924 matches
-
prin chiar sugestia autorului: lectura patristică. La începutul capitolului al treilea din nuvelă, aflăm că prințul Kasatski se călugărește, supunându-se întru totul starețului mănăstirii, care, „era un scriitor erudit de neam nobil și ascet, adică se trăgea din călugării asceți veniți din Valahia, care se supuneau întru totul conducătorului și învățătorului ales de ei. Egumenul fusese discipolul vestitului ascet Ambrozie, el însuși discipolul lui Macarie, care fusese discipolul ascetului Leonid, care fusese discipolul lui Paisie Velicikovski.” <footnote Vezi Lev Tolstoi
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
supunându-se întru totul starețului mănăstirii, care, „era un scriitor erudit de neam nobil și ascet, adică se trăgea din călugării asceți veniți din Valahia, care se supuneau întru totul conducătorului și învățătorului ales de ei. Egumenul fusese discipolul vestitului ascet Ambrozie, el însuși discipolul lui Macarie, care fusese discipolul ascetului Leonid, care fusese discipolul lui Paisie Velicikovski.” <footnote Vezi Lev Tolstoi, Părintele Serghi, traducere de C. Petrescu și S. Recevski, în „Sonata Kreutzer și alte povestiri”, BPT, Minerva, București, 1979
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
erudit de neam nobil și ascet, adică se trăgea din călugării asceți veniți din Valahia, care se supuneau întru totul conducătorului și învățătorului ales de ei. Egumenul fusese discipolul vestitului ascet Ambrozie, el însuși discipolul lui Macarie, care fusese discipolul ascetului Leonid, care fusese discipolul lui Paisie Velicikovski.” <footnote Vezi Lev Tolstoi, Părintele Serghi, traducere de C. Petrescu și S. Recevski, în „Sonata Kreutzer și alte povestiri”, BPT, Minerva, București, 1979, p.149. footnote> Cunoscând de la biografii săi rigoarea aproape obsesivă
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
iasomia sau din construcția pe care o privim. Există totdeauna o distanță între ce a fost și ce este, între istorie și prezent. Viitorul va mări sau va micșora diferențele. Rafinat și subtil, distinct și religios, uneori sărac și superficial, ascet și adânc, contradictoriu și cu personalitate, mentor și sfătuitor, uneori vanitos și snob, dinamic și lânced, mirific și nebulos, dramatic și vesel, uneori de compătimit și ocolit, virtuos și imoral, enigmatic și glorios, Iașul se comportă ca după un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
să intre în echipa mondială care să facă o nouă ordine în universul nostru planetar! Uneori nu putem interveni nici în curtea noastră ca să facem ceva ordine. 96 Specialiști în sacru? În gândirea hindusă ei sunt: yoghinul, șamanul, vraciul, alchimistul, ascetul, inițiatul. Yoghinul face totdeauna contrariul a ceea ce viața îi cere, el trăiește în afara vieții, tinde spre o renaștere inițiatică. Șamanul pune stăpânire pe spirite, acționează pentru alții, ar avea acces la divinitate, el este un ales. 97 Rețeaua nevăzută de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
împușcată și ucisă. Renunțarea la femei și sexualitate subliniază tema că luptătorul trebuie să trăiască singur și să renunțe la plăcerea erotică. Această temă se potrivește de minune cu tema militaristă a filmului, ca și cu promovarea imaginii unor eroi asceți care trebuie să se ridice deasupra tentației sexuale pentru a avea maximum de eficiență ca agenți salvatori sau ca războinici 13. Reprezentările și tematica rasială contribuie și ele în mod fundamental la tema militaristă. Vietnamezii și rușii sînt prezentați ca
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și trebuie s-o depășească și pe aceasta. Lumea creștină are dreptul să pretindă ca Instituțiile noastre să dea cele mai bune rezultate. Orice exterioritate mondenă, repugnă persoanei sacre a preotului și a călugărului. Noi, preoții, trebuie să fim asemenea asceților, „iar dacă preotul nu este ascet - observă card. Schuster - atunci cine va mai fi vreodată?“ 55. Isus să fie punctul central al tuturor activităților noastre Acel «Uită-te la noi!», urmat de cuvintele «În numele lui Isus Cristos Nazarineanul, ridică-te
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
pe aceasta. Lumea creștină are dreptul să pretindă ca Instituțiile noastre să dea cele mai bune rezultate. Orice exterioritate mondenă, repugnă persoanei sacre a preotului și a călugărului. Noi, preoții, trebuie să fim asemenea asceților, „iar dacă preotul nu este ascet - observă card. Schuster - atunci cine va mai fi vreodată?“ 55. Isus să fie punctul central al tuturor activităților noastre Acel «Uită-te la noi!», urmat de cuvintele «În numele lui Isus Cristos Nazarineanul, ridică-te și umblă» nu urmărea atragerea atenției
