul lor. Plănuise să urmeze tot felul de cursuri și avea nevoie de cineva care să se ocupe de fetiță. Scăpa, în felul acesta, de monotonia casei și își pregătea viitorul, convinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fi plăcut mult să-l întâlnească în acele locuri. Rebeca se trezi, astfel, urmărită și abordată necontenit de un bărbat necunoscut. Luana bănuia zbuciumul femeii și discuțiile interminabile cu Radu care, așa cum îl știa, gelos fără măsură și judecată, o asalta cu reproșuri și-o învinuia că e responsabilă de această situație penibilă. Îl vedea urlând, amenințând, interzicându-i să mai îmbrace haine provocatoare. Intuiția feminină îi spunea că Rebeca nu înghite, deloc, atitudinea bărbatului, că protestează cu vehemența femeii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a unei acțiuni, strategice și susținute, menite să o readucă, pentru totdeauna și cu acte în regulă, în viața lui. În absența unei reacții potrivite și inspirate din partea celuilalt care, cu stoicism, continua să-i păzească fereastra, Luana se lăsă asaltată de atacul delicat al lui Ștefan. Revederea depăși orice așteptare. S-au întâlnit la o terasă, au mâncat mici și-au băut bere. Au dansat obraz lângă obraz până dimineață și-au plănuit un week-end, în afară, pentru săptămâna următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]