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a cumpărat slugile și știe ce faci și unde te duci. Oricând poate lovi iar! Fata Îl privi uluită. Cine să fi vrut s-o omoare, tocmai pe ea? și cine era bărbatul acesta cu Îmbrăcăminte ponosită și chip de ascet, care nu numai că-i salvase viața, dar descifra Într-o bucățică de iască aprinsă o Încercare de crimă de neînțeles? Înțelegea că spaima calului nu fusese o simplă Întâmplare. Merlin era un animal prea cuminte ca să se sperie din
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-și mai prăpădească avutul. Singurele lucruri pe care le lua și pentru care le era recunoscător erau boabele de grâu, oleacă de sare și câte un fagure de miere. Uneori primea și câteva nuci. În scurtă vreme, faima lui de ascet făcu ocolul Pădurii Negre. Sătenii veneau de la mari depărtări, aducându-și bolnavii sau, când aceștia nu mai puteau fi urniți, măcar câte-o haină de-a lor, cerându-i sfântului s-o binecuvânteze. Unii se vindecau, alții nu. Dar faima
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cazul unei zeități din panteonul indian. Astfel, SHRI SHIVA este Cel pur, Cel plin de compasiune, Născut din El Însuși, Oceanul iertării, Zeu al iubirii, Cel care dorește binele Universului, Cel care acordă binecuvântări, Sălaș al fericirii supreme, Domnul unic, Ascetul, Cel foarte subtil, Inima Universului, Cel fără pată, Cel care-i suprimă pe dușmani... Indienii sunt plini de imaginație când este vorba să acorde însușiri și să le descrie. Dar aceste însușiri nu sunt privite ca simple definiții, ci sunt
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
în India și l-a căutat pe celebrul istoric al filosofiei Surendranath Dasgupta din Calcutta. Dar în mediul indian interesele sale s-au extins în direcția istoriei religiilor. A învățat să cunoască religia populară bengali și a trăit ca un ascet în Himalaya, pentru a trece el însuși prin experiențele spirituale ale învățăturii yoghine. În anii ’30 a lucrat o vreme ca profesor universitar șsic!ț la București,devenind în același timp, prin romanele și nuvelele sale, un nume promițător în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
spus (prezența ghidului indispensabilă). Mă plimb pe platforma bătătorită ascunzându-mi politicos plictisul, poate mai bine zis incompetența, în ciuda exaltării inițiale de a mă afla cât mai aproape de acest creuzet inaugural. Pe aceste dale au călcat contemporani ai lui Isus, asceți care așteptau ca și el sfârșitul timpurilor, se împărtășeau cu pâine și vin și reînnoiau vechiul cult al purificării. Cine mai calcă azi pe aici? Opt din zece vizitatori sunt creștini, mi se spune. Memoria creștină, care stă la pândă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a merge cu picioarele goale, îmbrăcat într-o zeghe din păr de cămilă și a-ți căuta în această pietrărie hrana compusă din lăcuste și miere de albine sălbatice țin de un simț al organizării cu totul remarcabil pentru un ascet. N-aș fi înțeles niciodată latura de yoghin descurcăreț a Înaintemergătorului, despre care nu putem spera decât că avea pielea tăbăcită, insensibilă la înțepături, a unui șaman siberian, dacă n-aș fi trecut prin acest purgatoriu. Într-un sfârșit, perspectiva
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
întârziere: traversând râul negru dintre lumi, în mijlocul iureșului, Iovan se pietrifică și primește veșnicia mineralului. Pedeapsa pentru hybris-ul comis este în același timp o evadare din contingent în lumea Strămoșilor, și deci un alt traseu inițiatic. Adeseori asociată cu asceții, pentru care revelațiile sacrului sunt favorizate de formele ciudate ale pietrei, roca ține de timpul fără durată al arhetipurilor. Din nou femininul este cel care asigură eroului accesul în sacru; între fata sălbatică și Iovan există „elemente de legătură prin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tăiat: „a pierde părul înseamnă a pierde puterea”. În locul hainelor, trupul se acoperă cu pletele supradimensionate și fecioara ia un aspect bizar, adică se sustrage cenzurii supraindividuale a normei. Fecioara îmbrăcată cu propriul păr trăiește exclusiv la nivel spiritual, asemenea asceților cu plete, sprâncene și bărbi crescute hipertrofic. Într-un basm din Păuleasca, Argeș, modificarea aspectului fizic este subliniată prin contrast cu etapa anterioară inițierii: „Devenise viața ei o sălbăticiune. Nu mai era chipu acela frumos și mândru, cum avea ea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ocrotea cu mare grijă, parcă cu afecțiune. Alexandru Oproescu care l-a cunoscut în intimitate (V. Voiculescu în intimitate, ipostaze inedite, în vol. Articole, comunicări, documente V. Voiculescu, II, 1979) spune că locuința lui devenise un fel de chilie de ascet, nu mai dădea voie să i se facă nici curățenie, petalele florilor de trandafir, floarea lui preferată, rămâneau împrăștiate pe jos... Singurătatea lui se manifesta și în alt chip. Nu mai colabora la publicațiile literare, își restrânsese cercul prietenilor. Știu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
vitalitatea în productivitate"", apropiindu-l în această perspectivă de Goethe. Și, continuă:" Un factor modelator important este transmutarea întâmplărilor vieții în planul destinului, iar a calităților operei în plan axiologic suprem". Pentru ca să adaoge, citând proiecții alternative din poeme (Regele, Călugărul, Ascetul, Magul ș.a.), care atestă ipostazieri simbolice: "La Eminescu se întâmplă ceea ce se întâmplă în mit, conform lui Eliade: transformarea existenței în paradigmă și a personajului istoric în arhetip". Mitul eminescian se învecinează, în diversele momente ale receptivității, cu cultul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
tu și scornelile tale. Să te simți bine scriind. Senzație identică plonjatului într-un puț, unde începi să interceptezi voci care vin din trecut. Voci care răsar din toate părțile și în ele începi să deslușești un început de sens. Asceții se izolau în peșteri, deprivare senzorială se chema ceea ce făceau ei, până când începeau să audă vocile astea. Îmi zicea cineva că, dacă s-ar duce în Tibet și ar sta în căldura aia, cu capul în soare ore în șir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
fel ca și cizmăria. Iar dacă te ocupi cu scrisul, trebuie să fii conștient că ai anumite obligații. Nu să devii țâfnos, inaccesibil. Și, mai ales, nu trebuie să transformi scriitorii despre care vorbești în sfinți feriți de ispite. În asceți. Asta mă enervează la profesori. Scriitorul e un prieten care se folosește de tine ca de un duhovnic. Sau ca de un tomberon în care deșartă toate mizeriile personale. Scriitorul e doar un om care are norocul să practice o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
În numărul de la 6 octombrie 1913 și În câteva următoare, Însoțite de note explicative din care aflăm că autorul acestei epopei indiene a trăit prin veacul al XV-lea Înainte de Christos Într-un orășel din Ceylon, ducând o viață de ascet, după ce cutreierase toată India ca răzvrătit. [...] Indianismul era o modă pe acea vreme, când Premiul Nobel Îl făcuse cunoscut și celebru pe Rabindranath Tagore, pe care astăzi nu-l mai citește nimeni, dar ale cărui poeme mistice cir culau prin
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
despre un personaj oarecare, ci despre o parte însemnată a intelighenției românești. 16 ianuarie 2001 Emisiune cu și despre yoghinii din India, pe ARTE. Sublimarea energiei sexuale în energie, pur și simplu. Rezultate incredibile: un yoghin care trăia ca un ascet în pădure, își leagă o sfoară de penis, se înfășoară apoi pudic cu un soi de pled răpciugos și reușește apoi să tracteze un jeep Willis al armatei indiene. Urmează apoi ridicarea de la pământ a unei pietre de circa 50
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
surprinzătoare (fervoarea rugăciunii care nu exclude raționalitatea la rece, extazul mistic care în loc să-l rupă de lume îl retrimite transformat în mijlocul ei), Jurnalul mișcărilor lăuntrice corectează clișeul pe care mai mulți hagiografi i l-au confecționat lui Ignațiu de Loyola: ascet și strateg misionar, a cărui afectivitate a sfârșit prin a fi cenzurată sau chiar devorată de realismul său extrem. Aici avem de-a face cu un Ignațiu înzestrat cu daruri mistice. Un exemplu simptomatic al acestora îl constituie lacrimile pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
timp. Nu-i rămăsese decât să-i vadă mormântul proaspăt. Furia pusese stăpânire pe ea. Avea senzația că vântul îi suflă prin cap, răscolindu-i creierul, făcându-i o altă dimensiune și tulburând-o ca un taifun. Arăta ca un ascet sub o cascadă rece ca gheața. Însăși vocea și privirea ei îi erau ca gheața. Cât ghinion avusese. Omul pe care-l divinizase, pe care-l iubise necondiționat, de la care moștenise apucăturile, calitățile chiar și fanteziile, nu reușise să-i
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
adăugită, Editura Polirom, Iași, 2005). 645. Germanul Fiaker și românul fiacru vin din francezul fiacre („birjă”). La rândul său, termenul fiacre vine de la faptul că o com panie de birje din vechiul Paris avea ca simbol pe Saint-Fiacre, un călugăr ascet din secolul al VII-lea. În spațiul românesc, termenul fiacru fusese folosit deja de Constantin Negruzzi În 1829, În prima sa nuvelă, Zoe : „un fiacru ce trecea ca săgeata” pe ulițele Iașilor (130, p. 213). 646. „Căciula sa originală, de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]